Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare

Vin la tine, Ierusalime, cetatea Mea de fii. Vin, poporul Meu, că tu eşti odihna Mea, şi în tine Mă odihnesc de lucrările Mele, fiule nou-născut, născut din cer, de sus născut, din Mine, fiule, din cuvântul Meu, care vine de sus cu norii.

Când M-am născut trup din Fecioară, era şi atunci Ierusalim, dar era zidit din pietre tari, piatră peste piatră, cetate de piatră, zidită de oameni, iar oamenii din cetatea Ierusalimului erau tot de piatră şi n-au cunoscut pe Cel Drept, Care Se născuse între oameni, căci aveam Ierusalim din piatră. Dar acum am Ierusalim din fii, din pietre vii, iar Eu, Domnul, sunt piatra cea din capul unghiului, şi pe ea scrie numele Meu: Cuvântul lui Dumnezeu, care se scrie ca să iasă din Ierusalim, din cetatea Mea de fii vii, şi în care intru şi din care ies cuvânt de viaţă veşnică peste noroade.

Vin la tine, Ierusalime, şi intru mereu în tine, fiule, casa Mea de oaspeţi în care intru şi din care ies ca Mirele Care iese din iatacul Său, şi voiesc să fie înţeleasă de mulţimi nenumărate taina Mea cu care Mă sălăşluiesc în tine şi cu care ies şi grăiesc mulţimilor, Ierusalime, poporul Meu luat din români, că M-am făcut în România soare cu tine, şi luminez şi încălzesc pe tot omul care caută soare. Am făcut din tine soare, şi în tine Mi-am făcut sălaş, şi ies din tine şi luminez şi încălzesc, ies ca Mirele Care iese din iatacul Său, şi voiesc să fac din tine soare care să strălucească de şapte ori mai mult decât soarele, şi întru lumina Mea din tine să umble noroade multe, Ierusalime, locaş al luminii Mele din cer pe pământ. O, dar lumea nu te cunoaşte cine eşti. Nu ştie omul lumii de azi că tu eşti născut de sus, la cuvântul Meu care zice şi se face şi se naşte om nou, de sus născut. Omul lumii se uită mirat la tine, pentru că Eu din mijlocul tău vădesc faptele rele ale lumii şi grăiesc în Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte, dar tu, poporul Meu, îl cunoşti, că rămâne la tine şi în tine va fi.

O, lumea nu Mă vede. Voi însă Mă vedeţi, fiilor, pentru că Eu sunt în voi şi sunt viu în voi, şi voi sunteţi vii precum Eu am făgăduit peste ai Mei. Ies cu voi în mijlocul mulţimilor şi Mă vestesc cuvânt venit cu norii, şi dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el, precum la tine am făcut Ierusalim, fiule viu. Stăpânitorul acestei lumi nu are nimic în Mine, dar cine va păzi cuvântul Meu şi Mă va iubi, va fi scos de sub stăpânitorul lumii şi va fi strămutat în împărăţia Tatălui Meu, care este cu voi, fiilor care-Mi sunteţi Ierusalim viu, zidit de Mine din fii vii.

O, ce fel de casă să-Mi zidească Mie omul? Oare, n-am făcut Eu cerul şi pământul casă a Mea, tron şi aşternut al Meu? Eu sunt Cel ce zidesc. Mâinile Mele au pus temelia ta, Ierusalime al slavei Mele, şi tot mâinile Mele îl vor termina până la slăvirea în el a Celui ce vine văzut, că vin cu norii, Ierusalime, şi Mă voi lăsa văzut în venirea Mea la tine şi toate noroadele vor umbla întru strălucirea Mea şi a ta, cetatea Mea de fii, cetate a iubirii Mele, templul Meu cel viu din România. Eu vin cu sfinţii în tine şi serbez serbare de sfinţi, şi te mângâi, Ierusalime, mângâierea Mea. Ne mângâiem unul pe altul, fiule. Duhul mângâierii este duhul care ne învăluieşte într-un singur trup, Mire din cer şi mireasă de pe pământ, căci scris este: «Cei doi vor fi un singur trup».

Când M-am născut de la Duhul Sfânt şi din Fecioară Prunc, la opt zile am fost tăiat împrejur ca să am pe trupul Meu semnul lui Israel şi ca să pot lucra peste Israel ca unul ridicat din mijlocul lui. Israel era tăiat împrejur în trup, dar era netăiat împrejur la inimă şi la urechi şi n-a primit sosirea Celui Drept. M-am făcut Om din om, şi M-am tăiat împrejur a opta zi ca să-i răscumpăr pe cei netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, care pururea au stat şi stau împotriva Duhului Sfânt, şi iată, tăierea împrejur nu este nimic, n-are nici o putere decât să-L răstignească pe Dumnezeu. M-am tăiat împrejur, ca atunci când era să Mă arăt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat să se ştie că am venit din cer şi că M-am făcut Om, iar tăierea Mea împrejur a dovedit firea Mea omenească alături de firea dumnezeiască. Dar pe cel necredincios, pe cel tare la cerbice nici un adevăr nu-l biruieşte, şi fapta legii îl învăluieşte ca într-o orbire, şi nu este credinţă pe pământ.

Binecuvântată să fie credinţa ta, Israele român, că la credinţa ta Mă fac cuvânt şi vin cu norii, şi tu Mă faci carte pe pământ, şi hrăneşti noroadele cu pâine din cer, fiule împărţitor.

Vin cu sfinţii, Ierusalime, vin mereu cu sfinţii, şi serbez sobor de sfinţi în tine cu arhiereul Vasile, stâlp de foc şi aripă de heruvim, pe care Eu am şezut pe pământ, că am venit la el pe pământ cu cei doisprezece apostoli ai Mei şi M-am arătat lui şi l-am învăţat lauda jertfei Mele cea fără de sânge, căci Eu sunt Cel ce le fac pe toate, până şi jertfa de laudă pe care Mi-o aduce cel credincios. M-am dovedit mare în lucrarea arhiereului Meu şi am lăsat bisericii lucrarea Mea cu el, jertfa de laudă cea pentru Mine şi pentru pomenirea Mea întru cei credincioşi, împărăţia Mea cu ei. Arhiereul Meu Vasile te binecuvintează, Israele, prin fiii grădinii Mele te binecuvintează. Amin.

– O, grădiniţă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Care Se face cuvânt în mijlocul tău, Dumnezeu Cuvânt! Pace ţie, grădiniţă binecuvântată de Sfânta şi Cea de o fiinţă şi de viaţă făcătoare şi nedespărţită Treime! Pace ţie şi Duh Sfânt ţie, ca să ai şi să dai şi să botezi mulţimi nenumărate în apa cuvântului Duhului Sfânt, râu de apă vie, care curge din Dumnezeu Cuvântul. Las peste fiii tăi binecuvântare arhierească, micuţă grădiniţă cu taină mare în tine, taină aşteptată de toţi sfinţii, de toţi îngerii oastei cereşti. Eu sunt arhiereu din arhiereu, şi la ungerea ta m-a luat Domnul cu El din cer şi m-a adus în tine pentru ungerea ta de la El şi de la arhiereii Lui. S-a coborât Domnul cu taina Lui în tine, grădiniţă cu taină în ea, cu Domnul Cel tainic în tine trup şi cuvânt. îţi dau Duh Sfânt, că eu am de la Domnul. Amin.

Eram cărturar învăţat pe pământ. învăţasem toată ştiinţa pământească, dar Duhul Sfânt dădea să mă nască din cer prin botez, şi eu m-am lăsat cuprins în albia Lui şi m-am unit cu Hristos, învăţătorul celor învăţaţi de El, şi m-am dus la Iordan şi am intrat în apa lui precum Hristos a intrat pentru botezul de la Ioan, şi a coborât deasupra mea fulger din cer, şi din fulger a ieşit Duhul Sfânt în chip de porumbel şi a intrat în apa Iordanului şi a tulburat-o, şi în apa botezată de Duhul Sfânt m-am botezat eu în Hristos şi m-am îmbrăcat în Hristos şi m-am făcut un trup cu El.

îţi dau Duh Sfânt, poporule Ierusalime, că eu am de la Domnul. îţi dau din Domnul, îţi dau prin fiii cei unşi cu ungere arhierească din cer, taină mare între cer şi pământ. Dar cei tari la cerbice rămân tari şi nu se lasă botezaţi în râul apei vii, care curge cuvânt din Dumnezeu. Să cânţi, Ierusalime, jertfă de laudă Celui ce este şi vine, Celui ce vine la tine cu sfinţii, şi Care este întâiul între zecile de mii de sfinţi, precum scrie în Scripturi cântare de laudă Celui Sfânt şi Drept, Mirelui din cer, Care vine pe pământ la tine, mireasă a Lui, Ierusalime mireasă. Cu toţi arhiereii cerului rostesc binecuvântare arhierească peste tine, grădiniţă a Celui tainic, şi nimeni pe tine nu te poate blestema, nimeni nu poate împotriva ungerii tale, că eşti binecuvântată, şi eşti. Amin.

– O, copile Ierusalime, Eu, Domnul, Mă bucur cu sfinţii în tine. Cântă, Ierusalime, cântă-ţi cântarea ta de nuntă de veac nou. Cântă! O, vie cu vin bun, cântă!

Am în tine cămară de nuntă, ţară Românie, nuntaşă a nunţii Mele cu mireasa Mea luată din tine, ţară crăiasă, ţară mireasă! O, vie cu vin bun, cântă! Darul Duhului Sfânt este pe masă de nuntă de veac nou în mijlocul tău, ţara Mea mireasă. Eu sunt Cuvântul Care te naşte, Care Şi-a născut în tine mireasă, şi, din nunta Mea cu mireasa Mea tu te vei naşte şi vei fi a Mea, ţara Mea, venirea Mea, iubita Mea! Amin, amin, amin.

14-01-1997