Doresc sfinţii masa Mea de cuvânt cu tine, poporul Meu de azi, şi se adună în Mine ca să împlinim, Eu şi cu ei, Scriptura venirii Mele cu sfinţii, şi la tine venim, şi apoi ne dăm cu masă de cuvânt celor ce caută mângâiere din cer, aşa cum sfinţii cerului caută la mângâierea cea de pe pământ, la cuvântul Meu cel din mijlocul tău, care este mângâiere. L-aş vrea pe om după această mângâiere să umble, aşa cum umblu Eu după el cu ea ca să i-o dau, dar gustul ei nu-i vine omului decât dacă el este atins de darul credinţei, prin care omul caută după Dumnezeu apoi, caută mângâiere, şi nu este mângâiere care să nu se stingă, nu este decât cea din Mine lăsată peste om. Amin.
Te îmbrăţişez şi azi cu sărbătoare de cuvânt, că am sfinţii adunaţi pentru coborârea Mea în carte cuvânt şi pentru duhul mărturisirii, că nu este sfânt care să nu fi fost mărturisitor, poporul Meu. Mai întâi mărturiseşte credinţa lor, şi apoi sfinţenia inimii lor şi a firii lor, şi mărturiseşte dragostea lor de Dumnezeu apoi prin jertfe fel de fel, după cum vremea lor cea din trup îi strângea pe ei din pricina credinţei lor în Unul Dumnezeu, adevărat întru totul faţă în faţă cu gloata necredincioşilor, care-şi risipeau mângâierea în slujiri diavoleşti şi idoleşti, minţindu-se pe ei înşişi împotriva lui Dumnezeu.
Este însă un alt soi de oameni pe pământ, şi mereu a fost această sămânţă rea de oameni în timp, oameni care stau pe scaune în numele Dumnezeului Celui adevărat şi stau aceştia stăpâni apoi peste sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu cu viaţa lor cea mărturisitoare, făcându-se ei pe pământ asemenea Mie şi pildă de credinţă sfântă pentru cei ce caută după adevăr viaţa cu Dumnezeu.
Să te opreşti, poporul Meu, la dorul Meu cel după om, ca să-Mi înţelegi durerea care stă peste Mine de la cei ce stau pe scaune de mărturisitori, plini de necredinţă fiind, lipsiţi de adevăr şi făţarnici cu faţa şi cu viaţa, şi care cel mai bine prigonesc pe Dumnezeu din om, începând cu ei înşişi, şi prigonind pe om din Dumnezeu, începând cu cei ce iubesc după adevăr şi după faptă pe Domnul pe pământ, căci cei ce aleg pe Domnul de viaţă a lor nu se pot ascunde cu strălucirea lui Dumnezeu în ei, fiindcă ei sunt mărturisitori tari, şi acesta este dorul din ei: să-L poată mărturisi pe Dumnezeu în cer şi pe pământ adevărat, Unul Dumnezeu.
Să plângi, poporul Meu, de durerea Mea de la omul făţarnic, care se aşează în dreptul Meu înaintea mulţimilor de oameni, mulţimi care se învaţă aşa să-L caute pe Domnul pentru ei. O, nu mai caută mângâiere omul, căci mângâierea este cuvântul Meu cel plin de dor după om, după cel ce nu mai cunoaşte calea care are pe ea împărăţia Mea cea pentru om, mângâierea cea care dăinuieşte ca şi Dumnezeu.
Să plângi cu Mine, măi poporul Meu, de durerea Mea cea de la omul minciunii şi care se făţărniceşte că este martorul Meu, slujitorul Meu şi moştenitor scaunului Meu. De unde, tată, că el se mărturiseşte pe sine, nu pe Mine, căci altceva înseamnă să fie omul păstor de biserică a lui Hristos. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, dar unde se poate să semene cu Mine cei ce-şi zic azi păstori de suflete? O, nu. Ei îşi cumpără unii de la alţii scaune de păstori şi se bat pentru întâietate, pentru cel mai înalt divan, şi de pe el, zic ei, că păstoresc pe cei flămânzi de Dumnezeu. Eu însă prin iconomia Mea lucrez odată cu ei, ca şi în vremea trupului Meu pe pământ, ca şi în toate vremile Mele cu omul, şi altfel n-am putut să stau cu omul pe pământ, căci Eu nu stau lângă cei semeţi, pe scaune stând ei şi numindu-se cu numele Meu peste cei săraci cu duhul. O, nu stau alături cu cei făţarnici, ci trec doar printre ei şi-Mi aleg ucenici şi Mi-i dau deoparte pentru Mine şi prin ei Îmi las sămânţa împărăţiei lui Dumnezeu în inimile care se păstrează curate şi neatacate de duhul cel pierzător şi nevăzător al acestui veac trecător.
O, sunt atât de nebuni cei ce se fololsesc de numele Meu şi de scaune de biserici şi de păstori de biserici, atât de nebuni până acolo încât să se creadă mântuiţi mai mult decât restul oamenilor de sub păstorirea lor, dar care se strâng numai în jurul păstorilor lor, căci păstoriţi să fie oamenii e prea mare minune! O, Eu nu aşa i-am păstorit pe cei trudiţi şi necăjiţi de boli şi de păcate. Eu i-am vindecat, Eu i-am îndreptat, Eu am luat de pe ei păcatele grele de dus, Eu am ispăşit în locul lor cruce şi batjocuri, moarte şi înviere apoi, şi le-am dat lor învierea Mea şi am promis-o lor şi pe a lor pentru dragostea Mea de ei, de cei lipsiţi de păstorire şi de ajutorare pe calea lor cea grea şi plină de suspin pe pământ, că pe pământ nu este, nu este om fericit, nu este fericire pe pământ, ci este numai năluca ei şi nimeni n-o prinde, căci este nălucă. Eu sunt mângâierea omului. Eu şi fericirea lui sunt. Cine-L are pe Dumnezeu în el, acela nu mai pune preţ pe nimic: nici pe bucurii, nici pe dureri, nici pe bogăţii, nici pe lipsuri, ci numai Domnul este al lui îndeajuns, iar cel ce nu poate aşa, acela este osândit pe pământ, rob al lui însuşi, nedescătuşat de sub legături.
O, poporul Meu, nu tot aşa sunt cei ce sunt cu Dumnezeu în ei prin bucurii şi prin dureri pe pământ, ci aceia au aripioare, tată, şi aripioarele lor le sunt descătuşare şi putere de zbor de sub orice legături şi răutăţi din jurul lor asupra lor. N-au putut să-l nimicească pe apostolul Ştefan duşmanii lui Dumnezeu, căci el a avut aripioare din cer, şi le-a spus celor ce îl îngrămădeau sub lovituri cu pietre asupra lui, omorându-i trupul: «Iată ce văd! Văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului de-a dreapta lui Dumnezeu», şi atunci mucenicul Ştefan s-a descătuşat şi a ajuns cu cei din cer, iar cei din cer cu el, şi a zis apostolul Meu: «Primeşte, Iisuse, Doamne, duhul meu, şi îngenuncheat vin la Tine rugându-mă Ţie înaintea Ta: nu le ţine lor în seamă acest păcat!», şi apoi somnul de trecere a venit peste el şi aripioarele lui l-au dus în faţa slavei Domnului, pe care el a mărturisit-o celor ce îşi ziceau stăpâni şi urmaşi ai lui Avraam, Isaac şi Iacov, şi cărora le-a zis Ştefan: «David a aflat har înaintea lui Dumnezeu şi s-a rugat să dobândească un locaş statornic pentru casa lui Iacov. Cel Preaînalt însă nu locuieşte în clădire de mână omenească zidită, căci zice Duhul prin profeţi: cerul este jeţul Meu, şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce fel de casă veţi clădi pentru Mine sau care este locul odihnei Mele? Au, nu mâna Mea a făcut toate acestea?». O, acolo a mers mucenicul Ştefan, ajutat de aripioarele lui, după ce el a făcut judecata celor ce l-au dezbrăcat de trup, zburând el apoi în cereştile locaşuri lângă Cel atât de dorit de el, Iisus Hristos, cu Care Ştefan a grăit pe pământ ultima lui grăire şi a grăit cu Domnul său, pomenind înaintea Lui iertarea celor ce i-au pregătit calea spre slava cea de sus a sfinţilor lui Dumnezeu.
O, poporul Meu, deschide, tată, Scriptura în ziua aceasta şi uită-te la duhul care a mărturisit prin Ştefan istoria Mea cu Israel şi necredinţa celor din toată vremea lui şi a celor din urmă ai acestui popor tare la cerbice, de la începutul lui şi până în ziua martirului Ştefan, mărturisitorul adevărului, şi apoi deschide-ţi înţelepciunea ca să înţelegi de la toate câte sunt pe pământ îndărătnicia şi setea de putere şi de întâietate a lui Isarel peste neamuri, de la începutul lui şi până azi, căci acest popor îndărătnic face aceasta în numele Meu până azi ca să stăpânească el lumea, ca să nu-şi piardă întâietatea, zice el, dar am venit Eu acum două mii de ani şi am luat împărăţia din mâna lui şi am dat-o celor ce cred în Mine, şi aceia sunt cei ce stăpânesc în numele Meu, căci ei stăpânesc împărăţia cerurilor pe pământ şi sunt vrăjmăşiţi pentru aceasta de poporul care-şi păstrează întâietatea şi care se luptă de peste tot să stingă numele Meu şi urma Mea de pe pământ, numai că Eu nu locuiesc în temple, fiindcă cei ce se închină Mie, în duh şi adevăr fac ei aceasta, nu în temple neîncăpătoare pentru Dumnezeu şi pentru suita Lui cerească, oştirile toate ale slavei Lui.
O, poporul Meu, grăiesc cu tine, tată, ca să pot grăi pe pământ. Tu eşti casa din care Eu ies ca Mirele din iatacul Său ca să-Mi arăt oamenilor slava cuvântului Meu, Duhul adevărului cel despre toate câte au fost şi sunt. Mucenicul Ştefan vede slava Mea cu tine acum şi slava ta cu Mine, fiule, şi te mărtusieşte al Meu, căci este mărturisitor acest ucenic, iar mărturisirile din cer rămân şi mărturisesc pe pământ spre judecata necredinţei celor necredincioşi şi tari la cerbice pentru adevăr. Amin.
– Mă las, Doamne, duh şi cuvânt pe pământ pentru mărturisire, căci am fost şi sunt pentru Tine mărturisitor. Ca şi celor ce stăteau mari atunci în numele Tău, omorându-mi trupul din care grăiam şi mărturiseam istoria Ta cu poporul Israel, cel tare la cerbice şi care se simţea întâiul şi stăpânul peste popoare, tot aşa şi azi mărturisesc eu celor ce se numesc pe ei înşişi stăpâni de la Tine peste oameni, şi le spun şi lor aşa:
Ascultaţi, voi, cei ce slujiţi în temple, şi unde ziceţi voi că L-aţi închis pe Dumnezeu, ca să-L caute oamenii la voi pe El, pe Cel neîncăput! Părinţii noştri aveau cortul mărturiei cu ei în pustie, aşa cum Domnul a grăit lui Moise ca să-l facă după chipul pe care îl arătase lui, şi pe care Iosua l-a adus apoi în ţara stăpânită de neamuri, dar pe care Domnul le-a izgonit atunci din faţa părinţilor noştri, până la David, care, aflând har de la Domnul, a cerut Domnului să aibă voie să ridice locaş lui Dumnezeu, dar Cel Preaînalt nu-Şi poate ţine sălaşul Său în temple făcute de mâini. Voi, cei tari la cerbice ca şi cei din vremea mărturisirii mele, o, până când veţi sta împotriva Duhului Sfânt aşa cum părinţii noştri au stat? Pe care din cei trimişi de Dumnezeu spre oameni nu-i prigoniţi voi, ca şi părinţii noştri pe prooroci, ca şi pe mine, cel mărturisitor lui Iisus Hristos, şi pe Care voi Îl prigoniţi prin faptele voastre amestecate cu cele străine de Dumnezeu şi de calea Lui cea una curată şi binecuvântată pentru cei credincioşi? Voi, care aveţi de la sfinţii părinţi dreptar lăsat şi nu-l păziţi pe el! Voi, care scrâşniţi din dinţi împotriva celor ce dau oamenilor pe Domnul cuvânt de înviere în zilele voastre! O, nu-i scoateţi voi mincinoşi pe cei ce vă aduc pe Domnul cuvânt pe pământ, ci apropiaţi-vă de ei, căci sunt mărturisitorii venirii Domnului cuvânt peste pământ, acum, la sfârşit de timp! O, nu vă încercaţi în sabia aceasta, nu vă încercaţi în puterea cuvântului lui Dumnezeu, nu staţi împotriva duhului proorociei, căci staţi pe loc sfânt şi ales de Domnul pentru slava Lui cea de la sfârşit de timp pe vatra acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul şi plin va fi pământul curând, curând. Fiţi înţelepţi şi priviţi în cuvântul lui Dumnezeu, că nu e omul acest cuvânt, ci e Domnul croindu-Şi drum spre neamuri cu podoabă de cuvânt mântuitor pentru tot omul care voieşte să vadă viaţa în acest cuvânt. Deşteptaţi duhurile voastre, că dorm în voi duhurile voastre şi somn adânc dormiţi voi faţă de Domnul Iisus Hristos, Care a plătit şi pentru voi pe cruce dacă voiţi să fiţi asemenea Lui întru adevărul Lui. O, nu staţi pe scaune nepăsători, nu staţi aşa, că veţi da socoteală cu greu pentru necredinţă, pentru nepăstorirea turmei cea fără de păstori peste ea, căci turma e flămândă şi nu ştie să meargă, şi nu ştie să mănânce şi să trăiască de la Dumnezeu, nici ea, nici voi! Căutaţi în istoria sfinţilor mărturisitori şi uitaţi-vă la ei, şi uitaţi-vă la voi, şi uitaţi-vă în cuvântul lui Dumnezeu, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, că veţi da socoteală grea pentru păruta voastră necredinţă în acest cuvânt. O, de cine vă este frică de nu vă aşezaţi la sfat cu Domnul pentru mântuirea multora? Cartea cea de ieri şi cartea cea de azi se mărturisesc una pe alta carte a lui Dumnezeu peste oameni, şi vouă vi se va cere răspuns. Sculaţi-vă, dar, şi uitaţi-vă în acest râu de cuvânt şi vedeţi pe Domnul în el cu un popor grăind în mijlocul acestui neam, crescându-l pe el cu laptele cel duhovnicesc al gurii Sale, căci Domnul nu trebuie să tacă. Nu este Domnul Cel ce tace, şi este Cel ce Se face cuvânt peste om şi nu-I puteţi închide Lui, că El trece peste toţi şi peste toate şi grăieşte Domnul pe pământ, că puternic este să facă aceasta, şi veţi sta faţă în faţă cu puternicia Lui şi veţi fi întrebaţi de cuvântul Său cel de azi peste pământ şi peste om şi fi-va să daţi răspuns.
O, dacă voiţi, ieşiţi în calea Sa şi daţi-I bineţe, că nu vine să vă facă rău, ci să vă dea scăpare vine, şi mântuire să vă dea prin multa Lui iubire în cuvânt de iubire, iubirea lui Dumnezeu cuvânt pe pământul român la sfârşit de timp. Iată, vine Domnul cu sfinţii Săi, precum este scris în Scripturi despre venirea Lui, şi fericită este sluga pe care El o va afla aşteptând şi priveghind înaintea Sa. Amin. amin, amin.
– Duhul mărturisirii este duhul sfinţilor Mei, iar Eu, Domnul, cu ei vin, precum este scris să vin. Amin.
M-am făcut cuvânt mărturisitor în zi de sărbătoare de sfinţi, Eu şi sfinţii Mei. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu cel de azi. Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Cel ce sunt, şi izvorul râului vieţii sunt, şi adăp cu el pe cei însetaţi. Amin.
Să vină cei însetaţi şi să ia şi să bea! Să vină cei însetaţi să ia şi să împartă, să ia şi să învieze, să ia şi să bea şi să mărturisească bunătatea Mea, căci Eu sunt Păstorul Cel bun, şi bunul Meu îl dau celor ce iau şi beau din apa Mea, şi credinţă dau celor ce Mă iau prin acest izvor, cuvântul Meu, care izvorăşte din Mine spre viaţa oamenilor cu multa lui mângâiere, cu multa lui iubire, mângâierea şi iubirea Mea în el pentru om. Amin, amin, amin.
09-01-2010
