... Fiilor, am adus un buchet de crini și vă dau la toți. Am adus un buchet de mărgăritare, un buchet de trandafiri și un buchet de busuioc; cu busuioc să vă botez, cu trandafiri să vă bucur, cu mărgăritar să vă satur și să vă binecuvinteze Tatăl Meu, că la toți vă dă Tatăl Meu din aceste flori. Vă pun pe masă și candelă frumoasă, și untdelemn, și fitil frumos și îl aprind cu foc, că voia Domnului este să înțelegeți. Domnul este candela, puntea este priceperea, fitilul candelei este înțelepciunea lui Dumnezeu. Hai să le aprindem, iar cu busuioc hai să botezăm, și să cântăm cu îngerii din cer, care se bucură și vă înconjoară: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat“. Iată că parfumul se revarsă; această binecuvântare vă miroase. Fiți credincioși, fiți înțelepți, fiți statornici în cuvântul Meu.
Am venit să vă vorbesc; n-am venit să vă ghicesc, să vă mărit sau să vă însor. Am venit să vă vestesc că împărăția lui Dumnezeu este aproape. Iată pământul cel nou, cât este de gătit și de împodobit și de frumos! Copiii Mei, anunțați, împărțiți aceste flori, această binecuvântare cerească, această chemare.
O, oile Mele, cine ziceți voi că sunt? O, copiii Mei, pentru mulți sunt o cădere, o nebunie. Am fost în trup și M-au văzut și tot nu au crezut. Am făcut minuni în mijlocul lor și tot M-au condamnat.
... Vine judecata, s-a împlinit Scriptura, e gata să se pună pecetea, dar pecetea a început să se pună. Nu vă uitați că au căzut coroane, au căzut împărați. Au căzut toate și s-a împlinit Scriptura. Iată, acum S-a ridicat și spune Împăratul cerurilor: haideți la luptă cu Mine, haideți cu Mine! Bucurați-vă, că vă cheamă la luptă Împăratul împăraților, Regele regilor, Domnul domnilor și Stăpânul stăpânilor, vă cheamă la luptă împotriva celui rău. Cu ce să ne luptăm? Cu noi, să nu mai facem voia celui rău. Să ne luptăm în smerenie, în post, în rugăciune, în dragoste.
O, ce mai muzică s-a pregătit pentru nunta Mielului! Ce mai muzică în cer, ce mai nuntă, dar și ce mai jale, ce mai plâns! Cum va fi soarele? Cum va fi luna? Stelele unde vor fugi de groaza Mielului? Cerul, cum va fi de strălucitor? Cum vom fi când vom sta la judecată după faptă? Cum va fi Judecătorul? Cum vor fi oile? Cum vor sta caprele care cât au trăit pe pământ n-au avut liniște și au sărit în toate ale lumii și s-au purtat după felul lumii? O, toți cei ce ați auzit strigarea Mea, o, ce plâns va fi când va începe judecata! Căci voi n-ați plâns aici, în valea plângerii, ca să vă bucurați cu îngerii și cu sfinții din cer.
Te rog, poporul Meu, vă rog, copii, voi, care-L cunoașteți pe Dumnezeu și credeți, rugați-vă de toată lumea, de copii, de soți, de soții, de frați, de surori, de prieteni, de cunoscuți și de toată lumea să se întoarcă la calea cea dreaptă, către credința adevărată, pentru care s-a vărsat atâta sânge, de s-a pecetluit, ca să știm noi, și să știe și cei din urmă cum să trăiască să ajungă acolo de unde au venit aici, pe pământ. Măi oile Mele, astăzi sunt Duh Care vă mângâie, sunt Mântuitor să te scap, sunt casă să te odihnesc, să te primesc, sunt tot ce vrei, numai vino când te chem, când te aștept! Veniți, că am multe să vă spun, dar acum nu le puteți ține, că vi le fură. O, oile Mele, țineți-vă de tot ce ați auzit, și să le împliniți, că nu auzitorii se vor mântui, ci numai împlinitorii. O, fiilor, nu fiți zăngănitori, nu fiți aramă spoită. Fiți aur curat și călit în valurile vieții. Înfruntați toate poftele și grijile deșarte prin care vă fură cel rău. Azi trăim în vremea lui Noe. Ce făceau atunci? Se însurau, se măritau, mâncau și beau. Cine a zis: „Fă corabie“? Cine a făcut-o? Cine l-a ajutat? Ce zicea lumea și cei ce-l ajutau să facă corabie? Râdeau de el. Ce zice lumea acum când aude de mânia Tatălui, care va fi turnată pe pământ din pricina necredinței și fărădelegilor ce le face lumea în tot momentul?
O, poporul Meu, vă uitați la Mine și nu vă vine să credeți. Simțiți-Mă, că sunt în persoană și vă vorbesc blând, blând. Nu Mă răstesc, și vă vorbesc ușor, ca să înțelegeți. O, lume, lume, mulțumește-I lui Dumnezeu că M-a trimis iar în mijlocul tău să te chem la mântuire, la rai, la veșnica fericire, care nu se va mai termina. Aveți în fața voastră apă, foc și Sânge. Ce înseamnă, ce se face cu ele? Apa spală, focul curățește, Sângele ne împacă cu Tatăl. Fraților, bucurați-vă, că Domnul a mai pus o dată masa și vă cheamă la masă. Veți fi întrebați de toate, dar vă spun, nu vă lepădați, că fumul va pieri, dar voi veți rămâne. Nu vă lepădați.
Fiule, dacă-ți spun că ești credincios, te ții și nu cazi, iar dacă îți spun că ești păcătos, te lepezi de Mine. Omul vrea să fie lăudat. Așa-i firea omului, vrea să fie înălțat pământește, pentru o clipă. Să vă înălțați, dar nu aici, copii. Nu doriți să fiți înălțați acum, pe pământ, că tot pământul este plin de apă tulbure, și pe apă sunt mii și mii de bărcuțe, și în bărcuțe sunt michiduți, și merg spre apus acești michiduți. Sunt muzicanți, sunt cântăreți, au mese întinse la care se desfătează. Iată, mai sus este o bărcuță, și în barcă, o proorociță, și vorbește. Ea se bucură și face haz, și în timpul călătoriei barca se răstoarnă și diavolul râde. Alături de această apă tulbure se formează o altă apă. Peste un mal este o apă limpede, și în marginea apei, doi pomi mari, asemănători la frunze, și acele frunze luminează apa aceasta limpede, și în apă sunt mii și mii de peștișori care călătoresc pe aceste raze și întreabă: „Mai este mult?“. Și iată și un drum, și pe drum trece un car cu doi cai albi, cu capetele de foc, și în car sunt doi oameni. Cine sunt aceștia? Enoh și Ilie. Aceștia sunt prooroci. Carul trece la răsărit. Peștișorii i-au întâmpinat pe prooroci și îi întreabă: „Mai este mult?“. Peștișorii s-au făcut un popor și întreabă: „Mai este mult, Doamne, până se va împlini?“. Iată, în stânga este o cetate dărâmată și printre dărâmături se văd și morți. În dreapta este o cetate nouă, și poporul îmbrăcat în haine până jos, albe ca zăpada. Și în cetatea aceea nu poate intra nimeni care nu are acele haine albe, căci cetatea e păzită de ostași și de doisprezece îngeri, care au cădelnițe, potire și plăci. Înțelegeți, că vă dau acestea ca să le înțelegeți.
Iată patru îngerași, care au în mână patru Evanghelii, și toate fac numai una, și iese pe poartă Împăratul, și e plin de sânge Împăratul, și pe frunte poartă un nume care nu se poate citi. Împăratul spune și strigă: „A Domnului este împărăția!“. Nu vă pot spune toate deschis, fiilor. Acest Împărat a pornit la luptă și a luat cu El armată sfântă. Armata nu are haine stropite cu sânge, ci numai Împăratul. Credeți? Din ochii lui iese foc mistuitor cu care va curăți tot păcatul de pe acest pământ. E și Împărat plin de sânge, e și Prooroc. Înțelegeți? Ce este apa? Ce sunt peștișorii? Ce sunt aceste cuvinte? Apa este viața trăită în curăție; peștișorii sunt poporul. Ce este carul și proorocii Enoh și Ilie? Care este cetatea dărâmată? Care este cetatea cea nouă? Nu vă tulburați dacă nu știți.
Iată ce zice Tatăl: lasă, fiule, cartea pământească, și ia cartea cerească. Vai de voi, pământ și mare! că Domnul vrea să vă nimicească.
Fiilor, dacă ați avea dragoste cum voiesc Eu, ați zbura prin văzduh.
În fața vasului Meu s-au lăudat doi bărbați că au praf de pușcă și că o vor nimici, și atunci ea nu va mai rătăci lumea, dar voi să spuneți vasului Meu să nu se teamă.
Fiilor, în casa Mea de rugăciune, odată cu voi pășesc și cei cu duhuri rele. Credeți? Am intrat după voi și abia v-am mai găsit printre duhurile rele. Credeți? Vai de cei ce nu cred că stau la ușă duhurile rele! Iată că și preoții nu mai dau hrană sufletească trebuitoare poporului Meu. Eu nu vă spun vouă ca să-i urâți pe preoți. Rugați-vă pentru ei, că și pe ei îi fură cei răi.
Fiilor, M-a trimis Tatăl la voi să vă fac totul cunoscut, să vă trezesc din moleșeală. Copilași, lucrați cu mâinile și pășiți cu drag cu picioarele pe calea mântuirii. Am în mână cinci mere, și dacă le curăț, rămâne puțin, numai un sfert. Iată, și acest sfert va pieri atunci.
... Fiilor, cât timp este de când a fost satana să cutreiere pământul? Învățați Scriptura pe dinafară, că se va ridica într-un miez de noapte, se va ridica. Învățați-vă Scriptura. Iată, vasul Meu, când a fost închisă la un loc cu o sectantă, a întrebat-o sectanta de ce postește, și vasul Meu nu a putut să răspundă. Întrebați vasul Meu ce vorbire a avut cu sectantele. Și după vorbire, o sectantă a visat că trecea pe o punte peste o prăpastie mare, și când era la jumătate, a căzut de pe punte și a apărut un om cu haine negre și lungi până jos și a prins-o și a întrebat-o: „De ce nu postești?“. Și i-a mai spus că dacă postea, nu mai cădea, și i-a spus că la cer nu se poate ajunge cu toate ale lumii. Ea a zis că postește o zi pe an, iar el i-a zis: „Cum a postit fariseul“. Din vorbele purtate, ea și-a luat angajamentul că va posti și ea ca vasul Meu.
... O, fiilor, vine scrâșnirea dinților și se va ridica harul. Socotiți timpul, că vremurile sunt grele. Fiule, să plângi când vezi că a venit seara și nu ai făcut ce erai dator să faci și să împlinești. Iată, Eva numai a gândit: „Oare, de ce a zis să nu mâncăm din pomul oprit?“, iar diavolul a auzit și a zis că nu e păcat. Iată, și la voi este îndoială.