... De ce pe prietenii tăi îi asculți? Tot ce spun cei din jurul tău îi crezi, iar pe Mine Mă nesocotești. Iată, Eu M-am pogorât. Deschide-ți inima ta, să poată pătrunde cuvintele Mele, ca să pot să-ți vorbesc. Am venit și sunt rănit și chinuit, că din cer și până la pământ sunt lovit de toate faptele voastre.
Iată, împărăția Mea e o farmacie cu de toate, cu de toate ce aveți nevoie voi: înțelepciune, pace, credință, nădejde, dragoste, sănătate, putere să stați în fața oricărei furtuni, căci Eu vă dau numai la cererea voastră. Iată câte sunt, dar cereți. Farmacia e încuiată, că voi nu cereți prin rugăciune stăruitoare și fierbinte, nu cereți cu credință. O, ați pierdut dragostea, care acoperă totul. Ați rămas numai cu pizma și cu răutatea.
... O, copiii Mei, am venit a treia oară. Prima dată am venit și am făcut om și tot ce se vede și am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el și de toți urmașii lui, și au greșit. Am venit a doua oară, în trup. M-am născut cu trup din Fecioară. Am trăit pe pământ, te-am învățat ce să faci să moștenești împărăția cerurilor, te-am vindecat de toate suferințele ce le aveai tu, care ai crezut și ai venit la Mine. Sub ochii înaintașilor tăi am făcut minuni ca să-i încredințez de toată nădejdea ce trebuia s-o aibă și ei, și voi. Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, și M-am pogorât în mai multe locuri, să vă îndemn la viață și trăire curată și sfântă, că e gata să se sfârșească totul și vă prinde moartea așa cum sunteți, pe calea cea largă, cu toate răutățile: necredința, vrajba, ura, mânia, mândria, desfrâul, curvia cea mai rea ca la păgâni.
O, copii, părăsiți tutunul, că tutunul e de la dracul. Măi copii, Eu am semănat grâu și dracul a semănat tutun. Iată, M-a întrecut, că mulți ar da pâinea pentru tutun. Bagă de seamă, că din iad nu mai scapi dacă intri cu toate acestea ce le faci, că nu are cine te scoate.
... Plânge Tatăl, Cel ce a făcut pământul și toate ce se văd pe el pentru om, și acum nu mai e rod, nu mai e horă, nu mai e mulțumire, veselie, nu mai este speranță; toate sunt triste. Voi știți de ce nu mai este rod? În loc de rod sunt numai copii morți. S-a spurcat pământul și apele de câte se fac pe el. Au devenit mai rău decât cei ce nu au lege, adică păgâni.
... M-am pogorât cu cei doisprezece apostoli în lanul de grâu și am găsit în lan o parte grâu și trei părți neghină. Iată ce a făcut dracul: a semănat neghină și a plecat. Cine este de vină? Semănătorul, sau păzitorul? O, fraților, păzitorul. Păziți-vă de tot ceea ce este după voia lui satana, păziți-vă unul pe altul. Privegheați!
... Copilașii Mei, nu vă închinați vasului Meu, că și vasul e tot ca voi. Am făcut aceasta ca să vă arăt calea. Copiii Mei, am făcut aceasta că ați uitat biserica, ați uitat crucea, ați uitat postul, ați uitat rugăciunea, ați uitat mila, smerenia, nu mai aveți credință, nu mai aveți dragoste, nu mai aveți nădejde, nu mai e milă. O, cum le-ați pierdut pe toate!? Nu vreau să vă arunc în iad, și de aceea vă dau dureri, vă dau suferințe, vă dau necazuri ca să vă țin cât mai aproape. Pe cine iubește Tatăl, pe acela îl ceartă, iar pe fiii din curvie nu-i ceartă, și îi lasă liberi.
... Tatăl a zidit casă de rugăciune și dracul a zidit salon de dans. Tatăl a făcut vie și vin; dracul a făcut cazan de țuică, și țuică a făcut, că și strugurii îi bagă mulți și fac țuică. Tatăl Meu a trimis prooroci să vestească vremile, iar dracul a zidit radioul și difuzoarele. Iată, cine zice că țuica nu este de la dracul, nu va vedea fața lui Dumnezeu.
... Pregătiți-vă, nașteți-vă din nou. Cine nu se naște din nou, nu ajunge la Mine. O, credeți că e rai și iad? Iată, vasul Meu a văzut, că de multe ori am dus-o și i-am arătat totul. Plâng sufletele la poarta cerului, plâng părinții voștri, copiii voștri, că i-ați petrecut până la mormânt și mai mult nimic nu mai știți. O, se uită sufletele printre grădele în curtea raiului, că sunt suflete de nu le poți număra; se uită și văd scaunele și frumusețile, văd cununile, locurile că sunt goale, și strigă: „Doamne, Doamne, iată cum stau scaunele libere și noi nu avem pe ce sta, că am obosit de atâta cale de la pământ până aici!“. Vine Domnul Iisus la poartă și Se uită la ei cum strigă: „Deschide, să intrăm și noi!“. Și zice Domnul: „Nu Eu am închis-o, ci voi, cu faptele voastre, ce le-ați făcut cât ați fost în trup pe pământ. Unde este rugăciunea ce trebuia să o faceți? Cu ea deschideți porțile cerului, căci sfinții au deschis închisorile pe pământ, au domolit para focului. Nu ați făcut rugăciune, nu deschideți porțile cerului la împărăția Mea“.
... O, măi copilașii Mei, nu vindeți Duhul Meu, că va fi mai amar păcat ca al lui Iuda. Iată, cei ce le-am dat mult, aceia M-au disprețuit.
... Vine ziua când pentru o mâncare să rămâneți afară din grădină, că Adam pentru o mâncare a fost scos afară. Vedeți cu mâncărurile în zilele oprite. De ce mâncați pește în zilele oprite? Ce ziceți, că nu ce intră în trup spurcă pe om, ci aceea ce iese din gură? O, cum veți plânge cu amar! Dar va fi târziu.
Iată ce vă spun: blestemat cel ce lucrează sâmbăta de la apusul soarelui până luni dimineața, la răsăritul soarelui.