Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin

Intră cuvântul Meu în grădina cuvântului, intră cu puterea Mea dumnezeiască. Eu sunt puterea cuvântului Meu, Eu sunt Cuvântul. Să fie deschisă poarta cuvântului Meu ca să intru. Amin, amin, amin.

Intrăm pe cărarea cărţii tale, Verginico. Intrăm cuvânt în cartea ta şi învăţăm poporul, căci cel ce nu învaţă nu are învăţător. Venim să dăm hrană la oi. Venim să cercetăm turma, că scris este în Scripturi: «Eu însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi păstori», că păstorii de oi n-au avut grijă de oi, căci sunt păstori plătiţi. Eu îmi pun viaţa pentru oi, căci sunt Păstorul Cel bun, şi vin mereu cu hrană vie, cu cuvânt viu, şi cu el păstoresc Eu însumi. Amin.

Cei puşi de strajă în calea cuvântului Meu, să ia aminte la glasul Meu, căci vin cu hrană. Scris este: «Cine este sluga cea credincioasă şi înţeleaptă, pe care a pus-o Stăpânul peste slugile Sale ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea pe care venind Stăpânul ei o va afla făcând aşa». Amin.

Vin cu hrană pentru tine, iubitul Meu popor, că nu mai e de stat pe pământ fără hrana Mea. Mare este amăgirea pe pământ, şi iubirea se răceşte în toţi, că fărădelegea a dat peste margini, şi fără de hrană din cer, nimeni nu mai este viu, dar cel ce rabdă priveghind, acela este fericit şi viu. Sluga care dă hrana Mea la timp, va avea fericirea avuţiilor Mele cele cereşti, dar să fii mare cu mintea, poporul Meu iubit, că sunt pe pământ multe slugi care stau în numele Meu peste vie, şi acestea zic în inimile lor: „Stăpânul întârzie, Stăpânul nu vine şi nu mai e nici o venire”. Aşa zic aceste slugi, şi mănâncă şi beau cu beţivii şi se bat cu cele împreună cu ele slugi, şi va veni Stăpânul atunci când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care ele nu-l ştiu, şi le va tăia.

O, grădiniţă de fii ai cuvântului din cer, să fii slugă credincioasă, grădiniţa Mea, şi să stai în calea Mea când vin cu hrană, şi să dai hrană la timp peste cei flămânzi de cer, şi fericirea va fi în tine când voi veni şi te voi găsi făcând aşa. O, slugă credincioasă, fă-ţi datoria şi dă hrana Mea peste tot, căci iubirea se răceşte în mulţi din cei ce au avut-o, şi fărădelegea dă peste margini şi prinde sub ea până şi pe cei aleşi pentru iubire. O, când vezi toate acestea fă-ţi datoria, slugă credincioasă şi înţeleaptă, ca să ştii că sunt la uşi şi sunt aproape. Amin.

Poporul Meu, iubitul Meu, mănâncă, fiule, cu folos, mănâncă hrana pe care ţi-o dau prin slugile Mele cele credincioase şi înţelepte care iau de la Mine pentru tine. Mănâncă, şi nu te lepăda de hrana Mea, că e greu fără cuvântul Meu pe pământ. De mai bine de douăzeci de ani ţi-am spus, fiule, că vine lepădarea de credinţă, şi tu n-ai ştiut să înţelegi ce înseamnă această clipă. Ţi-am spus că te va pune să te lepezi de Dumnezeu aşa cum naşul leapădă pe finul său de satana, şi îţi va spune: „Te lepezi de Dumnezeu?”. Ţi-am spus, poporul Meu, că dacă vei fi cu Mine şi de partea Mea, nu te vei uda nici pe picioare ca Moise prin Marea Roşie. Ţi-am spus că dacă vei avea credinţă tare vei scăpa, şi dacă vei fi slab în credinţă te vei ataca şi te vei lepăda de Dumnezeu şi vei pătimi apoi, poporul Meu. Dar tu n-ai înţeles ce ţi-am spus Eu, şi te-ai speriat şi ai plecat de lângă Mine tu, cel plecat, tu, cel ce ai fost fricos. Dar cel ce a stat cu Mine a avut credinţă tare, şi când a fost întrebat dacă se leapădă de Dumnezeu, el a spus că nu se leapădă, şi a scăpat nevătămat şi neatacat.

Copiii Mei din vremea aceasta, cine, fiilor, v-a pus pe voi să vă lepădaţi de Dumnezeu şi de viaţa cu El şi de cuvântul Lui cel plin de viaţă? Preoţii şi arhiereii au împlinit această Scriptură peste voi, dar voi aţi fost tari şi nu v-aţi lepădat, că Eu v-am întărit credinţa şi v-am ajutat să rămâneţi cu Mine şi cu viaţă sfântă înaintea Mea. Viaţa voastră cea sfântă v-a ajutat. Viaţa şi mintea şi inima sfântă îl scot pe om de la cădere şi de la pieire şi de la ispite, dar cei ce n-au iubit sfinţenia Mea, aceia au fost slabi de tot şi s-au lăsat atacaţi de antichriştii cei îmbrăcaţi în slujitori ai lui Hristos, după cum este scris de hristoşii făţarnici care vor trage de la Mine chiar şi pe cei aleşi. Dar smochinul a prins a vară, şi mlădiţa lui s-a frăgezit şi a dat frunze, şi Eu sunt aproape după cum am rostit Eu semn pentru apropierea Mea. Verginica a fost mlădiţa Mea cea binecuvântată şi s-a lăsat spre lucrare şi a odrăslit frunze, şi Eu sunt aproape prin acest semn, căci smochinul este pildă arătată de Mine în Scripturi, iar cine citeşte, să înţeleagă ce este pilda cu smochinul. Preoţia este smochinul, şi când smochinul are mlădiţa fragedă de se lasă lucrată, ea odrăsleşte frunze, şi Domnul este aproape.

Eu sunt Preot în veac, după rânduiala Tatălui Meu prin Melchisedec, iar Verginica a fost mlădiţa Mea, şi voi sunteţi frunzele, fiilor unşi în grădiniţa cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, vin după semnul acesta. Cunoaşteţi, fiilor, şi fiţi adevăr precum Eu sunt. Toţi slujitorii care stau pe pământ în numele Meu sunt minciună, iar legea Mea pedepseşte neadevărul, dar voi să fiţi sfinţi şi drepţi, că lege au numai cei păcătoşi care stau prin păcatele lor împotriva adevărului. Fiţi sfinţi în toată vremea, ca să vă iubesc ca pe cei mai iubiţi. Fiţi adevăr ca să fiţi fiii Mei mereu, căci Eu sunt Adevărul. Cei ce au viaţa mincinoasă sunt mulţi, şi prelungesc minciuna prin viaţa lor, dar aceia cad din viaţă aşa cum merele putrede cad din pom.

Creştinii care au fost cu Mine la începutul şi la mijlocul acestei lucrări, din anul 1955 şi până în anul 1980 când am luat-o pe Verginica la cer, acei creştini au fost slabi cu credinţa, şi nici nu s-au rugat să ajut Eu necredinţei lor aşa cum Eu M-am rugat Tatălui pentru Petru ca să nu piară credinţa lui şi să fie el de întărire la vremea împlinirilor Mele prin moartea şi prin învierea Mea. E greu de cei ce s-au lepădat prin necredinţă, de o mie de ori mai greu decât cei ce s-au lepădat prin păcate. Greu e şi de cei ce au căzut prin păcat, dar mai greu e de o mie de ori de cei ce s-au lepădat prin necredinţă, căci omul care se luptă împotriva lui Dumnezeu şi a lucrării Sale, acela va fi învins prin multe dureri. O, fiilor, vă învăţ ca să ştiţi şi să aveţi învăţătură, căci cei ce au fost necredincioşi, au ales minciuna şi au rămas de partea ei, că nu poţi să fii şi mincinos cu viaţa ta, şi să mai iubeşti şi frăţia şi neamul cel creştinesc. Când Dumnezeu nu este lăsat la cârmă, nimic nu mai este viu şi adevărat, ci tot şi toate ale omului se fac minciună şi deşertăciune. învăţa-voi pe cei fără de lege căile Mele cele sfinte şi adevărate, căci cei ce au fost cândva ai Mei, s-au dus spre necredinţă şi spre viaţă mincinoasă.

Sunt două feluri de păcătoşi. Sunt păcătoşi umiliţi, şi sunt păcătoşi îngâmfaţi şi mândri. Eu vă dau vouă învăţătura Mea, iar voi, slugile Mele, daţi hrană la timp celor fără de hrană, că e timpul să vin, şi să vă găsesc făcând aşa. Amin.

Postesc oamenii post pentru serbarea naşterii Mele. Postesc unii oameni şi nu ştiu oamenii ce înseamnă post, nu ştiu oamenii căile dreptăţii şi ale curăţeniei de inimă înaintea Mea. Am întărit prin strămoşii cei sfinţi patru vremi de post, ca să fie biserica o casă tare cu patru stâlpi tari şi întăriţi prin post şi prin veghe de suflet, iar oamenii cei care s-au aşezat slujitori ai Mei pe pământ, au scos din rădăcina lui pe unul din cei patru stâlpi, şi au făcut stricăciune peste orânduiala cea tare. Dar pe tine, poporul Meu, te-am întors cu faţa spre părinţi, ca să fii ocrotit în ziua cercetării, că oamenii s-au încumetat să schimbe până şi vremile, iar glasul sfinţilor din cer Mă întreabă mereu: «Doamne, până când?», dar Eu le-am spus mereu să aibă răbdare până la plinirea vremilor, până la plinirea numărului sfinţilor Mei, până la cei mai mici ai Mei. Amin.

Pe vremea trupului Meu, Eu am iubit postul şi rugăciunea către Tatăl. La fel şi Maica Mea, la fel şi sfinţii Mei. Postul trebuie să fie însoţit de rugăciune, şi rugăciunea trebuie să fie însoţită de post. Dar scris este în Scripturi şi în prooroci că în zilele cele de pe urmă puterea bisericii, puterea poporului sfânt va fi ruinată de la locul ei. Scris este în prooroci că în zilele din urmă când se va isprăvi de strivit puterea poporului sfânt, atunci va lua sfârşit împlinirea Scripturilor cele pentru venirea Mea.

Să ştii, poporul Meu iubit, că puterea bisericii Mele este postul şi rugăciunea. Să ştii, fiule, că fiii bisericii nu sunt fiii Domnului dacă nu sunt îmbrăcaţi cu această putere. Să ştii, fiule, că Eu te-am îmbrăcat cu această putere ca să-Mi fii Mie fiu şi să te am, şi să nu ajungi fără de putere, căci cei ce nu au această putere, aceia sunt slabi de tot, şi la orice încercare se smintesc şi se pierd de pe cale, după cum este scris în Scriptura care spune: «Mulţi se vor sminti, se vor vinde unii pe alţii, se vor urî unii pe alţii şi vor cădea prin profeţii minciunii, iar din pricina fărădelegii, iubirea multora se va răci, dar Evanghelia Mea se va vesti pe sine în toată lumea spre mărturie, şi atunci va veni şi sfârşitul a toate, şi atunci va veni şi venirea Mea cu putere şi cu slavă multă. Amin». Şi îmi voi trimite slugile Mele cu glas de trâmbiţă ca să adune pe cei aleşi ai Mei, şi iată, Eu vă trimit pe voi ca să răspândiţi cuvântul venirii Mele până la toate marginile, şi fericită este sluga aceea pe care venind Stăpânul ei o va afla făcând aşa, căci Stăpânul nu întârzie. Amin.

Postesc oamenii postul naşterii Domnului, şi sunt patru vremi de post pentru sărbătorile cerului pe pământ. Este apoi postul în care oamenii se pregătesc pentru serbarea învierii Mele. Este postul cel pus înaintea serbării sfinţilor apostoli, şi este apoi postul cel pus înaintea Măicuţei Mele, şi sunt patru vremi de post, aşezate de părinţii şi de sfinţii care au întărit biserica Mea pe patru stâlpi tari, dar unul din aceşti stâlpi nu mai este. Era scris de proorocul Daniel că puterea poporului sfânt va fi sfărâmată, iar oamenii bisericii de azi nici gând nu au să se întoarcă cu faţa spre părinţi şi să-i întoarcă pe părinţi cu faţa spre ei ca să nu vin să lovesc cu blestem fărădelegea şi pe fiii ei. Postul cel de dinaintea sărbătorii sfinţilor apostoli nu mai este, că oamenii s-au încumetat să schimbe vremurile, după cum era proorocit că va fi să fie. O, nu se poate această fărădelege peste biserică. Până când? O, până când, oare? Strig cu glasul sfinţilor, şi sfinţii strigă peste pământ prin cuvântul Meu: «Până când? Până când? O, până când, oare?». Eu am măsurat altfel vremea pentru om. Eu am zis o seară şi o dimineaţă măsura zilei, iar oamenii au dărâmat măsura Mea. O, unde sunt serbările sfinţilor? Până când această fărădelege?

O, popor român, n-ai mai vrut să fii român adevărat, n-ai mai vrut. Unde sunt zilele tale de serbări cereşti pe pământul tău? De ce, tată, te-ai încântat? De ce, tată, ai fost nepăsător? De ce, tată, nu mai eşti creştin, creştin adevărat? Au trecut şaptezeci de ani peste tine de când ţi-ai stricat credinţa ta cea din strămoşi, şi după şaptezeci de ani Eu am aşezat la loc serbările cereşti pe pământul tău, şi te-am vestit, tată, să te întorci cu faţa spre strămoşii cei sfinţi, care strigă la Mine: «Doamne, până când?». Vreau să te iert, poporul Meu român, că tu eşti poporul Meu la care vin la a doua Mea venire. Vreau să fac act de împăcare cu tine pentru acest păcat săvârşit împotriva sfinţilor Mei şi ai tăi, împotriva strămoşilor, tată. Vreau să te iert. Amin. Ia aminte ce-ţi spun, că la sărbătorile tale mari, cei mari de peste tine întocmesc când şi când act de iertare pentru mulţi vinovaţi care au greşit împotriva legii. Aşa şi Eu voiesc să fac la sărbătorile Mele. Vreau să te iert, poporul Meu român. Ţie îţi poruncesc cu poruncă cerească: întoarce-te cu faţa spre părinţi şi aşează la locul lor praznicele sfinţilor Mei, că am aşezat în mijlocul tău început nou şi piatră de aducere-aminte şi de împăcare cu cerul, şi tu n-ai înţelepciune ca să pricepi vremile Mele şi împlinirea lor.

Să fie patru vremi de post, căci aşa este din părinţi. Amin. Să fii român, poporule român. Să fii român, tată, şi să fii creştin, fiule român. Amin. Sulul zilelor căzute din numărătoarea ta, stau sul înaintea Mea spre mărturie împotriva ta, că tu ai fost înşelat de neam străin şi n-ai fost cu veghe înaintea Mea. Dar vin cuvânt spre tine şi zic: întoarce-te şi fii popor adevărat înaintea Mea! Nici un popor n-a fost atât de lovit în credinţa lui, în legea lui cea sfântă, nici unul mai lovit ca tine. O, nu e bine să dormi. Veghează, tată, veghează de acum, ca să nu mai vină tâlharii de suflet şi să-ţi vândă sufletul tău în vremea nevegherii tale.

A venit vremea să te iert, ţară cu Mire şi mireasă. Eu sunt Mirele, şi am în tine popor mireasă şi cuvintez peste el pentru tine, ţara Mea de nuntă. Trezeşte-te şi fă voia Mea şi fii nuntaşa Mea, că am în tine taina Mea, venirea Mea în cuvânt peste tine. Şi iarăşi îţi zic: scoală-te şi umblă şi stai cu veghe înaintea Mea, că sunt în tine cu venirea Mea, şi din tine Mă vestesc peste tot pământul şi neamul de pe el, Mă vestesc din tine întru venirea Mea. Amin.

Iar voi, copilaşi din grădină, care-Mi daţi întocmire în cuvânt, voi, care-L faceţi cuvânt pe Cuvântul, fiţi slugi credincioase şi înţelepte şi daţi hrana Mea la timp, ca să vă găsesc făcând aşa. Amin.

Postesc oamenii postul naşterii Domnului. Postesc unii oameni, şi nu ştiu oamenii ce înseamnă post. O, oamenilor, cine vă învaţă pe voi legile Mele cele sfinte ca să le puneţi peste voi? Eu am fost dus de duhul în pustie ca să fiu ispitit de diavolul, şi am postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi ca să pot birui ispitele. Dar M-am hrănit cu cuvântul Meu cel către Tatăl, şi cu cuvântul Tatălui cel către Mine, şi n-am lăsat pe diavol să Mă ispitească şi i-am spus: «Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!», după cum este scris. Iar când diavolul a zis să-Mi dea împărăţia lumii ca să Mă plec lui, Eu i-am zis: «Du-te, satano, că scris este: Domnului să te închini şi să-I slujeşti».

O, oamenilor, cu ce biruiţi voi ispitele diavolului? Postul şi rugăciunea sunt putere cerească în omul cel credincios şi iubitor de Dumnezeu. Postul şi rugăciunea au cu ele smerenia cea dinăuntru şi cea din afară. Postul şi rugăciunea înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu ai alt dumnezeu, să nu furi, să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu mărturiseşti strâmb, să nu loveşti pe aproapele pentru cele ce sunt ale lui. Asta înseamnă postul şi rugăciunea, iar fără acestea lângă postul cel de bucate, nu înseamnă post. O, cine vă învaţă pe voi toate acestea ca să le faceţi? Sunt pline locaşurile cele sfinţite, sunt pline de trupuri vopsite şi fardate şi fără nici o lege sfântă, şi postesc zile de post fără să ştie ce înseamnă post.

Dar Eu ies cu tine, poporul Meu cel cu cuvântul Meu peste tine, ca să dau oamenilor învăţătură vie. Ieşirea ta cu Mine în lume, ştiu, fiule, ştiu că e greu, ştiu mai bine ca tine, ştiu, dar trebuie să împlinim Scriptura care spune că voi aduna pe cei ce vor fi ai Mei din lume din cele patru vânturi, şi îţi voi da putere peste puterea ta, căci postul şi rugăciunea, pe care tu le împleteşti ca să-ţi faci punte spre Mine şi Mie spre tine, acestea sunt puterea ta, poporule sfânt, care te sfinţeşti încă, după cum este scris. O, iubeşte legea raiului, căci ţi-am dat-o ca să te aşezi în ea şi să fii cuprins de ea şi să Mă cuprinzi în ea ca să am loc să-Mi plec capul în tine, poporul Meu, biserica Mea cea vie, cea de la sfârşit, cea de la venirea Mea. Amin.

Iar tu, Verginico, mlădiţă luată la cer între sfinţii Mei, în curând vei fi serbată de poporul tău, şi vom veni cu sobor de sfinţi şi vom serba deasupra grădinii şi în grădină, şi cu poporul vom serba. Am venit să învăţăm poporul. Fă-te cuvânt din Mine peste poporul tău, că arzi de dor. Dorul celor din cer este mare. Arde cerul de dor să vină cerul cel nou şi pământul cel nou, şi va veni văzut împlinirea Scripturilor cele pentru venirea Mea cu cele veşnice în veci. Amin.

Te las, poporul Meu, sub mângâierea sfinţilor, că Verginica este înconjurată de zeci de mii în cer şi pe pământ cu cerul. Mii de mii de îngeraşi te mângâie şi te slujesc şi te însoţesc, poporul Meu cel iubit. O, cine este poporul Meu cel iubit? Cel iubit Mă iubeşte cu iubire statornică. Cel iubit este cel ce lucrează în Mine iubire pentru el. Cel iubit este dorul Meu, şi dorul la dor trage, şi se face dor. Amin, amin, amin.



***

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, sună glasul trâmbiţei lui Dumnezeu, sună din cer pe pământ. Amin.

în numele Tău, Doamne bun, mă ridic cu sunet de trâmbiţă ca să fac duh de trezire peste turma cea plăcută Ţie. Sun şi pentru cei ce dorm în neveghere pentru venirea Ta. Sun cu îngeraşii, sun odată cu ei, că din mine Tu ai grăit cu sunet de trâmbiţă, Doamne, şi m-ai numit trâmbiţa Ta pe pământ, iar cine este sfânt pe pământ, este şi în cer viu şi lucrător peste cei ce au rămas trudind pentru ziua Ta cea mare, Doamne. Cerul lucrează peste pământ, şi nimic nu vine peste pământ decât din cer. E mare amăgirea cea de pe pământ, e gros şi mult duhul minciunii, şi lumea s-a învăţat aşa ca şi cu adevărul, Doamne. Mi-e tare dor să-mi învăţ poporul să stea cu veghe înaintea Ta, ca să fie viu poporul Tău cel cules din lume prin glas de trâmbiţă. Dorul mă arde, Doamne, şi aş voi să-l las peste poporul cel plăcut Ţie, ca să ştie cât de mare trebuie să-i fie pregătirea şi veghea şi lucrarea lui cu Tine peste pământ. Amin.

Dorul cerului să se coboare în voi şi să ardă în voi, copilaşi lucrători cu cerul pe pământ, că voieşte Domnul să aşeze împărăţia Lui pe pământ, dar neamul oamenilor de azi s-a învăţat prea mult cu minciuna şi cu viaţa ei cea mincinoasă. Plâng oamenii că nu au ce mânca, şi asta e toată durerea lor, tot zbuciumul lor. Nu vor oamenii să înţeleagă că tot ce vine peste ei din cer vine pentru nelegiuirile lor, precum a fost în toate vremurile peste oameni. Nu vor oamenii să se lase de păcate, dar vor să le fie bine, iar omul păcătos este vrednic de pedeapsă. Deschideţi Scripturile, şi vedeţi din ele ce făcea Dumnezeu cu Israel când îşi înmulţea păcatele şi rătăcirea lui de la calea adevărului. Aducea Domnul peste Israel robie şi foamete şi moarte şi apăsare şi plăgi şi înstrăinare. Iată şi românul. Poporul român n-a plecat ca să robească sub el popoare, că mereu a venit peste el mânie din afară, că Domnul îl iubea şi mereu îl mustra pentru păcatele lui ca pe un fiu, ca pe un popor iubit şi ales pentru iubire. Dar de şaptezeci de ani şi mai bine se mănâncă român pe român, se omoară frate pe frate şi sunt răi până şi săracii, d-apoi bogaţii cei lacomi, care pentru lăcomia lor au dat de la ei calea adevărului! Dar sunt mulţi români buni la Dumnezeu, şi pentru rămăşiţa aceasta ţine Domnul în palme neamul acesta şi pământul acesta care poartă în mijlocul lui ieslea cuvântului lui Dumnezeu. O, de aceea este atât de ocrotită această ţară, dar oamenii din ea nu ştiu minunea Domnului cea purtată de acest pământ. Multe neamuri ale pământului tânjesc la ea, că ea este ţarina cea cu comoară în ea, şi cei ce o caută nu ştiu de ce o caută.

O, poporul meu iubit, vreau, fiule mic, să te învăţ să stai numai cu Dumnezeu în toată clipa, că nu mai e de stat pe pământ fără cuvânt din cer, fără cuvânt mereu. Lasă-l pe omul necredincios să se mire de mulţimea cuvântului care vine peste tine, dar tu nu te mira, şi miră-te cum de mai stai pe picioare în vremea aceasta grea în care nimeni nu mai are statură şi picioare. Caută bine să înţelegi ce-ţi spun, că dacă n-ar scutura cerul cuvânt mereu proaspăt peste tine, iubirea ta s-ar răci şi fărădelega s-ar înmulţi în tine, că scris este: «Din pricina fărădelegii, iubirea multora se va răci».

O, poporule copilaş, uită-te la cei ce au plecat de lângă izvorul cuvântului ducându-se în fărădelegi şi zicând la minciună adevăr şi la adevăr, minciună. Aceia nu mai au minte, nu mai au viaţă şi sunt morţi, căci viaţa este Hristos Cel viu în om. Aceia au pierdut cămaşa botezului, şi ei nu ştiu ce au făcut şi nu ştiu ce este botez şi puterea botezului în numele lui Iisus Hristos. Cel ce se leapădă de Hristos şi se duce la păcate, acela îşi leapădă cămaşa botezului şi ia pe el haina cea neagră a fărădelegii şi a poftelor trupului, care duc la inimă şi la minte şi le îmbolnăvesc cu pofta fărădelegii şi cu învăţătura cea omenească, cea care n-are în ea viaţă veşnică.

Fiţi tari şi nu vă clătinaţi, fiilor, căci sluga cea care a ştiut voia stăpânului şi n-a făcut-o, aceea va fi bătută mult, că şi-a zis: „Stăpânul întârzie şi nu vine”. Dar veni-va Stăpânul când ea nu se aşteaptă şi o va tăia şi o va pune de partea celor făţarnici care vor plânge la venirea Stăpânului. Fiţi tari şi nu vă clătinaţi. Amin, amin, amin. Fiţi tari cu Domnul, că vine vremea dreptăţii, şi Domnul are pe El haina judecăţii. Am hrănit poporul zece ani după suirea mea la cer şi am folosit mlădiţa cea dintr-o rădăcină cu mine şi am zis mereu că Domnul este îmbrăcat în haina milei şi am zis că puţin mai e mila, şi Domnul va lua pe El haina judecăţii. Dar poporul cel de atunci a fost slab şi alintat şi mândru şi fără veghe şi a fost furat de necredinţă şi de nepăsare şi a adormit somnul fărădelegii. Dar iată-L pe Domnul îmbrăcat în haina dreptăţii şi nimeni nu poate sta înaintea Lui când vine şi nimeni nu-şi poate face ascunzătoare, nimeni.

Voi veni cuvânt din Domnul peste neamul meu cel după trup ca să le fac carte de mărturie şi am să-i întreb de viaţa lor cea sfântă în care trebuia să-i găsesc acum când Domnul vine, şi iată, îi găsesc cu viaţă lumească, fiindcă după plecarea mea la cer ei au părăsit viaţa cea creştină şi au luat-o pe cea păgână şi mi-au umplut casa mea de lume şi de cei fără de lege, şi mă voi da deoparte ca să-i întrebe Domnul unde sunt şi ce au făcut cu cele din cer, care erau puse peste ei. O, cum trebuia să fie casa pe care le-am lăsat-o eu! Dar n-au păstrat-o, şi au uitat pe Domnul, Care striga prin mine şi zicea: «Nu vă aduceţi neamurile voastre cele necredincioase în casele voastre sfinţite de Domnul, că acelea vin de la cârciumă, de la femei, de la curvie şi întinează casele voastre cele blagoslovite şi sfinţite de Mine. Dacă mama ta sau tatăl tău sau neamul tău vine la tine şi nu e una cu Mine şi cu tine, fii precaut, să nu strici lucrarea Mea, că-ţi voi cere socoteală pentru locul cel sfinţit şi blagoslovit». Aşa zicea Domnul prin glasul meu de trâmbiţă, dar n-au voit creştinii să-şi ţină casele curate ca să fie pentru Domnul, că nu mai are Domnul unde să-Şi plece capul, că în locaşurile de biserică intră lume de pe lume, intră cei fără de lege laolaltă cu creştinii, dar Duhul spune prin Scripturi: «Cu cei fără de lege nu voi sta la masă». Bisericile pentru creştini trebuie să fie, căci ele înseamnă creştini laolaltă în duh de biserică a lui Iisus Hristos, dar azi, biserică înseamnă altceva decât Hristos cu creştinii laolaltă.

O, popor mititel şi greu încercat de cei fără credinţă! Preoţii de azi au voit şi vor să te facă să te lepezi de Dumnezeu şi de viaţa cea în Hristos. Ei sunt cei ce au împlinit cuvântul Domnului, rostit pe vremea trupului meu. Aşa te învăţa Domnul: «Te va chema, creştine, în faţa lui şi îţi va spune: „Te lepezi de Dumnezeu?”. Şi tu vei zice „Da”; de frică vei zice „Da”; de frică pentru ceea ce poartă acela în mână. Cel ce va zice „Nu”, acela va pătimi. Dar cât de adânc e acest hop, dacă vei scăpa de hopul acesta vei fi cu cerul, şi cerul va fi cu tine. Nu te teme, creştine, alungă frica, că moare lumea şi preoţii ei, nu tu. Moare antichrist şi oastea sa; nu tu, creştine. Fugiţi din lume, creştinilor, că lumea moare. Cercetaţi-vă şi în cap, ca să nu aveţi fir din lume, că moare lumea laolaltă cu preoţii şi cu protopopii ei şi nu se va mai şti unde a fost lumea».

O, popor micuţ şi curat cu credinţa, aşa zicea Domnul pe vremea aceea, dar creştinii de atunci n-au crezut bine în aceste cuvinte şi iată împlinirea lor. Preotul ştie că poartă dar şi har, şi te sperie cu acestea, te sperie că te leagă şi că te blesteamă şi că te afuriseşte, dar preotul poartă grad de ostaş în armata lui antichrist, poartă ce nu trebuie să poarte un slujitor al lui Hristos. Dar tu nu te speria, copile mic, căci cei mici sunt purtaţi pe braţe de sfinţi şi de îngeri, şi sunt de temut cei mici care au pe Domnul de Stăpân al lor, sunt de temut pentru Stăpânul pe Care-L au, căci este Stăpânul Cel adevărat. Preoţii şi arhiereii lumii sunt antichrişti îmbrăcaţi în piei de oaie şi nu sunt păstori de oi, că dacă erau păstori de oi, ar fi avut grijă de oi şi le-ar fi cercetat cu înţelepciunea cea ascunsă în Dumnezeu. Fiţi tari şi nu vă clătinaţi, fiilor, că a venit dreptatea pe pământ ca să facă pământ al dreptăţii, şi Domnul are pe El haina judecăţii celor ascunse. Amin.

Arde duhul meu de dor, ca să te învăţ, poporul meu, să stai cu veghe înaintea Domnului şi să ai milă de Domnul, Care trudeşte din greu să nu se strivească bobul de grâu în vremea strângerii neghinei, care va fi pusă pe foc, unde este partea ei şi soarta ei. Eu sunt trâmbiţa cea vestitoare peste grâu şi peste neghină ca să se tragă la locul lor fiecare, că vine Domnul şi nu sunt ascunzători ca să se poată ascunde cineva de la faţa Lui cea cu slavă cerească. Să se întărească peste voi puterea cea pentru cer, postul şi rugăciunea, puterea poporului sfânt. Amin. Iubiţi postul, nu numai de bucate. Postiţi de toate cele rele care se învârt pe lângă voi, că mare este amăgirea pe pământ. Cel ce voieşte să se mântuiască şi nu poate lupta împotriva duhului lumii, acela să stea cuminte şi departe de lume ca să se mântuiască rugându-se lui Dumnezeu pentru biruinţa mântuirii. Postiţi de la bucate şi de la cele rele pentru minte şi pentru inimă; postiţi şi cu privirea şi cu auzul şi cu mirosul şi cu gustul şi cu tot trupul. învăţaţi să postiţi post desăvârşit. învăţaţi să fiţi mântuire unii altora, mântuire şi nu slăbiciune, că vremea de azi e friguroasă pentru suflet, şi sufletului îi trebuie haină groasă, haină scumpă, haină din cer, nu de pe pământ.

Fiilor scumpi, primiţi cu grijă şi cu iubire, căci ca mama pe copii vă învăţ învăţătură sănătoasă peste voi şi unii peste alţii. Fiţi tari şi nu vă clătinaţi când vă învăţ să vă feriţi de vorbirea doi câte doi. Fiţi mai mulţi, ca să nu găsească diavolul prilej de învinuire şi să vă facă să nu mai staţi tari. Fiţi cu lucrare întreagă, că vremea e grea. Eu ştiu şi văd cât e de grea şi de ce se foloseşte ea pentru cei aleşi ai Domnului. învăţaţi cum este iubirea şi ce face ea, dar nu învăţaţi ca omul, ci ca Domnul, fiilor. Când eşti singur, fiule, nu căuta pe altcineva singur. Caută să fie fraţii împreună şi aşa veţi scăpa de multe curse ale vremii omeneşti. Scris este că unde sunt mai mulţi, acolo coboară Domnul lucrarea Sa şi binecuvântarea Sa. Nu căuta slăbire, că unde e unul nu e putere, ci e slăbire. Nu căuta să fii singur, căci cel singur se atacă, pentru că nu este de la Dumnezeu să fie omul singur. Nici o clipă nu căuta să fii singur, că vremea de azi e ca şi clipa şi te striveşte pe neştiute dacă nu eşti atent ca să înveţi binecuvântarea Domnului. Iubirea frăţească să fie multă, dar în Domnul. Şi cum în Domnul? Acolo unde sunt mai mulţi, fiule, acolo are siguranţă şi viaţă iubirea Domnului. Unde este unul sau doi, acolo ajunge slăbirea şi păcătuirea şi ascunderea şi căderea prin ascundere. Căutaţi-vă unii pe alţii, nu unul pe altul. Feriţi-vă să fiţi singuri, şi diavolul va fugi de la voi. Puneţi peste voi din partea Domnului pe cei înţelepţi şi primiţi-i pentru voi, nu pentru ei, căci cei înţelepţi au iubire cerească, au cântar cu cumpănă curată, au putere din puterea Domnului pentru cei mai slabi în putere.

Postiţi şi vă rugaţi neîncetat. Amin. Nu mâncaţi să vă săturaţi, că pântecele plin goleşte inima de plinul Domnului, goleşte mintea de Duh Sfânt, căci trupul pofteşte împotriva Duhului, fiilor. Mâncaţi ca să trăiţi. Amin. Mâncaţi ca să nu muriţi. Nu mâncaţi ca să muriţi şi mâncaţi ca să trăiţi, fiilor, şi toate să le faceţi spre zidire laolaltă, spre iubire în Domnul.

Feriţi poporul de duh de uşurătate, fiilor lucrători peste poporul Domnului. Vegheaţi peste duhul şi peste inima şi peste trupul poporului sfânt. Despărţiţi cuvântul de necuvânt, ca să nu rămână Domnul fără rod viu în picioare. Amin.

V-aş învăţa zi şi noapte calea vieţii, Cartea Vieţii. M-aş scrie zi şi noapte cu voi în Cartea Vieţii veşnice, ca să fiţi veşnic vii, dar trebuie să voiţi şi voi să fim mereu cu toţii, cei din cer cu cei de pe pământ în lucrare cerească. Amin.

Vino, Doamne, vino pe toate cărările cereşti la ei! Vino la fii, Doamne, că fără hrana Ta, nu mai e de vieţuit pe pământ. Vino şi Te scrie în Cartea Vieţii veşnice cu poporul Tău cel de la sfârşit! Oamenii de pe pământ zic că e minciună venirea Ta. Vino cu adevărul acestei veniri şi fă de ruşine minciuna şi pe fiii ei care stau împotriva adevărului, că Tu eşti Adevărul. Amin.

– Vin, Verginico, şi te cuprind la începutul şi la sfârşitul vorbirii tale cu poporul cel mic ca să-l ajut să creadă în tine prin Mine, să creadă în sfinţi, să creadă în viaţa lor cea veşnică, Verginica Mea.

Fiilor, iubiţilor, fiţi tari şi nu vă clătinaţi, căci Eu, Domnul, sunt trâmbiţa cea de a şaptea precum scrie în Scripturi. Eu sunt Cel ce sfârşesc şi plinesc taina lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. învăţaţi binecuvântarea Mea peste voi. învăţaţi iubirea cerului cu voi, căci cei ce nu s-au lepădat de Dumnezeu după îndemnul omului necredincios lucrărilor Mele peste pământ, aceia sunt cu cerul, şi cerul e cu ei la masă cerească pe pământ, şi nu vor mai flămânzi şi nu vor mai înseta. Cei ce mănâncă şi beau hrana şi apa aceasta, aceia nu vor mai înseta niciodată. Amin. Eu sunt izvorul cel nesecat, care curge cu veşnicie peste tine, poporul Meu iubit.

Cine este sluga cea credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o Stăpânul peste slugile Sale ca să le dea hrană la timp? O, fericită este sluga aceea pe care venind Stăpânul ei o va afla făcând aşa. Amin, amin, amin.

28-11-1997