Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica înfricoşatei judecăţi



Aşez alin şi putere din puterea Mea în porţi ca să-Mi fac intrarea în carte şi să Mă las cuvânt în ea, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt pe pământ cuvânt şi carte în zilele acestea şi-Mi cresc un popor şi Mi-l ţin de mânuţă şi-Mi las glasul peste el ca să fiu Făcătorul lui cel din cer şi să fie el născut de sus, din cuvântul Meu, care naşte în el pe Dumnezeu mereu, căci fără Dumnezeu înăuntrul lui, omul este altceva pe pământ.

O, pace ţie, măi poporul Meu! Învaţă-te să-Mi spui şi tu Mie aşa, ca să avem unul de la altul odihnă şi mângâiere, tată, până ce vor trece durerile toate, până ce va putea numai Dumnezeu pe pământ cu pacea Sa cerească şi cu binele împărăţiei Lui peste om, cu cer nou şi cu pământ nou, şi pe care Eu, Domnul, te-am învăţat să le lucrezi înaintea Mea împreună cu Mine, căci sfinţii aşteaptă de două mii de ani să vină această făgăduinţă şi să cuprindă tot, şi trebuie să se lepede de sine omul şi să se gătească de sărbătoarea aceasta, şi am de cuvântat peste om ca să-i cârmuiesc paşii spre voia Mea peste el şi să-l călăuzesc pe el spre binele lui, căci voia lui dă să-l despartă de Mine pe om, iar odată cu binele Meu cel pentru credincioşii Mei cei ascultători, vine pe pământ şi partea pentru cei necredincioşi, dar Eu, Domnul, o iau înainte şi chem omul sub mantia Mea şi suflu peste el duh dătător de viaţă ca să guste şi să vadă şi să-şi vină în fire omul, căci Eu am venit cu înnoirea a toate, precum este scris, şi pentru om le fac pe toate, fiindcă în om trebuie să-Mi am Eu odihna Mea.

O, poporul Meu cel hrănit din gura Mea cea plină de viaţă, o, mult trebuie să ia omul aminte la glasul Meu, că mult are de îndreptat şi de aşezat peste el pentru împărăţia Mea în el în toată vremea, că nu e deprins omul să fie mereu, mereu cu Dumnezeu, şi se rupe mereu din Mine şi face voia lui ca pe pământ, iar rodul ei îl doare apoi şi plânge la Mine să-l ajut şi să-l tămăduiesc şi să-l iau sub mantia Mea, căci este neputincios omul.

Te-aş învăţa, omule, să Mă ai pe Mine de viaţă, tată. O, cum să te pot avea Eu pe tine la învăţat, cum să fac să te am? Mi-e dor de tine, tată, la masa învăţăturii Mele. Cobor de lângă Tatăl cuvânt pe pământ şi Mă ţin după tine cu povaţă de viaţă din cer pentru tine, că tu ai viaţă de pe pământ în fapta ta, în firea ta, nu din cele veşnice ale Mele şi care îl aşteaptă pe om să se întoarcă la calea care duce înapoi, spre rai, unde n-a voit omul să-şi păstreze viaţa şi bucuria ei, şi odihna Mea în el. De atunci Eu, Domnul, umblu suspinând pe urma lui şi culeg lacrimi Mie şi Mi-e dor de el şi Mă doare dorul. Ar fi trebuit să aibă el acest dor, dar satana, îngerul cel căzut prin semeţia omului, îi dă lui dor de cele ce pier, şi-şi pierde omul dorul de Dumnezeu, de binele lui cel de la Mine, iar Eu vin în calea ta, omule, şi-ţi spun că Mi-e dor să stau cu tine şi să-ţi fiu de povaţă şi să-ţi zidesc Eu în tine viaţa, căci cele zidite de Mine nu se mai strică, tată, nu mai pier. Dau să te învăţ cu faţa Mea în tine, ca să semeni cu Mine, aşa cum Eu am voit să fii. Plâng şi suspin după tine şi umblu pe urma ta ca să-ţi deschid inima şi să ţi-o înnoiesc şi să Mă laşi să stau în ea, dar vrea-vei, oare?

O, poporul Meu, pun pe masa Mea cu tine învăţătură de rai, fiule, şi-i voi face omului tot mai largă calea spre cuvântul Meu din mijlocul tău, ca să vadă el cum îl lucrez Eu pe om, pe cel ce stă la gura Mea ca să înveţe. Trebuie să părăsească omul mânia şi prostia, care vin una după alta când el se semeţeşte mândrindu-se. Trebuie să se umilească omul ca să poată birui căderea lui din Dumnezeu. Mulţi părăsesc păcatul, zic ei, dar dacă nu dau să-L zidească pe Dumnezeu în ei, cad în păcatul părerii de sine, pe care şi-l hrăneşte omul cu duhul mândriei din el, şi iată, nu-l lasă diavolul pe om şi nu-l scapă din mână cu una cu două. Duhul mândriei face feţe-feţe în om şi între om şi om, şi nu-şi dă seama omul de acest păcat, iar cuvântul Meu trebuie bine înţeles faţă în faţă cu omul care nu ştie câte păcate poate face el după ce dă să se lase de păcat şi să-şi apropie de Mine viaţa şi mersul său. O, când omul Mă are pe Mine în el, Mă dă în jur, Mă dă pe Mine în jur şi face pe Dumnezeu în jurul său, dar când se are pe el în el, se dă pe el în jurul lui, iar semeţia aceasta e păcatul cel ascuns de mintea şi de simţirea omului care zice că s-a lăsat de păcat şi de lume ca să fie cu Mine, cu calea Mea cu fii pe ea. Eu am lăsat portretul Meu pe pământ între oameni prin tot ceea ce am fost şi am făcut, şi am lăsat şi portretul cel de ucenic, căci am fost ascultător până la moarte pe cruce şi am fost blând şi smerit cu inima şi cu purtarea, dar Mă doare de la mintea celui ce nu ştie să citească pe faţa Mea, pe viaţa Mea şi să-şi aşeze apoi paşii şi inima lui după chipul şi asemănarea Mea. Cel ce voieşte să vină după Mine şi nu ştie să-şi ia şi cruce ca să ducă, acela să-şi cerceteze toate faptele lui care nu seamănă cu Mine, şi apoi să caute vindecare pentru ele, să caute el la chipul Meu, la lucrul Meu, la Duhul Meu, la firea Mea şi să se vindece de sine, iar doctoria să-i fiu Eu şi faţa Mea, de la care el să înveţe. Cel ce nu ştie să se poarte după chipul Meu, după Duhul Meu faţă în faţă cu aproapele său şi în tot jurul său, acela n-a învăţat încă venirea sa la Dumnezeu, urmarea sa pe calea Mea. Omul în care Eu sunt cu faţa Mea, cu chipul Meu, acela Îmi dă Mie când Mă vede în aproapele Meu flămând şi gol, străin şi întristat, pribeag şi închis, şi caută să-Mi dea faţă şi viaţă în aproapele său, în cel mic cu viaţa, iar cine dă Domnului viaţă în om, acela găseşte răsplata sa de-a dreapta Mea când Eu voi sta pe tronul slavei Mele şi toţi îngerii cu Mine pentru ziua dreptăţii. Amin.

O, fiilor, cei binecuvântaţi sunt cei ce rodesc, sunt cei plini de Dumnezeu, şi care fac lucrarea de a-L aşeza pe Domnul în omul cel sărac de faţa Mea în el din pricina duhului întunericului de pe pământ şi din om apoi, dar când Eu n-am în om hrană şi apă, haină şi casă, vindecare sau cercetare de la cei din jurul lui, atunci Eu încă plâng în om, şi cer socoteală celui de lângă Mine că nu M-a ajutat.

Să vină omul să ia de pe masa Mea cu voi învăţătură, căci dacă vine şi nu ia în fapta sa viaţa pe care-l învăţ Eu pe om să şi-o lucreze, şi tot la fel să facă şi cu aproapele său, acela vine zadarnic la Mine şi la scăpare de la Mine. Faptele semeţiei omului se văd după rodul lucrului său înaintea Mea şi înaintea semenilor lui, şi tot aşa se văd şi cele ale Mele fapte prin cei binecuvântaţi şi plini de Dumnezeu, care-L cercetează pe Domnul când El nu are viaţă şi ajutorare în omul sărac de viaţă pentru Dumnezeu.

Cuvântul Meu să străbată cerurile şi pământul de la o margine la alta şi să se facă el lumină în calea oamenilor şi să vadă ei lumina, căci omul umblă prin întunericul veacului acesta şi nu vede cum merge! Eu, Domnul, voi înlesni cale cu rod cuvântului Meu din mijlocul tău, poporul Meu, ca să-i trezească el pe cei aleşi ai Mei. Voiesc să se despartă omul de păcat şi să vadă apoi. Voiesc să se uite omul la Mine şi apoi la el şi să vadă, să Mă vadă şi să se vadă, şi apoi să ştie să dea viaţă lui Dumnezeu în el. Amin.

O, poporul Meu cel cu merinde din cer pe masa ta, o, fiilor, feriţi-vă de duhul mândriei cel de multe feluri, şi vă veţi putea feri de el dacă veţi învăţa de la Mine ce este el, ce face el şi cât îl slăbeşte el pe om de Dumnezeu. Cel gol de Dumnezeu este cel în care nu Se vede Domnul cu faţa Sa, cu strălucirea Sa cea binefăcătoare şi ziditoare de om nou în cei ce-L au sărac şi gol pe Domnul în ei.

Lucraţi pe cele binecuvântate, fiilor, şi cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura, dar lucraţi ca Dumnezeu, o, fiilor! O, uitaţi-vă la faţa Mea şi căutaţi să fiţi după chipul şi asemănarea Mea, căci Eu M-am arătat între oameni când am coborât de la Tatăl pe pământ şi M-am făcut om! Faceţi milostenie cu cele ale Mele din voi şi daţi-Mi faţă în om, fiilor! O, daţi cuvântul Meu oamenilor, căci Eu, Domnul, le spun lor aşa:

Veniţi de luaţi lumină! Veniţi şi învăţaţi chipul şi asemănarea Mea! Nu vă mâniaţi, nu vă răzbunaţi unii pe alţii, ci iubiţi ca Dumnezeu, căci iubirea rabdă îndelung şi rămâne pe veci, ca şi toţi fiii ei. Iubiţi pe cei ce nu vă iubesc, căci la aceia le lipseşte iubirea şi daţi-le voi ca să aibă şi ei, şi le lipseşte Dumnezeu şi daţi-le voi ca să aibă şi ei, şi veţi fi binecuvântaţii Mei în ziua slavei Mele şi vă voi chema de-a dreapta Mea să fiţi. Iubiţi pe Dumnezeu, şi tot aşa să-i învăţaţi şi pe semenii voştri, şi veţi fi scrişi cu cei milostivi. Faceţi pace între om şi Dumnezeu, şi veţi fi scrişi cu cei ce lucrează pacea, şi, în sfârşit, fiţi credincioşi, şi veţi fi scrişi între fiii vieţii. Amin.

Pace ţie, poporul Meu! Dă-Mi putere să fiu cu tine, tată, şi să te veghez şi să te învăţ să fii şi să poţi voia Mea şi faţa Mea s-o lucrezi! Lasă-te sub înţelepciunea tainelor toate, fiule, căci tainic lucrez cu tine, şi înţelepciunea este cetatea pe care voiesc s-o aşez cu tine pe pământ, că nu este ea pe pământ, iar Eu vin pe pământ la tine şi zidesc cu tine această cetate şi-i chem pe toţi să vină să ia şi să aibă, şi strig spre ei:

Veniţi de luaţi lumină! Veniţi la muntele înţelepciunii Mele şi luaţi, şi fiţi bogaţi cu credinţa în venirea Mea cea de azi după om şi cunoaşteţi vremea, căci însăşi vremea şi semnele ei vă învaţă s-o desluşiţi şi s-o cunoaşteţi şi să credeţi apoi. Amin, amin, amin.

27-02-2011