Cobor cuvânt în cartea Mea din vremea aceasta, căci am grăit că sunt deopotrivă în cer şi pe pământ, precum a fost cuvântul Meu care spune: «Sunt cu ai Mei până la sfârşitul veacurilor». Amin.
Vin în grădina cuvântului Meu şi Mă fac sărbătoare de sfinţi pentru cei credincioşi coborârii Mele din zilele acestea. Cei care au fost sfinţi pentru Mine pe pământ ca să fie apoi pentru cer, aceia sunt şi ei, ca şi Mine, deopotrivă în cer şi pe pământ, că de două mii de ani e mare pregătire pentru venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl. Sfinţii nu şi-au pierdut niciodată răbdarea, dar doresc să vin Eu, şi mereu Mă întreabă: „Când, Doamne?”.
Voi, copilaşi din urmă, voi, cei pe care vă numesc poporul Meu de azi, poporul venirii Mele, voi să nu uitaţi că sunteţi copiii venirii Mele, şi aceasta să lucraţi, venirea Mea, căci sfinţii din cer aceasta aşteaptă şi aceasta lucrează: venirea Mea. Şi iată, vin, mereu vin, şi vin sfinţii cu Mine, şi se împlineşte Scriptura lui Enoh, care a spus că «Vine Domnul cu sfinţii în zeci de mii de mii». Dar din nou grăiesc peste voi şi peste cei ce cred ca voi, că alta este slava celor cereşti, şi alta este slava celor pământeşti. Fericit este omul care trăieşte cereşte pe pământ, că acela vede pe cele cereşti, care nu se văd de către oamenii cei fireşti şi trupeşti, căci trupul pofteşte şi iarăşi pofteşte împotriva duhului. Şi iată întrebare cerească: ce este duhul împotriva căruia pofteşte trupul?
Omul şi mişcarea omului lucrează prea puţin pentru cele ale duhului, şi de aceea nu le vede pe acestea, căci ele nu se văd cu ochii trupului. E mare taină să aibă omul de la Dumnezeu două rânduri de ochi. Omul a făcut din această taină blasfemie pentru cele ce sunt cereşti în om. Omul şi-a stricat ochii duhului său şi a făcut din ei pământ şi trup, căci omul aleargă trupeşte şi fireşte după Mine, fiindcă nu are învăţător, iar pe Mine, Cel din Scripturi, nu Mă înţelege aşa cum M-am aşezat Eu în ele pentru omul cel sfânt cu mintea şi cu inima şi cu ochii şi cu sufletul şi cu mişcarea lui.
O, ce Mi-a făcut Mie omul! Dar ce Mi-a făcut omul cel de azi! Acesta a pregătit mânia Mea şi M-a îmbrăcat în mantia urgiei care vine pe pământ, căci omul de azi a făcut blasfemie cu ochii duhului său, blasfemie asupra Duhului Sfânt, Care lucrează numai şi numai prin oameni sfinţi cu mintea şi cu inima şi cu trupul. Se dau oamenii prooroci, se dau învăţători, se dau înţelepţi şi zic că împlinesc Scripturile venirii Mele, căci omul de azi şi-a stricat prin semeţie ochii duhului său, ochii minţii, căci trupul omului pofteşte împotriva duhului, împotriva minţii omului, iar mintea se face ţărână, ca şi trupul.
Omul păcătos trebuie să se gândească la Dumnezeu cu umilinţă, nu cu semeţie, căci greu de tot intră omul păcătos la Dumnezeu, fiindcă la Mine încape numai omul umilit, numai omul mic. Braţele Mele sunt cereşti şi părinteşti, şi nu încape omul mare în ele. O, cine este cel ce stă în braţe? Oare, omul mare este? Nicidecum. Cel ce stă în braţe este cel mic, după cum şi firea îl învaţă pe omul cel nepriceput în tainele duhului. Părintele se apleacă şi îşi ridică copilul ca să-l ia şi să-l ţină în braţe pe cel mic. Aşa şi la Dumnezeu este: omul mic este omul umilit, care încape la Dumnezeu, căci greu de tot intră omul păcătos la Dumnezeu.
Vin cu învăţătură curată şi sfântă, căci altfel de învăţător nu este învăţător, ci este ucigaş de duhuri şi stricător de vedere ca să nu vadă omul pe cele cereşti. Nu-l pot îmbrăţişa pe cel mare, căci cel îmbrăţişat este cel mic, iar braţele sunt pentru cei mici, care se lasă îmbrăţişaţi de părinţii lor. Fericit este omul care lucrează cu duhul lui cer pe pământ, că acela vede pe cele cereşti şi le lucrează spre vedere, căci duhul pofteşte împotriva trupului în omul cel ceresc. Şi iată întrebare: ce este duhul împotriva căruia pofteşte trupul? Aceasta este taină mare, şi este cerească, şi omul trebuie să aibă două rânduri de ochi pentru ca să lucreze taina aceasta, dar omul şi mişcarea omului lucrează prea puţin sau deloc pentru cele ale duhului, şi de aceea nu le vede, căci ochii duhului nu sunt ochii trupului. Fericit este omul care are de la Dumnezeu ochi pentru cele ale duhului, căci omul şi-a făcut singur ochi pentru duhul său. Cine este omul cu ochi de la Dumnezeu? Omul umilit, care se face mic şi sfânt în mâna Mea, acela are de la Mine ochi şi vede pe cele ale Duhului Sfânt. Duhul Sfânt nu lucrează pentru cei păcătoşi decât mânie pentru pocăinţă, dar cei păcătoşi sunt semeţi şi îşi acoperă ruşinea lor cu cele ale lui Dumnezeu, zic ei, şi aceasta este minciună, proorocie mincinoasă şi nu de la Dumnezeu.
Omule, vin cu sfinţii care au venit de pe pământ. Vin ca să stau de vorbă cu tine în sobor de sfinţi şi să-ţi spun că nu este de la Mine omul păcătos care vine şi îţi spune ţie că are de la Mine. Omule, ai căzut mai rău decât eşti căzut, căci te apleci sub omul care zice că este văzător sau auzitor de duhuri. Fugi, omule, fugi de aiureala omului semeţ, că iată ce ai păţit dacă ai fugit de Mine. Te-a găsit duhul rău pe cale fără Mine, şi îţi vesteşte pe cele ce le vede el cu ochii duhului lui, şi s-a depărtat omul de frica de Dumnezeu şi s-a încântat cu cele vopsite, dar vopsitul nu este de la Mine, şi este diavol, diavol vopsit, care face din Dumnezeu vopseală, zice el. Dar Eu sunt adevăr, iar adevărul vădeşte minciuna şi o nimiceşte cu tot cu trupul ei, căci omul minte asupra lui Dumnezeu.
O, copii din urmă, Eu v-am adunat pentru Mine şi stau îmbrăţişat cu voi ca să vă păzesc de vremea vopsită şi pe dinăuntru şi pe dinafară. V-am adunat dintre oameni ca să vă învăţ din cer şi să ştiţi să poftiţi cu duhul împotriva trupului. Amin.
Sunt pe pământ oameni fără duh, fără minte. Aceia se poartă după îmboldirile trupului, care le robesc inima şi mintea şi sufletul. Sunt mulţi dintre aceştia care folosesc părută evlavie către Dumnezeu, dar ei sunt fără minte şi duc la evlavie deşartă suflete, mulţime de suflete. Sunt alţii care-L caută pe Dumnezeu în oameni şi se închină oamenilor, nu Mie. Sunt dintre ei mulţi care dau slavă oamenilor şi îi trag pe oameni la slava care vine de la om. Aceştia sunt oameni în biserica din lume, dar nu sunt fii ai bisericii, căci fiecare caută ale lor, nu ale lui Hristos, după cum scrie despre aceştia în Scripturi. Iată cuvânt neînţeles de omul fără duh, fără minte. Cuvântul acesta aşa spune: «Toţi caută ale lor, nu ale lui Hristos», şi toţi poftesc cu trupul împotriva duhului şi îşi fac mintea ţărână.
Fiilor, au venit spre voi odată nişte oameni cărora Eu le-am zis: «Luaţi Duh Sfânt!». Eu îi ştiam semeţi cu mintea şi cu inima, şi M-am întărit în cuvânt peste ei, şi iar şi iar le-am zis: «Luaţi Duh Sfânt!», dar, vai, nu au luat, şi s-au dus într-ale lor, că erau semeţi în duhul lor. Ba s-a ridicat dintre ei cineva şi a spus vouă: „Cel ce are Duh Sfânt între noi, trebuie să mai ia?”.
O, fiilor, mulţi oameni merg la biserică, dar nu învaţă nimic, căci sunt iubitori de slavă deşartă şi ispitesc pe Dumnezeu pentru voile lor. De aceea Eu vin în grădina cuvântului Meu ca să trec prin ea cu cuvântul şi să Mă strecor între oameni învăţător sau Judecător. Nimeni nu se poate ascunde de învăţătura Mea sau de judecata Mea cea prin cuvânt făcută peste tot omul.
Te-ai depărtat, omule, de frica de Dumnezeu, şi eşti fără de înţelepciune şi fără de umilinţă. Te-ai încântat cu cele ale vremii, dar vremea este vopsită şi pe dinăuntru şi pe dinafară, adică şi văzut şi nevăzut, dar vopsitul nu este de la Mine, şi este diavol care se acoperă cu haina Mea, dar este vopsit. Vai ţie, omule care faci din numele şi din haina Mea vopseală pe deasupra ta, ca să zică omul care te vede că eşti de partea lui Dumnezeu. Dar Eu sunt adevăr, şi voi nimici minciuna cu tot cu trupul ei, că omul minte asupra Mea, minte pe dinăuntrul său şi pe dinafara sa, minte prin cele dinăuntru ale sale şi nu ale Mele, şi minte pe dinafara sa prin haina care seamănă cu haina Mea. Dar iată ce zic acestora: haina lor cea neagră o ascunde pe cea roşie, pe care o au nevăzută, iar haina lor cea roşie o ascunde pe cea neagră, pe aceea nevăzută. Negrul ascunde prin smerenia lui pe diavolul cel din omul mincinos. Roşul ascunde prin slava lui deşartă pe diavolul, care este negru. Vai şi iarăşi vai de oamenii care iubesc roşul pe dinăuntru şi pe dinafară, căci roşul este diavol vopsit cu slavă văzută, ca să înşele pe om. Vai şi iar vai locaşurilor care sunt numite biserici, căci vor fi sub judecata Mea, fiindcă au în ele roşu îmbrăcat în negru, şi negru învelind pe roşu. Vai şi iar vai locuinţelor oamenilor de pe pământ care şi-au pus roşu peste ele, căci aceasta este vopseală şi semn rău. Şi, în sfârşit, vai omului care se acoperă cu haină roşie, că aceea e plata lui, plata omului mincinos care dă să-i facă pe oameni să se bage sub mantia minciunii şi sub semnul omului blestemat: roşul.
Eu, Domnul Iisus Hristos, învăţătorul lumii, am fost tras de omul mincinos şi am fost îmbrăcat în mantie roşie spre batjocură. M-a îmbrăcat ca să Mă batjocorească. M-a îmbrăcat aşa ca să Mă înjosească sub haină mincinoasă. După ce M-au batjocorit cu haina lor numindu-Mă regele lor, rege cu coroană făcută din spini, scuipându-Mă, îngenunchind în faţa Mea, bătându-Mă cu trestie, numindu-Mă rege, M-au dezbrăcat de haina slavei deşarte şi Mi-au dat înapoi haina Mea şi M-au dus să Mă răstignească, să-Mi dea plata ca unui om mincinos.
O, copilaşi din urmă, copii ai cuvântului Meu cel din urmă! Eu v-am învăţat pe voi să nu vă purtaţi cu cămaşa vopsită şi cu haina vopsită. V-am povăţuit să purtaţi haina curată, fiilor, hăinuţa albă şi sfântă, căci în biserica Mea cea adevărată, haina neagră este haină albă, căci acoperă albul spre smerenia omului curat, iar haina albă este haina Mea, haina cu care Eu am fost răstignit, haina pe care omul minciunii o numea minciună, căci îmi zicea: „mincinosul”. Biserica Mea este cu haina albă şi nu are în ea şi pe ea haină roşie. Acolo unde s-a vopsit cu roşu, acolo Eu nu Mă apropii, că Eu Mă depărtez de semnul omului mincinos, care s-a făcut rege în locul Meu peste oameni. Haina Mea este cămaşa albă, iar coroana Mea este din spini, şi acolo Eu sunt rege, acolo unde biserica este ca şi Mine, nu ca omul cel cu slavă deşartă. Adevăraţii slujitori ai Mei ascund albul sub haina lor neagră, dar slujitorii cei mincinoşi şi răstignitorii Mei ascund roşul sub haina lor cea neagră şi sub haina lor cea albă, căci cel mare al lor şi-a pus haină albă ca şi a Mea şi s-a semeţit şi Mă prigoneşte ca şi Caiafa, care M-a făcut mincinos. O, deşertăciune a deşertăciunilor! De unde te-ai ivit ca să umpli pământul cu vicleşug?
– Doamne, noi suntem coborâţi din cer cu Tine la praznic de cuvânt în grădina Ta de pe pământ; cei trei arhierei pe care Tu ne-ai aşezat să-Ţi slujim pe pământ şi în cer; Tu, şi nu omul cel mincinos care-şi zice biserică a Ta.
Doamne, suntem obosiţi de aşteptare. Ne sculăm cuvânt lângă Tine şi rostim cuvânt din cuvânt: cei ce-şi zic azi biserică, sunt mincinoşii zilelor cele de apoi, care-i zic minciunii biserică. în numele Tău şi prin Tine poruncim minciunii să tacă! în numele Tău şi prin Tine poruncim adevărului să vorbească! Amin, amin, amin. Să vorbească peste minciună!
Daţi-vă la o parte din faţa lui Dumnezeu, voi, apostoli mincinoşi, care căutaţi ale voastre şi nu ale lui Hristos! Daţi loc Domnului peste pământ, că voi aveţi haină peste haină şi slujiţi trupului, care pofteşte împotriva duhului, şi sunteţi fără minte dacă sunteţi împietriţi la cerbice, iar cei împietriţi calcă peste vestea Duhului Sfânt, Care străbate cerul şi pământul şi pe om, calcă peste venirea Domnului cu sfinţii Lui în zeci de mii de mii. Voi, apostoli iubitori de trup şi de slavă deşartă, arhierei şi preoţi şi monahi, care aveţi haină peste haină, daţi-vă deoparte din calea venirii Domnului! Lăsaţi pe Domnul să vină, că vine; vine să împlinească Scriptura venirii Lui. Unde aţi băgat această Scriptură? Vine Domnul! Vine, şi Se vesteşte pe Sine, şi vine!
Doamne, vino împotriva celor ce-Ţi zădărnicesc venirea, că aceştia au pus negru peste roşu şi sunt fiii veacului acesta şi mănâncă şi beau şi se însoară şi se mărită ca în vremea lui Noe, dar Tu vii ca în vremea lui Noe, căci aşa ai spus că vii. Amin, amin, amin.
– O, sfinţi ai Mei, vin. Vin să vă dau moştenirea pentru care aţi trudit: cer nou şi pământ nou, şi Eu, cu sfinţii Mei, întru plată de sfinţi. Vin, că e plină cupa, iar venirea Mea va da peste cupă şi ea se va vărsa peste omul cel mincinos de pe pământ, care s-a vopsit şi s-a numit biserică. Vin, că Eu am spus aceasta. Amin, amin, amin.
Iar voi, copii din urmă care v-aţi aşezat punte între cer şi pământ ca să trec Eu şi să vin pentru cei drepţi şi pentru cei mincinoşi, lucraţi lucrarea duhului, care pofteşte împotriva trupului, lucrarea care pofteşte pe Dumnezeu în voi. Omul şi mişcarea omului lucrează prea puţin pentru cele ale duhului, şi de aceea nu le vede pe acestea, căci ele se văd cu ochiul duhului. E mare taină să aibă omul de la Dumnezeu două rânduri de ochi, şi iată, omul a făcut din această taină blasfemie pentru cele ce sunt cereşti în om şi cu omul.
O, ce Mi-a făcut Mie omul cel de azi, omul care-şi zice slujitor al Meu şi biserică a Mea! Mi-a luat locul şi l-a lăsat pe om să se piardă de pe calea Mea, căci omul de azi şi-a stricat prin semeţie ochii duhului său, ochii minţii, iar mintea se face ţărână ca şi trupul. Omul neumilit nu intră la Mine, că este mare în duhul său şi se semeţeşte cu mintea sa. Eu îmbrăţişez pe cel ce stă în braţe, iar în braţe stau cei mici. Eu Mă aplec să-l iau în braţe pe cel mic, şi iată taină neînţeleasă de omul fără duh, fără minte. Vine vremea să-i trebuiască omului mintea pe care n-a avut-o până acum, mintea cea de la Mine. Am venit să-i dau omului minte ca să aibă, şi omul zice că are şi nu ia de la Mine.
Fiilor, gătiţi venirea Mea, că vin mereu cu praznic de cuvânt la voi. Vin să vă spun despre zilele care vin şi despre omul care vine înaintea Mea; vin să-l vădesc, ca să audă de la Mine cei ce vor cu Dumnezeu şi să se ascundă de cel ce vine ca un miel înaintea Mea, dar el este furul, furul Mielului. Fiilor, staţi deschişi, că vin să grăiesc tainele Mele din zilele voastre cu Mine. Amin, amin, amin.
12-02-1999
