Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Acesta este Unul Dumnezeu și Se vestește pe Sine peste pământ. Amin.
Coboară Domnul cuvânt în grădina Sa din mijlocul neamului român. Coboară Domnul cu sfinții Săi și Se vestește pe Sine în coborârea Sa. Coboară Domnul cuvânt peste pământ și intră în cartea Sa cuvânt de sărbătoare. Mă fac auzit la porți, și Mi se deschide ca să intru cu slava Mea la poporul cuvântului Meu. Slava Mea este cuvântul, precum a fost și la început când am făcut cerul și pământul, văzutele și nevăzutele, și apoi pe om, zicând: «Să facem om după chipul și asemănarea Noastră, care să aibă stăpânire peste peștii mării și peste păsările cerului și peste dobitoace și peste tot pământul și peste toate jivinele care se târăsc pe pământ». Și după ce s-a desăvârșit cerul și pământul și toată oștirea lor, a privit Dumnezeu la toate câte le făcuse și toate erau bune foarte, iar în ziua a șaptea a sfârșit Domnul lucrarea Sa, pe care o făcuse, și apoi S-a odihnit de toată lucrarea Sa cea făcută. Amin.
O, poporul Meu, așa aștept Eu și azi odihna pentru facerea cea de azi, pe care voiesc s-o desăvârșesc, și apoi să Mă odihnesc de toată lucrarea Mea. La început Dumnezeu S-a odihnit după ce l-a făcut pe om, pe care-l făcuse în ziua a șasea, iar în ziua a șaptea a sfârșit Dumnezeu lucrarea Sa de facere și apoi S-a odihnit de ea, și apoi a sfințit și a binecuvântat ziua a șaptea, odihnindu-Se în ea.
Pace ție, poporul Meu! Sunt în mijlocul tău cuvânt de facere, tată. Trâmbița Mea Verginica, așa cum Eu, Domnul, am numit-o pe pământ cât am sunat din ea peste un popor care a auzit cuvântul Meu cel trâmbițat prin gura ei, iat-o acum cu Mine și cu oștirile de sfinți și de îngeri, cu care Eu cobor la tine în ziua de serbare a venirii ei de pe pământ la cer. O, fericit este omul care crede cele scrise în Scripturi despre toată lucrarea lui Dumnezeu, care a fost și care este și care trebuie să fie și să se facă, iar cel ce nu se uită în Scripturi ca să creadă în împlinirea lor, acela nu este fericit, ci este trecător, iar ceea ce este trecător, este trist. O, fericit vei fi tu, popor hrănit din gura Mea, din cuvântul Meu, dacă tu vei crede în el și în împlinirea lui, căci cel ce crede, acela nu va fi trecător, tată, ci va fi cuprins în slava Mea, iar slava Mea este cuvântul, așa cum Eu ți-am spus că este. Te cuprind în cuvântul Meu ca să fii copil fericit, fiule. O, lasă-te cuprins în cuvântul Meu ca să fii fericit, căci cine nu se lasă cuprins de el, acela este trist, și acesta este semnul puținei lui credințe, credință care se chinuie ca să fie. O, nu așa, tată, căci Eu, Domnul, am spus că nu are ce să piardă cel ce crede, dar nu să se mulțumească numai cu atât, ci să se bucure crezând și să fie fericit dacă vrea să nu piardă. Ucenicii Mei cei mărturisitori ar fi pierdut dacă n-ar fi crezut cu fericire în ceea ce aveau ei pentru Mine, și s-ar fi clătinat în vreme de jertfire, dar ei erau fericiți prin vestirea lor cea despre Mine și nu prin credință și atât, căci credința dacă nu lucrează roadele ei nu-l face pe om fericit, ci este trist un așa om.
Te învăț cum să fii fericit, poporul Meu. învață, tată, fericirea aceasta și vei vedea cât de drept îți grăiesc despre aceasta, căci Eu doresc fericirea ta, măi tată, iar fericirea cea pentru Mine a omului se ține după el pe pământ și în cer și nu trece, ci dăinuie în veci, ținându-l pe om întru slava ei, în Domnul Dumnezeul său, în Care el fericit crede. Amin.
Iată, fac intrare trâmbiței Mele.
Eu, Domnul, îți slăvesc ziua de intrare a ta întru cele cerești, Verginico, fiindcă tu ai fost fericită întru credința ta în Mine, în suferința duhului și a sufletului și a trupului tău, cel zdrobit sub slava Mea și pentru ea, și această suferință ți-a fost crucea care te-a purtat spre slăvile cele cerești și netrecătoare, tată, căci fericirea cea care nu rămâne veșnic, aceea este pierzătoare pentru om. O, tată, nu omul trebuie să poarte crucea, ci crucea trebuie să-l poarte pe om dacă omul știe ce înseamnă slava crucii. Ce bine își face acela dacă se plânge sub crucea sa, sub greutatea ei? Acela nu ajunge la Dumnezeu cu ea și prin ea, ci ajunge la el însuși de fiecare dată când se plânge. Hai să-l îmbrățișăm în simțirea cea cerească pe poporul Nostru, și hai să-l învățăm pe el din tainele fericirii, tată! Hai, Verginico! îți fac zi de sărbătoare în sălașul din care am venit cu îngerul Meu și te-am luat la sân și te-am trecut hotarul spre cerul Meu de sfinți, tată, acum douăzeci și opt de ani. Binecuvântat să-ți fie cuvântul, Verginico! Trâmbițează, tată! Poporul ascultă acum grăirea ta. Amin, amin, amin.
– Pace Ție, Doamne! Pace poporului Tău de azi! Dintre cei după trup ai mei nu mai am cu Tine și pentru Tine, căci s-au dus cu lumea după ce eu am plecat spre cerul Tău de sfinți. O, fericirea celor din cer este ca și pe pământ, este vestirea Ta din gura lor peste cei credincioși și peste cei necredincioși de pe pământ, Doamne al celor credincioși și vii prin credința lor în Tine, căci omul nu poate trăi în Tine decât crezând în Tine și mângâindu-se așa la sânul Tău cel blând pentru fii.
Mai întâi mă aplec și sărut fiii din porți, care ne fac coborârea. Mă ating și sărut mânuța și fruntea și inimioara cea dulce, care m-a ținut pe brațele ei când am trecut hotarul de pe pământ la cer, și mângâi crucea ei cea purtată de inimioara ei, îi mângâi suferința, Doamne. Inimioară fericită prin suferința ei cea pentru Tine, și nimeni nu știe puterea suferinței ei, căci suferința ei este grea, este mare, și de aceea este grea, și este pentru Tine, și se face ușor de purtat atât de grea cât este ea, căci cel ce crede în Tine, acela este fericit, iar cel fericit în Tine, acela este în suferință, căci ea este izbânda care nu-l lasă pe om să piară prin lume, fiindcă lumea nu face altceva decât să-l piardă pe om, și omul nu știe că prin ea piere el, și nu prin altceva piere când el nu mai este. în cine este lumea, acela nu mai este, Doamne, căci cel ce este, în Tine este, așa cum eu am fost, de Te-am purtat pe Tine ca să fii în lume, în lumea care nu Te cunoaște, dar câți din ea Te-au cunoscut, Tu le-ai dat credință și putere ca să se facă fii ai Tăi, fii născuți de la Dumnezeu, precum este scris despre cei ce se nasc de sus pentru ca să fie ei apoi.
Și acum îmbrățișez și sărut în cuvânt poporul cel credincios. îi mulțumesc lui încă de la straja cea dintâi a zilei că se adună în ziua aceasta în căminul meu, cel atât de frumos acum lucrat și din care Tu m-ai luat între sfinți când am trecut spre cei din cer. îl rog pe el să nu calce cuvântul pe care Tu îl ceri ca să fie împlinit, și să se strângă mai des poporul în căminul acesta, care are străji în tot jurul îngerii și sfinții. Și acum eu grăiesc poporului Tău.
Te cuprind în cuvânt de facere, popor născut din credința ta în Dumnezeu, și, mai vârtos, în cuvântul Său de azi! Dacă așa ești născut, cum eu îți spun acum, atunci tu ești un copil fericit, iar dacă altfel stai în trupul acestui popor, tu ești trist, fiule. Credința în Domnul și în cuvântul Său de azi îl face fericit pe cel ce vine la Domnul, îl face fericit și frumos, îl face fiu iubitor de Dumnezeu în casa lui Dumnezeu, căci cel frumos este cel mulțumit, iar aceasta îl face ceresc pe cel ce vine așa. O, frumoși sunt cei cerești! Fericit este cel ce știe să citească cerește și să înțeleagă apoi! Fericit este cel ce știe să vadă, adică să citească cerește, căci omul citește cu ochiul când face aceasta, iar înțelepciunea aceasta în om se face duh iubitor de oameni, și ea îl citește cerește pe om, și apoi înțelege cerește în om, și tot așa și vede, iar dacă tu înțelegi grăirea mea cu tine, fericit ești, popor adunat în căminul meu pentru sărbătoarea mea între sfinți cu tine pe pământ. E ziua mea de serbare între sfinți, și e cu tine pe pământ ziua aceasta dacă știi să cinstești tainele cerului și lucrarea lor cea multă și să lucrezi prin ea, fiule.
Am cu mine de mână în ziua aceasta suflețelul cel scump pe care acum zece ani am venit în ziua mea de prăznuire și l-am luat și l-am pus în cer la loc fericit pentru darul ei dat Domnului, căci are Domnul din mâna acestei inimioare mari grădinița cuvântului Său de azi. Când zilele ei au fost numărate și cântărite, Domnul a luat-o la El pe ea în ziua mea de serbare și i-a dat plata, i-a dat fericirea cea lângă mine, iar azi am luat-o pe ea în sărbătoarea mea ca să ia din ea și să se bucure ea ca plată de la Domnul pentru darul ei cel mare dat Lui pentru lucrarea Lui, pentru înființarea grădiniței cuvântului Lui, locaș din care Domnul Se împarte acum peste pământ.
Am cu mine încă suflețelul cel scump și mare al celei care m-a purtat și m-a îngrijit și m-a mângâiat în vremea postirii mele cea de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, când Domnul mi-a dat apoi darul trâmbițării. Pe aceasta am luat-o între sfinți tot în ziua mea de serbare, după ce am venit la ea și m-am arătat ei și i-am spus ei că o voi trece pe ea spre cei din cer în ziua mea de serbare, și apoi Domnul m-a trimis s-o iau. Duhul proorociei, duhul vederii celor ce nu se văd, bune și rele ale omului, așa duh a purtat ea, și pomenirea ei este lângă a mea, și iată, am din poporul meu familie de sfinți, familie cerească, de mine culeasă ca să am zi de bucurie între sfinți cu cei ai mei de pe pământ. Așa fericește Domnul pe cei credincioși ai Săi, poporul meu de azi. O, cunoaște-mă prin credință, fiule, și fă-te ucenic, că nu e tot una cu a veni în trupul acestui popor și cu a fi ucenic apoi. Ucenic înseamnă lucrător pentru cele cerești pe pământ, pentru planul Domnului cu oamenii și pentru oameni, și unul ca acela este trecut prin multe, prin greu după greu, prin încercări fel de fel, care-i probează lui credința și credincioșia, și apoi se lasă acela vestitor al celor ce sunt de la Dumnezeu să fie, căci fără propovăduire nu vin și nu se fac cele ce vin ca să fie precum sunt scrise în Scripturi să vină și să se facă apoi.
O, aveți grijă unii de alții, fiilor, pentru sfințenie, pentru lucrare sfântă, pentru iubire sfântă, pentru credință sfântă prin acestea. Primiți învățătura și n-o dați de peste voi! înțelepțiți-vă pentru primirea învățăturii, căci vai celor ce nu au peste ei învățători și veghetori pentru cele dinăuntrul lor și din afara lor! îmbrăcați-vă frumos pe dinăuntru și pe dinafară, fiilor, căci cele dinăuntru dacă sunt frumoase strălucesc în afară și nu se ascund și nu se pot tăinui înăuntru. Umilința de duh este frumusețea celor credincioși și este jertfa cea mai frumoasă pe care I-o puteți Domnului închina. în tot ceea ce lucrați frumos, ba chiar și în cele ce voi greșiți, fiilor, umilința de duh este săpunul care vă spală vouă fața înaintea Domnului, și Domnul nu vă va urgisi pe voi dacă veți fi așa. O, feriți-vă de păcat! Feriți-vă de răutate și feriți-vă de judecată, căci Domnul este Stăpânul, și este Milostivul, și El poate să certe sau să ierte; El, și nu voi. O, nu vă apăsați unii de la alții! Fiți cu grijă fiecare pentru pacea celuilalt, și aceasta să vă fie iubirea. Cei ce sunteți frumoși la înțelepciune și la umilință și la lucrare și la purtare, nu stați fără îndreptar și fără îndreptare peste voi. E primejdioasă orice clipă amânată când nu stați bine cu Dumnezeu prin greșeli. Voi, cei ce ascultați, și, iarăși, mai vârtos voi, cei ce nu ascultați bine de Dumnezeu, deschideți când Domnul încearcă la ușa voastră, și arătați-I Lui tot ce îl zdrobește pe El în voi. E păcat să-L îndurerați pe Domnul și să-L lăsați îndurerat apoi. O, e păcat să faceți ca voi! Vă grăiesc cu grai iubitor, căci omul nu vrea să primească altfel învierea Domnului în el. Domnul S-a purtat blând cu ucenicii de când i-a cules și până ce a înviat pentru ei și pentru cei ce vor crede în El prin propovăduirea lor.
O, atât de mult iubește și fericește Domnul în cer și pe pământ pe cel ce rabdă mustrarea, înțelepțindu-se din ea în clipa aceea, fiilor! Nu poate însă omul să intre sub minunea aceasta făcătoare de om. Omul se supără pe Dumnezeu, se supără de șapte mii de ani și îl învață pe Domnul să Se poarte frumos cu el, iar Domnul este Cel umilit, fiindcă omul nu poate să fie așa. Vă îndemn spre duioșie când vă grăiesc așa grăire. Iau din Domnul simțirea Lui când iau ca să vă povățuiesc și ca să vă dau să știți pe cele dinăuntru ale Domnului, pe cele de la om puse în El, căci omul așa îl vrea pe Dumnezeu, și altfel nu-L vrea omul cu el pe Dumnezeu.
O, popor învățat din cer, învață-te să te închini lui Dumnezeu, fiule. A te închina lui Dumnezeu înseamnă a nu Se închina El ție. A te închina Lui înseamnă a face voia Lui, înseamnă a te apleca voii Lui, iar a nu înțelege și a nu asculta așa cum îți spune El, așa cum îți cere El, așa cum în cer este, înseamnă a nu te închina Lui. O, închină-te pe tine însuți Domnului, că nu e bine să te închini ție însuți și nu e bine să-l faci pe fratele tău să se închine ție, ba chiar și pe Domnul; o, nu e bine așa, fiule. Văd această deșertăciune din loc în loc prin poporul meu cel învățat din cer și îl învăț pe tot fiul cel puțin aplecat, îl învăț să se vindece de păcatul acesta și să se închine numai lui Dumnezeu și să nu caute luiși închinare, ci să caute cu duhul dragostei, care pe toate le poate, iar Dumnezeul dragostei va fi cu voi dacă așa veți lucra, fiilor. învățătura mea de peste voi în ziua aceasta este să vă deprindeți să fiți fericiți, iar ca să credeți ce vă învăț eu și să vedeți că este așa, deschideți la legea fericirilor, deschideți Scripturile, și, iarăși, faceți-vă încă o carte mică lângă cea a poruncilor lui Dumnezeu și țineți-o și pe aceea în față la închinarea voastră înaintea lui Dumnezeu și să vă aplecați Lui împlinind poruncile Lui și fericiți fiind când sunteți întrebați de ele prin pilda fericirilor care vin să încerce pe cei ce cred lui Dumnezeu. Ridicați-vă unul din voi în ziua aceasta și dați citire în ziua mea de serbare cărții poruncilor lui Dumnezeu și apoi cărții fericirilor, fiilor, iar Domnul va coborî Duhul Său în porți cu multul și vă va desluși vouă și vă va învăța pe voi împlinirea cea mare. Amin.
Intrând cu sfinții și cu îngerii în căminul meu de pe pământ, în căsuța în care am locuit cu trupul, și de unde Domnul m-a luat la cer, mă aplec în cuvânt și mângâi cu el neamul român și spun așa:
în mijlocul acestui pământ are Domnul România cea mică, pe care El o numește patria cerească, din pricina oștirilor de îngeri și de sfinți, care sălășluiesc peste ea și în ea, lucrând pe pământ precum în cer pentru voia lui Dumnezeu în fii. Apleacă-te, popor român, spre poporul Domnului, cel din mijlocul tău, căci din această sămânță va răsări pe pământ împărăția lui Dumnezeu la vedere. Vezi să nu întârzii să vezi, căci cel ce nu se uită acum ca să vadă și ca să creadă și ca să poată de la Dumnezeu, aceluia i se va lua vederea și i se va da celui ce are încă, precum este scris. O, vino la nunta lui Hristos, la mila lui Hristos, popor român! Aici poți să asculți despre soarta ta cea de la Domnul. Aici grăiește Domnul ție, căci Domnul pune aici la cale soarta ta cea de la El pe pământul tău, și lucrează Domnul după Scripturi taina cea despre țara strălucirii, taina pământului român. Amin.
O, ca și apostolul Tău Andrei la începutul acestui neam pe pământ, așez și eu botezul cu Duhul Sfânt peste acest neam, Doamne, acum, la sfârșit de timp, și ca el toți sfinții Tăi îl botează cu botezul Duhului Sfânt în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, așa cum Tu ai spus să se facă. Amin.
Iar voi, neamuri de pe pământ, auziți pe sfinții Domnului! Vine Domnul pe pământul român, însoțit de sfinții Lui! Glasul Lui este în glasul lor, care se face cuvânt peste pământ. Duhul învierii din moarte este duhul care trâmbițează peste neamurile toate. Veniți spre învierea voastră! Și veți veni vrând-nevrând, căci Domnul așa vestește și așa voiește. Amin.
Iar Tu, Doamne mare în cer și pe pământ, grăbește-Te, Te rog suspinând între sfinți și cu sfinții, grăbește-Te să-Ți arăți minunea și măreția ei și adevărul Tău în acest cuvânt sfânt, trâmbițat de Tine pe pământ mai mult de cincizeci de ani în mijlocul neamului român. Pace Ție! Mi-e milă de Tine. Tu stai smerit înaintea omului trufaș, și toți sfinții Te plâng și Te mângâie în durerea Ta cea de la om. O, atât de mare cât ești, ca un Făcător a toate, stai smerit cu măreață smerenie înaintea omului trufaș, care-și adună picătură cu picătură plata cea pentru lucrarea lui trufașă. Tu nu-l mai pedepsești pe el cu nimic, pentru că își adună el singur pedeapsă. El nu se poate apleca, nu se poate umili pentru ca Tu să-i faci bine apoi, ca un Dumnezeu milos pentru omul căzut. Slavă îndelungii Tale răbdări! Pace Ție în răbdare! Pace Ție între sfinții Tăi, că sfinții sunt asemenea Ție și Te văd și-i spun omului cum ești, o, Doamne. Acum, sfârșesc cuvântul meu de azi. Am putut să grăiesc azi poporului Tău. îi sărut cu sărutarea Ta pe cei ce ne stau înainte pentru ca să intrăm, căci eu sunt prin urmași precum Tu ești, precum toți sfinții Tăi au fost și sunt. Amin, amin, amin.
– O, trâmbița Mea, o, Verginica Mea, ai luat putere din durerea Mea și ai putut să grăiești poporului Meu de azi! O, e mult de făcut la facerea omului, tată, și e mult de lucrat la facerea celor ce vin ca să fie ai poporului Meu, numai să se dea ei spre facere, tată, iar dacă nu se dau, rămân ceea ce sunt ei. Cel ce caută facerea, acela Mă face lucrător peste facerea lui, iar cel ce nu o caută pe ea, rămâne ceea ce este el, tată, iar Eu merg prin greu pentru cei ce vin și nu se lasă făcuți ca să fie ai Mei apoi. Eu nu plâng singur. Plâng cu voi, sfinți iubiți ai Mei, căci cu voi vin din cer pe pământ și umplu văzduhul pământului Meu ales și grăiesc poporului adunat pe el pentru mărturia Mea. Amin.
O, poporul Meu, M-am înscris cu tine în carte și cu ziua serbării trâmbiței Mele, tată. Ea a venit cu cei din cer, care sunt din poporul lucrării Mele de azi. Stăm la masă cu tine, tată. Luăm loc la masă lângă tine, poporul Meu. O, să nu stai la masă fără oaspeți cerești cu tine! O, să nu stai între frate și frate fără oaspeți din cer! Sfinții și îngerii și-au luat patrie pământul cel ales de Mine acum, la sfârșit de timp, și stau cu tine sfinții și îngerii, poporul Meu. O, să nu fiți mai mari ca ei în pământul Meu, fiilor, ci să fiți primitori de oaspeți cerești, tată, și să fiți serbarea Mea pe pământ, serbare de sfinți și pentru sfinți, fiilor. Amin.
O, poporul Meu, învață, tată, învață să fii legea cerului pe pământ și împlinirea ei, și aceasta va fi venirea Mea la tine și împărăția Mea pe pământ, și apoi slava Mea și iarăși slava Mea cea pentru vecii, poporul Meu. Amin, amin, amin.