Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului



În zi de praznic de Bobotează vine veste din cer pe pământ şi se face cuvânt şi Se face râu Domnul prin cuvântul Său. Eu Însumi, Eu, Domnul, Eu sunt Cel ce Mă vestesc venind, şi vin purtat pe nor, aşa precum M-am suit la Tatăl după ce am împlinit toată lucrarea pentru care El M-a trimis s-o săvârşesc pe pământ.

Mă fac cuvânt de botez, Mă fac botezător şi botez pe cei ce Mă aud venind, îi botez în cuvântul Meu după două mii de ani de la întâia Mea venire trup şi cuvânt între oameni pe pământ.

Am venit în ziua aceasta cu praznic de Bobotează însoţit de Ioan, Botezătorul Meu la Iordan, şi de cete de sfinţi şi de îngeri, râu de slavă fiind ei deasupra grădinii aici, unde Eu Mă întâlnesc cu poporul Meu cel jertfitor întru venirea Mea, şi Mă întâlnesc cu voi, cei care v-aţi aşezat la drum mai înainte de zori cu gândul şi cu pasul spre izvorul Meu de cuvânt. Vă îmbrăţişez cuprinzându-vă pe toţi cu toţi oaspeţii cereşti. Ne facem unii altora întâmpinarea şi ne aşezăm la masă de cuvânt, de praznic de cuvânt, aşa cum sunt slăvite în cer şi pe pământ sărbătorile Domnului şi ale sfinţilor Lui.

E bucurie că pot să vin pe pământ cuvânt cu sărbătorile cerului, dar e şi durere, căci pe pământ nu e precum în cer, nu e voia Mea pe pământ. Sunt clătinate de la locul lor praznicele celor din cer. În ţara Mea română n-au mai rămas la locul lor zilele de praznic ale celor din cer. În neamul român nu mai e de mult ca în cer, şi e de două ori sărbătoarea naşterii Domnului, de două ori Botezul Domnului, de două ori toate, nu ca în cer o dată pe an fiecare sărbătoare, dar Eu, Domnul, sărbătoresc cu străbunii acestui neam, o dată cu cei din cer aşez sărbătorile pe pământ dacă am putut să-Mi fac stăuraş şi să-Mi aşez în el ca şi în cer orânduiala a toate, că a venit vremea să îndrept pe cele clătinate şi am putut aceasta cu cei credincioşi, care M-au primit să le fiu Dumnezeu, precum în cer le sunt sfinţilor Mei.

Pace vouă şi zi de Bobotează cu voi, cu voi cei adunaţi la izvorul Meu de cuvânt! Pace vouă şi odihnă aici după călătorie! Aşezaţi-vă, iar Eu pe tronul slavei, aşa stau în mijlocul vostru şi vă dau de la Tatăl, vă dau slava Mea şi vă cuprind întru ea. Am pe trâmbiţa Mea Verginica la masă aici cu poporul ei cel din cer, cu cel agonisit de ea, de buciumul din care Eu am sunat pe pământ venirea Mea cea de azi. Şi iarăşi, toată ceata proorocilor în sărbătoare în ziua aceasta aici, iar în mijlocul ei Ioan Botezătorul Meu, aşa este venirea Mea cea de azi, iar mama Mea Fecioara se mângâie de bucuria celor din cer în faţă cu priveliştea cea de aici, unde ne-a fost pregătit praznic de Bobotează.

Eu sunt Domnul, Eu sunt Cel ce trimite cuvântul Său pământului, precum este scris. Eu sunt Cel ce înalţ pe cei blânzi şi smeresc pe cei păcătoşi, care nu au pocăinţă. Îi iubesc mult pe cei blânzi şi voiesc să am numai fii blânzi. Zidesc Ierusalimul adunând la pieptul Meu pe cei ce pot să creadă şi să laude numele Domnului de pe pământ şi până în cer şi să se facă blânzi. Vin în sărbători şi fac o singură ceată, cei din cer cu cei de pe pământ, şi lucrăm pe cele ce nu se văd încă, şi se arată ele apoi că au fost făcute, căci am spus: «Noi le facem pe toate», iarăşi le facem.

Iubire apostolică să aveţi, dar s-o învăţaţi ca s-o aveţi, o, fiilor. Ea este iubire pentru cele din cer şi pentru cei din cer, ea trage spre patria cerească şi cu dor trage spre ea. Sunt slabi cei fără de credinţă, sunt slabi de tot şi nu-L văd aceştia pe Domnul în cei plăcuţi Lui pe pământ. Cei ce nu cred pe cei plăcuţi Domnului şi nu iau de la ei, aceia cred în cei ce mărturisesc strâmb şi duşmănos şi necurat, cred în cei mincinoşi, iar cei mincinoşi sunt cei ce tăgăduiesc pe Domnul Răscumpărătorul şi-i trag de pe calea Domnului pe cei slabi în credinţă.

O, fiilor, o, fiilor, păziţi-vă credinţa, păziţi-o de cei mincinoşi, păziţi-o cu semnul sfintei cruci, care sfinţeşte toate, şi cu numele Domnului şi cu râvna străbunilor, care au sfârşit credincioşi şi au trecut spre începutul lor cel din cer.

O, trebuie iubire apostolică şi mult duh de umilinţă, mult duh blând. Omul trebuie să-şi arate partea lui cea rea, nu pe cea bună dacă este el pe calea smereniei de duh cu viaţa lui spre cer. Cei ce merg spre cer sunt cei ce învaţă mergând şi învăţând de la sfinţi, care s-au dat pildă de iubire apostolică, desprinzându-se de cele de pe pământ şi luptându-se pentru cele din cer. O, ce sunt cele din cer? Sunt cele care rămân şi sunt. Sunt mulţi în cer care s-au născut pe pământ cu lucrare pentru cele din cer, dar sunt cât frunza şi iarba cei ce s-au născut şi se nasc cu lucrare pentru cele de pe pământ, care trec şi nu mai sunt.

O, cum să nu vin Eu pe pământ cuvânt? Cum să nu vin să-l învăţ pe om şi să-l atrag spre iubire apostolică între el şi Mine? Cine l-a învăţat pe Ioan Botezătorul şi de unde a luat el pe Domnul înăuntrul său? O, cine l-a adus pe el la Iordan ca să-L boteze cu apă pe Fiul lui Dumnezeu şi să-L numească Miel?

— O, primeşte, Doamne, mărturisirea mea în zi de praznic de Bobotează. «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii», aşa Te-am numit eu la Iordan când Te-am văzut cu Duhul Sfânt deasupra Ta odihnindu-Se ca să Te pot mărturisi celor ce se adunau cu multul ca să capete de la mine botezul cu apă, că eu strigam peste tot atunci vestea cea mare şi vesteam în lung şi în lat şi spuneam: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!», şi-i învăţam pe toţi ce să facă pentru ea şi cum să creadă vestea aceasta, iar dacă Tu ai venit la Iordan eu Te-am arătat lor şi Te-am mărturisit lor şi le-am spus să meargă după Tine, căci lucrarea mea s-a împlinit ca să crească Domnul, Cel mărturisit de mine lor.

M-am născut pe pământ cu lucrare pentru cele din cer, şi aşa, Doamne, mi-a fost şi viaţa. Am fost singur mereu, de micuţ copil şi până la venirea mea la Tine în cer, la Tatăl acasă, unde Tu Îţi ai patria cea din vecii. N-am avut nici un fel de bucurie în afară de Tine. O, cine m-a învăţat pe mine iubirea cea apostolică? O, cine m-a adus la Iordan ca să-mi ridic mâna mea deasupra Ta şi să Te cuprind în apă şi să Te numesc Miel, o, Doamne? Ai fost cu mine mereu aşa cum erai şi lângă Tatăl, mereu, aşa cum erai cu Adam în rai, mereu, şi m-ai învăţat toate, Doamne. Adam nu Te-a iubit, dar eu Te-am iubit, o, Doamne, iar raiul meu cu Tine a fost locul pustiu de oameni, în care am crescut până la vârsta plinirii Tale în mine. Am fost ca pruncul înaintea Ta tot timpul şi m-ai crescut cu laptele cel duhovnicesc, cel dulce, cel pentru prunci, Doamne. N-a putut satana peste mine, fiindcă eu Te-am iubit. N-a putut Irod să mă primească în el cu credinţă, fiindcă eu Te-am iubit pe Tine, Doamne, iar el îl iubea pe satana şi-i slujea lui, el iubea femeia şi-i slujea ei. O, dacă Adam nu iubea femeia Te-ar fi iubit pe Tine, Doamne. O, dacă omul n-ar iubi femeia Te-ar iubi pe Tine, Doamne, dar sunt cât frunza şi iarba cei ce se nasc pe pământ cu lucrare pentru cele de pe pământ, care trec şi nu mai sunt, o, Doamne. Numai iubirea apostolică, numai ea nu piere, nu trece, ci rămâne cu tot cu cortul ei, căci Tu eşti Răscumpărătorul omului, o, Doamne. Ai venit pe pământ să-l răscumperi pe cel ce voieşte aceasta, iar eu Te-am mărturisit la Iordan, botezându-te în apele lui. De ce, oare, a fost să fac eu această lucrare pentru Tine, Fiule al Tatălui Savaot? Dar cum ai fi putut Tu atunci să Te mărturiseşti şi să fii mărturisit şi arătat de mine mulţimilor care veneau să se boteze pentru pocăinţă în aşteptarea împărăţiei Tale, pe care ai venit s-o aşezi pe pământ între oameni, aşa cum şi azi lucrezi s-o aşezi peste cei ce sunt slabi cu credinţa şi cu fapta ei?

O, cât de bogat am fost eu de Tine, Mieluţule Doamne! N-aveam nimic decât pe Tine şi pământul şi cerul de cale spre Tine. Cine pe pământ s-ar mulţumi să aibă atât cât eu am avut pe cale spre patria cea de sus? O, cum să nu fi venit Tu pe pământ acum ca să-l înveţi pe om şi să-i arăţi calea aşa cum eu le-am arătat-o la Iordan? Te-am arătat pe Tine lor, aşa cum ucenicii Tăi de azi, la care vii, Te dau celor ce se adună la botezul în râul Tău de cuvânt, o, Doamne.

Cuvânt cu durere spun acum, Mieluţule al Tatălui şi Domnul meu cel blând, că praznicul Bobotezei este acum, iar neamul român l-a luat şi l-a mutat mai devreme, că a ascultat de sfatul proorocului mincinos şi a făcut neamul român acest păcat, păcat înfierat de strămoşii cei sfinţi să nu se facă în neamul creştinesc. O, până când vor sta tot răvăşiţi şi tot despărţiţi de părinţi fiii acestui neam? Iată, nu şi-a păzit credinţa cea străbună acest neam născut creştin şi nu făcut creştin. A venit proorocul mincinos şi şi-a pus peste el pecetea şi n-au mai păstrat calea cea bună fiii acestui neam, căci s-au abătut şi au primit minciuna. O, mai e mult, Doamne? Mai e mult aşa? O, strigă la ei, strigă Tu, aşa cum strigam eu la Iordan şi fă-i să-Ţi audă buciumul Tău jalnic şi strigarea cu jale după ei ca să se întoarcă spre ascultare şi să întoarcă la loc sărbătorile sfinţilor aşa cum le-au lăsat lor străbunii lor, căci cei ce vin după Tine ca să strice sunt furi şi tâlhari, aşa este scris.

O, e zi de praznic de Bobotează. Treziţi-vă, creştini români! În cer între sfinţi e astăzi Boboteaza Domnului. Precum în cer, aşa şi pe pământ să fie, că aşa este scris. Amin. O, sunteţi dezbinaţi. Nu aşa a lăsat Domnul să fiţi. Întoarceţi-vă şi împăcaţi-vă cu străbunii care plâng la Domnul şi cer pentru voi învierea în credinţă, că Unul este Domnul, şi tot una să fiţi şi voi în numele Lui. Amin.

O, Doamne, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ peste neamul român. Eu Te mărturisesc în ziua aceasta cu praznicul Tău de Bobotează şi dau de ştire că în cer se prăznuieşte acum acest praznic, nu cum face neamul român acum pe pământ. O, cum să mai ai tu puteri asupra lui satana, neam român, dacă tu nu asculţi pe părinţi şi pe Domnul?

O, Doamne, facă-se voia Ta peste neamul român. Tu eşti Cel ce poţi să voieşti şi să împlineşti şi să biruieşti, Mieluţule blând, Domnul meu Cel aşa de blând, aşa de blând. Amin.

— Eu sunt Cel ce sunt, Botezătorule al Meu la Iordan acum două mii de ani. Eu sunt Cel ce le grăiesc lor ca nici unui neam de sub cer, dar ce să fac la cei neascultători? Îi strig ca să Mă audă. Ei însă au petrecerile lor idoleşti, căci slujesc plăcerilor lor. E zi de Bobotează şi le deschid auzul ca să Mă ia în ei şi să soarbă cuvântul vieţii şi să fie vii, şi îi aştept la izvor şi îi aştept, şi îi aştept. Amin.

Aici la izvor e frumos în ziua aceasta. Cei din cer veniţi şi cei ce sunt aici locuitori sunt una la masa cea de azi. E mult duh de sărbătoare sus şi jos. Sunteţi priviţi de poporul cel din cer al trâmbiţei Mele Verginica şi sunteţi mângâiaţi şi sprijiniţi cu mare iubire sub greul lucrării Mele cu voi, fii trudiţi lângă izvorul Meu de cuvânt. O, ce dulce sărbătoare! Voi ştiţi aceasta în ziua aceasta. Dulce mângâiere să simţiţi, fiilor, şi dulce ajutor de la cei din cer, care lucrează cu Mine pentru voi şi pentru Mine, măi fiilor. Praznic de Bobotează să împărţiţi peste pământ, împărţindu-Mă pe Mine aşa cum Mă dau şi vouă. Iubire apostolică să învăţaţi, şi să vă daţi unii altora această cerească iubire şi purtare a ei. O, luaţi-vă după pilda sfinţilor, care au cucerit cerul cu viaţa lor de pe pământ şi fiţi blânzi, blânzi, şi fiţi mieluţi, fiilor. Amin.

Voi, cei care aţi călătorit şi aţi venit la Boboteaza Mea, o, învăţaţi venirea Mea şi învăţaţi să veniţi şi să nu fie despărţire între Mine şi voi. Eu vă aştept mereu aici şi vă întâmpin cu cei din cer mereu, ori de câte ori vă aşezaţi pe cale spre izvor, căci taina acestor meleaguri este mare de tot, şi de mare ce este, este cu multă grijă acoperită cu aripile celor din cer, cu ocrotitorii cei de sus pentru cele ce nu se văd ale acestor meleaguri, căci trebuie ţinute în taină, măi fiilor. O, unde se mai găseşte atâta mângâiere din cer ca şi aici pentru cei ce se pornesc pe cale şi vin la Domnul aici? Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce Mi-am ales aici locaş şi popas, ca să fac mult bine cu el pe pământ, mai întâi pentru cei ce cred venirii Mele de azi.

Vă dau daruri pentru dragostea cu care veniţi şi Mă întâmpinaţi. Primiţi-le şi înmulţiţi-le în Mine, fii şi fiice care v-aţi lipit de izvorul Meu cu dragostea din voi. O, dacă cineva pe pământ dă să vă despartă de acest izvor, să ştiţi că este mincinos pentru voi şi pentru viaţa voastră unul ca acela. Primiţi-i însă pe cei ce vă întăresc credinţa în venirea Mea cea de acum şi dorul de viaţă sfântă şi ascultarea de tot cuvântul Meu, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce ascultă aşa cum Eu îi povăţuiesc pe ei. Amin.

O, primiţi-vă unii pe alţii, fiilor, căci aşa veţi învăţa umilinţa şi harurile ei. Căutaţi-vă unii pe alţii ca pe Dumnezeu, ca pe Dumnezeu, fiilor, că unde voi sunteţi doi şi trei şi mai mulţi în numele iubirii Mele, e Dumnezeu cu voi întru unire, măi fiilor. O, fiţi pruncuţi, fiţi fără răutate. Fiţi blânzi la cuvânt şi la fire, ca să fiţi împărăţia Mea în care Eu să-Mi aflu plăcerea şi odihna şi pacea cu voi, pacea Mea, pe care am pierdut-o la început între Mine şi om.

O, pace vouă! Acest cuvânt: „pace vouă!“ e cel cu care Eu vă mângâi pe voi ca un înviat pentru voi. Sunt de la Tatăl cu voi și sunt pentru voi, și tot așa să fiți și voi, pentru Mine și pentru Tatăl să fiți voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

19-01-2014