Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mare mucenic Dimitrie‚ izvorâtorul de mir



Mă aşez cuvânt în cartea Mea cea de azi pe pământul român. Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Cuvântul, aşa cum am fost încă de la începutul facerii lumii când cuvântam şi împlineam apoi, şi s-au făcut la cuvântul Meu cerul şi pământul şi toate câte sunt, dar când l-am făcut pe om am pus mâna să-l fac după ce am cuvântat, şi l-am făcut pe om din cele făcute de Mine prin cuvânt. Cerul şi pământul au fost cele din care l-am zidit pe om, şi l-am învăţat şi pe om să facă şi el lucrarea Mea, să fie şi el făcător, să iubească l-am învăţat, căci dacă nu iubeşte nu ascultă, nu vrea cu Dumnezeu, nu vrea ca Dumnezeu, şi iată, vreme lungă este de când caut să-Mi scriu pe pământ cuvântul Meu şi să-l pun peste om şi să-l fac iarăşi pe om, şi lucrez mai mult decât am lucrat pentru fiecare om care s-a lăsat să fie sfânt prin vreme şi să fie pe pământ apoi între oameni şi să se nască în oameni credinţă în Dumnezeu şi să tânjească ei după Domnul şi să asculte de El cu viaţa lor.

Iată zi de sărbătoare de sfinţi, iar Eu, Domnul, Mă scriu în carte cu sfinţii Mei, şi mai e puţin, puţin timp, şi Mă voi lăsa cu carte dulce de tot şi voi strânge lângă glasul Meu pe cei ce Mă ştiu aici, la izvor cuvântând, şi dorind ei după Mine cu inimioarele lor, căci voi veni cu sărbătoare de oştiri îngereşti şi vom aşeza mângâiere peste cei adunaţi şi le vom da lor putere pentru Domnul, că prea mult s-a dezvăţat de Dumnezeu omul, o, prea mult a făcut omul acest păcat, prea mult s-a dezlipit de Dumnezeu Făcătorul, de nu mai ştie nici el cât a făcut acest păcat şi cât a adăugat la el mereu, mereu, nu mai ştie omul, dar Eu vin pe pământ cuvânt şi vin cu sfinţii Mei, cu cei ce văd ca Dumnezeu peste tot pe pământ şi în cer şi văd mereu, şi-Mi plâng cu ei durerea Mea şi şi-o plâng ei cu Mine pe a lor şi avem aceeaşi durere şi acelaşi dor de naştere din nou a lumii, aşa cum Eu, Domnul, am proorocit că va veni această înnoire şi va fi ea odihna Mea, biruinţa Mea, împlinirea pe care o aştept cu Tatăl şi cu toţi sfinţii şi cu toate puterile cereşti, şi Mi-e dor de această zi, Mi-e dor, Mi-e tare dor.

O, poporul Meu hrănit din gura Mea, o, măi fiilor, oricât ar da diavolul să vă biciuiască ca să vă poată despărţi de Dumnezeu şi să vă alunge de lângă sânul Meu, din care vă hrănesc, o, nu-i faceţi pe plac diavolului, nu vă temeţi de el, ci temeţi-vă de despărţirea voastră de Domnul dacă diavolul ar izbuti să vă doboare de partea lui. O, măi fiilor, o, copii crescuţi cu dor de cuvântul Meu de peste voi, să nu vă pară rău de anii voştri lângă lucrarea Mea, lângă Mine şi lângă lucrul Meu peste pământ, ci să vă pară rău că nu aţi avut mai mult parte, mai din timp parte cu izvorul Meu de viaţă dătător. Iar celor ce nu aţi răbdat pentru Mine până la sfârşit şi aţi fost traşi de lângă Mine, lăsându-vă biruiţi, o, să vă pară rău că n-aţi rămas pe mai departe pe acest drum stropit cu lacrimile Mele după om şi după voi, şi să vă pară rău că v-au pierdut pe voi aceşti ani, că nu vă mai au aici, pe calea Mea cea înspinată, că mulţi din voi aţi fost spinii Mei, iar Eu v-am iubit şi v-am altoit ca să fac din voi zidire nouă, dar diavolul a lucrat şi v-a depărtat. Eu însă vă îndemn pe voi, nu lepădaţi credinţa în Mine şi în cuvântul Meu cel de azi. O, nu fiţi nepăsători pentru credinţa sau pentru necredinţa voastră în acest cuvânt, că nu tot aşa veţi putea fi când vi se va pune această întrebare, căci Eu, Domnul, vă voi întreba pe voi despre aceasta mai mult decât orice întrebare despre celelalte ale voastre rele şi greşeli. Dacă aţi dat vina pe altcineva pentru credinţa sau pentru necredinţa voastră faţă de acest cuvânt, Eu nu vă voi întreba pe voi de cei pe care aţi apăsa atunci, ci pe voi şi de voi vă voi întreba. Eu, Dumnezeul acestui cuvânt, vă voi întreba de Mine, nu de cei după care aţi da să vă pitiţi ca să vă dezvinovăţiţi, căci fiecare va sta pentru el însuşi înaintea Mea şi va fi întrebat de vremea care a stat în lucrarea Mea, în poporul Meu, în braţul Meu.

O, fiilor care M-aţi îndurerat aşa, luaţi aminte fiecare. La fiecare în parte vă grăiesc prin acest cuvânt. Dacă ai întâlnit mila dumnezeiască, o, fiule, dacă ţi-a ieşit ea în cale şi te-a miluit să fii şi tu o vreme în acest loc, în acest popor, trăind pentru Dumnezeu, atunci tu ai fost ceva, ba şi mai mult decât atât ai fost sau ai fi putut să fii, dar necredincioşia ta şi-a arătat fapta ei, căci dacă ai avut neascultare şi te-a dus ea la lepădare a pasului tău cu Domnul şi te-a dus în mijlocul lumii, o, nu mai eşti nimic, nu mai eşti nici măcar cât erai până să te întâlneşti cu Mine prin acest cuvânt, şi poţi să ajungi şi mai puţin, şi mai rău. Poţi să ajungi nepăsător, defăimător, hulitor, judecător, trădător de fraţii Mei, iar dacă nu mai ajungi să-ţi condamni singur calea cea fără Domnul şi să-ţi vezi lucrarea depărtării tale de Mine, o, mai de preţ rămâne decât tine o stârpitură, că ai tras spre gura ta şi spre prostia din ea pe cei înaintea cărora te-ai şi fălit cu ce eşti după ce părăseşti pe Domnul. Păi n-ai, o, n-ai cum să mai ai dreptate, n-are cum să mai fie ceva de tine sau să însemne ceva vorba ta, ci numai îndrăzneală goală mai poţi tu dovedi cu gura ta, dar şi mai de prostie decât tine poate fi cel care se opreşte de vorbă cu tine şi cu cuvintele tale cele de nimic, că un nimic ajunge, un nicăieri, un mort printre cei mulţi care merg pe picioare, aşa ajunge cel care necredinţa îl sluţeşte până într-atât, căci Iuda a ajuns să fie sluga ucigaşilor Mei, dar nu mult după aceea a ajuns el victima lor, căci aşa este plata celor ce n-au inima curată faţă de cei curaţi cu inima.

O, învăţaţi, măi fiilor, un lucru bun, voi, cei care voiţi să rămâneţi cu Mine şi ai Mei. Nu vă puneţi chezaş pentru om, că e primejdie pentru sufletul vostru, că iată, omul este nestatornic. O, adevărată este această lucrare de cuvânt, şi ce vor face cei ce au pus la îndoială lucrarea cuvântului Meu? Mai au ei vreun pic de frumos în ei? O, nu mai au. Iubirea, numai ea îl face frumos pe om. Ea este cea care nu învinuieşte pentru ea însăşi. Citiţi Scripturile şi învăţaţi cum să fiţi ai Domnului, o, fiilor. Nu cumva să faceţi ca Simon, care a rostit în mintea lui că este păcătoasă cea care M-a spălat cu lacrimile ei, şi l-a dus pe el acest păcat la îndoială faţă de fiinţa Mea dumnezeiască şi care ştie tot ce este în om. O, nu cumva să nutriţi în voi aşa simţăminte şi dispreţ pe Domnul şi pe fraţi, cum că sunt ei greşiţi şi neumiliţi. O, nu uitaţi cerescul Meu cuvânt, căci am spus: «Celui ce i se iartă mult, iubeşte mult», şi iată, iubirea îl face pe om frumos înaintea Mea, dar duhul judecăţii nu.

O, poporul Meu, ce multă milă îţi dau când te învăţ Eu din gura Mea să te fereşti de rău! Iată, din pricina nepocăinţei şi a neumilinţei şi din pricina trupului pierde omul atâtea daruri duhovniceşti, pierde mult. Trupul îi comandă omului ceea ce voieşte diavolul să voiască şi să simtă omul, şi e slab de înger omul. Cel slab de înger este cel ce nu dă îngerilor putere pentru el, este cel ce nu este atent pentru îngeri, aşa cum femeia care umblă cu capul neacoperit alungă pe îngeri, pe cei supuşi lui Dumnezeu. O, ce mai e de făcut când ea nu numai capul şi-l ţine descoperit, ci şi trupul? Iată de ce s-a spus mult, mult prin vreme că e bine ca bărbatul creştin să nu stea de vorbă cu femeie, fie ea şi femeie creştină, căci trupul şi mintea femeii fac rău omului lui Dumnezeu, căci diavolul se foloseşte de acest prilej şi dă de lucru minţii şi inimii omului, aşa cum şi în rai s-a întâmplat, şi l-am pierdut pe om apoi.

O, fiilor, aveţi grijă să nu vă fie frig. Luptaţi-vă să biruiţi frigul, luptaţi-vă şi pentru trup, şi pentru duh. Când vremea este rece trebuie hăinuţă mai groasă, trebuie şi pentru trup, trebuie şi pentru duh. Eu, Domnul, am nevoie de voi, fiilor, pentru lucrările Mele cu voi, şi trebuie să fiţi voi înţelepţi şi ascultători şi împlinitori ai cuvântului Meu, iar credinţa voastră în Mine se dovedeşte prin acestea, măi fiilor, iar ea are putere să vă crească râvna şi să fiţi mari cu inima, ca să poată rodi credinţa voastră.

Acum, celui ce este astăzi sărbătorit între sfinţi, mucenicul Dimitrie, Eu, Domnul, îi dau glas peste voi şi grăieşte el pentru sfinţi, că toţi se bucură când cei dintre ei au glas de lângă Mine peste voi şi au lucrare de cuvânt. Şi iată, le fac lor bucurie acum. Amin.

— Binecuvântat eşti Tu, Doamne, întru sfinţii Tăi, care-Ţi dau Ţie toată slava! O, mare şi minunat Te mărturisesc toţi sfinţii, Doamne! Măsura credinţei lor în Tine a lucrat credinţă în cei ce priveau la credinţa lor şi la faptele ei. Tu eşti Sfântul sfinţilor, o, Bunule Stăpân. Tu atât de mult ne-ai iubit pe noi şi ne vei iubi până la sfârşit, că iată, Te-ai făcut pâine şi vin pentru om, ca să se facă şi omul ca Tine prin har, dar ce puţin stă omul să gândească la această lucrare îngerească, prin care Tu, Doamne, Te faci pâine şi vin pe masa credincioşilor Tăi şi Te dai lor, ca să aibă ei viaţă, Doamne. O, cine înţelege cu adâncime cuvântul Tău prin care ai spus fiilor bisericii Tale: «Voi fi cu voi până la sfârşitul timpului.»?

O, ce tainic eşti, ce milos eşti, ce bun, o, Doamne! O, cât de mult aştepţi să se facă omul dumnezeu prin har, aşa cum Tu prin har Te faci pâine şi vin şi Te dai hrană omului credincios, Doamne! Privim la lucrarea Ta îngerească, pe care omul pe pământ n-o poate privi, dar poate să-i creadă pe sfinţi, căci ei văd cum îngerii Tăi lucrează pentru tot harul sfintei liturghii şi cum Te aduc ei pe Tine pâine şi vin la cei ce Te iubesc mult sau puţin, la cei ce se hrănesc cu multă sau cu puţină bucurie pentru părtăşia lor cu Tine, un trup cu Tine făcându-se ei când cu Tine se împărtăşesc, slujiţi fiind de îngeri, Tu şi ei.

O, fii ai lui Hristos Cuvântul, lucrare îngerească este sfânta liturghie, iar voi lucraţi cu îngerii pe pământ în acest timp al sfintei liturghii. O, fiilor, fiţi tari de înger. Se bucură îngerii când pot fi tari prin voi. Daţi-le de lucru pentru Domnul şi pentru voi şi veţi fi tari de îngeri, căci voi sunteţi fiii lui Hristos, fraţii lui Hristos, sunteţi cei ce staţi cu Domnul la masă zi de zi, şi tot atât de mult să-L şi bucuraţi pe El. Miluiţi-i pe cei din cer, şi veţi fi cei miluiţi. Cei ce iubesc sunt cei mai frumoşi de pe pământ şi se înfrumuseţează mulţi de la ei. Aşa am lucrat noi pe pământ, noi, cei ce ne-am făcut sfinţi pentru Domnul.

Iată, vine şi se vede venind sărbătoarea îngerilor şi se vor strânge cu dor la izvorul Domnului cei ce s-au deprins să vină şi să ia pe Domnul Cuvântul în ei. O, gătiţi-vă, aşadar, inimioarele şi încălziţi pe cei ce vin la Domnul. Binecuvântată să vă fie truda cea pentru El şi pentru cei ce vin după El ca să pască şi ca să crească din cuvântul Lui, din locul binecuvântărilor Lui.

Din mijlocul sfinţilor, binecuvintez pe Domnul în ziua mea de serbare între sfinţi, şi îl am alături de mine sărbătorit pe cel cu acelaşi nume, pe cuviosul Dimitrie, care se odihneşte pe pământul român şi veghează pentru acest neam. Împreună avem acum sărbătoarea între sfinţi şi împreună binecuvântăm poporul Domnului.

O, Doamne, o, Doamne, e neamul român la mare răscruce în aceste zile. O, ai grijă, Doamne! Fie voia Ta peste acest neam acum, în clipa cea grea pentru el. Răpune-i pe cei răufăcători lui. Ia din mâna lor puterea şi cârma şi ţine-le Tu, Doamne, şi fă Tu voia Ta. E cerul tot în veghe, că Te văd sfinţii îngrijorat şi îndurerat, dar Tu eşti Cel ce poate totul. O, fie voia Ta pe pământul român, fie ca în cer, Doamne! Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt să stăpânească peste neamul român cu voia Sa, acum şi pe vecii. Pe veci de veci să fie voia Ta, Doamne, pe vatra neamului român. Amin.

— O, mare-Mi este încordarea în zilele acestea pentru neamul Meu cel de azi, neamul Meu român, o, sfinţi iubiţi ai Mei! O, e grea bătălia, căci ceaţa este groasă, iar diavolul trage şi el să biruiască el cu minciuna şi cu trufia cea din om. O, e mult de luptat. Am nevoie de sprijin de pe pământ. Rostesc cuvânt şi spun: să cadă de pe scaune oamenii minciunii şi ai lăcomiei de slavă şi de putere şi de bani! Să se ridice din români cei curaţi cu inima pentru acest neam! Să biruiască voia Domnului peste voia omului trufaş, care voieşte totul numai pentru el! Mila Mea este cu acest neam şi e lupta grea şi am îngerii şi sfinţii în lucrul cel mult de acum.

Iată, binecuvintez cu mare cuvânt strângerea la izvor a celor ce sunt porniţi cu gândul şi cu dorul ca să vină la sărbătoarea îngerilor. Dau poruncă cetelor îngereşti să le vegheze calea, iar ei să vină şi să-Mi aducă în dar inima ca să le-o fac frumoasă, ca să le-o împodobesc Eu.

O, pace vouă pe calea către izvor! Vă stăm înainte cu toată puterea, Eu şi fiii pregătitori ai întâlnirii noastre, căci Eu le întăresc puterea ca să poată ei tot ce trebuie de pregătit. Sunt plin de dor. Aştept cu dor greu, aştept cu dor împlinirea. Cetele îngereşti se pregătesc de sărbătoare şi totul se pregăteşte în cer şi pe pământ, iar după pregătire vine sărbătoarea.

O, pace vouă, fii ai trudei pentru lucrarea Mea de azi prin voi peste pământ! Deschideţi-vă ca să Mă deşert în voi, fiilor, cu puterea Mea, căci voi sunteţi plăpânzi, dar Eu vă întăresc mereu, mereu, că sunt şi Eu atât de ostenit, dar în sărbători aici la voi Îmi creşte vlaga şi nădejdea că se apropie pic cu pic biruinţa cea mare, ziua Domnului, o, fiilor, ziua când va fi între cer şi pământ binecuvântarea Mea şi numai ea şi rodul ei, şi când Eu, Domnul, le voi da la cei ce iubesc, le voi da frumuseţea cea mare, împărăţia cerurilor, iubirea Mea pe pământ şi numai ea.

O, pace vouă, celor ce sunteţi cu Mine, măi fiilor! Mă pregătesc cu dulce cuvânt, cu dulce sărbătoare şi vin şi petrecem cu îngerii, fiilor, şi totul, totul va fi în ziua aceea ca în cer pe pământ aici. Amin, amin, amin.

08-11-2014