... Măi copii, la poarta grădinii mulți copii așteaptă, se uită și se roagă să le deschid poarta, că e mult loc înăuntru, multe scaune, lumini, locurile strălucesc. Eu le-am spus: „Nu Eu le-am închis, ci voi, cu faptele voastre, că ați prigonit credincioșii care încercau să urmeze după cuvântul Meu, ați înjurat de soare, de lună, de sfinți, și în loc de rugăciuni, ați hulit și ați prigonit. Nu v-ați rugat, nu ați avut credință. Ați avut răutate, căci cu credință, rugăciune, post și fapte bune voi deschideți porțile cerului“. Iată, măi copii, Eu M-am pogorât la voi să vă îndemn, să vă spun de unde ați căzut, cu ce fapte ați încuiat porțile cetății.
O, când Mă duc la Tatăl Meu în cer, Mă întreabă ce fac copiii de pe pământ. Eu spun „Bine“, dar plâng și sunt tare supărat de câte faceți voi. O, de câte ori v-am vorbit și v-am îndemnat la tot ce e plăcut Tatălui! Voi spuneți că sunteți supărați că nu vă vorbesc, dar și Eu, de câte ori plec supărat de la voi! Mă pogor din slavă și plec supărat înapoi, căci găsesc necredință, dezbinare și răceală și altele, ce nu se cade să fie la creștini. Iată, dacă aveți credință și dragoste între voi, Mă mai cobor la voi.
... Iată ce credință este între voi: numai critici, și vă judecați unii pe alții. Satana a întins fel de fel de curse cu care să vă prindă în mrejele lui: cu minciuna, clevetirea, răutatea, mândria, lăcomia, îngâmfarea și câte se pot spune. De unele v-ați curățit, dar multe mai aveți. Curățiți-le pe toate. Luptați-vă pe viață și pe moarte, că vremea e scurtă.