... Poporul Meu, am scris numele tău în cerul Meu, și ai grijă să nu Mă întristezi. Poporul Meu, ai grijă să fii ușurel, ca să poți să treci prin urechea acului, să nu te oprească ceva, că strâmtă e vremea, e ca urechea acului, și mulți vor rămâne. Poporul Meu, te-am hrănit cu duhul, că multe trupuri vor împuți acest pământ. Poporul Meu, îndreaptă-ți către Mine privirea, că uite, în fața ta sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, Care, de când am fost în trup și până astăzi în Duh, numai în necazuri și supărări sunt. Niciodată n-am fost bucuros și mângâiat. Poporul Meu, am venit din cerul sfânt să împlinesc ceea ce e scris. Poporul Meu, precum am venit în mijlocul cărturarilor și fariseilor, așa am venit și am chemat la Mine întreaga lume, și cine a venit, este fericit, este viu.
Am venit în mijlocul preoților, și ei Mă răstignesc. Cine M-a ascultat, astăzi este cu Mine. Cine a ascultat de lume, mereu a murit, și cei rămași din lume, acum plâng la capul lor. Poporul Meu, am venit la tine, că așa e scris, să nu mai merg în lume, că Tatăl nu Mă lasă, și am venit la tine și pe casă, și pe cale, și pe câmp. Unde am găsit loc, acolo am venit. O, mult am suferit până te-am făcut în felul acesta! Pregătește-te mereu, până vei ajunge să-L vezi cu ochii pe Dumnezeu, pe Care astăzi tu nu-L crezi.
... O, poporul Meu întru care am binevoit! Am primit vestea că ți-e silă, că ți-e urât de Mine și că Mă vei părăsi, că te vei duce în lume și vei scuipa după Mine și Mă vei huli și multe cuvinte de ocară Îmi vei aduce.
O, poporul Meu, nu mai înmulți mâncărurile, nu mai înmulți paharele, nu mai înmulți mândruțele.
O, poporul Meu, aștept să fii pregătit, căci când te voi vedea pregătit, totul s-a sfârșit. Că astăzi te-aș lua, dar nu vei putea intra în împărăția Mea, că dacă ți s-a îmbolnăvit soția și tu ai dus-o la spital, Eu am voit s-o curățesc, și tu i-ai adus mâncărică de dulce, și bună. O, poporul Meu, o, tată, tată, când să pregătesc Eu poporul Meu dacă voi nu voiți să cunoașteți că toate sunt pentru Mine? V-ați îmbolnăvit și luați mereu lucruri ca să fiți sănătoși, dar voi nu vreți să cunoașteți semnele pe care Eu le săvârșesc pentru voi.
Am voit să opresc cearta de la voi prin semne, căci cu binele nu voiți. O, dacă ar fi o schijă pacea Mea, nu ar rămâne nimic de ea, că te-aș spulbera. Dacă ar fi o bombă pacea Mea, te-aș face țărână. Am făcut gard cu pace în jurul tău și cearta îl strică mereu. Până când va fi cuvântul acesta: „Pace vouă!“? Cine să vină din cer să facă mereu pace? Cine, când tu vrei să te cerți? Între voi e război mereu. Dacă aș zice: „Ceartă vouă!“, ca și câinii v-ați mânca, dar Eu am zis mereu: „Pace vouă, poporul Meu!“, și pace nu este. Ce lucru faci tu, tată? Ce lucrezi tu, creștine? Ce lucrezi tu azi și mâine? Ce faci tu, creștine? Dacă ai fi olog sau orb, te-aș ierta, dar nu te iert. Copilașii Mei, dacă veți mai duce viață nepregătită și în ceartă, mâine nu veți mai fi cu Mine.
... Creștine, multe cărări duc omul în iad. De ce, tată, nu le cunoaște? Sau chiar dacă a auzit, dar nu vrea să afle. „Unde m-oi duce, m-oi duce. Să mă văd eu mort“, și când ajunge acolo, își blesteamă părinții și preoții că nu l-au învățat. Măi copii, Eu v-am învățat întru totul, v-am învățat mai mult decât au învățat învățătorii pe elevii lor. Crezi? Nimic n-ați ști dacă v-aș pune la un examen. Îl vei vedea pe diavolul lângă tine și nu-l vei cunoaște decât atunci când te duci în iad.
... Copii, mult nu mai stăm aici, și ne vom muta în altă casă și vor veni din țări îndepărtate, și când vor vedea hrana voastră (cu carne, n.r.), se vor sminti.
... Poporul Meu, unde sunt frații voștri? Unde sunt copilașii voștri? Poporul Meu, am adus la cunoștință vremurile și ispitele. Poporul Meu, de câte ori am grăit acest cuvânt: «Creștine, ține-te bine, ca vântul să nu te dărâme»! De câte ori am spus acest cuvânt: «Creștine, ține-te bine, ca lumea să nu te dărâme»! Unde sunt aceia pe care i-am uns și i-am binecuvântat și i-am încredințat ca fii ai cerului? că dacă ar ști și numele îngerilor și al celor din cer, și aceia ar fi fost vânduți, și aceia ar fi fost coborâți din cer jos.
... Multe familii s-au distrus. Parcă a venit vijelia, parcă a venit potopul lui Noe. Dar nu a venit potopul lui Noe, și nici potop de vijelie, ci a venit un potop din China, a venit un potop din Germania, a venit un potop din Franța, a venit un potop din Rusia, și toate țările au adus câte un potop. Dar dacă te duci în Germania, acolo vezi credință sfântă, iar dacă te duci în China și mergi prin bălți și bălării, ajungi undeva la o credință nestricată. În toate țările a rămas câte o insulă nestingherită din credință, numai în țara Mea nu mai e, nu mai e, tată. Mergi prin baltă și mărăcini, nu mai e credință sfântă. Cei cu credință sfântă sunt prinși în sicrie. Aceia mai au credință sfântă.
... Apropiați-vă bine de Mine. Nu lăsați trupul să se îngrașe ca să fiți greoi la drumul către Noi. Cu mulți dintre voi se va întâmpla ca și cu femeia lui Lot când voia să fie la Mine cu tot neamul ei, dar nu putea merge cu Mine că nu făcea voia Mea. Și dacă ții la neam, rămâi cu neamul, ca femeia lui Lot. Și Noe avea neamuri, și strigau la Noe: „Noe, dă-ne drumul!“, și nu i-a primit, căci cheia era la Mine.
... Fiilor, trăiți cu frică. Aveți frică, nu de bătaie, ci de păcat, că nimic nu te pedepsește decât păcatul. Vine acela care va pune lacăt și la țigară, și la sticluță, și la cărnicică, și fericit care nu o va lua nici pe aceasta.
... Tată, vor fi clipe când Eu n-am să vin la voi, că mai am copii și merg la ei, și voi păți cum a pățit Moise: când voi veni la voi, vă voi găsi mâncând și jucând. Și ce veți face? Cine-și ia toiagul în mână să păstorească poporul Meu când Eu nu voi veni la el?
Fiilor, dați-Mi și Mie o bucurie că nu vă veți abate de la Mine. Mă duc, că am un popor mult mai întărit decât voi, căci ei cântă rugăciunile. O, ce popor! Acum l-am aflat. Mă duc și la el. Când voi veni înapoi, să vă găsesc bine, nu cu carnea în dinți și cu băutura. Oițele Mele, așa am spus când am plecat: «Stați liniștiți, cântați și fiți cuminți».