Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului

Poporul Meu, te îmbrăţişez în cuvântul venirii Mele iarăşi pe pământ după om, căci dacă ar fi să nu ai de la Mine peste tine cuvântul Meu, care să te ocrotească şi să te crească şi să te povăţuiască şi să te mărturisească al Meu, o, n-ai mai putea nici tu sta înaintea Mea! Eu însă vin la tine şi-ţi întăresc credinţa prin vremea aceasta grea, căci fără ocrotirea Mea şi fără hrana cuvântului Meu nu poate omul să depărteze de la el necredinţa şi lucrarea ei, că pe pământ este peste tot vremea cea fără Dumnezeu, şi pe aceasta o face necredinţa. Ea îl învaţă pe om să ia din sine şi din om povaţă şi cârmuire peste el; ea îl pândeşte pe om la toate răspântiile ca să-l răcească de Dumnezeu şi să-l învăluie în întunericul nepăsării de suflet şi al neveghii pentru viaţa lui cea de veci cu Dumnezeu, căci omul se încântă cu ceea ce vede el cu ochii trupului şi ai duhului lui, şi om pe om se rătăceşte de pe calea cea cu slavă a crucii, cale cu Dumnezeu pe ea, cale ca a lui Dumnezeu, poporul Meu.

O, cum să fac, oare, cum să mai fac cu omul ca să-i zgudui nepăsarea, odihna lui cea fără de odihnă pentru ea şi prin care el îşi agoniseşte vânt şi furtună, remuşcări pentru vecii şi lacrimi fără de mângâiere pentru cele cu care el se înşeală pe sine în vremea lui de pe pământ? O, cum să fac, omule, cu tine mai înainte să nu mai am cum să-ţi întind mâna ca să te trezesc spre calea Mea cea cu cruce pe ea, cale cu încoronarea ta la capătul ei?

O, Mi-am deschis porţile şi am intrat la tine, poporul Meu, ca să te hrănesc, tată, cu credinţă şi cu nădejde în cele pe care Eu, Domnul, le-am făgăduit să fie pentru cei credincioşi şi sfinţi prin ascultarea lor de Dumnezeu. O, fericiţi sunt cei chemaţi şi aleşi şi care stau petrecând după plăcerea Mea înaintea Mea, căci aceia vor vedea mântuirea lor chiar dacă n-au puterea să creadă îndeajuns în taina facerii cerului cel nou şi a pământului cel nou şi a toată lucrarea acestor frumuseţi, pregătite pentru cei credincioşi! Spun aceasta că pe vremea când M-am născut Prunc din Fecioară am venit după patruzeci de zile de la naşterea Mea, adus la templu de părinţii Mei îngrijitori de Dumnezeu, ca să Mă înfăţişeze pe Mine şi pe ei pentru curăţirea cea de după naştere şi când Mi-a ieşit întru întâmpinare bătrânul Simeon, ales de Dumnezeu ca să Mă primească pentru închinare şi să Mă mărturisească Mântuitor al lumii prin lucrarea Duhului Sfânt, Care era peste el pentru mărturia Mea. El era ales de Dumnezeu pentru aceasta, iar Duhul Sfânt i-a descoperit lui taina pe care el nu putea s-o priceapă şi s-o creadă, naşterea Mea din Fecioară, şi atunci el a văzut prin descoperire de la Duhul Sfânt pe Pruncul Cel vestit prin prooroci ca să Se nască pe pământ Dumnezeu din Dumnezeu, Prunc născut din trup fecioresc, şi atunci el a primit puterea să creadă şi să mărturisească venirea Mea între oameni, şi a spus: «Acesta va fi spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi va fi ca semn de tăgadă».

O, poporul Meu, fericiţi sunt cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu! Fericiţi cei ce se tem de Domnul cu iubire, alegând să împlinească chemarea cea din poruncile sfinte, că aceia vor avea parte cu cei credincioşi la vremea vederii celor nădăjduite de ei şi aşteptată să vină pe pământ, aşa cum dreptul Simeon, stăruind în iubirea cea pentru Dumnezeu, a ajuns să vadă şi să creadă şi să se bucure şi apoi să mărturisească.

O, poporul Meu, cuvântul Meu de peste tine te îndeamnă mereu să stăruieşti în împlinirea lui, căci împlinirea voii lui Dumnezeu în tine îţi va aduce ţie credinţa cea prin vedere, fiule, numai să nu te îndoieşti de făgăduinţele Mele, tată. O, ai răbdare şi iubeşte crucea iubirii şi slava de sub ea, căci drumul cel cu cruce e cale slăvită, e cale cu Dumnezeu pe ea, căci Eu le-am spus celor ce Mă iubesc venind să-Mi urmeze, le-am spus să-şi ia crucea, şi altfel să nu vină pe calea Mea.

O, dar de ce cruce pe calea Mea? O, uită-te bine, tată: cei ce nu iubesc mersul cu cruce, aceia nu stau sub ea şi nu stau pe calea crucii Mele şi ies spre odihnă şi aşa îşi pierd ei viaţa cea vie, viaţa cea de sub cruce, cea plină de veghe pentru necăderea lor de pe calea crucii. Crucea are slava ei cea cu plată fericită pentru această cale, dar cel ce nu iubeşte calea cea cu cruce, acela este cel ce se depărtează de Dumnezeu pentru voia sa însăşi şi apoi el pierde temerea de Dumnezeu, pierde credinţa şi puterea ei, pierde de pe chipul lui chipul cel frumos al lui Dumnezeu, chipul celor ce au peste ei de stăpân şi de învăţător pe Păstorul Cel cu crucea, poporul Meu, O, cei ce nu iubesc mersul cel sub cruce pe calea lor cu Mine, Eu la aceia nu le sunt Păstor, de vreme ce ei nu stau pe păşunea Mea sub cruce şi nu fără cruce, căci omul are de la Dumnezeu atât cât îi dă el lui Dumnezeu, şi altfel de măsură nu are omul peste el de la Dumnezeu.

O, poporul Meu, mare este taina şi lucrarea ascultării de Dumnezeu! îi spuneam mereu lui Israel să păstreze ziua odihnei Domnului ca să-i fie lui bine pe pământ, dar el n-a lucrat aşa, şi i-a fost lui numai rău, şi tot mai mult Mă părăsea Israel, iar duhul îngâmfării lui i-a fost şi îi este lui povăţuitor şi n-a slujit şi nu slujeşte Israel lui Dumnezeu.

O, atât de frumos am lucrat Eu facerea a toate şi legea cea pentru toate şi hotar între bine şi rău, între ascultare şi neascultare, şi toate către Mine aşteaptă! Când Eu cobor întunericul ca să se facă noapte, fiarele pădurii se trezesc din somn şi ies să-Mi ceară şi să primească hrană, iar la răsăritul de soare ele se adună în culcuşurile lor şi se culcă şi se odihnesc ca să facă loc omului, ca să iasă omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara, căci Eu cu înţelepciunea Mea le-am făcut pe toate şi întru lucrările Mele Mă măresc Eu. Omul însă uită de toată rânduiala firii, de toată mărirea Mea şi calcă peste cele aşezate de înţelepciunea Mea şi nu-i este lui bine când face aşa. O, omul a stricat legile Domnului şi nu mai ştie să caute binefacerile Domnului peste el prin taina şi lucrarea ascultării de Dumnezeu, după orânduiala a toate cele făcute şi aşezate de Dumnezeu.

O, poporul Meu, caută, tată, să-Mi dai fericire Mie prin ascultarea ta de toate cele de Dumnezeu aşezate şi cuvântate să fie lucrate de tine, căci voiesc să-Mi fie bine cu tine, şi apoi voiesc să-ţi fie ţie bine, poporul Meu. Nu uita că Eu din mijlocul tău sunt ca semn de tăgadă pentru cei ce nu împlinesc peste ei calea Mea cea sfântă cu omul. Te-am zidit din cuvântul Meu ca să fii poporul Meu, tată, şi tu eşti ca şi Mine, spre căderea şi spre ridicarea multora pe pământ. Eu, Domnul, când Tatăl M-a aşezat ca să fiu pe pământ de la naşterea şi până la ridicarea Mea iarăşi întru Tatăl, M-am supus tuturor rânduielilor aşezate şi nu le-am stricat; ba, din contra, le-am desăvârşit prin ascultarea Mea de Tatăl, prin toate câte erau spuse despre Mine prin prooroci ca să se împlinească spre desăvârşirea lor.

Lucrarea ta, poporul Meu, să fie ascultarea de Dumnezeu şi de toate cele aşezate de El. «Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara», aşa este scris. Iată, taină îţi spun ţie: caută cât mai desăvârşit să înţelegi ce înseamnă timpul omului şi ce înseamnă timpul lui Dumnezeu cu omul. Eu am spus prin cuvântul acestei profeţii că e mult să lucreze omul de dimineaţă până seara şi e mult să doarmă el de seara până dimineaţa, iar dacă el lucrează şi mai mult lucrul lui şi dacă el doarme şi mai mult cu trupul lui, amestecând ziua cu noaptea şi lucrarea cu neascultarea, apoi fiarele de suflet ies şi îşi cer de la Dumnezeu partea lor, dar tu fii veghetor pentru lucrarea zilei şi pentru lucrarea nopţii şi întâmpină-Mă cu lucrarea înţelepciunii tale pentru cele aşezate de Dumnezeu între pământ şi cer şi îndeletniceşte-te cu lucrarea zilei, tată. Zi şi noapte să fii fiu al zilei, fiu al ascultării, căci Israel cel neascultător M-a pierdut prin neascultare, tată.

Lucrarea cea dintre fraţi este armonia cea pentru toate lucrările de zi şi de noapte, poporul Meu. Eu, Domnul, te îndemn spre duhul păcii cea peste toate şi pentru toate, căci biserica este un singur trup, o singură lucrare, o singură voinţă, un gând în toţi, gândul lui Hristos, voia lui Dumnezeu pe pământ, poporul Meu. Nu stau mult cu tine în cuvântul Meu cel ieşit din gura Mea acum, că nu găsesc putere de ajunsă în porţi, dar te rog, poporul Meu, fii plin de dor pentru cuvântul cel din mijlocul tău rostit prin suflarea Duhului Meu pentru tine peste cei ce îţi împart povaţă de viaţă, tată, povaţă de creştere şi apoi împlinirea poveţei, fiule. Ia cartea Mea cu tine şi vezi în ea tot ce Eu te-am învăţat să împlineşti, ca să iei tu plata ascultării, poporul Meu. Caută să împlineşti după voia Mea tot ce-ţi dau să lucrezi şi nu lucra după mintea ta ceea ce Eu îţi dau. învaţă-te cum să vorbeşti cu omul şi cum să vorbeşti cu Domnul, fiule, că mare lucrare şi mare minune este să înţelegi tu taina aceasta şi lucrarea aceasta în mijlocul tău. Orice om poate să facă această împlinire spre viaţa lui, numai să nu caute să fie mai deştept ca Dumnezeu şi ca Duhul lui Dumnezeu Cel peste el lucrător de lângă el, iar Eu te-am învăţat pe tine să duci viaţă cu călăuză peste tine şi aşa să înveţi să Mă întâmpini pentru voia Mea cu tine, tată, şi aşa să ştii să-Mi deschizi şi să Mă primeşti să vin, poporul Meu, că vreau, tată, să fiu fericit în mijlocul tău, că de la tot omul Eu sunt numai îndurerat, numai alungat, numai pribeag şi fără adăpost pe cale, căci omul are voia sa şi stă în necredinţă şi în necunoştinţă de Dumnezeu, şi e numai durere pe Mine de la om. O, caută să Mă întâmpini când Mă aduc ţie şi caută, tată, să-Mi dai fericirea prin ascultarea ta de toate cele de la Dumnezeu aşezate şi cuvântate să fie lucrate de tine, căci Eu voiesc să-ţi fie ţie bine, poporul Meu. O, nu uita că Eu sunt în mijlocul tău ca semn de tăgadă pentru cei necredincioşi şi sunt spre căderea şi spre ridicarea multora, precum este scris. Amin.

O, poporul Meu, tu eşti casa Mea şi în tine îmi plec Eu capul când vin, şi cu tine ies când Mă arăt cu slava Mea peste pământ. Binecuvântată şi împlinită să fie voia Mea în mijlocul tău, căci aceasta face împlinită în tine împărăţia Mea pe pământ, şi de la ea vine apoi şi pâinea ta şi iertarea ta şi iubirea ta şi ocrotirea ta şi izbăvirea ta, aşa cum Eu, Domnul, i-am învăţat pe ucenici să-Mi ceară când ei aşează înaintea Mea rugăciunea lor, poporul Meu. Amin, amin, amin.

15-02-2008