Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului sfinţitului mucenic Ignatie

Cuvânt dulce Mă dau vouă spre viaţă. Amin, amin, amin. Eu sunt cărarea şi viaţa celor ce-şi pun nădejdea în Mine ca să fie vii de-a pururi, şi le descopăr ochii ca să vadă minunile legii Mele, şi le opresc paşii de la calea cea rea şi le îndulcesc auzul la glasul cuvântului Meu şi îi înţelepţesc ca să caute la poruncile Mele şi la mărturiile Mele pentru viaţa cea veşnică a celor ce-şi pun nădejdea în Mine. Amin.

Vin în grădină. Cuvânt dulce vin, ca să vă îndulcesc auzul din cuvântul Meu cel dulce, fiilor străjeri ai venirii Mele. O, cât de fericit este omul care Mă aşteaptă să vin şi să fiu cu el, căci scris este în Scripturi: «Nu este pace fără Domnul». Amin. Vin să suflu peste voi viaţă, căci cei ce sunt ai Mei sunt fii ai vieţii veşnice. Ei se îngrijesc de poruncile Mele mai mult decât de ei, căci David, unsul Meu, aşa zice: «Mai mult decât aurul şi argintul am iubit poruncile Tale, Doamne. Descoperă ochii mei, şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. întoarce ochii mei, ca să nu vadă deşertăciunea, şi în calea Ta viază-mă, Doamne»; şi zicea: «Din zori m-am sculat şi am strigat: întru cuvintele Tale am nădăjduit, Doamne. Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura mea!».

O, fiilor, spălaţi-vă faţa şi inima şi cugetul şi trupul şi firea cu această apă vie, cu cuvântul Meu. Răcoriţi-vă cu el de arşiţa inimii, căci el este suflarea gurii Mele, adierea cea subţire a vântului prin care Eu, Domnul, Mă arăt celor ce Mă doresc aşa cum M-am arătat lui Ilie proorocul când el M-a dorit cerându-Mi să Mă arăt lui. Uitaţi-vă la fericirea lumii, şi uitaţi-vă şi la fericirea voastră, ca să înţelegeţi de-a pururi ce este fericirea, şi apoi s-o preţuiţi. Vin cu ea la voi, ca să vă învăţ cu ea, căci Eu sunt părtaş cu cei ce se tem de Mine păzind poruncile Mele cu iubire. Vin cu ea la voi, ca s-o aveţi şi s-o împărţiţi celor ce Mă aleg pe Mine de cărare şi de viaţă, ca să fie vii de-a pururi. Amin. Eu lucrez cu iubire părintească pentru cei ce se aşează să se îndrepte pe cărarea Mea, şi le spun că David, unsul Meu, căutând spre Mine aşa zicea: «Doamne, prin ce-şi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea poruncilor Tale, căci eu mai înainte de a fi umilit am greşit. Pentru aceasta cuvântul Tău am păzit». Iată, vin cu viaţa în mână, ca s-o pun peste cei ce aleg viaţa, şi să-i învăţ s-o preţuiască apoi, căci nimeni dacă găseşte un mărgăritar de preţ nu-l ia să-l arunce la gunoi, ci îl are ca pe cel mai de preţ lucru al său.

O, copii din grădină, stau de vorbă cu voi, fiilor. Cum poate să priceapă omul voia lui Dumnezeu?

– Dacă omul se aşează în smerenia minţii, el se apleacă apoi şi ascultă spre voile lui Dumnezeu şi se face apoi părtaş cu toţi cei ce se tem de Domnul şi păzesc poruncile Lui, aşa cum spune David proorocul: «Părtaş sunt eu cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. Descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, şi în calea Ta viază-mă, Doamne». Smerenia minţii face loc priceperii de la Dumnezeu, şi omul înţelege voia Domnului prin smerenia minţii, prin aplecare şi prin iubire de fraţi, de cei ce se tem de Domnul împlinindu-I cuvintele. Amin.

– O, voi, cei ce staţi sub învăţătura Mea, ieşiţi cu ea la lumină şi aşezaţi-vă cu ea sfeşnic luminător peste cei ce se îndreaptă spre cărarea Mea cu voi. Nu uitaţi nici voi, şi nici cei ce se îndreaptă spre calea Mea cu voi să nu uite că această cale este calea cea îngerească, şi că voi nu aveţi voie să daţi decât viaţă îngerească celor ce caută la voi viaţă de la Mine. Cel ce nu poate să se aşeze întru smerenia minţii, acela să nu se apropie de Mine până ce nu se va apleca prin smerenia minţii. Amin, amin, amin.

O, mare este acest început pe care trebuie să-l facă cel ce voieşte să priceapă voia lui Dumnezeu ca s-o şi facă apoi. Smerenia minţii este înger tare pentru cel ce apucă pe calea vieţii. Ea este cel mai tare sprijin pentru paşii vieţii omului mântuit prin moartea Mea pe cruce. Trupul Meu l-am dat omului spre viaţa lui cea veşnică, şi am zis că acela care mănâncă Trupul Meu are viaţă veşnică, fiindcă se face un trup cu Mine, Cel veşnic. Sângele Meu l-am dat omului spre iertarea şi ştergerea păcatelor pe care le-a făcut, şi am zis că acela care bea Sângele Meu nu va veni la judecată, fiindcă Eu i-am şters păcatele lui cu Sângele Meu pe cruce curs. Smerenia minţii îl aduce pe om la Mine, şi Eu Mă dau lui spre iertarea păcatelor şi spre viaţa lui cea veşnică. Smerenia minţii îl scapă pe om de îngâmfare, iar cine nu o are pe ea este om îngâmfat, de vreme ce nu o are pe ea. Ea se aşează iubire în om, şi omul se face prin ea iubire, şi mare este acest început în omul care caută împlinirea poruncilor Mele ca să fie viu. Dar va zice omul că o are pe ea şi este fără grijă. O, cine este cel ce poate să se oprească din lucrarea ei şi să zică apoi că o are pe ea? Ea este îngerul cel neadormit, care se întocmeşte mereu pe calea vieţii omului, căci omul are mereu de înfruntat duhul îngâmfării, care se aşează pieziş împotriva smereniei minţii. începutul ei este fără de sfârşit în omul care păzeşte poruncile Mele făcându-se părtaş cu cel ce le păzeşte pe ele, temându-se de Mine prin păzirea lor, căci altfel nu are omul temere de Dumnezeu.

Amin, amin zic tuturor celor care ascultă cuvântul Meu din zilele acestea: numai cel ce păzeşte poruncile Mele, numai acela este cel ce are temere de Dumnezeu, părtaş făcându-se cu cei ce păzesc poruncile Mele. Amin. Cuvântul Meu este cuvânt dulce. El aduce viaţă vie în viaţa omului dacă omul îl ia să-l şi împlinească. Fericiţi sunt cei ce iau de la Mine cuvântul Meu, cuvântul învăţăturii veşnice. în vremea aceasta omul poate lua din gura Mea cuvântul Meu, şi apoi să spună cu psalmistul: «Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura mea, Doamne». în vremea aceasta Eu însumi dau omului cuvintele Mele, cuvintele vieţii, iar omul care se apleacă acum spre smerenia minţii, acela se înalţă spre cuvintele Mele care se fac miere pentru omul cel smerit cu duhul. în vremea aceasta Eu însumi port grijă de oile Mele şi aduc lor păşune din cer, că am grăit prin prooroci şi am zis aşa: «Iată-Mă! Eu însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi priveghea întocmai cum priveghează ciobanul turma lui în zile de vijelie. Eu însumi voi paşte turma Mea şi o voi duce la odihnă». Amin. Iată, miere şi lapte este cuvântul Meu, şi cu el îmi fac păşune pentru oile Mele, căci aşa am zis prin prooroci: «Tresăltaţi de bucurie, voi, cei care plângeţi. Sugeţi şi vă săturaţi la pieptul mângâierilor Mele. Sorbiţi şi desfătaţi-vă la sânul măririi Mele, că Eu, Domnul, vărs fluvii de pace peste Ierusalim, şi îmi dezmierd sugarii de la sânul Meu aşa precum mama îşi mângâie pruncul».

Iată, fiilor din grădina din care hrănesc pe cei aplecaţi spre Mine, iată, în vremea aceasta am făcut din voi cofiţă şi cănuţă pentru cei ce se apleacă să bea apa cuvântului Meu din vremea aceasta. Fluvii de har voiesc să croiesc prin voi peste pământ. Amin. Curând, curând vin cu începutul şi cu sfârşitul cărţii. Iau de la început şi de la sfârşit şi împlinesc, căci scris este întru început: «Un fluviu ieşea din Eden ca să ude grădina, şi de acolo se despărţea în patru braţe»; şi, iarăşi, aşa este scris pentru sfârşit: «Iată râul vieţii, limpede cum e cleştarul, şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului şi curge prin mijlocul cetăţii. Iar pe cele două maluri ale râului creşte pomul vieţii, făcând douăsprezece feluri de roade, în fiecare lună dându-şi rodul său; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor. Şi scaunul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi într-însa, şi slujitorii Lui îi vor sluji şi vor vedea faţa Lui, şi numele Lui va fi pe frunţile lor. Şi aceste cuvinte sunt adevărate şi pecetluite cu pecetea adevărului». Amin, amin, amin.

în vremea aceasta Eu însumi deschid cartea la început şi la sfârşit, şi iau din ea şi împlinesc ce am grăit prin ea. Amin. Iar voi aşa aţi grăit zicând: „Smerenia minţii face loc priceperii de la Dumnezeu, şi omul înţelege voia Domnului prin smerenia minţii împlinindu-I cuvintele”. Amin.

Acum poruncă vă dau: ieşiţi cu învăţătura Mea la lumină şi aşezaţi-vă cu ea sfeşnic luminos peste cei ce se îndreaptă spre cărarea Mea cu voi. Amin. Fac din voi veac nou şi nasc din voi fii ai veacului nou, ucenici din ucenici, fiilor. Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l las să nască? Sau Eu, Cel ce fac să nască, voi opri naşterea? Veac nou întocmesc din voi, şi zic celor ce se nasc: puneţi-vă nădejdea în cuvintele Mele şi ziceţi: «întru cuvintele Tale am nădăjduit, Doamne». Iar Eu, Domnul, voi despica în două inimile voastre şi Mă voi uita în ele şi voi citi în ele cuvintele Mele scrise pe ele. Cei ce se nasc, să se boteze în apa vieţii şi să trăiască apoi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa cum au trăit sfinţii Mei în vremea lor de după naştere. Amin.

Sunt la voi cu alai mare de sfinţi mucenici care cântă pe Ignatie, mucenicul Meu cel iubit. El după ce s-a născut şi s-a botezat, a trăit prin Mine şi M-a avut la inimă ca pe un fior viu, ca pe un foc nepieritor, şoptindu-Mi mereu cu mare iubire şi cu mare dor numele Meu cel mare. Când a pătimit mucenicie pentru numele Meu, a fost dat mâncare fiarelor, iar cei ce l-au ştiut pe el cu viaţă plină de dor pentru Mine s-au uitat în inima lui cea sfâşiată de fiare, şi despicând-o au găsit în ea numele Meu: „Iisus Hristos”, scris cu foc ceresc, cu aur ceresc. Eu l-am primit atunci în braţe şi l-am dat sfinţilor Mei pentru odihnă. La început şi la sfârşit l-am primit în braţe şi l-am binecuvântat şi l-am mângâiat, şi l-am mărturisit al Meu în vremea prunciei lui, şi apoi în vremea vârstei deplinătăţii Mele în el când l-am primit pe braţe ca şi în pruncie.

Fiilor, vă întâmpin şi Mă dau vouă cuvânt dulce. înscriu în cartea Mea cu voi începutul anului 2000. Eu scriu ca Dumnezeu, şi omul scrie ca omul. Eu scriu ca la sfârşit, şi omul scrie ca el. O, copilaşi ai Duhului Meu, Mă adâncesc cu voi în taina veacului cel nou, veacul ce va să fie, veacul Meu cu omul, Eu şi poruncile Mele scrise pe inima omului, Eu şi sfinţii Mei prin care-Mi aştern venirea Mea biruitor cu veacul cel nou, cu viaţa veacului ce va să fie. Eu, şi cei de la început, şi cei de la sfârşit, lucrăm pentru mărturia cuvintelor Mele cele de la început şi cele de la sfârşit. Curând, curând va fi cer nou şi pământ nou, dar pentru sfinţi, nu pentru păcătoşi, căci Eu, Mielul Cel junghiat, sunt de-a pururi străpuns de duhul îngâmfării în care stă omul păcătos.

O, nu se mai scoală omul ca să împlinească poruncile Mele şi portretul Meu peste el. O, nu vrea omul să priceapă voia Mea, şi să stea în ea apoi. Omul vrea să Mă dau Eu după el, dar Eu am scris cu litere de foc poruncile Mele între om şi Mine, ca să le scrie apoi omul pe inima lui. El însă Mă străpunge cu duhul îngâmfării, căci cel ce nu se pleacă poruncilor Mele ca să le dea viaţă în el, acela de îngâmfare nu se pleacă, şi stă nepăsător, iar nepăsarea este duhul îngâmfării în om, şi unde nu este smerenia minţii, nu este priceperea tainei vieţii şi a voilor Mele în om. Şi omul Mă străpunge cu voile lui, şi iată, Eu plâng şi stau însuspinat şi plâng după om, iar el cântă şi dansează şi îşi face voia şi stă rob sub stăpânitorul acestui veac, şi nu se trezeşte şi nu se deşteaptă omul, şi nu ştie omul ce este venirea Mea şi împlinirea Scripturilor venirii Mele, şi nu ştie omul ce înseamnă să stea şi să fie cu Mine.

Iar Eu vă am pe voi şi vă alăptez ca pe prunci şi vă strâng la piept, ca să fiţi copii, şi să nasc prin lucrarea Mea cu voi prunci din care să-Mi fac copii şi fii ai veacului nou, căci Eu vin cu cer nou şi cu pământ nou curând, curând, şi ca prin vis vă voi dărui vouă pe cele ascunse de ochii lumii, dar cuprinse în taina veacului cel nou, taina cea din veac ascunsă şi necunoscută până azi nici chiar de îngeri, fiilor. Acum îngerii au părtăşie prin voi la bucuria tainei venirii Mele cu veacul cel nou, căci Eu Mă odihnesc cu voi în taina aceasta şi vă învăluiesc în ea, şi ca prin vis vă voi aşeza cu ea în faţa neamului omenesc spre veşnică mărturie a lucrului Meu cu omul, pentru răscumpărarea omului care a părăsit pe Dumnezeu. Voi sunteţi martorii Mei, aşa am spus, şi vă dau de mărturie pentru tot omul care a zis că a iubit pe Dumnezeu. Vă aşez în faţa neamului omenesc spre judecată, căci omul n-a avut pricepere ca să ştie să fie cu Mine pe calea vieţii lui, şi zic: smerenia minţii este cheia cu care deschide omul casa, ca să intru Eu în casa omului şi să stau în el de-a pururi prin taina aceasta a smereniei duhului omului. Iar Eu, fiilor, cu cât Mă adâncesc mai mult cu voi în taina veacului cel nou, cu atât mai mult Mă ridic cu voi spre culmile biruinţei Mele, şi curând, curând vom da vălul în părţi şi ne vom face de privelişte în cer şi pe pământ cu taina veacului ce va să fie. Amin, amin, amin.

02-01-2000