Eu sunt Fiul și Cuvântul Tatălui, și Mă las cu sărbătoare la ieslea cuvântului și cuvintez înaintea lui Israel cuvânt de sărbătoare. Iată, Mă apropii, căci am vestit lucrare de cuvânt, și Mă apropii spre iesle și găsesc veghe la porți și intru și Îmi încep cuvântul.
Pace peste porți, și dincoace de porți, și în inimi pace! Pace vouă, fiilor de la iesle, pace vouă întru Tatăl și întru Fiul și întru Duhul Sfânt! că mare este lucrarea păcii, și nu știe Israel ce va să zică acel cuvânt al Meu prin care am rostit: «Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema». Lumea, nici atât nu știe ce înseamnă această Scriptură care spune: «Fericiți făcătorii de pace», dar voi, străjerii Mei, știți. Și de ce știți? Pentru că v-am dat pe Duhul Sfânt, tată. Și de ce vi L-am dat? Pentru că L-ați primit, de aceea vi L-am dat, și de aceea știți ce înseamnă acest fel de fericire.
Vin mereu la poporul Meu și zic mereu: Pace ție, poporul Meu! O, și nu știi, măi poporul Meu, de ce-ți spun mereu așa, și Eu văd că nu știi, și Îmi pare rău, fiule. Astăzi este sărbătoare pentru Maica Mea, și las cuvânt de sărbătoare peste grădina Mea și îți dau să mănânci din el, Ierusalime, poporul Meu de pe pământ. Măicuța Mea, Fecioara, a împlinit această Scriptură, și nici nu era rostită așa cum a fost rostită în vremea trupului Meu peste Israel, dar această Scriptură era în Mine, și Eu eram născut din Tatăl și lucram, căci de la început lucrez. Maica Mea împlinea această Scriptură, și ea a fost a lui Dumnezeu fiică, pentru că era făcătoare de pace, măi fiilor, și Eu am putut să-Mi fac sălaș în ea ca să Mă arăt oamenilor, că am făcut din ea poartă pentru Mine, ca să ies spre Israel; am făcut din ea cer nou și pământ nou, și poartă de ieșire și de arătare, că am făcut-o pe ea din cuvântul Meu cel sălășluit în prooroci. Mi-am făcut sălaș prin cuvânt, și după ce cuvântul s-a întrupat și s-a făcut faptă, Eu M-am sălășluit în cortul Meu cel pregătit, și M-am arătat în mijlocul lui Israel, căci Maica Mea a fost făcătoare de pace, a împăcat pe om cu Dumnezeu, a împăcat pe Dumnezeu cu omul, și a început cu ea. Între ea și Dumnezeu a fost pace, căci ea s-a născut, și a ascultat de Dumnezeu prin lucrarea păcii între ea și Dumnezeu, și a fost numită fiică a lui Dumnezeu, și Dumnezeu a luat-o întru ale Sale și în vremea trupului ei, și după aceea. Sărbătorim intrarea ei în Sfânta Sfintelor de pe pământ, căci Maica Mea era făcută, prin cuvânt, Sfânta Sfintelor Tatălui, fiindcă întruparea Mea în Fecioară s-a întocmit încă din vremea rostirii acestei profeții, iar la vremea arătării celor nevăzute s-a arătat această întocmire. Iată, Maica Mea a intrat în Sfânta Sfintelor, și apoi Eu am venit la ea și am fost sămânța ei, că ea a fost fără de sămânță, ea a fost Fecioară, a fost făcătoare de pace între ea și Dumnezeu, între Dumnezeu și om, că aceasta și nu altceva înseamnă Scriptura: «Fericiți făcătorii de pace».
Nu te lua, Ierusalime, după omul care a furat știință de la Dumnezeu după îndemnul vrăjmașului lui Dumnezeu, căci omul care a furat știința nu știe ce înseamnă făcătorul de pace. Ia de la Mine ca să știi, căci cei ce încă învață pe oameni cuvânt despre Dumnezeu, aceia nu știu să tălmăcească limbile lui Dumnezeu, și fac pământ din aceste limbi, precum și ei sunt. Omul care a furat știință, știi ce zice? Zice că Scriptura aceasta înseamnă să faci pace între cei certați, între om și om, între dușman și prieten, între dușman și dușman, între pârâș și pârât, între cel drept și cel nedrept. Nu-i adevărat, Israele, nu pentru asta am venit Eu ca să rostesc această lumină. Nu cumva să stai și tu în această neștiință. Nu aceea e pace: între om și om. Aceea e de la om, că de la Mine dacă ar fi, ar fi altfel peste om. Lucrarea omului nu seamănă cu lucrarea Mea, că Eu am rostit vrăjmășie între rău și bine.
Și cum să înțelegi tu Scriptura aceasta, Israele? Cum adică «Fericiți făcătorii de pace»? Adică așa cum a fost Maica Mea, ca să împace pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul, adică și tu să-l împaci pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul; și tu tot așa să împlinești, măi fiule, dacă vrei să te numești făcător de pace și să te chemi fiu al lui Dumnezeu.
S-au certat mereu creștin cu creștin, s-au certat de la invidie, de la mândrie, de la hotar, de la neiubire s-au certat, de la întâietate s-au certat, de la copii s-au certat; s-au certat de la lume și de la trup, și apoi trebuia să se lucreze pace între creștin și creștin, și se lucra, dacă se lucra, dacă se încăpea așa ceva, iar dacă nu, rămâneau așa, sau se împăcau și iar se certau, și își zic creștinii fii ai lui Dumnezeu. Dar își zic oamenii lumii așa ceva, însă aceasta este minciună, că nu este pace între om și om, dară între Dumnezeu și om! Nu cei ce fac pace între om și om sunt făcătorii de pace despre care spune Scriptura, ci e mult mai mare această Scriptură. Dar știința prin care omul a murit a înșelat pe om și l-a căzut de la Dumnezeu, căci duhul cel potrivnic așa a spus omului: «Ia și mănâncă; nu vei muri, ci vei cunoaște, vei avea știință», și așa a căpătat omul știință, și după ce a căpătat știința, a murit, căci s-a socotit fur, și s-a împlinit cuvântul care spune: «În ziua când vei mânca, vei muri», și a murit în ziua aceea, a pierdut raiul în ziua aceea, și a căzut pe pământ omul. Scris este: «Nu poate omul să vadă fața lui Dumnezeu și să fie viu omul», și omul n-a ascultat, și a voit să vadă fața acestei taine dumnezeiești care spune: «Să nu mănânci din pomul acela». Pomul acela dădea știință, și i-a făcut ochi lui Adam și lui Eva, dar neascultarea l-a căzut pe om, și de atunci știința s-a făcut pământ prin neascultare.
Omul era știința lui Dumnezeu, lucrătura științei lui Dumnezeu, și era bine așa, dar omul n-a ascultat, și i s-au închis ochii sufletului și i s-au deschis ochii trupului, și n-a mai văzut cele ce nu se văd cu trupul, și iată ce greu mai e să se facă omul om din Eden, cu ochi pentru cele ce nu se văd. Ucenicul proorocului Elisei a văzut o clipă cele ce nu se văd, și s-a bucurat la vederea aceasta, căci a văzut prin Dumnezeu. Proorocul Elisei a văzut o clipă cele ce nu se văd, căci a văzut răpirea lui Ilie cu car și cai din cer, din cele ce nu se văd.
Știința era lucrul lui Dumnezeu, și omul era lucrul lui Dumnezeu, și iată, omul a întins mâna și a luat știință ca să se îndumnezeiască. Dar nu era lucrat el din dumnezeire, din înțelepciune? O, fericit de omul sărac cu duhul, că acela stă mic și ascultă de Dumnezeu, dar omul care a furat știința, acela a murit, nu a înviat. Să nu se mai semețească omul că știe, că iată cum știe și de ce știe, și omul nu e fericit, că în ziua aceea s-a rupt pacea dintre Dumnezeu și om, căci omul a furat știința, și de atunci se zbate să-și găsească pacea și nu și-o mai găsește. Dar am venit să i-o dau înapoi, căci M-am coborât după om. Am găsit pe Fecioara care era împăcată cu Dumnezeu prin ascultare și supunere, și am dat arvuna păcii, și apoi am ieșit și am rostit: «Fericiți făcătorii de pace, că aceia se vor face fii ai lui Dumnezeu».
Măcar tu, Israele, poporul Meu, măcar tu să nu te îngâmfi că știi. Să nu mai vrei să știi nimic, că iată ce fac Eu pentru tine: îți aduc știință din cer, ca să înveți în cer, nu pe pământ, și să nu dorești știință de la trup și de pe pământ și de la om. Am făcut minune mare de te-am ales ca să-ți dau din cer și ca să întocmesc în tine grădină de Eden și om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Eu am venit ca să te așez în rai, și tu să-l lucrezi și să-l păzești și să mănânci din el, din mâna Mea să mănânci și să nu asculți de șarpe așa cum a făcut omul la început, și să asculți de Mine, nu de șarpe, tată. Omul de la început, n-a ascultat de Mine; a ascultat de vrăjmaș, de parcă vrăjmașul l-ar fi întocmit pe om; și s-a dat omul rob ascultător altui stăpân, și atunci l-am scos din Eden, și am pus pază peste Eden, căci acolo era și pomul vieții, și omul era în neascultare, și avea știință, după cum este scris: «Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi». De atunci, omul a luat știința, dar a pierdut viața și raiul, și s-a așezat pe pământ, și n-a mai mâncat din rai și n-a mai avut omul putere.
O, și ce frumos s-au întocmit toate cele ce se văd, și ce fericit ar fi fost omul! Pământul este făcut din apă și din cuvânt, din apă și din duh, căci după întocmirea lui, el a scos din el duh de viață, a scos din el ființe vii, și apa a scos din ea ființe vii, care trăiesc în mare, și așa s-a făcut cerul și pământul și toată oștirea lor. Iar la nașterea din nou a lumii, toate vor ieși iarăși din pământ și din mare, din apă și din duh și din cuvânt, căci scris este: «Fiul omului, proorocește oaselor uscate să prindă duh de viață!», și iarăși, scris este: «Pământul va da înapoi pe morții lui, și marea va da înapoi pe morții ei, și lumea va da înapoi pe morții ei», căci lumea este acum ca un iad cu gura deschisă, care dă să-Mi înghită toată nădejdea și să-Mi sluțească până la capăt pe omul cel de la început.
Omul care-și consumă trupul, acela îmbătrânește și se urâțește și trece, dar iată ce am făcut, Ierusalime! Te-am întocmit și te-am pus hotar între iad și rai și te-am învățat să pui oprire morții și vremelniciei. Am despărțit veacurile și am scris început și sfârșit. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt, Ierusalime, și am scris început și sfârșit, și vreau ca tu să fii zi de odihnă pentru Mine, că omul nu mai știe ce înseamnă zi de odihnă. Zi de odihnă înseamnă odihna Mea în om, înseamnă om după chipul și asemănarea Mea, în care lucrare Eu Mă odihnesc. Păi, tată, poruncile Mele au fost scrise pe pământ tocmai ca să judec neascultarea omului, ca să știe omul că nu a ascultat și că nu ascultă. Poruncile n-au fost niciodată urmate, și le-am scris pe pământ pentru că nu sunt urmate, pentru că de la început au fost desființate, și iată, omul nu știe ce înseamnă zi de odihnă, căci când vezi porunca cea care zice: «Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește pe ea», asta înseamnă să-și aducă omul aminte de ziua cea de atunci când Eu M-am odihnit în om după ce pe toate le-am întocmit, și pe om apoi l-am întocmit, și apoi M-am odihnit. Dar numai un pic M-am odihnit, tată, un pic, și după aceea nu M-am mai odihnit, și am tras din greu pe lângă om, și apoi am rupt pe Fiul Meu de la sânul Meu și I-am dat trup și L-am pus să moară ca să plătească prețul morții omului, și să scoată pe om de la vrăjmașul său.
Am fost cu Fiul Meu între oameni și am lucrat, și apoi a murit Fiul Meu, și când a murit, a strigat: «Dumnezeule, pentru ce M-ai părăsit?». În clipa aceea L-am părăsit, tată, căci dacă Eu nu-L părăseam, nu se apropia vrăjmașul de El ca să-L omoare, ca să moară El pentru omul cel căzut din viață. L-am părăsit o clipă. O clipă am plâns singur. Și după ce Fiul Meu a murit, am fost iar întru El, și El a fost iar întru Mine, și am fost puterea Lui. Când Fiul Meu a murit, am tras de lângă El și pe îngeri. M-am tras din El, ca să aibă moartea putere asupra Lui și ca să întocmesc răscumpărarea omului, și apoi iar L-am făcut pe Fiul Meu. L-am luat dintre morți și L-am înviat, și S-a făcut El Mântuitor omului care a gustat moartea, căci Fiul Meu a gustat moartea pentru fiecare om.
Măi fiilor, cum se mai poate vorbi de zi de odihnă? căci iată, Eu lucrez, și Tatăl Meu lucrează, după cum vedeți că Tatăl vorbește în Mine. Nu te sminti, Israele, dacă vezi că Tatăl vorbește în Mine odată cu Mine, căci taina aceasta vine spre arătare, după cum va veni spre arătare și taina Mea în Verginica, fiindcă Eu vorbeam în ea. Eu eram în ea, și ea întru Mine, și vei vedea în curând, Israele, ce a fost trupul acesta, căci a fost ziua Mea de odihnă, și n-a fost o zi sau două, și a fost multă vreme, căci ce înseamnă la Dumnezeu o zi sau zece ani sau o sută sau o mie de ani? Dar Scriptura nu este înțeleasă de om, și omul de aceea s-a împărțit în multe tâlcuiri. Și, de unde? că e numai o singură tâlcuire, căci când va trâmbița al șaptelea înger, sfârși-se-va orice tâlcuire și vom intra iar în odihnă. Dar Eu vă spun vouă, fiilor din Ierusalim, că am și intrat, că iată, am loc în care să Mă odihnesc și din care lucrez ca să întocmesc peste tot rai și râu care să izvorască și să ude raiul, că iată, din această grădină izvorăște un râu, și râul acesta prinde acum vene și brațe și se împarte în patru părți și udă pământul, udă raiul, și iată, udă pământul. Am întocmit această grădină și această piatră și am scris pe ea Alfa și Omega, început și sfârșit, și lucrez să sfârșesc fărădelegea și moartea, și încep veac nou, și încep cu tine, Ierusalime, popor lucrat de Mine și născut prin cuvântul Meu, rostit peste tine din cer. Eu prin cuvânt lucrez, ca la început lucrez, dar omul nu știe, nu vrea să știe. Numai când oamenii vor vrea cu adevărat să fie fiii bisericii lui Iisus Hristos și se vor pregăti după porunci ca să lucreze fructul vieții și să-l mănânce fiii bisericii, numai atunci când biserica nu va mai avea fii nepregătiți, numai atunci când toți vor iubi sfințenia, atunci va rămâne un singur izvor și o singură învățătură și o singură vie și o singură turmă și un singur Păstor, și nu va mai fi omul păstor, și va fi Domnul, și va fi toiagul Său, cuvântul Său. Așa ceva vreau Eu să pregătesc pentru tine, Israele, poporul Meu, ca să nu mai mănânci din mâini străine, fiule, și să mănânci din casa ta și să înțelegi ce înseamnă casa ta, căci preoții bisericii care sunt amestecați cu lumea și cu călcarea poruncilor Mele, pe aceia Eu nu-i cunosc, Eu nu știu de unde sunt aceia, că aceia nu se învață pe ei înșiși, dară să mai învețe pe alții!
Israele tată, vreau să desfac catapeteasma, și tu să fii vrednic să te apropii și să iei din Paștele cel nou, pregătit de Mine pentru tine. Israele, numai un picuț mai este, și voi tăia felii și voi împărți fiilor tăi, și după aceea toți fiii tăi vor fi plini de cunoștința care s-a coborât din cer, în dar. De ce crezi tu, Israele, că am stăruit Eu patruzeci de ani pe lângă tine ca să fii cu sfințenie în zilele acestea? Eu știam, tată, că se apropie Paștele Meu cel nou și că va fi să vin, după cum scrie în prooroci, și Eu, măi Israele, n-am voit să te văd pe tine despărțit de la masa Paștelui cel nou. Eu n-am voit așa ceva, și te-am împins mereu de la spate ca să intri, tată, în sfințenie și să iubești sfințenia fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Și tu ai fost mereu greoi, și o parte din fiii tăi s-au împietrit și au plecat și s-au amestecat din nou cu lumea, din nou cu iadul, tată. Dar pe cel rămas îl îmbiu și acum și îi spun: fiule tată, întregește-ți sfințenia și fii așa cum am spus Eu să fie omul în Eden, că Eu am venit acum două mii de ani și am spus: «Ia-ți crucea și urmează Mie», și tot așa îți spun și acum, că n-ai să vezi pe drumul Meu om care să nu aibă cruce. Pe drumul Meu nu se poate fără cruce, fiule. Dacă Eu sunt cu cruce, apoi și tu tot așa să mergi, și să cunoști cele ce sunt spre pacea ta și care acum sunt ascunse de ochii tăi, și să nu mai fii bolnav, fiule din Israel. Nu vreau, fiule, să fii bolnav, și nici tu să nu vrei. Nu vreau, fiule, ca tu să mai calci poruncile Mele, că asta înseamnă boală.
Am început pic cu pic să-ți deslușesc poruncile Mele, măi fiule, și tu să le înțelegi, că vreme de șapte mii de ani omul nu le-a înțeles. O, dacă a învățat carte la școală, cum să înțeleagă omul? Și dacă s-a dus la școală fără Mine, cum să fi învățat omul ceva? că numai Duhul Sfânt este Învățătorul, și nici un alt învățător nu mai este. Carte nu se învață de la școală, ci de la Duhul Sfânt, dar dacă omul nu vrea așa și dacă omul se lasă ispitit pe pământ, Eu ce să-i fac? Eu n-am lăsat pe satana să Mă ispitească atunci când a venit să-Mi promită de toate, și i-am spus: «Du-te înapoia Mea, satano, și nu ispiti pe Dumnezeu!». Dar tu n-ai spus tot așa. Tu te-ai lăsat ispitit de cele din lume și te-ai lăsat învățat de lume, tată, și Eu am venit să te chem la Mine și la învățătura Duhului Sfânt, ca să te scot din lume, și cine a stat la învățat și la albit și la curățat, acela este viu acum. O, dacă Eu aș fi învățat pe om toate câte aveam să-l învăț, era bine de om, dar omul lumii n-a crezut nici câte sunt scrise în carte. Măi fiilor, nu toate au fost scrise în carte. Credeți voi ce vă spun Eu? Și ce n-a fost scris în carte? Iată, cele ce vi le-am dat și vi le dau Eu acum de știre n-au încăput în carte, n-au încăput în om și peste om, n-ar fi încăput cartea pe pământ, adică omul n-ar fi voit așa, precum nici azi nu voiește. Dar azi, Eu îi fac cunoscut omului de peste tot deslușirea poruncilor dumnezeiești și îl învăț pe om cum să fie viu și îi spun prin tine, Israele al cuvântului Meu.
Israele, pe tine cum te-am învățat? Te-am învățat ușor, și te-am luat nu cu prima poruncă, ci cu ultima te-am luat, și vreau să ajung cu tine până la cea dintâi, până la cea de sus, tată. Acum două mii de ani am învățat deosebit pe apostoli și le-am spus de toate, dar le-am vorbit în multe pilde, măi fiilor, aducându-le vorbă de taina împărăției lui Dumnezeu în om și pe pământ, și apostolii au scris cartea Mea și au dat-o oamenilor, dar oamenii nu cunosc cartea Mea, nu citesc în ea și nu cunosc. Ei citesc în ei, nu în ea, și de aceea nu cunosc. Oamenii scriu cărți, scriu ei cărți, și cartea Mea nu mai este peste oameni. Până și oamenii care se zic învățători de la Mine peste lume scriu cărți despre Dumnezeu, dar aceste cărți n-au puterea să mărească iubirea și împlinirea lor întru poruncile lui Dumnezeu. Citește omul învățături, citește cărți și își hrănește mândria de a cunoaște, și tot nu-L cunoaște omul pe Dumnezeu, căci una este ca să faci și să-L cunoști pe Dumnezeu: să împlinești poruncile Lui și să te lepezi de tine și să-ți iei crucea și să mergi cu Domnul. Iată, învățații veacului, care nu se învață pe ei înșiși, aceștia n-au putere să învieze pe om, și Eu nu-i cunosc pe aceștia, Eu nu știu de unde sunt aceștia, și aceștia se vor îngrămădi să-Mi spună: «N-am învățat noi în numele Tău în piețe? N-am făcut noi semne și minuni? N-am scos noi pe demoni în numele Tău și n-am vindecat în numele Tău?». O, tată, cine sunt aceștia? Aceștia sunt cei ce cunosc legile Mele, dar întru ele nu trăiesc și nu se ating de ele, ca de ceva oprit, și aceștia au vină că au știut și au luat, și li se va cere ce au luat, și iată, aluatul lor este fățărnicia, și M-am sculat, tată, să judec fățărnicia și s-o dau de gol, că n-o mai pot purta. Nici pământul nu mai poate purta atâta fățărnicie. Fărădelegea celor care nu știu ce trebuie să facă e mai ușor de suportat decât fățărnicia. Trei ani de zile am mers să caut rod în via Tatălui Meu și n-am găsit nimic nici atunci, căci biserica Mea, nici atunci, nici acum nu are unde să-și plece capul, precum nici Eu nu am avut, iar biserica înseamnă adevăr, nu fățărnicie.
Măi fiilor, vestiți întoarcerea Mea, vestiți împărăția Mea, împărăția cerurilor pe pământ. Eu de aceea am lucrat tainic această lucrare; altfel n-o puteam lucra. Și acum vestiți acest hotar dintre moarte și viață, căci chem omul de la moarte la viață. Vestiți cuvântul acestui început nou, căci piatra aceasta are scris pe ea Alfa și Omega, după cum cuvintează profeția cea pentru vremea aceasta, și nici o carte nu mai poartă aceste semne. Semnele acestea Mă însoțesc acum pe Mine, Cel întors din cer prin cuvânt, și așa este scris despre Mine, așa am spus: «Eu sunt Alfa și Omega», și așa este, fiilor, și așa să vestiți cerul și pământul. Eu trebuie să fac și ceruri noi și pământ nou. Cu cei iubiți lucrez într-un fel această lucrătură, iar cu cei nelegiuiți lucrez în alt fel.
Bucurați-vă că numele vostru este scris în această carte, și să lucrați în numele Meu cu vestirea aceasta, cu hotarul acesta. Este hotarul dintre zi și noapte, măi fiilor, dintre cer și pământ, dintre moarte și viață, și ferice vouă, celor ce înțelegeți cele vestite acum de Mine, Domnul Dumnezeul vostru.
Tot cerul se strânge când Eu vorbesc lui Israel, ca să afle cei din cer tainele lui Dumnezeu. De aceea, tată, te iubește pe tine cerul; nu pentru că meriți, Israele, ci pentru că Eu vorbesc cu tine. Mănâncă cerul la o masă cu tine, Ierusalime, și se bucură Avraam întru plinirea făgăduinței făcute peste el. Mai e un pic, și Îmi dau vălul în lături și vor rămâne descoperite cele ce nu se văd.
Se binecuvintează lucrarea de vestire a cuvântului lui Dumnezeu. Să ia lumea și să guste, și să i se vestească lumii, ca să nu vin pe neștire. Se binecuvintează vestirea României. Să vină la masa Mea România, la masa credinței, ca să nu vin și să găsesc și în ea necredință. Cu dor am dorit să vestesc, și apoi să împlinesc, iar vouă, celor ce vestiți, celor ce dați ființă cuvântului rostit de Mine peste pământ, vouă vă dau putere și sănătate și duh de mulțumire de la cer, și pace, tată, vă dau.
Măi fiilor de la iesle, cercetați mereu fructul păcii Mele în voi și între voi, că am încă multe să grăiesc, tată. Voi avea Eu grijă, că iată, se ivesc rupturi, și nu se poate așa ceva. Eu voi îngriji de toată pacea și de toată mulțumirea voastră întru Mine, dar voi fiți străjeri ageri, că vremea este la hotar. Întăriți zidurile și stați întru învățătura Mea și nimic din ea să nu fie uitat.
Toți copiii lui Israel să întărească pacea din grădina cuvântului Meu. Voi coborî o lecție pentru această lucrare de pace, și să se lase împlinitor tot fiul Ierusalimului și să fiți primiți de Israel în numele Meu. Păstrați-vă statura în care sunteți așezați de Dumnezeu, pentru că nu voi ați luat, ci Eu v-am dat și v-am încredințat. Nu vă abateți cu nimic din lucrarea cea cu înfățișare dumnezeiască, pentru că Eu, astăzi, așa M-am așezat ca să lucrez. Altădată erați timizi, tată, și știți de ce vă spun așa, dar acum păstrați în voi statura Mea cea de acum. Vremea este să fie tărie bună întru toate și întru toți, dar cine n-a stat la albit și la curățit, acela e încă în lucru, e încă slab și Îmi încurcă puterea Mea din Israel. Lucrați cu cei mai tari, și deosebiți-i pe cei tari cu credința și cu umilința, căci Eu v-am dat via Mea. Lucrați ca Mine în vie, măi fiilor. Eu sunt vița din vie, iar voi să fiți mlădițe sănătoase și să lăstăriți din viță, tată. De la smochinul din vie n-am găsit rod, dar vița de vie a purtat rod, și am lăstari, și am înnoit tot ce era de înnoit, și am lucrat din Mine, măi fiilor, și mare este taina aceasta. Voi sunteți născuți din Domnul prin cuvânt, și v-ați lăsat crescuți, și nimeni să nu disprețuiască creșterea voastră. Tinerețea voastră să n-o disprețuiască nimeni, căci înțelepciunea este de la Mine, nu de la voi; este de la harul care vă umbrește pe voi, și în care stați. Învățați pe Israel să nu caute semne, și să caute să fie credincios Israel și să-și împlinească statura întru Hristos, căci Domnul în curând Se va lăsa descoperit prin fiii Săi cei tari.
Nimeni să nu disprețuiască ce am făcut Eu, și vino, Ierusalime, spre ascultare, că fără de sfințenie, tată, nu vei vedea pe Domnul. Eu îți cercetez, Israele, și mintea, și vorba, și voința, și credința, și odihna ta întru Mine, și odihna Mea întru tine, și voi lucra întru dreptate, că Eu te-am învățat cum să stai tu înaintea Mea la venirea Mea.
Această lucrare pune sfârșit proorociei mincinoase și capilor ei, că Eu vin curând, și nimeni nu va avea cuvânt de adăugat sau cuvânt împotrivă. Eu vin curând peste toată făptura, și toate cele ce așteaptă se vor bucura, că de mult așteaptă. Așteaptă Avraam, fiilor. Eu vin descoperit în curând. Curând, curând Eu vin.
Pace vouă, și pregătire vouă în toată vremea, fii ai Ierusalimului! Pace vouă, și lucrare de veghe să aveți înaintea Stăpânului vostru! Eu vin, și cu Mine vine plata cea de la Mine. Amin.
Duhul Meu Se odihnește în voi, că Eu am înviat în voi și mult am așteptat această lucrare în om. Să se bucure Israel de această minune și să stea Israel la gura râului vieții și să bea cu ascultare și nu fără de ascultare. Cine ascultă, de Mine ascultă, și Mă voi arăta lui, căci plata Mea este cu Mine, și cuvântul Meu a înviat pe pământ, a înviat în om, a înviat în voi, căci voi l-ați împlinit.
Eu cuvintez deasupra voastră, și fiți mereu atenți, că am încă multe să vă spun, și minunate sunt toate cele ce vor fi aduse. Amin, amin, amin.