Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica întâi a Postului mare‚ a dreptei credinţe

Sunt Domnul! Sunt Mângâietorul şi Izbăvitorul celor tari cu credinţa, şi prin care Eu pot pe pământ, şi cu care-Mi port durerile şi bucuriile, şi prin care Mă port spre om ca să-l fac pe el să audă glasul Meu de Păstor şi să se lase spre viaţă omul. Amin.

Sunt Domnul! Vă întăresc pentru intrarea Mea în carte, copii din porţi. Vă întăresc şi iar vă întăresc ca să putem unii pentru alţii, tată. Aşa făceam şi acum două mii de ani cu ucenicii Mei. Nu ştiam cum să le mai grăiesc mai dulce, cum să-i mai întăresc ca să Mă urmeze cu credinţă şi cu iubire, căci Eu aveam să-i las pe ei martori ai venirii Mele pe pământ atunci şi apoi, şi ispitele erau mari de tot, şi ei erau plăpânzi. Vin să-Mi întăresc poporul pe stâncă, şi vin să grăiesc cu omul de pe pământ ca să-l îndemn să aibă credinţă şi să nu greşească în credinţă, căci tot omul face planuri pentru el însuşi, dar în credinţă este nevoie mare de Dumnezeu ca să aibă omul biruinţă. Vai celor ce fac planuri fără Mine, dar crede omul această profeţie scrisă în Scripturi? O, fericiţi şi iar fericiţi sunt cei săraci cu duhul! Eu cu aceia M-am sprijinit în mersul Meu pe pământ, iar când M-am sprijinit cu cel bogat, care are nevoie de semne ca să Mă cunoască şi că să Mă urmeze pentru greutăţile pe care le purtam, el Mă părăsea, căci nu Mă înţelegea aşa cum lucram Eu, aşa cum grăiam Eu cu grăire plină de taină pentru viaţa cea din om pe calea Mea cu omul, şi nimeni nu voia cu Mine pe cale decât cum voia el, iar Eu mergeam din greu pe pământ cu vestea Mea cea dumnezeiască, şi am fost Cel durut şi Cel părăsit de om de la naşterea Mea şi până la aşezarea Mea iarăşi de-a dreapta Tatălui şi până azi, o, până azi. O, nu Mă pot sprijini cu omul, căci planurile Mele nu sunt ca planurile lui, iar planurile lui nu sunt ca ale Mele, iar Eu merg din greu cu venirea Mea, şi nu poate omul cu ea şi pentru ea, iar cine nu poate aşa, nu poate nici pentru el, dar el nu ştie aceasta, căci ca să se cheme că poate, înseamnă să stea întru Mine omul şi pentru Mine să poată şi nu pentru el.

O, greu Mi-a fost pe pământ cât am stat cu omul, căci nu M-a sprijinit omul, căci omul care greşeşte în credinţă greşeşte cel mai mult şi n-are credinţă nici cât un bob de muştar, iar Eu celui ce vine după Mine abia că mai pot să-i întăresc credinţa, căci omul vrea omeneşte şi nu vrea cereşte pe pământ cu Dumnezeu, iar Eu rămân mereu, mereu adânc îndurerat uitându-Mă după om şi dând să-l ajut şi să-Mi dea mâna să-l ţin şi să Mă ţină ca să fiu pe pământ cu el.

O, fericiţi cei săraci cu duhul, că aceia au fost mângâierea Mea în durerea Mea cea de la om! O, de-aş mai găsi şi azi aşa mângâiere în mersul Meu cel greu pe pământ după om! O, de-aş mai găsi om fără vicleşug în credinţă! O, poporul Meu, cum să fac cu omul ca să nu greşească în credinţă şi ca să Mă poată mărturisi până la sfârşit, cum să fac, tată? Când Eu i-am ales pe cei dintâi ucenici acum două mii de ani când Ioan Botezătorul mărturisea despre Mine, îl ispiteau fariseii, iar el le spunea lor că Eu am fost înaintea lui şi că el vine după Mine, şi le spunea că Eu sunt Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic păcatele lumii. O, cine îl înţelegea pe Ioan? Cei fără de vicleşug îl înţelegeau: Andrei şi Petru, Filip şi Natanael, cei dintâi ucenici, care mărturiseau din unul în altul că Eu sunt Mesia, iar Eu le spuneam lor să vină după Mine. O, fericiţi cei săraci cu duhul, că în aceia nu este vicleşug în credinţă când Eu Mă descopăr lor şi le spun să vină după Mine! Când Filip i-a spus lui Natanael că M-a aflat, aşa cum era scris despre Mine de Moise şi de profeţi că sunt din Nazaret, el a spus: «Poate din Nazaret să iasă ceva bun?», iar Eu am spus când l-am văzut venind spre Mine: «Iată cu adevărat israelit în care nu este vicleşug», şi apoi el a spus: «Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti împăratul lui Israel!».

O, nu mai sunt între oameni pe pământ cei ce Mă cunosc cu adevărat prin Duhul Tatălui Meu, Care este în ceruri. Le-am spus celor dintâi ucenici după ce ei M-au cunoscut cu duhul şi cu credinţa şi M-au mărturisit, le-am spus: «Amin, amin grăiesc vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului». O, poporul Meu, nu ştiam cum să mai întăresc credinţa ucenicilor Mei cei de atunci, şi puteam să fac aceasta numai peste cei ce nu aveau vicleşug în credinţă, tată, şi care nu se sminteau întru Mine, căci aceia nu ispiteau tainele Mele, ci le înţelegeau de taine şi le credeau. O, poporul Meu, fericiţi sunt cei ce nu greşesc în credinţă, fericiţi cei săraci cu duhul, că în aceia nu este vicleşug în credinţă! Veneau mulţi după Mine în vremea aceea, şi tot mulţi Mă şi părăseau, că nu erau dintre cei fără vicleşug în credinţă. Nu pot, tată, să stau mult astăzi cu tine în sfat, dar atât cât pot, te îndemn spre credinţă fără vicleşug în ea, fiule. Duhul tău să fie curat, ca să pot Eu în tine cu Duhul Sfânt Mângâietorul, tată, şi să te port de mânuţă, căci pe cel ce-Mi dă peste mână nu pot să-l port de mânuţă, şi se poartă singur unul ca acela, şi adânc Mă doare de la cel fără de statornicie, care-şi încearcă mintea, şi pe care mintea îl încearcă. Să fii curat cu duhul şi cu credinţa, poporul Meu! Să fii copil când răutatea te încearcă. Mereu te-am dorit copil faţă de răutate şi mereu te-am dorit tare în credinţă şi în Duhul Meu, şi mereu, mereu te doresc aşa şi dă-Mi mângâierea aceasta, poporul Meu, că sunt nemângâiat, căci sunt în tine dintre cei ce Mă întristează şi Mă rănesc adânc şi Mă lasă nemângâiat după ce Mă rănesc, şi îşi fac planuri fără Mine, căci Mă rănesc pe Mine şi pe tine, dar Eu de la aceştia îmi trag mila şi iubirea şi capătă ei ce-Mi dau şi ei, căci cine-Mi zdrobeşte Mie pacea şi mersul, aşa găsesc şi ei pentru ei, fiindcă este scris în cuvântul Meu despre măsura cu care măsoară omul şi cu care şi lui i se măsoară. O, milă îmi e de cei îndoielnici! Mi-e milă, dar cu altfel de milă decât mila Mea pentru cei fără de vicleşug în credinţă. Eu sunt Cel îndelung răbdător şi oftez cu durere în dureri, dar îmi întăresc mersul când el Mi se îngreuiază, Mă întăresc şi nu stau din mers, căci Eu am venit în lume ca tot cel ce crede în Mine să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică şi să nu vină la judecată, ci la viaţă să vină. Amin.

O, Mă îndrept acum şi spre cei ce ştiu despre calea credinţei drepte şi le spun şi lor că nu este vicleşug în cei ce merg pe cale cu Dumnezeu pe pământ, iar dacă au vicleşug, să înveţe de la Mine să nu greşească în credinţă, că mari de tot sunt ispitele, iar viaţa şi învăţătura de pe pământ înşeală pe om ca să nu-L cunoască pe Dumnezeu. O, bine este să fie vegheată credinţa omului, căci ca să fie omul, el trebuie să fie prin cineva, nu prin sine, şi trebuie să nu fie sterp, căci vai celui fără de iubire, că acela este sterp cu duhul şi cu viaţa! Cel ce iubeşte iartă şi nu oboseşte iertând, iar cel ce iartă este cu putere, şi numai cei slabi nu iartă, şi numai aceia sunt slabi, şi numai aceia fug de sub cruce zicându-şi că e rău şi greu sub cruce, şi unii ca aceia dau putere diavolului, căci sunt slabi în credinţă pe drumul crucii cel plin de ispite, cel plin de cununi de la durerile de pe el.

Eu, Domnul Iisus Hristos, Cel mărturisit acum două mii de ani de ucenicii Mei cei fără de vicleşug în ei până la sfârşit, vă îndemn pe voi, fii ai credinţei în Hristos, învăţaţi puterea credinţei şi nu staţi pe cale fără să învăţaţi cum se stă pe calea Mea cu omul! Nu vă bizuiţi pe voi înşivă, ci bizuiţi-vă pe cei ce ştiu de la Mine calea cea cu biruinţă pe ea. Fiţi iertători, fiţi blânzi şi smeriţi cu inima ca să puteţi ierta de şaptezeci de ori câte şapte celor ce vă greşesc vouă, căci cel ce nu iartă piere de pe cale, piere prin însăşi judecata minţii lui. Pe calea credinţei se merge iubind şi iertând şi răbdând şi nădăjduind fără de capăt în făgăduinţele lui Dumnezeu, pe care omul trebuie să le ajute să vină pe pământ, iar cea mai mare faptă a omului pe calea credinţei este minunea de a se face pe el însuşi omul său cel nou după chipul şi asemănarea Mea, locaş al Duhului Sfânt Mângâietorul, iar dacă alta este ţinta omului care merge pe calea credinţei, el va găsi primejdii peste credinţa sa. Feriţi-vă de vicleşug în credinţă! Fiţi curaţi cu inima şi cu credinţa! Nu vă faceţi judecători, ca să nu cădeţi din credinţă, ca să nu vă ducă judecata la judecată! Ochiul fiecărui om vede în semenul său după inima pe care o are, după ceea ce are el în inimă, şi numai ochiul Meu vede ceea ce este omul, iar cel ce zice că vede, acela este semeţ, iar cel ce se smereşte, acela este cel ce se vede pe sine prin smerenia lui, şi aşa trebuie povăţuită în om viaţa credinţei, iar dacă omul nu are învăţător pentru credinţă, iată de ce cade omul în vremea lepădării de credinţă, care şi-a deschis larg porţile ei acum ca să-i ferece sub ele pe cei slabi, pe cei nestatornici şi pe cei ce nu iubesc pe Dumnezeu în ei. Veniţi, fiilor, veniţi şi vă adăpaţi din izvorul înţelepciunii, veniţi cu aplecare, aşa cum veneau ucenicii Mei acum două mii de ani, crezând în venirea Mea şi mărtusindu-Mă a fi trimisul Tatălui, Hristos, Mântuitorul celor credincioşi! Veniţi fără de vicleşug, căci Eu, Domnul, am venit să-i dau omului credinţa cea din dar şi nu cea din cunoştinţă, şi am venit să-i dau putere să creadă în venirea Mea de azi şi să Mă cunoască şi să se hrănească din cuvântul Meu, după ce el se lasă cuprins în harul cel de sus al învăţăturii Mele cea plină de viaţă, cea care dă viaţă. Amin.

O, poporul Meu, stai, fiule, sub credinţa cea pentru făgăduinţele Mele pentru Mine şi pentru tine, tată, şi ia din Mine, şi nu lua din tine, căci Adam dacă a luat din sine M-a părăsit, tată. Am făcut toată facerea, şi cuvântând am făcut-o, şi apoi l-am făcut pe om ca să fie om al vieţii veşnice, dar dacă el n-a voit, am fost Eu mincinos, oare? Am fost Eu vinovat sau neadevărat că n-a putut omul să împlinească făgăduinţele Mele puse peste el?

O, poporul Meu, caut pe pământ pe cei ce cred în Mine fără de vicleşug ca să pot să împlinesc peste ei făgăduinţele Mele pentru ei, tată. Omul dă să-Mi strice mersul Meu cel biruitor, dar Eu, Domnul, merg, fiule, merg şi nu stau cum stă omul din mers. O, stai cu Mine şi mergi cu Mine, poporul Meu, că nicăieri nu-i mai frumos ca şi lângă Mine, nicăieri, ci e numai suspin pentru om peste tot, căci pe pământ peste tot stăpâneşte diavolul şi îngerii lui, şi nu se vede diavolul, căci este viclean. O, cere la Mine învăţătură, poporul Meu, să Mă uit la tine şi să te văd cum ceri şi cum doreşti să ai şi să fii! Hrăneşte-te mult cu iubirea, căci ea păzeşte omul de căderi, ea, şi credinţa cea fără de vicleşug şi care-l ţine pe om ca să nu cadă, şi ca să nu fie omul aruncat pe pământ din pricina necredinţei. Credinţa să nu vă adoarmă, fiilor. Ea să vă ţină legaţi de Mine, căci ea este cea care poate pentru voi şi pentru Mine prin voi. Ea să vă fie ancora de salvare în vreme de încercare, fiilor. Amin.

O, voi sta de vorbă cu voi, tată, şi vă voi întări aparte, căci vremea e grea pentru mersul Meu cu voi, iar voi trebuie să staţi în sfat cu Mine pentru mers numai înainte, fiilor. Lumea ne vorbeşte de rău, iar cei şovăielnici se clatină pe pământ, dar credinţa şi statornicia cu Mine se hrănesc numai din iubirea Mea din voi. Faceţi loc mult iubirii Mele din voi şi dintre voi, tată. Nimic şi pe nimeni să nu iubiţi pe pământ, decât aşa cum vă povăţuiesc Eu, tată. Vă voi da poveţe, voi sta cu voi în sfat şi vă voi mângâia şi vă voi învăţa şi vă voi creşte pentru ale Mele, şi fericiţi vor fi cei ce vor creşte întru ale Mele, şi aceia vor fi rodul Meu, căci lucrarea Mea cu voi este pentru învierea morţilor, tată, şi ei se vor scula şi vor mărturisi pe Dumnezeu şi lucrarea Mea de azi cu voi. Amin.

Pace vouă! Fiţi treji, mereu treji! Fiţi fără de vicleşug în credinţă! Eu, Domnul, vă şterg de la faţa Mea toate câte aţi greşit ca nişte oameni, şi mereu stau cu ştergarul în mână şi vă şterg de tot răul, dar fiţi fără de vicleşug în credinţă, fiilor, şi unii altora să ne ştergem durerile şi să ne curăţim de neputinţă, şi să fugă duhul rău de voi prin iubirea dintre voi, căci vremea cea grea vă căleşte în iubire, tată, în iubire şi în veghe, tată. Luaţi cuvântul Meu şi împliniţi-l întreg, şi aşa se va împlini el pe pământ. Bizuiţi-vă pe cuvântul Meu şi împliniţi-l, şi aşa voi birui Eu cu voi pentru voia Mea pe pământ. Amin.

Pace vouă, fiilor! Durerile ne sunt mari, dar ele poartă în ele pacea Mea cu voi. Pace vouă, fiilor! Cu post şi cu rugăciune durerile îşi vor pierde puterea şi va veni mângâierea Mea peste voi. Fiţi desăvârşiţi în duhul frăţiei şi al milei şi al iertării între voi. Fiţi blânzi şi fără de răutate. Pace vouă, şi voi veni în sfat cu voi şi vă voi învăţa pe voi, fiilor. Amin, amin, amin.

08-03-2009