Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica înfricoşatei judecăţi – către slujitorii bisericii neamului român

Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot. Sunt în cer şi pe pământ deodată şi sunt Cel cunoscut de cei ce Mă iubesc şi Mă doresc cu ei la bine şi la greu, la bucurie şi la durere, şi niciodată n-am fost cunoscut pe pământ celor ce nu Mă doresc cu ei.

Eu sunt Alfa şi Omega, şi spun acum, la sfârşit, aceasta, ca să le spun celor necredincioşi că aşa cum am fost la început sunt şi la sfârşit, şi nimeni nu mai are lângă numele său acest nume: Alfa şi Omega, nimeni, decât Eu. Amin.

Eu sunt Dumnezeu-Cuvântul, şi nu vrea omul necredincios să fiu Eu Dumnezeu-Cuvântul acum, la sfârşit, şi acesta Mi-a oprit calea, Mi-a pus hotar, şi spune tuturor că Eu am grăit totul acum două mii de ani, şi apoi nu mai sunt, şi dacă ar spune că sunt, nu ştie să spună cum sunt. Cei de sus, de peste biserica lumii, spun că nu sunt Eu pe nicăieri pe unde pot să fiu cu cei credincioşi, care Mă doresc cu ei, dar dacă nu sunt cu ei, atunci ce sunt Eu şi unde sunt şi unde locuiesc ca să fiu şi ca să lucrez pe pământ? O, undeva trebuie să fiu cu omul pe pământ, că am spus că voi fi cu ucenicii Mei până la sfârşitul timpului.

O, Eu sunt cu cei credincioşi, sunt cu cei ce Mă iubesc şi Mă doresc şi-Mi dau masă şi casă cu ei, căci am spus: «Cel ce crede în Mine voi veni la el şi-Mi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui», dar cei ce stau mari peste biserica lumii dau să-i facă pe oameni să uite că Eu am spus aşa, şi dau să-i îndemne pe oameni spre ei, numai spre ei, cum că Eu sunt cu ei şi la ei. O, Eu aş fi cu ei, dar ei nu cred că Eu pot fi cu omul aşa cum am spus că voi fi cu cei ce cred în Mine, călcând pe urmele Mele cu viaţa lor. Eu sunt Domnul Dumnezeul celor ce Mă aşteaptă să vin la ei şi să fiu cu ei, iar al celor ce nu Mă vor cu ei Eu nu sunt, şi de aceea ei sunt singuri, sunt fără Dumnezeu pe pământ, şi tot aşa şi lucrează lucrul lor, chiar şi când se ascund ei sub numele Meu, aşa cum fac cei ce stau mari peste biserica lor, după cum din strămoşi a venit această stăpânire pe pământ.

Mă scriu în cartea Mea de azi cu slava cuvântului Meu de peste tine, popor credincios venirii Mele pe pământ acum, la sfârşit de timp. Mă aud cei din morminte când grăiesc în mijlocul tău cuvântul Meu, că este scris în Scripturile Mele cele de acum două mii de ani să grăiesc la sfârşit de timp pe pământ şi să Mă audă cei din morminte. Aud cuvântul Meu de peste tine şi cei de pe pământ, căci te-am făcut împărţitorul cuvântului Meu peste oameni, dar oamenii fac ce-au făcut cei de acum două mii de ani, care aproape toţi au spus că nu este Hristos Cel ce a venit de la Tatăl la ei prin naşterea Mea din Fecioară, aşa cum era scris în prooroci să vin. O, cei necredincioşi iubesc focul, tată, nu iubesc venirea Mea. Vin la ei flămând şi însetat de ei, gol şi străin de ei, suferind după ei şi întemniţat de ei în necredinţa lor, şi aceştia iubesc focul, căci scris este în cuvântul Meu că vor merge aceştia în focul cel veşnic, din pricină că nu M-au cunoscut şi nu M-au cercetat pe pământ.

Grăiesc acum slujitorilor bisericii neamului român. Vin din cer pe pământ cuvânt în ziua aceasta şi grăiesc vouă, celor necredincioşi puterii lui Dumnezeu, căci Eu am puterea aceasta ca să grăiesc vouă. O, numai păcatul din voi vă ademeneşte să nu vă supuneţi adevărului că Eu sunt acest cuvânt, care grăieşte cu voi prin duhul proorociei, aşa cum în toate veacurile a grăit Dumnezeu. V-aţi făcut greoi la înţelegere sau nu vreţi să înţelegeţi voi, cei tari la cerbice, că mărturia Mea este duhul proorociei. Aţi citit Scriptura ca să ştiţi ce scrie în ea, iar cunoştinţa v-a îngâmfat, şi din pricina îngâmfării nu vă aplecaţi ca să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu pe pământ cu oamenii. O, cine nu-L cunoaşte pe Dumnezeu pe pământ, nu-L cunoaşte nici în cer. Nimic nu este adevărat pe pământ decât Dumnezeu, iar voi nu-L cunoaşteţi pe El. Atunci de ce vă mai îngâmfaţi cu cele ce citiţi şi ziceţi că ştiţi din Scripturi? Iată, vă daţi mai adevăraţi ca Dumnezeu peste oameni, de vreme ce-Mi frângeţi Mie mersul printre ei cu duhul proorociei, şi prin care Dumnezeu este cu oamenii pe pământ. Păi dacă aveţi pe cine păcăli, cum să nu faceţi aceasta, cum să nu vă păstraţi voi pe scaune mari peste oameni, cărora le spuneţi că e cu voi Dumnezeu! Păi dacă Eu sunt cu voi, arătaţi-Mă! Voi însă vă arătaţi pe voi în haină de sfânt, dar cel sfânt este cel ce seamănă cu Mine, nu cu voi pe pământ.

Din marea Mea durere de la voi grăiesc Eu vouă în ziua aceasta când voi pomeniţi în biserici cuvântul Evangheliei Mele cel pentru ziua înfricoşatei judecăţi. O, de multe ori am grăit Eu peste voi prin firul cuvântului Meu de azi, care curge ca râul din gura Mea deasupra celor credincioşi Mie şi venirii Mele cu judecata făpturii. Nu de o zi sau două, nu de puţin timp Mă fac cuvânt în mijlocul neamului român, ci de mai bine de cincizeci de ani stau cu masa Mea de cuvânt şi-Mi hrănesc la ea un popor credincios, care Mă cunoaşte cu inima, aşa cum ucenicii Mei M-au cunoscut acum două mii de ani, când nimeni n-a mai voit să Mă cunoască dintre cei ce stăteau îmbrăcaţi în haina de slujitori ai lui Dumnezeu între oameni atunci. Iată şi acum, aidoma ca atunci, toţi cei din biserică mari peste ea sunt cei ce nu Mă vor cu oamenii pe pământ.

O, vreţi, nu vreţi, credeţi sau nu, Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc vouă din mijlocul poporului Meu cel credincios azi venirii Mele pe pământ în mijlocul neamului român şi vă spun că Eu sunt Alfa şi Omega. Credeţi voi că vă puteţi spăla pe mâini de Mine, dând pe seama omului cuvântul acesta, care curge din gura Mea ca să spele omul de necredinţă şi de deşertăciune şi de goană după vânt? V-am trimis cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, dar din pricina îngâmfării minţii voastre nu dă inima din voi să Mă afle în acest cuvânt. N-am venit să vă iau scaunele pe care v-aţi aşezat mari peste sufletele oamenilor, ci am venit să vă vindec de păcat şi de necredinţa cu care daţi să vă acoperiţi păcatele. O, nu că nu aveţi credinţă în cuvântul Meu cel de azi, dar vă este ruşine să vă daţi bătuţi pentru curăţirea păcatelor ca să le iau de peste voi şi pentru ca să am Eu locul cel dintâi la cârma vieţii voastre, lucrare dătătoare de viaţă peste om. O, ceea ce păţesc Eu de la voi, aceasta am păţit de la Adam, care nu M-a voit Stăpân pe Mine peste facerea Mea, ci s-a voit el peste Mine cu scaunul său de domnie, căci cel ce face aşa, acela moare faţă de Dumnezeu, aşa cum a murit Adam.

O, cât va mai fi să vă înveliţi cu Scriptura Mea care spune că legea şi proorocii au fost până la Ioan? Cât veţi mai alunga de pe pământ duhul proorociei, prin care Dumnezeu este cu oamenii pe pământ? Credeţi voi prin aceasta că veţi scăpa de mânia care vine şi a şi venit peste fiii neascultării, biciuiţi de osânda necredinţei? Uitaţi-vă bine în Scripturi, că tot lângă acel cuvânt găsiţi voi mai departe scris că de la propovăduirea lui Ioan Botezătorul, care M-a arătat lumii la Iordan, împărăţia lui Dumnezeu se ia cu stăruinţă mare numai de către cei ce se silesc pentru ea şi cu credinţă în ea înăuntrul omului credincios ei.

O, cum vă dă vouă socoteala că Eu nu sunt pe pământ cu oamenii prin duhul proorociei, care este cărarea Mea pe pământ între oameni? Păi dacă Eu nu sunt, voi cum mai sunteţi? Eu cum mai sunt cu voi şi prin voi cum ziceţi voi că sunt prin voi? Ziceţi că sunteţi din unul în altul prin fir apostolic. De ce n-aţi putea zice aşa şi pentru duhul proorociei, care ar fi să fie cârma bisericii, Dumnezeu trup şi cuvânt prin biserică? Au nu ştiţi că este scris: «Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc!»? O, voi nu vreţi să ştie mulţi Scriptura, ci vreţi să le spuneţi tuturor că ştiţi numai voi, că numai voi aveţi voie să ştiţi, dar măcar s-o luaţi toată drept călăuză, drept adevăr, şi nu numai de ici, de colo să luaţi din ea, după cum vă face vouă trebuinţă ca să vă păstraţi scaunele de domnie peste gloatele depărtate de calea Mea cea cu cruce pentru om, căci trebuie să fie asemenea Mie cel ce vede calea aceasta, şi pe Mine pe ea Păstor cu crucea.

Toate proorociile de până la Ioan s-au împlinit întru Mine, şi tot întru Mine se împlinesc şi cele ce Duhul Meu prooroceşte azi. O, Eu n-am fost prooroc şi Învăţător numai acum două mii de ani, ci am rămas cu împărăţia Mea veşnic, şi tot aşa şi cu lucrarea Mea pentru ea, căci ea nu se mai sfârşeşte de atunci, şi Eu dovedesc aceasta şi sunt cu oamenii pe pământ, căci sunt cu cei credincioşi sub cortul Meu cu ei şi sălăşluiesc cu ei şi sunt Dumnezeul lor, precum este proorocit de apostolul Ioan, căruia i-am arătat cum voi fi Eu cu oamenii la sfârşit de timp, Scriptură care se împlineşte acum mai mult decât oricând, şi aceasta pe vatra neamului român, ţara strălucirii, pe care a vestit-o proorocul Daniel pentru sfârşit de timp, iar Eu, Domnul, sunt Alfa şi Omega, şi străluceşte venirea Mea cuvânt pe pământ în mijlocul acestui neam. Amin.

O, ce bine v-ar fi fost vouă dacă aţi fi voit o clipă să vă întrebaţi curat: cine suflă prin acest izvor de cuvânt de mai bine de cincizeci de ani, şi care nu seacă, ci curge plin de iubire, chemând omul la viaţa împărăţiei cerurilor pe pământ cu oamenii? O, de la cel mai mare de peste voi şi până la cel mai mic de sub voi, stând toţi sub haină de biserică, Eu, Domnul, vă spun aşa: postiţi şi vă rugaţi cu stăruinţă ca să vă descopere Dumnezeu şi să vă dea pricepere din cer, arătându-vă El Duhul Care suflă prin izvorul Meu de cuvânt în zilele acestea în mijlocul neamului român, iar Eu, Domnul, vă voi arăta atunci că Eu sunt, şi că nu este diavolul, şi că nu este omul, şi că Eu sunt cu cei credincioşi, care Mi-au dat locaş cu ei şi Mi-au dat putere să vin şi să împlinesc cu ei Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu, precum este scris, şi iată-i pe ei, iar Eu grăind cu ei ca şi cu Luca şi cu Cleopa pe drumul spre Emaus, şi Mă las pe masa lor trup şi cuvânt, iar ei Mă împart, şi nu vă puteţi spăla pe mâini înaintea Mea sau a oamenilor că nu sunt Eu acest cuvânt, că nu vi l-am dat ca să Mă cunoaşteţi prin el, iar dacă spuneţi că nu Eu sunt în cuvântul acesta, daţi răspuns cine suflă dacă nu sunt Eu Cel ce suflă prin acest cuvânt, dacă nu e Duhul Meu, Care suflă unde voieşte, nu unde voiţi voi sau unde nu voiţi?

O, îndărătnicia voastră Mă face să grăiesc Eu vouă aşa, căci cu Scripturile deschise am lucrat Eu şi acum două mii de ani când Eu le despecetluiam şi le desluşeam şi le desăvârşeam pe ele pe pământ, ca şi acum pe cele proorocite pentru acum de prooroci şi de apostolii Mei în vremea Mea, de Ioan, de Petru, de Pavel şi de mulţi ca ei, care au avut daruri şi au proorocit pentru vremea de sfârşit, pentru Mine la sfârşit de timp, şi aceasta după ce a proorocit Ioan Botezătorul ca ultimul prooroc până la Mine.

Voi, slujitori ai bisericii, cum de n-aţi voit voi să primiţi mângâierea Mea, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia şi vesteşte şi învaţă, aşa cum Eu am promis că va veni El şi că prin El voi fi până la sfârşitul timpului cu mângâierea Mea peste cei credincioşi? O, Eu n-am voit, tată, să fiţi voi antichriştii care ca şi cei de acum două mii de ani staţi împotriva venirii Mele cu sfinţii în zeci de mii, precum este scris să vin prin duhul proorociei Eu Însumi!

O, nu mai fiţi împotriva Mea, şi fiţi pentru Mine, fiilor, şi dovediţi aceasta prin înţelepciune de sus în voi! O, pocăiţi-vă, tată, de acest păcat, pe care-l faceţi faţă de cuvântul Meu cel mângâios de azi, păcat făcut din invidie, fiilor. Curăţiţi din voi păcatul invidiei de frate, curăţiţi-vă de el, căci el a nimicit în voi duhul temerii de Dumnezeu, fiilor. E vremea să îmbrăţişaţi cu iubire pe cel oropsit de voi între voi, pe arhiereul care a fost atins de Duhul Meu ca să înţeleagă el adânc taina cuvântului Meu de azi peste pământ, taină care-Mi pregăteşte ziua venirii Mele cu slavă de îngeri şi cu oştirile de sfinţi şi cu trâmbiţarea cea pentru ridicarea celor ce Mă aşteaptă în morminte ca să vin şi să le deschid lor ziua învierii lor. O, dezlegaţi chinul de pe arhiereul Meu şi daţi-i iubirea voastră, de vreme ce el v-a ascultat şi v-a ales pe voi şi M-a părăsit pe Mine şi pe poporul Meu, iubindu-vă pe voi cu răbdare până la ziua luminării cea de la Duhul Meu pentru cei ce va fi să vadă adevărul Meu în râul cuvântului Meu cel de azi! O, nu-l mai oropsiţi, fiilor, pe cel mic între voi, pe cel atât de micşorat de voi, când el ar putea să sufle peste mulţi harul iubirii Mele pentru cei mântuiţi, căci are duhul simţirii cereşti în el şi este blând şi smerit cu inima şi cu duhul, aşa cum Eu sunt. O, nu-i frumos ce faceţi voi cu el de-l acoperiţi în întuneric. Ce veţi face dacă va fi să plătiţi pe pământ şi în cer rana cea adâncă în care-l ţineţi voi pe el legat şi oropsit de voi, după ce i-aţi luat scaunul de apostol şi l-aţi dat altuia, dându-l pe el deoparte ca pe un osândit, aşa cum au făcut cu Mine arhiereii în vremea aceea? O, Eu plâng în el cu Duhul Meu, căci întrucât lui îi faceţi această oropsire, Mie Îmi faceţi, fiilor.

Este scris în Evanghelia pomenită azi în biserici că în ziua Mea voi veni întru mărire cu toţi sfinţii şi îngerii şi voi şedea pe jeţul dreptăţii a toate, şi de pe locul slavei Mele voi despărţi pe unii de alţii precum desparte ciobanul pe oi de capre, şi-Mi voi pune oile de-a dreapta Mea şi le voi spune: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, în moştenirea pregătită vouă de la întemeierea lumii, că Eu am fost flămând şi însetat, străin şi gol, bolnav şi întemniţat, iar voi M-aţi hrănit şi Mi-aţi ostoit setea, M-aţi adus în casă la voi şi Mi-aţi dat haină, M-aţi vindecat de rane şi M-aţi cercetat în închisoare ori de câte ori aţi făcut aceasta unuia dintre fraţii Mei prea mici», şi voi pune caprele de-a stânga şi le voi spune lor: «Duceţi-vă de la Mine, căci sunteţi blestemaţi pentru focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor lui, căci întrucât nu aţi fost miloşi şi milostivi unuia dintre fraţii Mei prea mici, Mie nu Mi-aţi fost».

Iată, Mie Mi-aţi făcut voi ceea ce aţi făcut arhiereului Meu cel dintre voi, fratelui vostru, fiilor. O, l-aţi nedreptăţit ca nişte drepţi, şi n-aţi fost drepţi cu el, tată. O, n-aţi fost drepţi, căci omul este păcătos. L-aţi lăsat pe el flămând şi însetat de iubirea voastră şi de lucrul lui de apostol al Meu. L-aţi lăsat fără haină slăvită şi aţi dat-o altuia, şi pentru cămaşa lui aţi tras sorţi, şi l-aţi lăsat fără casă, fără turmă, tată, şi l-aţi lăsat întristat şi bolnav de tristeţe şi l-aţi închis sub vină şi n-aţi cercetat pricina lui, că n-aţi voit aceasta, şi toate acestea Mie Mi le-aţi făcut, precum este scris de cel ce face aşa unuia dintre cei prea mici ai Mei. O, cum vor ajunge la Mine cei ce i-au luat lui din mână cârja de păstor şi au dat-o altora? Au părăsit atunci temerea de Dumnezeu cei ce l-au băgat pe el la întuneric şi sub vină fără să fie cercetare făcută, precum este scris să lucreze biserica. Au judecat toţi de la depărtare şi din zvonuri şi din invidia care vine de la dorul de mărire, aşa cum M-au judecat pe Mine acum două mii de ani mai-marii poporului Israel, care şi-au folosit puterea şi rangul lor împotriva Mea, netemându-se ei de acest păcat.