Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir

O, poporul Meu, grea şi dureroasă Mi se face coborârea Mea la tine. Eu sunt Fiul durerii în cer şi pe pământ, şi prin dureri trec şi cobor ca să-ţi dau duh dătător de viaţă şi ca să iei dacă nu ai. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa îţi dau Eu învăţătură de viaţă, iar apoi te povăţuiesc şi te îndemn să iei de la Mine duh dătător de viaţă aşa cum îţi dau Eu să iei, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, că dacă iei altfel, nu se lipeşte de tine coborârea Mea la tine, iar Eu, Fiul durerii sunt când cobor cu hrană la popor.

De două mii de ani Mă uit pe pământ, şi lucrez cu greu, că n-am ajutor să lucrez ca să pun în om viaţă fără de moarte, căci omul îşi stă sieşi împotrivă şi nu voieşte să înveţe taina şi apoi puterea pentru naşterea de sus. Tot cerul de sfinţi doreşte fii născuţi de sus pe pământ, şi care să semene cu Mine la iubire şi la credinţă, căci aceasta înseamnă fii născuţi din Dumnezeu. Pe pământ nu este învăţătură pentru naşterea de sus a omului, iar Eu, dacă Mi-am întocmit venirea cea de la sfârşitul credinţei în Dumnezeu, nu pot să-Mi fac fii cereşti din oameni, nu pot, fiindcă nimeni pe pământ nu pricepe taina şi lucrarea naşterii de sus a omului ca să se facă omul fiu al lui Dumnezeu pe pământ.

Sunt cu sărbătoare de sfinţi mucenici, de fii ai lui Dumnezeu, sărbătoare cu dragoste din cer în ea, căci cei care au iubit cerul pe pământ, s-au făcut la capătul aşteptărilor sfinţi ai cerului Meu, iar Eu vin cu cerul de sfinţi la tine, poporul Meu, şi te povăţuiesc şi te îndemn să stai născut din cer pe pământ, ca să pot fi Eu cât mai mult pe pământ cu fiii, căci cine nu are fii nu este tată, şi cine nu are ucenici nu este învăţător, şi, iarăşi, cine nu este învăţător nu are ucenici.

O, copii care-Mi aşezaţi cuvântul pe masa poporului Meu! O, fiilor mereu plăpânzi, mereu duruţi! Să caute poporul la voi Duhul Meu, Cel dătător de viaţă, şi să înveţe darul şi harul vieţii cea fără de moarte, căci cine încetează să caute, acela se stinge zi după zi tot mai tare şi nu mai trăieşte viaţa fără de moarte, ci o trăieşte pe cea care este pe pământ în toţi cei ce nu se fac fii ai lui Dumnezeu între oameni.

Sunt cu poporul în cuvânt în această zi, şi cu prăznuirea mucenicului Meu Dimitrie, iar cu el este ceată de mucenici care ascultă cu duh înlăcrimat de dor cuvântul gurii Mele, Duhul Cel dătător de viaţă, Care Se naşte din Mine ca să nască fii din El, şi pentru El fii, nu pentru ei, căci cine nu trăieşte pentru Mine, acela trăieşte pentru sine, poporul Meu. O, fiilor, vă povăţuiesc cu harul vieţii veşnice, că aveţi cu voi sfinţii la masă, şi le dau şi lor ce vă dau şi vouă, ca să hrăniţi duhul lor cu taina facerii omului, cu viaţă pentru fiii lui Dumnezeu pe pământ, atât de mult aşteptaţi de sfinţi aceşti fii.

O, poporul Meu, să ia învăţătura Mea de peste voi tot omul care ajunge până la ea, şi să simtă că Eu sunt acest cuvânt. Cine nu învaţă viaţa mereu, acela nu poate avea învăţător. Numai cel ce iubeşte pe Dumnezeu cu toate ale fiinţei lui, numai acela caută să aibă viaţă. Viaţa fără învăţător nu este viaţă de sus, nu este naştere din nou, de sus mereu, ci este minte de sine, om fără tată şi fără mamă, om fără învăţător, om care nu are prin cine să fie şi mereu să fie.

Să nu se bizuie omul oricum pe împărăţia cerurilor cu el dacă el nu are învăţător. Eu i-am spus omului că împărăţia cerurilor este a pruncilor, pentru că numai pruncii ştiu să stea în ea, numai ei nu pot fără părinţi, căci dacă se fac mari, îşi leapădă părinţii, aşa cum a făcut Adam prin mintea de sine cu care a stat împotriva Făcătorului său. Vai celui ce se aduce pe sine la Dumnezeul acestei lucrări şi nu caută mereu, mereu apoi să înveţe ce înseamnă naşterea lui de sus, om născut din nou, om cu învăţător peste viaţa lui şi nu tot cu sinele lui peste el. Cel ce vine lângă Mine şi lângă cuvântul învăţăturii Mele, să nu vină pentru altceva decât pentru naşterea lui de sus şi pentru statura lui de fiu al lui Dumnezeu apoi, iar această minune dacă nu-l cuprinde pe el, dacă nu se cunoaşte peste el, acela va trebui să-Mi dea răspuns pentru viaţa lui. Cine nu are prin cine să fie, acela este stârpitură şi tot aşa şi creşte, dar cel ce vine să se nască de sus, din cuvântul Meu de viaţă dătător, acela dacă nu se naşte din nou, fiu după asemănarea Mea, va da apoi un greu şi dureros răspuns pentru el înaintea Mea, căci Eu l-am povăţuit cu taina vieţii Mele în om şi i-am dat învăţător de la Mine, ca să aibă cine să-i dea viaţă mereu, iar el mereu să ia, şi să caute să ia.

Iată, poporul Meu, taină adâncă în ea îţi spun, ca să audă toţi cei care iau de la tine învăţătura Mea cea cu Duh dătător de viaţă în ea. Am spus pentru cel ce păcătuieşte împotriva Fiului Omului că i se va ierta lui, dar cel ce păcătuieşte împotriva Duhului Sfânt, e greu de acela. Iar acum spun pentru atunci şi pentru acum şi spun aşa: cine a păcătuit împotriva Fiului Omului până să ştie că El este Dumnezeu Fiul, aceluia i se va ierta. Şi iarăşi spun: cine a păcătuit împotriva slugii Mele până să ştie că sluga Mea este cuvântul Meu şi vasul Meu de venire, aceluia i se va ierta. Amin.

O, poporule, poporule, cu dor şi cu durere te învăţ să stai sub învăţătura Mea şi s-o pui peste tine cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu iubire, fiule, căci Eu, Domnul, am spus prin prooroci că neascultarea şi nesupunerea sunt păcate mai grele ca vrăjitoria şi ca închinarea la idoli şi sunt chiar rodul acestora. Te-am povăţuit, în multa Mea povaţă de viaţă fără de sfârşit peste tine şi ţi-am spus să păzeşti în tine viaţa, să păzeşti în tine învăţătura Mea ca să nu o pierzi, ca să nu te pierzi din ea. Te-am povăţuit cum să calci peste puterea diavolului, care te aşteaptă mereu pe la toate răspântiile şi pe toate căile tale, şi ţi-am spus să-ţi faci semnul sfintei cruci pe tălpile încălţămintelor, şi să-l faci cu untdelemn din candelă şi cu apă sfinţită mereu, ca să biruieşti pentru tine, pentru paza vieţii tale, şi apoi pentru venirea şi lucrarea Mea pe pământ prin rodul vieţii tale cea cu ascultare şi cu supunere faţă de cuvântul învăţăturii Mele, care te paşte şi te păzeşte ca să nu pieri dinaintea Mea, poporul Meu. Dar azi te îndemn cu proaspătă povaţă să te lepezi de voia ta şi să iubeşti voia Mea, cuvântul Meu împlinit peste tine, căci pe cel ce îl stăpâneşte voia sa şi mintea sa, acela este stăpân şi nu poate să fie fiu. Eu nu pot să te fac fiu al Meu oricum ai fi tu, oricum ai vrea tu, ci numai tu poţi să te faci fiul Meu aşa cum vreau Eu să fii, şi altfel nu este statul înaintea Mea al celor ce se voiesc a fi fiii învăţăturii Mele. Acest cuvânt, împărăţie, va fi să fie unul în curând, căci Eu voi birui împărăţia morţii şi pe diavolul cel viclean, care are putere prin voia omului. Dar Eu voi fi Unul biruitor la sfârşit, şi voiesc să-l îndemn pe om să nu rămână în sine, să nu rămână cu duhul diavolului, pe care nu-l cunoaşte a fi, dar care este, ci să rămână cu Duhul Meu Cel dătător de viaţă, Care Se descoperă pe Sine ca să facă din El fii ai lui Dumnezeu pe pământ, şi cu ei să biruiesc numai Eu. Amin.

– O, numai Tu, Dumnezeule al sfinţilor Tăi, şi voiesc şi eu să Te ajut cu fiască iubire, că noi, sfinţii Tăi, suntem mângâierea şi ajutorul Tău, şi suntem în venirea Ta. Eu nu m-am despărţit de Tine nici când am putut să mă despart, nici când n-am mai putut aceasta. Eu am fost mereu fiul Tău, după ce din dragostea Ta de oameni m-ai născut între fiii oamenilor. îi spun şi eu poporului cuvântului Tău, aşa cum şi Tu i-ai făcut atenţi pe copiii cei din porţile venirii Tale, îi spun că dacă cei ce aud cuvântul Tău îl păzesc pe el, şi pe al lor îl vor păzi, căci Tu ai copii învăţători peste fiii poporului Tău, iar cine nu va împlini cuvântul Tău, nici pe al lor nu-l vor primi. O, mi-e tare, tare milă de cei duruţi adânc, de cei ce stau porţi ale venirii Tale cu hrană de cuvânt la poporul Tău şi la toţi cei ce vor lua din Duhul Tău Cel dătător de viaţă.

O, popor al învăţăturii cea de sus, care naşte fii pentru ea, şi voi, fii ai oamenilor care vă aplecaţi să luaţi din hrana aceasta! Nimic nu este mai rău, omule, decât să nu crezi, să nu poţi primi adevărul cel despre tine şi să nu te urmărească el apoi cu putere ca să te smulgi din tine apoi şi să te dai Domnului şi fraţilor Domnului, căci pentru acest adevăr, pentru el şi numai pentru el vei da tu seamă în faţa Domnului şi a mii şi milioane de îngeri şi nu în faţa omului. O, când tu nu poţi da seama în tine despre adevărul cel despre tine, oare, cum va fi atunci când vei răspunde Domnului despre tine după ce tu nu ai voit să răspundă cineva în dreptul tău înaintea Domnului, după ce tu nu ai putut să fii al Domnului mai mult decât al tău, mai mult decât cu tine, după ce tu nu ai voit să crezi şi să ştii viaţa vieţii veşnice?

Iată, omul stă ascuns în sine. Cum va putea el să dea răspuns lui Dumnezeu când va fi să facă aceasta? Dacă tu nu eşti împăcat în tine cu aproapele tău şi înaintea lui, nesocotindu-l, cum vei putea sta în inima Domnului în acelaşi timp, fiule? O, calea împărăţiei cerurilor e cale cu multă iubire pe ea, cu multă smerenie şi umilinţă, cu multă jertfă pe ea. Ea nu este o cale ca a omului. Dar cum nu aleargă omul să afle şi apoi să poată purta această împărăţie înăuntrul fiinţei sale?

O, popor al Domnului, te povăţuiesc spre împărăţia care este venită la tine şi te învaţă pentru ea. Ai grijă de Domnul, nu de tine, dar să înveţi de la învăţător această lucrare, căci dacă singur îţi dai povaţă ce să faci, tu eşti stăpân, şi nu poţi să fii şi fiu dacă eşti stăpân peste tine, de vreme ce nu asculţi pentru lucrarea cea despre tine, cea pentru tine. Cel ce ia îndemn din sine pentru sine, acela este stăpân şi nu este ascultător împărăţiei fiilor lui Dumnezeu, căci fiii au alt veşmânt, au veşmântul ascultării şi al supunerii cu fiască iubire, cu statornică credinţă şi cu jertfă necârtitoare, prin puterea Domnului. Amin.

Cel ce voieşte să se facă fiu, acela poate tot ce voieşte Domnul, şi aceasta este povaţa prin care încununez eu din cer sărbătoarea mea între mucenicii care au luat cununa răbdării sfinţilor spre lauda lui Hristos, învăţătorul Cel bun şi sfânt al celor ce văzându-L, urmează Lui pe pământ. Amin, amin, amin.

– Mângâiere vouă, o, sfinţi mângâioşi prin lucrarea voastră care este ca a Mea, învăţătorul sfinţilor Mei. De două mii de ani am zis că vin curând, şi am zis aşa ca să-l aşez pe cel credincios la veghe, dar iată, împărăţia cerurilor este asemenea celor cinci fecioare înţelepte din cele zece care aşteptau venirea Mirelui lor. Cele cinci înţelepte erau şi gătite după plăcerea Mirelui, nu erau numai fecioare şi atât, ci aşteptau împlinirea cuvântului Meu prin care am spus: «Vin curând ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa».

O, poporul Meu, e multă învăţătura Mea de peste tine. Să nu iei puţină din ea, căci cinci din cele zece fecioare au fost nebune şi n-au pus peste ele tot ceea ce sunt Eu, tot ceea ce am lăsat Eu să aibă pe ei şi peste ei şi în ei fiii împărăţiei care cred acest cuvânt al Meu: «Vin curând!».

O, Israele al milei Mele, se apropie de tine sărbătoarea îngerilor. Apropie-te şi tu de ei şi fă-le bucurie şi dă-le lor viaţa ta, s-o facă ei ca viaţa Mea, că îngerii Mei au lucrarea împărăţiei Mele de aşezat pe pământ, şi au de dezrobit pe cei ce plâng aşteptând de veacuri cerul cel nou şi pământul cel nou, această taină a vieţii veşnice, şi care se aşează peste tot şi peste toate curând, curând. Amin.

Pregăteşte-te, poporul Meu, şi fă îngerilor primirea şi aşează-ţi fiinţa toată în simţirea aceasta, şi fă în tine locaş ceresc de sărbătoare, stând în aşteptare, căci Eu şi cu îngerii Mei venim curând, curând, şi să te găsesc aşteptând, că vin curând. Amin, amin, amin.

08-11-2005