În zile de sărbătoare de sfinţi, Eu, Domnul Iisus Hristos, vin în grădina cuvântului Meu şi grăiesc de deasupra şi Mă aşez pe masă cuvânt şi Mă dau apoi spre mângâierea celor ce Mă aşteaptă să Mă dau, căci sunt credincioşi venirii Mele de azi cu sfinţii pe pământ cuvânt, iar credinţa lor se aşează cale înaintea Mea şi Îmi ajută lucrul venirii Mele, aşa cum în toate vremile Mi-au pus cei credincioşi înainte credinţa lor, iar Eu, Domnul, am lucrat şi am săvârşit.
Oştirile cereşti au azi în sărbătoarea lor pe muceniţa Ecaterina, pildă de credinţă şi de om nou prin credinţă şi prin faptă, iar credinţa ei a născut credinţă şi suflete pentru cer şi dragoste de Dumnezeu în ele, şi apoi privelişte minunată şi mărturisire tare a lui Dumnezeu înaintea neamului păgân faţă în faţă cu cei credincioşi pentru Hristos, şi s-a făcut aceasta sămânţă nouă pentru semănat în oameni ca să vină la viaţă cei ce se ridică să-l biruie pe satana şi să se dea ei lui Dumnezeu pe vecii, căci viaţa omului este o zi de luptă a fiecărui om, ori pentru cer, ori pentru iad, după cum omul însuşi înclină să lupte, ori pentru Dumnezeu, ori pentru satana.
Vin, poporul Meu, la tine cu sobor de sfinţi. Deschide cuvântului Meu spre hrana sufletului tău! Nu e multă hrana cea din cer, o, nu e multă cum spun cei necredincioşi, ci e puţină mărirea Mea cea plină de lucru peste pământ, căci omul mănâncă mai mult hrana cea de pe pământ, iar sufletul este mai mult decât trupul, şi uită omul aceasta. Te îndemn, fiule, să mănânci cu dor, căci dorul vine dorind, ca şi foamea de bucate, care vine mâncând din ele. O, învaţă-te, tată, aşa, că vine vremea să mănânci mai mult din cer şi să creşti frumos şi tot mai frumos, că frumoasă va fi plinirea vremilor, şi Eu voi sărbători cu cei credincioşi zi şi noapte, căci noapte nu va mai fi. O, cum să mai fie noapte când Eu, Domnul, voi fi mereu cu ai Mei şi cu învierea Mea în ei?
O, poporul Meu, zi şi noapte slavoslovesc sfinţii cântarea cea de biruinţă a Mielului lui Dumnezeu şi a lor, a celor răscumpăraţi prin sângele Meu şi al lor pentru mărturia Mea, iar când Eu cobor cuvânt pe masa ta, slavoslovesc sfinţii venirea Mea la tine, că e mare biruinţă a Mea venirea Mea de azi prin credinţa ta pe pământ. În suita Mea de venire la tine în ziua aceasta stă muceniţa Ecaterina şi ceata de muceniţe, care M-au iubit cu viaţa lor cât au stat pe pământ şi şi-au plătit lor viaţă şi loc în cer între sfinţi, iar Eu, Domnul, îi am acum lucrători cu Mine, căci venirea Mea este lucrare mare şi Mi-o lucrez cu sfinţii, fiule. Eu întotdeauna am lucrat şi am grăit pe pământ prin cei credincioşi, petrecând în ei şi cu ei, căci ei se făceau uşa prin care lucrările Mele se arătau oamenilor pline de har, pline de sămânţă de semănat peste pământ pentru credinţa în Dumnezeu a oamenilor şi pentru iubire în ei. Hai, tu, mireasă plină de dor pentru Mirele tău cel de sus, arată-ţi hăinuţa şi podoabele ei, pe care credinţa ta le-a lucrat. Eu, Domnul şi Mirele tău, binecuvintez intrarea ta. Amin.
— O, mare este slava Ta în biserica sfinţilor Tăi sus în cer, Doamne! Mult mi-a atins inimioara dorul de Tine în vremea mea cea fragedă pe pământ! Mi-a luat foc inimioara de dragostea Ta. Am dat foc cu focul din mine celor ce au ars apoi şi ei pentru Tine cu inima din ei în mijlocul focului în care au fost puşi de păgâni pentru iubirea lor de Dumnezeu, o, Mire Doamne. O, nu ştiu oamenii ce face iubirea cea aprinsă pentru Tine într-o inimă credincioasă Ţie când ea ajunge să Te cunoască şi să Te iubească cu toată puterea ei. Să-şi aducă aminte toţi necredincioşii de pe pământ de mărturia Ta prin atâtea cete de sfinţi şi de mucenici, prin care Tu ai slobozit atâtea semne minunate, atâtea naşteri de sus în oamenii care au urmat apoi după Tine pe urma sfinţilor Tăi mărturisitori. Eşti dispreţuit de toţi, o, Mire sfânt, dar ai fost şi eşti atâta de iubit de cei ce Te-au aflat şi Te-au crezut şi Te-au urmat după ce Tu Te-ai descoperit lor! O, fericiţi sunt cei ce sunt scrişi în cartea vieţii, Doamne! Ei se descoperă pe pământ ai Tăi prin mărturisirea lor cea pentru Tine, iar Tu Te desăvârşeşti minunat prin locul Tău din ei, prin credinţa lor, care Te alege lor.
O, fii ai oamenilor, are Domnul bogăţie mare în cer pentru cei veniţi de pe pământ prin credinţa lor cea mărturisitoare înaintea celor necredincioşi. Mirele Iisus Hristos a fost iubirea lor, iubirea cea din ei, iar întru El este tot binele şi tot darul cel desăvârşit. Curând, curând, tot pământul în lung şi în lat va fi împărăţia Lui şi a sfinţilor Lui, că este scris aceasta, dar acum are Domnul aici izvor chemător, care cântă şi plânge şi curge după om, şi vai celor de pe pământ care nu caută spre el când el curge vestindu-şi obârşia şi împărţindu-se peste tot ca să-L semene pe Dumnezeu în oameni şi să învieze mulţi la glasul Fiului lui Dumnezeu, precum este scris.
Învaţă Domnul cu cuvântul Său viaţa cea de sus s-o ia omul în el şi s-o trăiască şi s-o înflorească pe ea pe pământ, căci totul va fi al Domnului pe pământ şi nu va mai fi al omului, şi va fi izvor de slavă peste tot pentru cei credincioşi, după ce Domnul a strigat atâta vreme după om ca să-I deschidă Lui.
O, deschideţi cartea cuvântului lui Dumnezeu, Care strigă azi în lung şi în lat ca să fie auzit glasul Lui, o, fii ai pământului! Strigă peste voi Domnul şi sfinţii Lui ca să intraţi în sărbătoarea venirii Lui. Daţi Domnului vlaga voastră, căci El vă va da însutită bucurie şi putere pentru ea dacă-L veţi căuta cu dor pe El aşa cum eu L-am căutat, iar El m-a găsit şi mi-a dat din focul Lui să port. Daţi de peste voi viaţa care vă surpă viaţa, căci taina vieţii în om este iubirea cea pentru Dumnezeu, de la Care aveţi toţi darul vieţii. O, ascultaţi de Domnul şi de toată învăţătura Lui cea pentru viaţă, cuvânt care cheamă la înviere şi la viaţă de sus pe pământ, căci viaţa luată de jos este viaţă fără Dumnezeu şi este plată rea pentru om.
Arată-Ţi faţa, o, Mire Doamne! Arată-Ţi minunea lucrării Tale din mijlocul poporului cuvântului Tău de azi, că a sosit vremea, iar trâmbiţele sună tare în cer vremea Ta, venirea Ta, şi se anunţă ea aşa, căci Tu cu sfinţii vii, precum este scris. Amin.
— Îmi fac sfinţii vestirea şi venirea Mea cu ei pe pământ cuvânt, iar Eu, Domnul, Mă fac lor cale ca să vină cu Mine şi să cuvinteze ei de lângă Mine venirea Fiului lui Dumnezeu ca să-Şi gătească Lui mireasă pentru întâmpinarea Sa. Amin.
O, mereu vin, mereu Mă fac cuvânt aici şi grăiesc deasupra grădiniţei Mele de cuvânt şi-Mi aşez în cartea sa tot cuvântul gurii Mele ca să se vadă strigătul Meu cât este de mult, cât vin de mult după om ca să-i cercetez viaţa şi ca să-i dau dacă voieşte să Mă primească să-i dau. Am popor credincios aşezat de Mine înaintea Mea când vin, şi l-am făcut împărţitor de Dumnezeu, iar el Mă vesteşte peste tot pentru cei Mă aud şi-Mi deschid ca să cinez la ei masă de cuvânt şi de înviere prin cuvânt. Aşa cum omul de pe pământ grăieşte peste oameni şi se împarte ca să fie auzit peste tot de la locul de unde el grăieşte sau se arată văzut grăind, o, tot aşa şi Eu, Domnul, grăiesc aici, în mijlocul unui popor sfinţit, aşezat de Mine înaintea Mea, şi Mă împart în părţi ca să fiu auzit şi luat în casă de cei ce-Mi deschid ca să le dau. Mă strecor smerit şi pe aceeaşi cale Mă vestesc, pe cale cu omul mergând, odată cu el călătorind şi vestindu-Mi venirea, dar zgomotul de pe pământ e mare de tot, căci oastea lui satana e toată peste tot împrăştiată, pe toată faţa pământului este ea şi mănâncă toată frunza, tot rodul, căci este flămând după duhul omului satana şi e nebun de flămând după om, iar Eu calc uşor, în şoaptă, pe aceleaşi urme, pe aceeaşi cale şi strig uşor şi-Mi semăn sămânţa în mijlocul neghinei şi o ud mereu, mereu, că vreau să crească ea şi nu neghina, şi vreau să biruiască ea rodul neghinei, căci neghina rodeşte odată cu rodul ei şi focul cel mistuitor pentru ea, dar Eu, Domnul, voi face să crească frumosul raiului pe pământ apoi, şi voi da acest frumos celor frumoşi, celor ce se lasă făcuţi acum după chipul şi asemănarea Mea, căci Eu pentru aceasta vin acum pe pământ cuvânt şi cu cuvântul lucrez facerea cea nouă, căci vin cu facerea cea de sus a tot şi a toate, vin, că este scris să vin şi să lucrez lucrul cel nou, care va rămâne înaintea Mea spre mângâierea Mea şi să-l înmuguresc şi să-l înfloresc apoi, căci omul va fi răscumpărat prin multul Meu pogorământ după el acum. Amin.
O, pace ţie, poporul Meu de la izvor, la care vin pe masă cuvânt ca să Mă dau spre viaţa multora, spre mângâierea celor ce se vor deschide Mie şi spre viaţa lor cea de sus pe pământ, ca să-Mi întâmpine ei venirea Mea, slăvita Mea venire acum, la sfârşit de timp! Amin, amin, amin.
08-12-2011
