... Vreau să-Mi fac o casă și n-am cu cine, n-am loc. Vreau să-Mi fac o casă și s-a făcut păgânul stăpân pe pământul Meu și a prins putere grasă să Mă oprească. O, ce pustiu! Unde voi găsi să-Mi fac casă? Unde ești, Noe, să-Mi fac casă? Am făcut atunci, am împlinit, dar ce Mi-a rămas, nu mai pot să-Mi împlinesc azi. Mi-a luat păgânul căminul. Nu-i este frică de Mine; se ține la cot cu Mine. O, tată, nu Mă vait ca săracul că nu are unde-și face casă, ci Mă vait de tine, creștine, că a venit vremea secerișului, a venit vremea mustului, și nu mai e vreme. Pe arac am să-i mustesc! Închină-te bine către Mine, oftează, căiește-te și plângi pentru sărăcie, că n-ai colivie. Nu plânge de foame, că și cel ce nu mănâncă trăiește. Numai cel fără casă, acela nu trăiește. Duhovnicește. Ridică-te, că am un fluier și n-ai să știi cui am fluierat și când am fluierat.
... Poporul Meu, Îmi pare rău că s-a pierdut numele sfânt, deși e scris că totul va pieri, dar Dumnezeu cu poporul Său nu va pieri. Au intrat lupii în stână și au mâncat oile. O, poporul Meu, nu te lăsa, și vindecă-te la rana ta. Dar să știi că după reînvierea pământului va rămâne ceva cu Mine; nu în cer, ci pe pământ.
... Israele, unde ți-e hambarul? Ai ceva în el? Israele, cât ai stat de vorbă cu Mine, ai ceva în hambar? Israele tată, copilașii Mei, să știi că dacă vei pieri, judecat vei fi, că ai fost bine hrănit, n-ai fost bătut, n-ai fost gol, n-ai fost nemâncat, și ai fost bine miluit. Israele, puteai să ai hambarul plin. Vine greul, și întâi tu ai să te vaiți, care ai mâncat la masă cu Dumnezeu. Întâi tu ai să suferi de foame și de frig.
... Poporul Meu, n-a fost de când e veacul să Mă lupt din greu pentru căminul Meu. Nu Mie Îmi fac casă, ci ție îți fac casă. Poporul Meu, nu fi dornic numai să vezi, ci fii dornic să împlinești. Poporul Meu, am venit să nu mai plec de la tine, să fie vremea să nu fii orfan, ca la vremea care vine să știi să vii la Mine. Scrie pe hârtie, tată, și să nu pierzi din cuvintele de la Mine. Să nu zici, copilul Meu, că vii la Dumnezeu, și, când colo, să te trezești în brațele duhului rău, că mulți vor veni în numele Meu, și e duhul rău. Poporul Meu, scrie pe hârtie durerea Mea.
... Dumnezeu a făcut chipul tău frumos, dar l-a făcut ca să vii la El și să împlinești. Și tu, frumosule, și tu, urâtule, vino la Dumnezeu! O, tată, ce mireasă frumoasă Mi-a venit la Mine în casă! Cine e mai frumoasă ca mucenița Varvara? Cine e mai frumoasă ca mucenița Filofteia, ca mucenița Ecaterina sau cuvioasa Parascheva, sau ca Măicuța Mea? Scrie, Daniele, scrie, că ele nu au cerut mire pământesc, ci au voit Mire ceresc.
... O să curgă cum curge ploaia pe pământ, așa o să curgă banii peste voi, și fiți atenți, că n-ai ce să cumperi cu ei, și să nu te amăgești, că vine lipsa de roade, și duhovnicești, și pământești. Are să vină cel pământesc și va zice: „Văd că tu ești roșu și frumos. Înseamnă că ai pâine. Dă-mi și mie“. El nu știe că tu trăiești cu Mine și de aceea trăiești și ești frumos.
... Daniele, nu mai fiți mâhniți, că vine și bucuria. Dimineața vine bucuria, ai auzit? Și vom plămădi toate durerile, cu leacul. Așa e, tată, în tot locul unde Dumnezeu lucrează, vine și duhul rău și strică. Plângeți împreună cu Mine.
... Creștinilor, urlă lupii la hotare. Măi creștinilor tată, aici e vatra românească, unde va curge miere și lapte. Nu veți mai merge în altă parte, și aici veți face casă. Așteptați-l pe cel înstrăinat (regele Mihai, n.r.), care acum e în formare, departe, că Domnul îl aduce pe pământul său.