... Fiilor, mai e un pic de lumină. Să nu vă îngrijiți, pentru că Cel ce a făcut cerul și pământul are grijă să vă dea lumină. Lumina nu se ia pentru că lumea este bună, ci pentru că lumea este rea. Copiii Mei, trebuie să fiți tari, că dacă veți merge în voia trupului, nu veți ajunge la Mine.
Oițele Mele, mireasa Mea, nu este prieten să te gătească pe tine, nu este nimeni, nu este nici mamă, nici tată, căci Mirelui nu-I place să te gătească lumea, ci să se gătească mireasa prin fapte. O, mireasa Mea, multe cuvinte ți-am dat, dar dacă vine un vânt, le uiți, și iarăși trebuie să-ți grăiesc. Spală-te, tată, dar nu numai pe față, ci și în urechi; nu numai pe trup, ci pe toate mădularele tale.
Fiilor, lumea aceasta e dată în judecată. Credeți? Cine a dat-o în judecată? Păcatul a dat-o. Copii ai cerului, când erați în lume, ascultați de lume, iar acum sunteți cu Mine. Dar ascultați de Mine dacă ați venit la Mine. Când erați în lume, v-au dat în judecată păcatele, căci diavolul, care v-a îndemnat să faceți păcatele, el a făcut proces. Aduceți-vă aminte de toate păcatele mari și mici, ca să rămână diavolul de rușine. Mărturisiți-vă astăzi, cât mai aveți cui, că scris este că nu va mai rămâne nici proorocie, nici preoție, nici Scriptură. Nu te rușina de preot ca să-i spui păcatul, căci preotul e legat la Dumnezeu să nu spună nimănui păcatul tău. Spuneți, tată, spuneți, că preotul e dat între Dumnezeu și popor, și dacă greșește, are grijă Dumnezeu. Când era Domnul Iisus Hristos în Iordan, a vorbit Tatăl. A vorbit Domnul Iisus Hristos trei ani și jumătate. Azi vorbește Duhul Sfânt, și după Duhul Sfânt nimeni nu mai vine să vorbească, și va vorbi lumina pentru lumină și întunericul pentru întuneric.
Copilul Meu, aprinde o lumânare și pune-o în mâna vasului Meu, ca să vezi taina și să crezi în lumina aceasta. Această lumânare este făcută din ceară, dar focul care arde este foc. Iată, precum este ceara și focul: ceara este de pe pământ, și focul este de la Dumnezeu. Așa cum ceara se topește, așa se sfârșesc toate, dar focul nu se sfârșește, și îl ia Dumnezeu. Ceara este făcută numai de albină, dar azi e făcută cu seu, dar focul nu schimbă culoarea, pentru că este de la Dumnezeu. Copiii Mei, aceasta este taina, e duh și trup: este foc de la Dumnezeu, și trup de pe pământ.
Florile Mele, am întins mâna după voi în orice furtună și v-am scos. Țineți-vă bine, că mai e furtună. O să vedeți furtuna dărâmării bisericuței, și aici sunt două taine. Numai ce s-a auzit că va pieri bisericuța, și a și slăbit credința. Fiilor, au venit vremuri grele, că și piatra se mișcă de la locul ei. Scris este că ce este întemeiat pe stâncă de piatră să nu aibă cădere, dar azi și piatra se mișcă. Fiilor, am zis că va veni timpul să nu mai credeți. Rugați-vă zi și noapte la Dumnezeu să nu vă dea în mâna necredinței. Dumnezeu, Care a scos din sân pe Fiul Său și L-a dat lui Pilat să fie judecat, așa a pus încercare și peste credința voastră.
... Lege ca aceasta nu a fost de când e veacul. Când eram în trup, era lege rea, dar nu ca legea de acum. Atunci era un număr, acum este alt număr. O, Lucifere, omul se roagă la Dumnezeu și tu oprești rugăciunea lui.
Fiilor, de la cer până la pământ sunt multe suferințe. De aceea vă spun să ieșiți din lume, că lumea nu te ajută, creștine. Lumea te petrece până la mormânt, și apoi se freacă cu pământ pe mâini, și numai îngerașul plânge cu amar și întreabă sufletul, căci trupul se duce la odihnă, iar sufletul se duce să dea seamă înaintea Domnului.
Am vorbit prin Noe. Când veneau norii pe cer, strigau: „Noe, primește-mă și pe mine!“, dar ușa era încuiată pe dinafară. Am vorbit prin Lot și am spus să se pocăiască lumea, dar nu s-a pocăit. Acum s-a schimbat viața creștină, cu desfrâul. Toată lumea știe că vine focul, dar nu se teme de el, și îl ține în gură.
Fiule, hăinuța din lume pune-o pe foc. E pildă această vorbire. Când erai în lume, ai băut. Acum nu mai bea.
Fiilor, plecați-vă, că Eu sunt mic, și voi sunteți mari; Eu sunt lut, și voi sunteți lux, și nu e bine așa. Suntem frați, dar Eu port batista în mână, și voi o purtați în geantă. Duhovnicește să înțelegeți. Potirul, acum e de aur, dar mai târziu va fi din lemn și se va înroși cu sânge. În pilde vorbesc, căci scump a fost, că până n-am murit, nu s-a sfințit.
Cezarul a făcut o bisericuță cu patru lemne. În afară de ele nu mai e nimic. A cuprins tot, și pe creștini i-a băgat în pământ, ca la început, dar biserica de sub pământ este ca aceea de la început. Acum biserica este făcută de mâna cezarului. Înăuntru este aur și argint, aramă, mătase. Zidirea ei este din lemn și este spoită. Ilie, văzând lucrarea cezarului, s-a dus la Dumnezeu și a plâns și a spus: „Doamne, Tu vezi ce e pe pământul Tău?“. Sfântul Ilie vă va trece examenul, vă va spăla cu apă sărată din ochii voștri, vă va ustura, dar Eu vă dau îndelungă răbdare, și să nu vă duceți la sânul mamei ca ea să vă scape, ci așteptați examenul cu avânt.
Pace vouă! Acest cuvânt e greu de dus; numai în casa ta îl pot repeta. Pace vouă! În lume e numai apă tulbure, dar așteptați mila lui Dumnezeu să o limpezească. Nu M-am dus în palat, că de Mă pogoram în palat, erau porțile încuiate pentru săraci, ci M-am pogorât la un om disprețuit. Eu sunt Cel ce am șters faptele, nu cu apă, ci cu sânge.
... Golașii Mei copii, apropiați-vă, căci mama vă va hrăni. Ciripesc ca o păsărică, din cioc, în fața acestui popor. Fiilor, pe unde Mă duc Eu, porțile sunt încuiate, dreptul Meu s-a luat. Ce ziceți, tată, va mai veni pe pământ dreptul Meu? Cern prin sită cuvintele Mele, cum omul cerne mălaiul prin sită. O, atât de mult M-am smerit, că am intrat în trup pe pământ să Mă strecor să vin la voi. Curățiți, tată, casa, că vă vin musafiri pe care nu i-ați avut niciodată. Duhovnicește vorbesc.
... M-am pogorât pe malul mării să beau apă, dar apa e tulbure, e numai cu pietriș și e amestecată cu sânge. Cer sfinții apă. Dar ce credeți, că cer apă? Cer răsplată.
Fiilor, să nu ziceți că vorbește chipul acesta pământesc. Iată, un cioban s-a dus la târg și a cumpărat un caval și cântă în vocea cavalului. Așa și Eu, cânt cântec de jale. Nu vorbește trupul, ci vorbește Duhul. Trupul a fost băgat în apă și am vorbit la pești. Trupul a fost în temniți și am vorbit la gândaci. Trupul a fost băgat în groapă și am vorbit la cei din iad.
Fiilor, ce dați voi Domnului când se vor sfârși viețile voastre? Ați făcut pe cezarul că nu mai are unde să-și pună roadele, dar lui Dumnezeu, ce-I dați? Am venit să vorbesc cu voi cum am vorbit cu ciobanul de la Maglavit, care era surd și mut, dar în timpul când a deschis gura, i-am dat grai.
Fiilor, M-am dus la cer ca să vadă jidovii că am înviat. Vino, poporul Meu, șterge-ți bine picioarele de praful păcatelor, așa cum am spălat Eu picioarele ucenicilor Mei.
Copiii Mei, dacă era pentru Mine locul în lume, Mă duceam în ea și vorbeam, dar e pământul moale și Mă scufund.
Fiilor, vă spun un cuvânt nici de la început, nici de la sfârșit, ci de la mijloc: feriți-vă de mătase, că va lua foc de la un trăsnet de bici al lui Ilie. Fiilor, vine pustiul. Vreau să înec Egiptul, vreau să înec pe faraon. Fiilor, spălați-vă bine picioarele, că treceți prin Marea Roșie.