Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic şi tămăduitor Pantelimon

Eu folosesc cărarea ta către Israel, Verginico. Vin pe firul cărţii tale, vin cu tine, tată. Venim cu sfinţii şi cu proorocii, venim la poporul cel mic. Venim cu grabă să-l mângâiem în dureri, că el poartă durerea cerului, Verginico. Venim cu toţi sfinţii, venim cu toate puterile cereşti, că nu mai e de stat în cer, şi trebuie să coborâm pe pământ ca să fim mereu cu poporul cel sfânt şi să strigăm din mijlocul lui la oamenii credincioşi şi la cei necredincioşi, ca să audă oamenii cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul cel de jale. Amin.

– O, Doamne, trâmbiţa Ta Te însoţeşte în coborârea Ta cu sfinţii şi voi trâmbiţa a jale ca să-i fac pe oameni să se pocăiască de necredinţă, căci Ilie proorocul Te iubeşte, iar eu la fel Te iubesc, şi îţi şterg plânsul şi strig la oameni să gătească ziua milostivirii Tale. Ilie proorocul Tău bate pământul cu plăgi, aşa cum scrie despre el în Scripturi, căci el este trup şi duh, şi merge fără de timp şi fără de cale peste tot, şi se grăbeşte cu lucrarea lui de pregătire a venirii Tale.

Aşează-Te în cuvânt peste Israel, Doamne, iar eu şi cu sfinţii vom fi în cuvântul Tău. Mucenicul Pantelimon serbează ziua lui cu durere, ziua lui de sobor, ziua când s-a unit cu Tine şi cu cerul, Doamne. El a urât pe cele pământeşti şi le-a iubit pe cele cereşti şi a făcut semne cereşti în numele Tău, iar oamenii cei necredincioşi i-au tăiat capul pentru credinţa lui. Dar el este viu, şi toţi sfinţii Tăi sunt vii în vecii vecilor după cum este cuvântul Tău pentru cei credincioşi Ţie.

Nu mai plânge, Doamne, că toţi sfinţii îţi dau mângâierea, toţi sfinţii îţi mângâie poporul Tău şi îl întăresc ca să poată cu Tine cel mic al Tău din vremea aceasta, şi va putea, căci Tu eşti Domnul şi eşti Biruitorul. Amin.

– O, Verginico, o, trâmbiţa Mea, venim în cartea ta, venim în cartea Mea şi însemnăm cuvântul vieţii pe pământ, şi cuvântul Meu are putere să se împlinească. Amin, amin, amin.



***

Vin cu împlinirile cuvântului Meu. Amin. Vin la tine, poporul Meu, că am făcut din tine împlinirea Scripturilor Mele cele pentru venirea Mea între oameni. Vin cuvânt deasupra grădiniţei Mele, vin, iubitul Meu popor, vin la tine, că tu eşti nădejdea Mea, tu eşti rodul Scripturilor Mele cele pentru venirea Mea. Vin la tine ca să poată auzi oamenii cuvântul Meu de jale, şi voi veni curând cu cuvântul Meu cel pentru oamenii de la cârma României, căci ţara Mea de nuntă este lovită de plăgile necredinţei din ea. Dar acum vin şi te mângâi pe tine, popor iubit, te mângâi cu sărbătoare de sfinţi. Cu duh de sărbătoare cobor la tine, că şi durerea e tot sărbătoare, şi încă ce sărbătoare! Fiii durerii sunt fericiţii Mei, iar fiii bucuriilor şi ai îmbuibării sunt fii rătăciţi de Tatăl, fii care-şi cheltuie viaţa în necredinţă şi în desfrâu, dar durerea ta e aur, poporul Meu, căci cei fără durere nu-L caută pe Dumnezeu.

Fiilor unşi în grădiniţa cuvântului Meu, ridicaţi mânuţele şi rugaţi-vă să am milă de oameni, că proorocii şi sfinţii Mei se roagă Mie să curăţ pământul de necredinţă şi de fărădelege, că a venit ziua Mea, şi cuvântul Meu se face faptă cerească pe pământ. Cereţi să se îmblânzească mânia Mea, care curge de la sine pentru faptele necredincioşilor care aduc şi peste cei firavi dureri şi lipsuri şi lacrimi şi jale. Cereţi să se adune norii şi să se tragă în cămările lor şi să dea loc seninului, că e jale pe pământ, şi au rămas oamenii fără hrană, fără adăpost şi fără mângâiere, fiilor.

Oamenii bisericii s-au spălat pe mâini, zic ei, de cuvântul Meu care vine din cer pe pământ, dar cuvântul Meu grăieşte împotriva lor şi spune că din pricina necredinţei lor în cuvântul Meu, s-a îndreptat mânia Mea peste România, căci cum au pus ei la cale să vină să se spele pe mâini de taina grădiniţei Mele, Eu Mi-am pregătit jalea şi am rostit cuvânt împotriva faptei lor cea ascunsă, căci pe ascuns au venit, ca să nu se afle ce fac ei şi ca să poată face ce-şi puseseră de gând, şi au lucrat hoţeşte peste arhiereul Meu, dar Eu sunt Domnul, şi Mi-am aşezat poporul să iasă în întâmpinarea faptei lor cea ascunsă.

O, fiilor, v-am spus din vreme că vă voi anunţa clipa când veţi sta în faţa arhiereilor şi a preoţilor. Am dat ploaie deasă ca să-i opresc să vină, ca să nu am Eu vină că n-am lucrat să-i opresc, şi v-am îndemnat şi pe voi să intraţi de ploaie, că sosise timpul să vină ei. Au venit hoţeşte, iar pe arhiereul Meu l-au adus ca pe un condamnat, ca pe un supus, îndemnându-l să rostească cuvântul pentru care a fost adus, şi cu grabă să plece ca să nu grăiască nimic cu voi. Inima lui era plină de durere. Cu durere a venit, cu durere a plecat, dar Eu îi voi plăti răbdarea lui şi ascultarea lui, căci ascultarea se plăteşte cu mărire cerească, fiilor. Dar iată, cerul plânge, cerul s-a întristat, s-a înnegurit, şi ploaia curge şi s-a umplut pământul de ape şi plâng oamenii, fiilor, şi le voi spune oamenilor pentru ce a venit mânia Mea peste pământ. Cereţi, fiilor, rugaţi-vă şi voi să se îmblânzească mânia Mea, că sfinţii se roagă la Mine să Mă ating de necredinţa de pe pământ. Rugaţi-vă şi voi, rugaţi pe sfinţi să aibă grijă în numele Meu de cei necăjiţi, de cei firavi, şi de voi, fiilor, căci voi staţi în numele Meu înaintea oamenilor şi suspinaţi cu Mine pentru oameni.

O, fiilor, voi pregăti o zi de milostivire, o zi de credinţă, şi lucrez cu certare ca să înţeleagă oamenii că nu numai cu pâine se pot hrăni, ci şi cu cuvântul Meu care vine din cer pe pământ. Cuvântul Meu face să crească rodul pentru pâine. Cuvântul Meu face să nu rodească rodul pâinii. Cuvântul Meu deschide şi închide rodul milostivirii Mele.

Ilie, proorocul Meu, are putere în rugăciunea lui şi nu-i pot birui strigarea şi nu Mă pot întoarce de la el, căci râvna lui pentru Mine Mă apleacă să împlinesc strigarea lui.

Mucenicul Pantelimon se roagă din ceata mucenicilor şi îmi spune:

– Doamne, Doamne, ascultă astăzi ruga mea, că necredincioşii mi-au tăiat capul pe care-l ridicam spre Tine ca să-mi dai credinţă şi să fac cu ea semne pentru ca să se boteze păgânii în numele Tău şi să se facă şi ei creştini. Ascultă-mi ruga şi biruieşte necredinţa, că noi, mucenicii, ne-am vărsat sângele pentru credinţa în Tine, Doamne, şi stăm la temelia bisericii Tale ca să-Ţi poţi zidi pe temelie fiii. Biserica de azi nu mai calcă a biserică, şi stăpâneşte peste via Ta cu înşelăciune, Doamne. Nu mai fac voia Ta oamenii bisericii, şi pentru fărădelegile lor se revarsă mânia Ta peste fiii neascultării. Fă dreptate sfinţilor Tăi, Doamne. Fă-le şi celor de pe pământ care aşteaptă să vii cu plata răbdării lor, cu plata credinţei lor, că e mare nelegiuirea pe pământ, şi se ridică împotriva Ta cei nelegiuiţi. Se bucură cei fără de lege, dar adu, Doamne, bucuria Ta peste cei ce Te aşteaptă să-i izbăveşti de cei ce stau peste ei în numele Tău, zic ei. Ajută-l pe poporul Tău cel sfânt de pe pământ să Te dea oamenilor cuvânt şi să-i trezească pe oameni din nepăsare, că a venit vremea vegherii, fiindcă Tu vii curând; curând vii, şi îi prinzi pe neştire pe cei necredincioşi care Ţi-au luat averea. Dar i-ai şi prins, şi ei se ascund în peşteri şi în stânci, după cum este scris, se ascund în ascunzătorile lor, dar Tu eşti Cel ce treci prin zid, şi zidul necredinţei nu-i poate ascunde pe cei ce se ascund de cuvântul Tău.

în mine se roagă toţi mucenicii Tăi, căci din cer şi de pe pământ duhul şi mireasa Ta zic: „Vino! Vino, Doamne, şi îţi împlineşte făgăduinţele, pentru mângâierea sfinţilor Tăi!”. Amin.

– O, sfinţii Mei cei din cer, mare este jalea voastră pentru grădiniţa Mea din România, căci voi aşteptaţi potrivit făgăduinţelor Mele cer nou şi pământ nou, locuinţă a dreptăţii, dar oamenii bisericii de pe pământ Ne stau împotrivă, că ei s-au învăţat cu cele vechi şi nu vor să dea pasărea din mână pentru cea de pe rămurică de pom, nu vor să dea duhul lumii pentru Duhul Sfânt. Dar Eu sunt Domnul, şi voi face judecată pentru cei ce aşteaptă cerul cel nou şi pământul cel nou. Amin.

Iată, vin la tine, poporul Meu, ca să poată auzi oamenii cuvântul Meu de jale, şi cuvântul de jale al sfinţilor.

Plâng sfinţii la Mine pentru tine, grădiniţa Mea, că tu eşti nădejdea cerului pentru ca să vin Eu pe pământ, că nimeni pe pământ nu Mă mai aşteaptă să vin. Nimeni nu mai zice: „Vino, Doamne!”, că nimeni nu mai are haină de mireasă ca să zică: „Vino, Doamne!”. Numai tu, poporul Meu, stai îmbrăcat mireasă înaintea Mea. Stai şi veghează şi nu te teme de cei necredincioşi, că Eu le voi da orbire aşa cum am dat popoarelor vrăjmaşe care căutau viaţa lui Elisei proorocul Meu, ucenicul lui Ilie proorocul. Şi se vor lovi unii pe alţii cei necredincioşi, şi cuvântul Meu va păstori peste pământ, şi tu vei fi slava Mea, poporul Meu, că tu eşti mic, dar slava Mea peste tine este mare şi se face cuvânt şi se face faptă şi se face bucurie pentru tine şi pentru cei mulţi care iau din râul cuvântului Meu şi aşteaptă împărăţia Mea, care vine cu Mine. Tu eşti însemnat de îngeri cu pecetea Mea cea vie şi eşti ocrotit că eşti în planul Meu cel pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele cea de a doua. Tu eşti izbăvire pentru mulţi, dar pentru cei ce te hulesc şi îţi pun nume rău, Eu slobozesc mânia Mea şi le voi da semne rostite prin cuvântul Meu. Amin.

Din toate laturile te ocrotesc şi te binecuvintez, grădiniţa Mea. Amin, amin zic vouă, fiilor din grădină. Amin, amin zic ţie, grădiniţa Mea: nu se poate lua de peste tine ceea ce Eu am aşezat în tine, grădiniţa Mea. întăresc cele aşezate în tine ca să fie pe veci neclătinate, iar cei ce s-au lovit în tine vor face răni, ca să înţeleagă că tu eşti de la Mine aşezată în mijlocul oamenilor spre izbăvirea şi spre viaţa veşnică a celor ce cred în Mine Cel ce Mă fac cuvânt peste tine, grădiniţa Mea cea binecuvântată prin cuvântul Meu cel sfânt. Amin, amin, amin.

Trec cuvânt în cartea lui Verginica. Ea sună din Mine peste pământ ca un străjer care anunţă cele ce vin peste pământ, sună ca să îndemne oamenii la pocăinţă, sună venirea Mirelui, sună venirea Mea. Amin, amin, amin.



***

Eu sunt cuvântul proorocilor Mei, iar cei ce sunt ai Mei sunt vii în vecii vecilor, dar greu mai înţeleg oamenii lucrările Mele şi ale sfinţilor Mei. Greu mai înţeleg oamenii cele ce nu se văd, care sunt cele mai adevărate adevăruri. Greu mai înţeleg oamenii cuvântul Meu şi cuvântul sfinţilor Mei care grăiesc cu Mine neîncetat în cer şi pe pământ.

Oamenii nu mai cunosc adevărul cel care rămâne în veac. Nu mai au oamenii înţelepciune, poporul Meu, şi de aceea te iubeşte cerul pe tine, popor al înţelepciunii Mele, popor al credinţei. Bogăţiile vremelnice sunt cele mai adevărate lucruri pentru oameni, şi aceasta este înţelepciunea cu care rămân oamenii.

Fiilor, fiilor, voi sunteţi nişte copilaşi aşa de plăcuţi, tată, şi mulţi din cei cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu vă iubesc pe voi. Cei vremelnici nu vă iubesc, fiilor, că aceştia nu se pot dezlipi de vremelnicie şi se tem de învăţătura Mea care vine la voi.

O, copilaşi plăcuţi şi scumpi, voi v-aţi lepădat de mult de bogăţiile pământeşti, dar oamenii nu ştiu. Ei zic că voi sunteţi bogaţi. Sunteţi, dar nu de bogăţii pământeşti, că dacă aţi avea bogăţii vremelnice aţi fi şi voi săraci ca şi cei ce au bogăţii pământeşti. Bogăţia voastră e inima pe care o aveţi plină de Dumnezeu, căci Eu v-am cules din lume şi v-am dat pe Duhul Sfânt, Care Mă iubeşte din voi zicând: „Doamne, Doamne, ce să fac să am viaţă veşnică? Doamne, Doamne, cum să mă port, cum să trăiesc mai frumos şi mai sfânt înaintea Ta ca să-Ţi vindec ranele şi lacrimile pe care Ţi le-am făcut cu multele mele greşale, cu multele mele beteşuguri?”. Fiilor, fiilor, Duhul Se roagă în voi, Duhul Sfânt Mă iubeşte din voi, şi Eu am popor sfânt, am şi în cer, am şi pe pământ, şi oamenii sunt prinşi cu cele văzute şi nu înţeleg că adevărul rămâne veşnic cu fiii lui.

O, Verginico, să facem lumea să creadă în lucrarea sfinţilor, în lucrarea cea din vremea aceasta a sfinţilor cu care Eu vin pe pământ. Vin cu zeci de mii de sfinţi pe pământ ca să fie cerul cu pământul. O, trâmbiţa Mea, trâmbiţează peste oameni, dă-le de veste oamenilor, sună din cer ca să audă oamenii pe pământ că vin. Amin.

– Eu sunt trâmbiţa Ta, Doamne. Eu sunt trâmbiţa care sună din cer peste pământ după cum este scris în Scriptura care spune: «însuşi Domnul, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu Se va coborî din cer şi sfinţii vor învia, iar cei vii vor fi răpiţi cu Domnul ca să fie cu El». Cei vii care Te iubesc, Te vor întâmpina cu credinţă, Doamne, iar cei necredincioşi nu vor avea parte să Te vadă, căci cei necredincioşi iubesc slava oamenilor şi a celor vremelnice ale lor.

O, oamenilor, sună trâmbiţa cea din cer peste voi ca să vă înveţe să iubiţi învierea. Glasul Domnului a grăit de atâtea ori peste pământ! O, oamenilor, adevărul nu este ceea ce se vede aşa cum sunteţi învăţaţi să credeţi despre adevăr. Adevărul este ceea ce nu se vede, este ceea ce nu moare niciodată, căci este veşnic.

O, oamenilor, oare, ce căutaţi voi? De mii de ani căutaţi adevărul şi nu ştiţi să-l căutaţi. El nu se vede; el este înăuntrul vostru, şi nu ştiţi să-l găsiţi. El se lasă găsit de cei ce nu-l ispitesc prin cele ce se văd, căci adevărul nu stă în cele ce se văd. Adevărul este împărăţia lui Dumnezeu. N-o căutaţi în cele ce se văd. Căutaţi-o înăuntrul vostru. Vouă vi se pare că-L căutaţi pe Dumnezeu dar nu-L găsiţi, căci una este să vi se pară că-L aveţi, şi alta este să-L aveţi. împărăţia lui Dumnezeu este în voi, şi voi umblaţi după ea pe drumuri, pe ape, prin văzduh, prin adâncul pământului şi n-o găsiţi, căci ea nu poate fi găsită în cele din afara voastră. Strigă Domnul la voi din cer şi de pe pământ ca să trezească în voi frica şi veghea şi dragostea şi învierea. Vine mânia lui Dumnezeu peste voi, ca să vă deprindă cu frica de Dumnezeu. El intră în om, că acesta e locul Domnului şi împărăţia Domnului; intră şi strigă la om şi strigă la oameni, şi voi îl căutaţi între ziduri. El din om vorbeşte cu omul, nu din zid, nu dintre ziduri. El a vorbit omului şi din animale când omul n-a crezut altfel. Am făcut din animale cuvântul Meu, am făcut glas de strigare prin gura animalelor, ca să-i fac pe oameni să înţeleagă, zice Domnul vouă, oamenilor.

O, Doamne, Tu eşti glasul Cel Care grăieşti prin sfinţii Tăi. Cei de demult ştiau să creadă în faptele Tale, dar cei de azi au uitat cum s-au scris Scripturile, şi oamenii zic că ei cred Scripturile.

O, oamenilor, dacă ziceţi că sunteţi credincioşi în cele din Scripturi, aşa şi azi lucrează Domnul faptele Sale peste oameni, că azi Domnul, Cel ce a înviat, lucrează de lângă Tatăl cu cuvântul. Glasul Domnului Cel înviat a grăit cu Saul din Tars, a grăit cu Anania cel din Damasc, a grăit din om pentru om. O, oamenilor, dacă nu credeţi în glasul cel de azi al Domnului, cum de credeţi în Scripturi? Aşezaţi frica de Dumnezeu în voi, căci ea este cea care vă ajută să-L găsiţi pe Dumnezeu înăuntrul vostru. Strigă Domnul la voi prin pedepse şi prin semne din cer peste pământ, şi învăţătorii voştri nu vă învaţă să aşezaţi în voi frica de Dumnezeu care vă scapă de păcate. Strigă trâmbiţa lui Dumnezeu la voi: iubiţi frica de Dumnezeu, iubiţi dragostea Domnului şi învăţătura Domnului şi sfinţenia, căci cel ce are frică de Dumnezeu îşi lucrează sfinţenia, care zideşte în om împărăţia lui Dumnezeu. Amin.

O, fiilor, o, fiilor din poporul Domnului, am grăit prin cartea mea oamenilor, căci glasul Domnului este glasul sfinţilor Lui, că mare eşti, Doamne, şi minunat eşti întru sfinţii Tăi. Amin, amin, amin.

– O, trâmbiţa Mea, sună! Sună şi dă mereu de ştire peste pământ că vin. Eu sunt Cel ce sun în trâmbiţă, şi ea se aude sunând. Amin.

O, fiilor, o, copilaşi care Mă faceţi cuvânt pe pământ, voi sunteţi nişte copilaşi aşa de plăcuţi, tată, iar cei curaţi cu inima Mă văd pe Mine în voi şi umblă după voi ca să ia de la Mine. O, iubiţii Mei cei mici, oamenii se pregătesc mereu pentru moarte, nu pentru înviere. Oamenii cred în moarte, nu cred în înviere, că dacă ar crede în înviere, s-ar pregăti pentru înviere, fiilor, nu pentru moarte. Oamenii nu aşteaptă învierea şi nu se pregătesc pentru înviere, nu se pregătesc pentru ca să pot Eu să vin să le dau învierea. Strig la oameni în graiul Meu cu voi. Eu sunt un Dumnezeu mare şi bun. Sunt atât de mare încât să încap în toate fiinţele de pe pământ, şi Mă micşorez atât de mult încât să pot fi cuprins de un singur suflet, să încap într-unul singur.

Cheamă-Mă, poporul Meu, cheamă-Mă, că Mi-e dor să vin să fiu cu oamenii pe pământ. Cheamă-Mă! Eu nu te voi lăsa să aştepţi. Cel Care aşteaptă sunt Eu. înmulţeşte-ţi mereu dragostea, aşa cum Eu înmulţesc cuvântul învăţăturii Mele peste tine ca să te fac popor sfânt, să fii copil sfânt, fiule aşteptat. înmulţeşte-ţi sfinţenia, copile sfânt, căci scris este: «Cel ce este sfânt, să se sfinţească încă». înmulţeşte-Mă pe Mine în tine. întinde-Mi locul Meu din tine, ca să fiu împărat mare în împărăţia Mea cea dinăuntrul tău. Tu să nu Mă cauţi pe drumuri şi pe poteci omeneşti, căci Eu sunt înăuntrul tău, copile sfânt. Amin, amin, amin.

Nu vă supăraţi, fiilor, că nu vă iubesc oamenii slavei deşarte, căci scris este: «Vai vouă dacă v-ar iubi lumea cea deşartă şi oamenii ei, aşa cum iubeşte ea pe proorocii ei cei mincinoşi!». Nu vă supăraţi că nu vă iubesc oamenii bisericii, căci ei acum s-au sculat mai rău împotriva creştinilor buni, mai rău ca în anii de dinainte când creştinii erau daţi în judecata cezarului de către păstorii lor. Oamenii bisericii nu ştiu să creadă în Dumnezeu. Ei n-au frică de Dumnezeu, care să-i facă să creadă. Ei sunt ai slavei pământeşti şi omeneşti, şi se aşează unul pe altul peste turmă şi nu se mai fac azi slujitori ai Domnului prin chemare cerească. Ei zic: „Părutu-s-a nouă şi Duhului Sfânt”, dar aceasta o spun în bătaie de joc, că ei se aleg unii pe alţii şi apasă mulţimile neajutorate şi nimeni nu mai ştie să aibă frică de Dumnezeu. Dar voi fiţi cu nădejde, fiilor, că voi sunteţi nădejdea Mea şi vă apăr şi vă binecuvintez cu darurile Mele cele pline de mângâiere şi nimeni nu va putea lua de la voi mângâierile Mele.

O, greu mai înţeleg oamenii cele ce nu se văd. Ei nădăjduiesc numai în cele ce se văd în lume, şi sunt de plâns oamenii şi n-au în ei împărăţia cerurilor şi nu aşteaptă învierea ca să fie pregătiţi pentru înviere. O, fericiţi cei vii prin înviere, că moartea n-are putere peste ei. Fericiţi cei înviaţi prin învierea Mea. Fericiţi cei credincioşi şi curaţi cu inima şi cu duhul; fericiţi, fiilor. O, tată, fericiţi cei ce plâng, că a lor este mângâierea şi nădejdea făgăduinţelor Mele pe care le-am pregătit celor ce Mă iubesc.

Voi, fiilor scumpi, să nu plângeţi cu disperare. Voi să plângeţi cu mângâiere. Eu sunt cu voi. Nu plângeţi. Eu sunt Cel ce plâng în voi când plângeţi şi fericite sunt lacrimile Mele în voi. Nu plângeţi când lumea cea deşartă vă urăşte. Eu sunt cu voi şi vă iubesc şi vă mângâi şi vă ocrotesc şi îi smeresc pe cei ce nu vă cunosc pe voi că sunteţi fiii Mei cei plăcuţi şi cei scumpi. Nu plângeţi când oamenii slavei deşarte zic că nu Mă aveţi pe Mine şi că aveţi pe cel rău. Aşa ziceau şi de Mine, fiilor scumpi. Nu plângeţi. Voi semănaţi cu Mine. Nu plângeţi când oamenii slavei deşarte vă ocolesc şi vă pun nume rău că umblaţi cu Mine. Nu plângeţi, fiilor. Orice ucenic este ca învăţătorul său. Cei iubiţi de lume nu sunt ai Mei, şi sunt ai lumii, dar Eu vă am pe voi popor al Meu, şi nu este popor mai mare şi mai slăvit între popoare, fiilor. Poporul Meu tu eşti, căci Eu te-am născut din cuvântul Meu, şi eşti.

Bucură-te, poporul Meu, că ai pe Dumnezeul Cel adevărat Domn al tău, şi eşti fiu de împărat. Ridică-te şi prinde nădejde, fiule, şi mergi din munte în vale şi din vale în munte cu vestea împărăţiei cerurilor, care vine cu Mine. Amin, amin, amin.

09-08-1997