Cuvântul lui Dumnezeu

... Copilaşii Mei, cer îndreptare. îndreptaţi-vă, că uite, vremea e sosită să fie cântărită. Cer îndreptare şi la viaţa duhovnicească. Nu mergeţi la bisericuţă cu rochiţa scurtă. Nu lăsaţi copiii să mănânce în bisericuţă. Nu faceţi bisericuţa cantină. Nu faceţi bisericuţa casă de odihnă. Nu faceţi bisericuţa casă de vorbit. Nu faceţi bisericuţa teatru de glumit. Când aţi intrat pe uşă, să vă fie privirea sfântă sus, la cerul sfânt, că pe uşa sfântului altar şade împăratul, Care a venit de mult, de dimineaţă a venit cu Pruncul în braţe, ca să-L jertfească pentru mântuirea voastră.

De ce voieşti mereu frumos, frumos? Aduceţi-vă aminte de viaţa unei ucenice, cuvioasa Parascheva, care, venind de la bisericuţă, s-a întâlnit cu o cerşetoare şi s-a dezbrăcat de hăinuţa sa scumpă şi i-a dat-o cerşetoarea pe cea urâtă, şi ca să n-o dojenească părinţii ea a plecat de acasă. Unde? A plecat la mănăstire, că părinţii o opreau de la purtarea sa, şi ea a plecat pribeagă şi s-a dus la mănăstire. Iată cum erau pe vremea aceea fecioarele din mănăstire: cu rochiţa săracă, nu luxoasă de preţ, nu frumoasă de preţ. Că şi atunci muncea, dar cu ce muncea, întreţinea mănăstirea, nu corpul, şi întreţinea duhovniceşte casa lui Dumnezeu. Pe unde se strica, repara. Fiecare monahie dădea din munca sa la reparat şi îşi făcea chilie din munca sa, dar nu aşa cum este acum, lux.

... Sunt supărat pe toată suflarea de azi, nu numai pe păgâni, ci şi pe creştini, că aleargă după frumos şi după lux, şi acestea aduc multă pagubă vieţii monahiceşti şi duhovniceşti.

... A putrezit locuinţa acestui duh. Nu e suferinţă de la necredinţă sau că nu a avut ceva, ci e suferinţă grea, e boală grea de la cel ce nu vrea să facă voia Mea.

... A zis Domnul Iisus: „Lungeşte-ţi rochiţa!”, şi s-a uitat urât la Mine. A spus Domnul Iisus: „Te-am văzut fumând!”, şi s-a uitat ca cel mai aprig duşman al Meu. Nici Caiafa, nici Irod nu s-au uitat aşa de aprig ca acel fecior sau fecioară. A spus Domnul Iisus Hristos: „Să nu se poarte creştina cu capul descoperit, să nu se poarte cu piciorul descoperit, să nu se poarte cu tocuri la încălţăminte, ascuţit sau înalt”. Şi la aceasta a fost mare război între Mine şi ei. Acum nu mai zic nimic. Tac şi înghit Eu, că e rândul Meu, dar mai târziu e rândul tău, că vei înghiţi până te vei umfla şi vei crăpa şi vei striga şi nu te voi salva. E greu, tată, e greu ca cineva să facă ascultare de învăţătura Mea. E greu, e greu, tată. Asta e suferinţa vasului Meu: neascultarea poporului. Asta e, tată: neascultarea poporului întru toate. Fiule, putere am s-o vindec Eu, dar s-o vindece poporul care o chinuie.

22-10-1978