Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paşti‚ a slăbănogului

Vă răpesc din somn şi din odihna trupului şi din puterea lui şi de la lucrul vostru cel pentru poporul Meu, lucru care vă osteneşte duhul, căci cu duhul lucraţi voi, copii care-Mi primiţi venirea Mea în cuvânt. Amin.

E zi de învăţătură a Mea şi azi peste poporul cel atât de învăţat de Dumnezeu. E zi de creştere în credinţă, în umilinţă, în minuni, fiilor copii, că voi staţi în mâna Mea ca nişte copii care slujesc Dumnezeului lor mai mult decât cei de până la voi ai Mei, că e vreme mare vremea Mea cu voi. E vremea cuvântului Meu care curge ca râul, fiindcă pe nicăieri nu mai este Dumnezeu peste om în chip adevărat, căci omul este amestecat cu el însuşi, şi Eu nu pot peste amestecătură, că nu se scoală nimeni din moarte dacă M-ar vedea pe Mine lucrător din omul amestecat cu el însuşi, fiindcă aşa ar zice omul că sunt Eu: amestecat în cele ale omului.

A trebuit să-Mi fac gard în jurul lucrului Meu cu voi, ca să pot să vă ţin în Mine pe voi, şi aşa să pot coborî la voi, iar voi să-Mi fiţi punte, fiilor copii. Este scris în Scripturi cuvântul Meu: «Cine nu primeşte împărăţia Mea ca un copil, nu poate intra în ea». Amin. Să-Mi răspundă Mie slujitorii şi mai-marii bisericii din lume dacă sunt ei copii, şi apoi primitori ai împărăţiei Mele. Să-Mi răspundă! Dar ce să-Mi răspundă? Nici vouă nu vă pot aceştia răspunde, darămite Mie! Cum să vă poată învăţa ei pe voi ce să faceţi când ei nu se învaţă pe ei înşişi şi între ei împărăţia lui Dumnezeu? Cum să vă înveţe ei pe voi când vă învăţ Eu, Domnul? M-aş atinge de ei să-i pedepsesc pentru necredinţa lor în venirea Mea la voi cuvânt şi pentru mustrarea pe care v-o fac ei când le vine lor bine. Dar vai lor, că nici unul din ei nu va scăpa de pedeapsa pe care şi-au gătit-o de Mi-au pus în lanţuri pe cel ce a fost martor dintre ei la lucrul Meu cu voi. Dacă ei ar fi crezut că Eu sunt această lucrare, şi-ar mai fi mărturisit apoi necredinţa martorul Meu pe care l-am avut Eu dintre ei şi cu care am lucrat început nou, de biserică vie şi neamestecată cu fărădelegea? Am spus, şi iarăşi spun că toată necredinţa şi dispreţul pe care îl aruncă acesta acum înspre voi, este pentru că nu a voit nimeni din ei să creadă şi să devină copii, şi să primească împărăţia lui Dumnezeu apoi. Ce să fac cu cei mari în ei înşişi? Nimic nu pot să fac. Nu pot să încap în ei oricât M-aş micşora Eu ca să-i fac să Mă cunoască prin duhul umilinţei Mele, şi apoi prin harul cel de sus pe care-l au numai cei născuţi de sus, iar cei de jos nu-l au. Le voi zdrobi mărirea curând, curând, aşa cum am zdrobit-o şi pe cea a arhiereului care s-a luptat împotriva voastră vreme de şapte ani, şi apoi a căzut şi a plătit pe pământ prin chin şi jale toată mulţimea de pietre pe care a aruncat-o el în voi. Le voi zdrobi mărirea lor de care Eu nu am nevoie, precum nu am nevoie de slavă de la ei, căci Eu am spus: «Slavă de la oameni nu primesc». Nu primesc, că Eu sunt Dumnezeu umilit, şi nu crede omul că nu primesc slavă de la el. Ce să fac cu slavă pentru Mine de la cel ce nu Mă iubeşte cu trupul, cu sufletul şi cu duhul lui?

Îi voi pedepsi pe toţi, pe neam şi pe sămânţă, pentru că Mi-au luat de lângă voi pe cel ce a crezut Mie, şi pentru că l-au pus apoi să hulească drumul Meu de la cer la pământ şi să se despartă de cuvântul Meu cel sfânt, cuvântul vieţii veşnice, care umple văzduhul când cobor cu el la voi, şi care zguduie locuinţa morţilor şi iadul, ca să dea înapoi pe morţi, precum scrie în Scripturi.

Vai, şi de şapte ori câte şapte vai, ba chiar de şaptezeci de ori câte şapte vai celor ce cugetă despre cuvântul gurii Mele, care curge din Mine în zilele acestea, că este cuvânt de om şi nu Eu însumi, Cuvântul Tatălui, Fiul Tatălui, Dumnezeu Cuvântul, Care S-a făcut trup acum două mii de ani, iar acum, cuvânt, pentru învierea morţilor, căci am zis: «Vine vremea ca cei din morminte să audă glasul Fiului lui Dumnezeu şi să învieze». Amin. Cine nu crede în vremea aceasta în cuvântul Meu de acum, aceluia nu i se pune că a crezut sau crede în proorocii Scripturilor, şi nici în Moise, cu care Eu am vorbit în muntele Sinai şi, apoi, în toată vremea Israelului lui Moise. Amin.

Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, şi acelaşi sunt din veac şi până în veac, dar poporul Israel M-a omorât când am venit, pentru că dezlegam sâmbăta şi pentru că ziceam că Dumnezeu este Tatăl Meu şi că Mă făceam pe Mine însumi deopotrivă cu Dumnezeu.

O, oameni necredincioşi venirii Mele de acum! Am spus şi celor ce nu credeau atunci că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu şi că Tatăl este în Mine, şi Eu în El; le-am spus că «Fiul nu poate să facă nimic de la Sine dacă nu vede pe Tatăl făcând»; le-am spus: «cele ce face Tatăl, acestea face şi Fiul întocmai, căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte face El, şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi, căci după cum Tatăl scoală pe morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce El voieşte, iar cel ce nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, Care L-a trimis». O, ce veţi face voi când veţi vedea ieşind afară pe cei din morminte la glasul Meu de azi? Voi, care nu aveţi milă de cel neputincios, aşa cum n-au avut cei asemenea vouă de slăbănogul care nu putea merge de atâţia ani, şi tot de atâţia ani aşteptând pe cineva să-l bage în scăldătoarea care tămăduia pe om prin îngerul Meu cel vindecător, ce veţi face când veţi vedea această lucrare de cuvânt că va lumina lumea toată şi o va înnoi, iar pe voi, aruncaţi afară din împărăţie pentru că n-aţi avut umilinţă şi credinţă şi sfinţenie fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul? Vă miraţi cum pot Eu fi şi cum pot lucra peste aceştia cu care Mă ajut să vin şi să Mă fac cuvânt şi carte peste pământ apoi. O, nu vă mai miraţi! Eu Însumi am spus că sfinţenia omului este casa Mea în om. Eu l-am făcut pe om să-Mi fie Mie casă şi rai pentru Dumnezeu şi pentru sfinţi. Nu vă mai miraţi cum de pot Eu veni cuvânt pe pământ întocmindu-Mi din lume popor, că Eu am venit să-i adun pe cei aleşi ai Mei de la margini la margini, şi nu sunteţi voi cei aleşi ai Mei. Voi vă alegeţi unii pe alţii, şi apoi ziceţi că sunteţi ai Mei, dar cei aleşi ai Mei sunt cei pe care Eu, Domnul, îi aleg şi îi adun în jurul Meu şi pentru Mine nu pentru deşertăciunea slavei omeneşti, sub care voi staţi, luându-vă plata vremelniciei voastre încă de pe pământ şi nu dincolo de cele ce nu se văd.

M-am dus la poarta oilor când poporul iudeu sărbătorea şi se mărea şi M-am apropiat de scăldătoarea în care îngerul Meu venea şi se atingea de cei suferinzi ca să-l vindece pe cel ce intra cel mai întâi în apă, şi apoi îngerul pleca; şi l-am văzut pe cel bolnav de treizeci şi opt de ani, că nimeni nu era să-l ajute să se vindece, iar Eu i-am spus: «Voieşti să te faci sănătos? Scoală-te, ia-ţi patul şi umblă». Şi fiindcă era sâmbătă, iudeii au găsit pricină să-i spună lui că nu-i este îngăduit să-şi ia patul. în loc să se fi mirat ei că cel bolnav de atâţia ani mergea pe picioarele lui ducându-şi şi patul, ei l-au judecat, şi M-au judecat şi pe Mine după ce au aflat de la el că Eu l-am vindecat şi i-am spus să-şi ia patul şi să umble în zi de sâmbătă. în zadar le-am spus Eu lor că Fiul nu poate să facă nimic de la Sine dacă nu vede pe Tatăl făcând. în zadar le-am spus Eu că Tatăl Meu până acum lucrează şi că şi Eu lucrez. Degeaba, aşa cum tot în zadar vă spun Eu vouă în vremea aceasta, oameni ai bisericii din lume, că Eu sunt acest cuvânt care vine cu norii, Fiul Domnului, Care vine precum a spus El că va fi venirea Sa, şi că numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Şi iată ce vă spun Eu vouă: dacă nu credeţi că Eu sunt, credeţi măcar în aceste cuvinte ale vieţii veşnice şi înţelepţiţi-vă prin ele şi daţi oamenilor îndemn să vină să bea şi să se vindece la apele vieţii, şi Eu vă voi pomeni întru împărăţia Mea când voi veni. Iar de nu veţi face aşa, veţi păţi ca tâlharul din stânga crucii Mele de pe Golgota, căci cei ce hulesc sunt de plâns. De ce vă este greu să credeţi că tot ce este aici, unde Eu grăiesc şi Mă împart, Eu am întocmit? Trebuia, oare, să vă întreb pe voi, cei mari ai bisericii lumii? Dar n-am luat Eu martor dintre voi ca să vă întind punte şi ca să Mă găsiţi aici, chemând pe om spre viaţă? O, de ce aţi lucrat voi de l-aţi făcut şi pe acela ca şi pe voi, apoi? Eu l-am făcut cel mai mare dintre voi, şi aşa este şi acum, căci ceea ce i-am dat, i-am dat, şi are. Numai că voi v-aţi purtat cu el aşa cum s-au purtat mai-marii iudeilor cu Mine şi cu cei ce erau ucenicii Mei care credeau că Eu sunt de la Tatăl.

O, neam necredincios! Eu mult nu vă voi mai răbda. O, până când veţi vrea să staţi voi şi nu Eu în capul unghiului? Până când veţi vrea să nu ştiţi ce înseamnă biserică a Mea, şi Dumnezeu cu omul pe pământ? Până când? Până când Eu, şi nu omul, vă voi lua dregătoria voastră şi veţi fi ruşinaţi pentru necredinţă. Şi se vor ridica ologii şi ciungii şi orbii şi toţi suferinzii, şi Eu îi voi vindeca pe ei, că voi nu ştiţi să fiţi vindecători. Nu ştiţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu, ci v-aţi aşezat voi înşivă şi unii pe alţii sub numele Meu, iar din pricina fărădelegilor voastre Eu sunt nesocotit între oamenii care nu au călăuză pe pământ. Eu însă, ca un Păstor milos ce sunt, iată-Mă cum vin cu hrană, cu păşune bună, cu apă vie şi cu glas de chemare la viaţă pe tot omul care vrea să treacă de la moarte la viaţă iubind pe cei ce sunt ai Mei. Amin.

O, poporul Meu Ierusalim din români, nu ştie poporul român să te caute şi să Mă ia de la tine şi să fie viu. Am pe pământ pe ţara română, ţarină cu comoară în ea, şi mulţi o cumpără pe ea. Numai ea nu vrea să cumpere ţarina din ea care are comoara Mea în ea. Şi cu ce poate s-o cumpere? Cu lepădarea de sine şi cu cruce, cu viaţă sfântă şi fără duhul lumii în ea, căci lumea M-a răstignit, fiindcă nu poate duhul ei cu Duhul Meu Cel Sfânt.

Vin Păstor tainic pe pământul român şi Mă deşert pe el cu râul vieţii ca să bea din el toate neamurile pământului, iar cei ce sunt împotriva împărăţiei Mele cu care vin acum pe pământ începând de la voi, copii ai Ierusalimului român, aceştia vor vedea la voi şi vor crede vrând-nevrând prin cei ce vor străluci cu Mine în ei după ce Eu voi descoperi slava Mea de peste voi şi din voi, că Eu de aceea vă hrănesc, şi fericiţi veţi fi voi, cei ce mâncaţi şi creşteţi mici şi nu mari, şi staţi sub povaţa vieţii veşnice şi vă sfinţiţi sfinţindu-vă pentru Mine, Domnul şi Dumnezeul vostru.

Luaţi Duh Sfânt! Luaţi, căci cel ce ia, are, iar cel ce nu ia, nu are. Daţi curs cuvântului Meu peste pământ, că trebuie să fac nou pământul, de la margini la margini, căci cuvântul este cel ce dă viaţă şi duh de viaţă. Luaţi din gura Mea, şi aşa să ascultaţi, iar cartea Mea cu voi să vă fie hrana cea dintâi, şi apoi pe toate Eu vi le voi adăuga pentru viaţa voastră, fiilor. Amin, amin, amin.

18-05-2003