îmi întăresc pacea Mea cea sfântă peste grădina cuvântului Meu şi Mă aştern cuvânt în grădină. Amin.
Sunt cu sfinţii, şi cu botezătorul Ioan, şi cu ziua lui, că el a fost numai şi numai pentru Mine toată viaţa lui, toată ziua lui. Viaţa lui a fost ziua Mea în toată vremea, ziua Domnului, iar Eu M-am desăvârşit în el pentru Mine şi numai pentru Mine. Şi dacă oamenii lui Irod l-au adus pe el jertfă pentru păcatele lor, Eu l-am luat şi l-am aşezat numai înaintea Mea lângă Tatăl, că el este înaintemergător pentru Mine pe pământ şi în cer. Amin.
îmi întăresc cărarea Mea spre tine, Ierusalime, popor mititel. Cel mic aşa este el mare, şi altfel de mărire nu este pe pământ, nu este, poporul Meu. Cel mic ascultă de Dumnezeu, şi aşa este el mare, şi nu este altul ca el de mare. La unii ca aceştia le dau Eu toată avuţia Mea, dar ea nu este din lumea aceasta care se stinge curând, curând. Ea este din lumea ce va să fie, şi care este în cele ce nu se văd de lumea aceasta. Avuţia Mea este împărăţia cerurilor pe care o aşez Eu în cei ce cred în ea.
De unde ştia Ioan tot ce ştia el când a ieşit în lume după viaţa lui cea din pustie? Ştia din împărăţia cerurilor, şi ea era duhul lui, duhul lui Ioan, înaintemergătorul Meu spre oameni, spre cei de pe pământ şi spre cei de sub pământ şi spre cei din cer, că aşa de mare a fost Ioan. împărăţia cerurilor cuprinde tot, toată facerea cea de sus şi cea de jos şi cea din adânc şi cea din ape şi cea din om.
O, facerea Mea cea din om dă să se stingă de tot. Mă frământ în cer şi pe pământ să-l fac din nou pe om, ca să nu se stingă facerea Mea cea din el, pe care i-am dat-o în dar în ziua facerii lui, în ziua naşterii lui din om. Sufletul este facerea Mea cea din om. Când am făcut sufletul, l-am aşezat apoi între cer şi pământ şi am zis să ia din el tot ce se naşte ca să fie pe pământ şi în cer, căci cine este pe pământ, este şi în cer, fiindcă sufletul este de la Mine, dar omul dă să stingă facerea Mea şi dă să aprindă foc între pământ şi cer, şi va face omul aceasta.
Vin să te îndemn, poporul Meu, că Eu mereu te învăţ să stai în cer pe pământ, căci Ioan a stat ca în cer în pustiu, iar fiarele pustiului îl slujeau pe el, fiindcă el îmi slujea Mie, şi Eu aveam în el cunoştinţa Mea, duhul proorociei, duhul care l-a hrănit în pustie pe Ioan, înaintemergătorul Meu.
O, de ar vrea omul să priceapă cât de mare este mărirea Mea în cer şi pe pământ, s-ar apleca cu supunere şi ar trăi numai cu Mine şi numai pentru Mine omul. Puteam să lucrez acest cuvânt pe care-l aşez cu voi pe pământ, puteam să-l lucrez în pustiu, dar am venit cu el în mijlocul oamenilor, că vreau să-l fac pe om cu cuvântul acesta. O, de ce nu vrea omul să intre la făcut? Când Ioan a venit la Irod şi a dat să-l facă pe el din cuvânt, căci era Irod mort în păcate, femeia s-a opus şi a poruncit să-l taie pe Ioan, că el avea duhul cunoştinţei, Duhul Meu, Care l-a hrănit pe el în pustiu.
Nu vrea omul să intre la făcut; nu vrea. Cu greu se smulge omul din păcat. Omul este slujit de păcat, şi păcatul este slujit de om, iar trupul este din femeie şi nu poate omul să se lase făcut de la Dumnezeu. Grăiesc ţie, Ierusalime de azi, poporul Meu cel din români, ca să audă omul plângerea Mea cea din mijlocul tău, plânsul Meu după om. Prinde omul păcătos ură pe Dumnezeu şi pe proorocii Lui, şi îi omoară pentru păcatul omului, că nu poate omul să se despartă de păcat pentru Dumnezeu.
Mare mângâiere Mi-am făcut în tine, poporul Meu de azi. Te-am făcut ucenic, popor mititel, căci cine nu iubeşte păcatul se face ucenic al Meu. Proorocii oamenilor zic de păcat că e sănătate pentru mintea omului, iar proorocii Domnului zic că păcatul este moarte pentru trupul şi pentru sufletul şi pentru duhul omului. Mă mângâi cu tine, poporul Meu iubit, că tu, fiule, ai primit cuvântul Meu peste tine şi te-ai lăsat născut din nou, din cuvântul cel ceresc, iar Eu te-am făcut cer pe pământ şi te-am aşezat în mijlocul oamenilor ca să te dau semn lor mai înainte de ziua venirii Mele cu sfinţii care au fost mai înainte de tine pe pământ, poporul Meu. Mare veghe să fie în tine, că omul cel fără veghe este văzut de tâlhari, şi aceştia vin şi îl fac tâlhar pe omul cel fără veghe. Dar ce este veghea pe care ţi-o dau Eu ţie s-o lucrezi? Ea este trăirea Mea cea din tine, iubirea ta cea pentru Mine, legătura dintre Mine şi tine, cuvântul Meu şi cuvântul tău unii spre alţii mereu, sărbătoarea noastră laolaltă, petrecerea Mea cu tine, poporul Meu. Eu să fiu al tău, şi tu, al Meu, cetate tare, cetate de veci, unde tâlharii nu se apropie, ci, din contra, se tem. Iubirea Mea şi a ta laolaltă este veghea cea mai bună, cea mai dulce, cea mai odihnitoare de trup şi de suflet şi de duh, poporul Meu. Să te uiţi la gura celor ce te învaţă de la Mine şi să înveţi bine şi nu oricum. Caută tot mai cu trezie şi nu fi uituc, căci cel ce nu înţelege ca Mine, acela nu este atent, şi apoi este uituc. Cel ce se dă Mie, nu trebuie să mai ceară nimic de la Mine, căci dacă cere încă, el nu s-a dat încă. Acela este încă al lui şi nu al Meu. Cine Mă cere, acela nu Mă are încă. Cuvântul Meu ştie să-l crească pe om dacă omul se lasă născut din el ca să aibă apoi nădejde în Cel ce-l creşte.
O, poporul Meu, cum să fac Eu cu omul care nu ştie să înţeleagă ce este naşterea lui din Mine? Cel ce se naşte, trebuie să fie ca Născătorul lui, căci Eu aşa ziceam: «Tatăl este în Mine, şi Eu în Tatăl». Acolo unde cel născut seamănă cu născătorul lui, acolo este pace între născut şi născător. Dar dacă cel născut dă să semene cu altcineva sau cu altceva, acolo nu mai este pace, şi este sabie.
Dacă cel născut din Dumnezeu dă să umble la statura celui ce nu este tot aşa născut, acolo este sabie. Ioan s-a născut pe pământ din făgăduinţa Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt, adusă de îngerul Gavriil spre împlinire în casa lui Zaharia cel credincios făgăduinţelor Domnului. Apoi făgăduinţa a luat trup în femeie, şi Elisabeta s-a făcut mama lui Ioan, pe care Duhul Sfânt l-a vestit lor că se va naşte pentru Mine. Şi dacă Ioan a fost născut de la Dumnezeu, şi dacă s-a dus la Irod să-l facă de la Mine, şi apoi să se nască Irod din credinţa lui în Mine, a fost apoi sabie între unul şi altul, căci Irod era născut din om şi atât, şi n-a primit să se nască şi din Dumnezeu ca să vină pacea Mea între Mine şi el, şi să cadă sabia.
O, poporul Meu, cum să fac Eu cu omul care nu ştie să înţeleagă ce este naşterea lui din Mine ca să Mă înţeleg cu el apoi? O, bine este să fie fraţii împreună locuind şi frumos locuind, frumos ca mirul cel mai de preţ pe cap, frumos ca roua Hermonului care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo Domnul a aşezat binecuvântarea Sa care este viaţă în veci de veci. Eu am spus ucenicilor Mei: «Eu în voi, şi voi în Mine». Şi dacă le-am spus aşa, i-am învăţat pacea Mea, faţa Mea, asemănarea lor cu Mine, şi unul cu altul prin Mine, Cel ce nasc ucenici pentru Mine. Iar acolo unde cel născut seamănă cu născătorul lui, acolo este pacea între născut şi născător, între născut şi născut. Amin.
Mare veghe să fie în tine pentru această taină a păcii Mele în mijlocul tău, Ierusalime, Sion iubit de Făcătorul tău. Eu în tine, şi tu în Mine, poporul Meu, ca să fie pace între tine şi Mine şi între născut şi născut. Amin. Cel născut din Mine trebuie să fie ca Născătorul lui, şi atunci cei născuţi din Unul au pacea Aceluia în ei şi între ei. Amin.
Dragostea acoperă cusururile îndreptându-le pe toate, ca să fie dragoste apoi. Cel ce seamănă cu Mine, să fie ca fratele cel mare care-i creşte cu viaţa Mea pe cei mici, cu seva Mea, cu vinul vieţii veşnice, pe care l-am lăsat Eu ucenicilor Mei acum două mii de ani. Iar cei ce seamănă cu Mine sunt una, precum Eu cu Tatăl una suntem în cer şi pe pământ.
Biserica are duhul Meu, fiilor, şi numai aceasta înseamnă biserică. în ea se face mic, mic duhul omului, şi creşte Duhul Meu, Duhul Meu din om, căci Eu în om locuiesc pe pământ. în cer locuiesc în Tatăl, şi pe pământ locuiesc în om. Amin.
Fericit este de cei din cer şi de cei de pe pământ omul în care Eu locuiesc cu toată averea Mea, cu împărăţia Mea, fiilor. împărăţia Mea când este în om, ea lucrează mult ca şi Mine, căci Eu mult lucrez, şi de şapte mii de ani tot lucrez, căci Tatăl Meu lucrează. Aşa şi tu, Ierusalime, ucenicul Meu, lucrează, fiule, căci Eu lucrez. Lucrează şi nu sta, căci Eu lucrez şi nu stau, şi fiecare ucenic este ca învăţătorul său. Amin.
Dar ce ţi-am dat Eu ţie să lucrezi? Stai mereu în duh de biserică, poporul Meu, căci biserica are Duhul Meu, şi numai aceasta înseamnă biserică. în ea se face mic, mic duhul omului, şi creşte mare numai Duhul Meu, Duhul Meu din om. Frumuseţea copilului sfânt s-o înveţi pe dinafară şi să fie ordine deplină în tot lucrul şi duhul bisericii, iar întunericul din afară care urâţeşte duhul copilului sfânt, ba chiar şi chipul lui, să nu se lase peste duhul bisericii. Aceasta ţi-am dat Eu ţie să lucrezi, Ierusalime. Ţi-am dat să lucrezi Duhul Meu, Duhul lui Hristos, că Eu stau mereu deasupra ta cu cuvântul Meu cel născător, care se coboară ca roua Hermonului pe munţii Sionului, cuvântul care-i leagă împreună pe fraţii cei de un duh cu Mine, şi peste care Eu pot coborî mirul cel de mare preţ, şi care curge de pe cap pe trup, de pe Hristos pe biserica Lui, şi acolo stă aşezată binecuvântarea Mea, care este viaţă în veci de veci. Amin.
Duhul Meu este duhul bisericii, şi altceva nu înseamnă biserică. Aceasta este lucrarea ta, Ierusalime. Iar când Eu ies cu tine, şi când Eu adun pe fiii oamenilor pe lângă tine ca să-i bucur şi ca să-i îmbiu spre duhul bisericii, tu să fii atunci faţa Mea, slava Mea cea de pe pământ, căci pământul este aşternutul Meu pe care Mi-am aşezat biserica, scaunul Meu de domnie în cer şi pe pământ. Scaunul acesta are în el pe Cel drept, iar pe pământ va fi dreptatea şi pacea prin biserică, fiindcă ea este scaunul Meu, scaunul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh peste pământ. Amin. Nu este împărat peste pământ afară de Mine, dar omul n-are minte pentru adevărul acesta, şi duhul omului se ţine mare în zadar, fiindcă omul nu este mare. Curând, curând va vedea tot omul că nu este mare omul. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi va rămâne pe pământ cuvântul lui Dumnezeu şi atât. Amin. Cuvântul Meu te-a făcut pe tine, poporul Meu Ierusalim. Şi tot ce înseamnă cuvântul Meu, aceasta va rămâne pe pământ după ce pământul va fi pregătit prin cuvântul Meu să primească pe el rodul Meu, rodul gurii Mele. Eu am trudit şi trudesc prin tine, poporul Meu. Tu eşti toiagul Meu de sprijin, căci sunt ostenit de aşteptare şi de drum, şi în tine Mă odihnesc cu oaspeţi cereşti care au trudit pentru Mine pe pământ.
Stai în duh de biserică, poporul Meu. Şi la lucrul Meu, şi la lucrul tău, şi la masă, şi la coasă, şi la bine, şi la greu, şi pe apă, şi pe ţărm, stai în duh de biserică. Ţie îţi poruncesc: stai în duh de biserică, fiindcă aceasta ţi-am dat să lucrezi. Amin. Fericit este cel ce împlineşte poruncile Mele, căci dragostea dintre fraţi dacă nu vine din cer, şi vine din ei, aceasta nu este dragoste bună pentru Mine sau pentru ei, iar duhul bisericii cunoaşte binele şi răul, şi îl desparte la dreapta şi la stânga, şi biserica stă de-a dreapta Mea.
Amin, amin zic ţie, Ierusalime: biserica stă de-a dreapta Mea. Amin, amin, amin.
11-09-2001
