E zi de sărbătoare în cer, sărbătoare de mântuire a neamului omenesc. E și pe pământ sărbătoare în multe locuri, e sărbătoarea mamei Mele Fecioara, dar nu e ca în cer sărbătoarea cea de pe pământ. Biserica cea de pe pământ nu sărbătorește cu sfințenie și cu bucurie cerească; ea sărbătorește cu plăceri trupești și pământești, și zice că e sărbătoare a Maicii Mele în ziua aceasta. Dar Eu sunt Fiul mamei cea pururea Fecioară și sunt Cel ce sunt, Iisus Hristos, Mântuitorul omului care voiește mântuirea cea de la Mine. Amin.
O, Eu sunt învățat să vin în grădina cuvântului Meu de pe pământ, grădina Mea cea nouă, întocmită prin cuvântul Meu în mijlocul României.
O, țară Românie, nu mai este în tine fiu de al tău care să te iubească pe tine, căci cine nu Mă iubește pe Mine, acela nu știe ce este iubirea. Nu mai este om cu mintea întreagă în tine, căci cine nu lucrează cu mintea lui în voile Mele cele sfinte, acela este fără de minte, știrbit la minte este. O, țară dulce pentru cei din cer, țara Mea de iubire! Nu te mai iubește nimeni în tine. Vin Eu să te iubesc. Vin Eu să te curăț de durere și de minciuna care te acoperă din tălpi și până în creștet. Vin Eu să te fac frumoasă și curată. Vin Eu. Amin, amin, amin. Vin în grădina cuvântului Meu și îți aduc alifie cerească pentru ranele tale, ca să-ți vindec trupul tău cel sănătos, iar ce este bolnav pe trupul tău, să dau de la tine și să fii sănătoasă și pe voia Mea. Amin.
Vin în grădina Mea cea din tine, țară a durerii, dar și țară a mângâierii de la Domnul. Vin și Mă vestesc mereu cu ziua Mea de biruință prin tine peste tot pământul. Vin, că mult ai plâns și mult plângi. Antichrist a fost viclean, și în toată vremea a prins de veste de planurile Mele cu tine, țară de români, și n-a mai avut pace niciodată, și a lucrat din fiu în fiu antichrist, ca să te aibă a lui, fiindcă tu ești plină de podoabele Mele cele puse peste tine de la nașterea Mea și a ta. Tatăl ne-a adus pe lume o dată. Pe tine te-a făcut popor nou, iar pe Mine M-a făcut Începător al tău și Mântuitor al tău în toată vremea. O, ești plină de fii fățarnici, care te vând dușmanilor Mei pe nimic, căci cu nimic nu vor rămâne aceștia, nici măcar cu tine, căci Eu îi voi lua din tine. Mă scol în cuvânt și Mă vestesc Judecător peste proorocul mincinos, care și-a băgat capul său în tine ca să fii a lui și să se folosească, zice el, de binecuvântarea și de podoabele pe care le ai de la Mine peste tine, țară plină de daruri. Un picuț, și rostesc în tine judecata lui antichrist, și apoi împlinesc. Amin, amin, amin.
Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor în grădina Mea și Mă fac sărbătoare de cuvânt pentru mama cea pururea Fecioară, care Mi-a fost ușă Mie din cer spre pământ, ca să fac lucrarea Tatălui Meu Savaot.
O, mamă, mamă cu durere ca și Mine, Fiul tău Cel ceresc! Nimeni pe pământ n-a născut fiu din cer, nimeni decât tu, că Eu din cer M-am coborât în tine. Eu am fost cuvântul arhanghelului care a coborât din cer de M-a vestit ție, și cuvântul a luat trup de om în tine, ca să Mă nasc om din Fecioară, și cuvântul s-a făcut om. Cine s-a mai făcut om ca și Mine din cuvântul cel din cer și din trup feciorelnic? Eu n-am putut să fac de la Mine nimic, ci toate câte aud că-Mi spune Tatăl, aceea fac. Din cuvânt M-am făcut trup curat din trup curat. Toate câte fac Eu, de la Tatăl le fac, și prin cuvânt le întocmesc, și apoi le aduc spre vedere. Așa am lucrat din veac și până în veac, până azi. Iar azi, ce cuvânt întocmesc ca să împlinesc la vedere? Azi Mă pregătesc peste grădină și Mă vestesc Judecător peste proorocul mincinos, care și-a băgat capetele sale în țara Mea cea plină de darurile credinței sfinte, care este în ea de la Mine și de la părinți. Așa e scris în Scripturile venirii Mele: «Un înger stând în soare strigat-a cuvânt puternic către toate păsările care zboară spre înaltul cerului: „Veniți și adunați-vă la cina Dumnezeului Cel mare! Veniți și mâncați trupurile împăraților, trupurile căpeteniilor, trupurile vitejilor, trupurile cailor și ale călăreților, trupurile celor liberi și ale robilor, trupurile celor mici și ale celor mari, căci fiara și toți împărații pământului, cu oștirile lor, s-au adunat ca să se războiască cu Cel ce șade pe tron, pe cal alb, cu oștire. Dar fiara a fost răpusă, și cu ea, proorocul mincinos, care făcea semne înaintea fiarei cu care amăgise pe cei ce au purtat semnul fiarei închinându-se chipului ei. Aceștia au fost amândoi aruncați de vii în iezerul cu foc, unde arde pucioasă, iar ceilalți, uciși au fost cu sabia care iese din gura Celui ce șade pe cal alb. Și toate păsările s-au săturat din trupurile lor“». Amin.
– O, Fiule Emanuel, durerea de mamă e cea mai dureroasă, dar oamenii de pe pământ nu știu ce înseamnă mamă, mamă cu adevărat. Oamenii spun mamă la femeia care rodește om din fructul morții, din pomul morții, din care Dumnezeu a spus omului: «Să nu mănânci, omule, din pomul acesta, că vei muri când vei mânca!». O, Fiule, n-a știut omul ce este acest cuvânt al Tău pe care l-ai spus omului cel întâi zidit de mâna Ta, că Tu ești Cuvântul Tatălui și mâna Tatălui și Duhul Tatălui.
Biserica de pe pământ nu vrea să fie mamă. Iată ce păcat a făcut: s-a luat după cei străini de Tine biserica din țara Ta cea de la sfârșit. S-au sculat oameni cu inimă de fiară și s-au așezat mari peste biserici și au zis că Duhul Sfânt face ce vrea El și nu Te întreabă pe Tine ce face El, și că El suflă unde voiește El. S-au sculat oameni cu duh de fiară, Fiule scump, și au stricat dogma dumnezeirii și au spus că Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești lucrează pe furiș de Tine, deosebit de Tine. Iată, aceasta este erezia cea de dinaintea venirii Tale, erezie cu care au venit în țara cuvântului Tău oameni cu duh de fiară. Dar Tu Te-ai despărțit de biserica cea omenească de pe pământ, că Tu ai strigat mereu la ea să nu facă erezie prin omul care a venit și a spus lepădare de credința cea din părinți, și a spus „ecumenism“ acestei lepădări a bisericii creștine, căci fiara a venit cu forță pământească, adică cu bani, ca să cumpere pe cea care era cu credința din părinți, și ca pe vremea răstignirii Tale, tot cu bani s-a ajuns la vânzarea Ta cea de azi, Fiule. Te-ai despărțit cu Duhul de biserica cea de pe pământ care este pământească, și nu cerească. Te-ai despărțit, Fiule vândut pe bani, căci s-a făcut eretică biserica, și scris este în Scripturi: «De cel eretic după întâia și a doua certare depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit».
S-a despărțit biserica de sfinți și de părinți, și face pe gustul proorocului mincinos, care slujește fiarei cea cu capetele ascunse. În zadar își spune ea „una singură sfântă și apostolească biserică“, degeaba, Fiule al Tatălui și al meu, în zadar spune așa. Plâng apostolii Tăi în cer, în loc să fie fără durere și fără întristare și fără suspin în cer. Plâng, Fiule, apostolii Tăi cei de acum două mii de ani. Plânge ucenicul Tău cel iubit de Tine, Ioan apostolul, care a scris proorocia venirii Tale cu nou Ierusalim pe pământ. Plânge ucenicul Tău, Fiule, și spune ceea ce a spus și atunci. Așa a spus el atunci bisericii: «Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu; iar dacă cineva vine la voi în biserică și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: „Bun venit!“, căci cel care îi zice: „Bun venit!“, se face părtaș la faptele lui cele rele». Iată, așa a spus Ioan pentru cei ce sunt biserică a Ta, Doamne, Fiule al meu.
O, în cer e durere și întristare și suspin, că numele Tău e vândut pe bani de două mii de ani și până azi, de la iudei și până la venirea Ta. Dar eu sunt îndurerată și așa cum sunt intru în biserica cea de pe pământ care și-a stricat numele. Intru, Fiule, că azi biserica trebuie să știe ce înseamnă sărbătoarea cea de azi care se cheamă creștinește: intrarea în biserică a Maicii Domnului. Acum două mii de ani am intrat pruncă de trei ani, ca să mă pregătesc în Sfânta Sfintelor pentru ziua mântuirii neamului omenesc, pentru nașterea Ta pe pământ, Fiule ceresc. Iar acum intru mamă și ca mama grăiesc peste biserica Ta cea vie, ca să ia din ea biserica cea fără de viață și să audă ce înseamnă cuvântul „mamă“, căci durerea de mamă e cea mai dureroasă între dureri, dar oamenii de pe pământ nu știu ce înseamnă mamă, mamă cu adevărat. Oamenii spun „mamă“ la femeia care rodește om din fructul pomului morții, din care Dumnezeu a spus omului să nu mănânce. Dar cine înțelege taina aceasta în biserică, Fiule?
O, scris a fost de la început: «Femeia va zdrobi capul șarpelui, iar el va împunge călcâiul ei». Mă scol ca mama pentru Fiul ei Cel ceresc, și mă așez alături cu Tine și cu cei de pe pământ care-Ți sunt Ție biserică vie, mamă vie pentru neamul omenesc, ca să zdrobim capul lui antichrist, așa cum l-am zdrobit acum două mii de ani când Ți-am fost ușă de venire la oameni. Iar azi din nou lucrăm, că avem ușă între cer și pământ, biserică vie, din inimi vii, care s-au așezat început nou, temelie nouă, Ierusalim nou, biserică mamă, biserică cu milă și cu durere pentru neamul omenesc, căci neamul omenesc este dorul Tău cel de șapte mii de ani, Fiule venit din cer pe pământ o dată, și iarăși, încă o dată, cu zecile de mii de sfinți, așa cum este proorocia Scripturilor cele pentru vremea aceasta de sfârșit, căci toate sfârșitu-s-au.
Grăirea mea cu Tine va intra în biserica cea lumească, va intra prin fiii cei de azi care sunt aleșii Tăi dintre oameni ca să Te audă pe Tine cuvânt peste pământ, căci Tu vii, fiindcă toate sfârșitu-s-au. Amin, amin, amin.
– Să fii fericită de toate neamurile cele credincioase și cele necredincioase, mamă Fecioară, mamă a Mea care ai intrat în biserică prin cuvântul Fiului tău ca să rostești erezie peste fapta bisericii care era să fie mamă pentru fiii Mei cei credincioși, ca să-i crească pentru Mine. Iată erezie căreia i se spune „ecumenism“, erezie care și-a înfipt țărușul în țara românilor, țara Mea cea de la început și cea de la sfârșit, că la început l-am făcut din ea pe om, iar la sfârșit iarăși fac om nou, Ierusalim nou, dar nu lucrez ca omul care vrea să facă Ierusalim din oameni păcătoși, și lucrez ca Dumnezeu, Care face nou Ierusalim din oameni vii și sfinți, care trăiesc trăirea Mea între cer și pământ.
Fiilor din grădina Mea, vin curând să las la voi carte peste proorocul mincinos care se închină fiarei, desfrânatei Babilonului, iar aceasta nu are nimic între Mine și ea. Fiilor, pregătiți pacea Mea în voi, pregătiți coborârea Mea și ziua când Eu Mă voi slăvi peste pământ cu acest cuvânt: judecata lui antichrist, proorocul cel mincinos, care vine înaintea Mea, căci scris este: «Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu».
Fiilor din grădină, pregătiți calea Mea peste pământ, pregătiți ziua însemnării cu sfințenia Mea pentru căsuța din deal, zi în care Mă voi slăvi peste pământ cu slava cuvântului Meu, că am de trimis carte proorocului mincinos, care stă ascuns sub haină de biserică a Mea. Am rostit peste voi lucrarea aceasta, și Eu voi împlini, că Eu nu sunt Dumnezeu mincinos. Nimeni nu voiește să Mă ajute de pe pământ și n-am prin cine să întind mâna Mea peste biserica cea din lume ca să se mai agațe de poala hainei Mele careva care ar mai avea în el inimă curată și minte neștirbită. Lucrez cu voi, că nimeni nu voiește să Mă ajute, dar Eu, Domnul, Mi-am făcut datoria și am strigat și am rugat în lung și în lat ca să Mi se deschidă, ca să se găsească și pentru Mine vreun grai care să strige la oameni să se pocăiască. Iar acum, gata. Toate sfârșitu-s-au! Lucrăm din greu, că nu-i nimeni să se alăture greului nostru, căci toate sfârșitu-s-au. Sfârșitu-s-a omul și Dumnezeu în om, și nu mai am pe nimeni de partea Mea și cu durerea Mea.
Să ne sculăm, fiilor, și să primiți rostirea Mea, cartea Mea peste proorocul mincinos, antichrist, cel ce vine înaintea Mea ca să-Mi zădărnicească, zice el, venirea Mea cea de azi. Vă voi ajuta Eu. Vom merge pe fir și vom arăta lucrarea lui antichrist, fiara cea cu capetele ascunse, dar Eu îl voi birui cu suflarea gurii Mele, și el nu va mai fi. Amin, amin, amin.