... Creștine, repară jaful de la tine, că mai sunt două minute, și ce vei vedea, te vei îngrozi. Nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea. Câtă mângâiere a fost la tine, atât de rău vei ajunge bătut de Dumnezeu.
... Scrie în sfânta Scriptură că la vremea din urmă turna-va Dumnezeu din Duhul Său peste fiii și fiicele voastre, și fericit cel ce a auzit și a muncit și a făcut dintr-un om păcătos un om credincios.
Ține-te bine, creștine, că nu mai vine Dumnezeu la tine, că are cine să vină. Dar scrie în sfânta Scriptură că se va astupa gura și nu va mai spune nimic.
Fiule Daniele, a cumpărat omul pe demonul. Ține minte! Daniele, a cumpărat omul pe demonul și o să se facă negustor de demoni. De n-ai avea ce mânca, pe demonul nu-l cumpăra, că te vei chinui. Te vor mânca viermii; îți vor mânca toată carnea, și până la oase, și în măduvă; își vor face casă în piatra omului. Ascultă de Domnul, Daniele, și profețește această profeție, că au ieșit demonii din iad și servesc lumea. Le aduc bani mulți pe masă, le aduc pâine multă, le aduc tot ce este pentru hrana trupului, dar nu le aduc haina duhului, și fuge Duhul Domnului și plânge. Și ține minte, Daniele, că atunci când va ajunge demonul în casa curată și măturată, să știi că sfârșitul a venit. Vând demonii un gram de țuică și un kilogram de apă și pun peste ea fermecătoria lor. Bea omul, bea, bea și nu mai știe de casa sa, nu mai știe de munca sa, nu mai știe de copiii săi, nu mai știe de femeia sa. Dar țineți profeția cu tărie la voi acasă. De nu s-ar afla apă pe nici o parte, să nu bei această băutură, că e fermecată, și dacă o bei, te-ai stricat, te-ai înstrăinat.
O, ce har ți-a dat Dumnezeu! O haină de împărat ți-a dat. Ce haină frumoasă poartă creștinul astăzi! dar dacă va bea, hăinuța nu mai e a sa, și îl dezbracă demonul care a dezbrăcat pe Domnul pe Golgota, și îi împarte hăinuța cum a împărțit și cămașa Domnului, ca să batjocorească lucrarea Mea.
... Ține minte, fiule, moare Ceaușescu, mor comuniștii. Această șoaptă țineți-o ascunsă. Până în întâmplare nu vorbiți nimic. După ce moare puteți să vorbiți. Și nu e nevoie să știți voi cum moare. Nu rămâne nici unul. Tu nu știi; ești mititel, mititel.
... Să strigi pe cărare, așa îți vine: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, nu ne părăsi și vino cât se poate de repede, că Te vrea poporul Tău să vii în casa sa, să vorbești despre cele duhovnicești“.