Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului

Eu, Domnul Iisus Hristos, Cel viu în vecii vecilor pentru că am biruit cu moartea pe moarte, Eu, Domnul Dumnezeul celor credincioşi, Mi-am făcut scară de coborâre de la Tatăl la om în mijlocul neamului român şi acopăr acest pământ cu acoperământul Meu şi cu acoperământul mamei Mele Fecioara, îl acopăr cu harul Duhului Sfânt şi cu brâul înfierii, căci Tatăl Mi-a dat acest pământ şi acest neam ca să am la sfârşit în el casă de venire şi popas al nunţii Mele, şi Îmi pregătesc mireasă în mijlocul neamului român şi o păstrez pe ea pe munţii Mei de taină, şi numai cei credincioşi pot înţelege taina cuvântului Meu din zilele acestea, la care sfinţii în cer tânjesc şi vin cu Mine pe pământ prin taina cuvântului Meu, cu care străbat pe nori până la cei credincioşi, şi care şi păstrează credincioşia.

Am ales pământul român şi neamul de pe el, căci Tatăl l-a dat Mie la naşterea Mea din Fecioară şi l-am iubit în locul celui iubit, în locul poporului Meu Israel, care nu M-a primit şi M-a lepădat pentru voia lui, iar Eu atunci l-am înlocuit în inima Mea şi M-am tras dinaintea lui şi am ales neamul român şi soarta lui şi jertfa lui ca şi a Mea pe pământ, căci istoria lui seamănă cu a Mea, şi jertfa acestui pământ şi a neamului de pe el a fost ca şi a Mea şi a fost şi el răstignit şi tăiat din patru părţi ca să se ia din trupul lui, şi să fie aceasta spre izbăvirea multora, dar nimeni nu pricepe taina acestui pământ, pe care Eu, Domnul, am acum masă de cuvânt pentru cei ce vor să cineze cu Mine, şi Eu cu ei, acum, când vin ca să desăvârşesc înnoirea lumii, precum este scris. Amin.

Cobor la tine, poporul Meu de la izvor, ca să Mă aşeze în carte cei ce veghează pentru venirea Mea la tine şi ca să fiu cu tine la bine şi la greu Domnul Dumnezeul tău, Păstorul tău, Mântuitorul tău, fiule mic, căci satana a prins putere multă prin cei ce nu au ascultat după ce M-au urmat, dar puterea Mea este mare ca de fiecare dată când pe tine te împresurau zile de cumpănă pentru calea Mea cu tine pe pământ şi vom birui mereu, căci Eu sunt Mielul Tatălui şi este scris să biruiesc cu cei credincioşi şi pentru ei. Vin în mijlocul tău cu zi de serbare cerească pentru mama Mea Fecioara şi întindem peste tine părintească ocrotire ca să vadă satana că tu eşti poporul Meu. Vin, fiule, să te păstoresc prin greu, căci cuvântul Meu de peste tine este biruinţa Mea şi a ta, este acoperământul Meu şi are putere să te ţină sub scutul Meu, numai să fii credincios şi adevărat precum Eu sunt. Te-am ales să-Mi fii fiu. Nu uita că fiul ascultă, o, poporul Meu! Te-am ales, tată, ca să am cu cine să grăiesc pe pământ şi să-Mi scriu cartea judecăţii făpturii în mijlocul tău. Când Ioan cel iubit de Mine a auzit glasul Meu peste biserici, cartea judecăţii bisericilor din vremea lui, Eu i-am spus lui: «Scrie ce vesteşte Duhul celor şapte biserici!», iar el şi-a pus ucenicul să scrie cuvântul Meu peste biserici şi s-a scris atunci judecata bisericilor. O, acest ucenic nu a fost numai atât, ci a fost el o taină sub care Eu M-am ascuns şi am fost şi am lucrat cuvânt pentru zilele din urmă, căci M-am dus la Tatăl, dar am rămas şi în acest ucenic, şi cu multă taină am fost în el, şi mama Mea Fecioara grăieşte acum peste tine taina Mea cea de după aşezarea Mea iarăşi întru Tatăl după învierea Mea.

O, e zi de serbare pentru tine, mama Mea, şi cinăm cu poporul la masă de cuvânt. Binecuvântată să fie învăţătura ta în mijlocul poporului Meu cel credincios, şi ea să se lase cu rod viu peste el. Amin, amin, amin.

– O, Fiule Emanuel, cei ce ajung în cer văd atunci minunea şi coaja luată de peste tainele Tale, copil al Tatălui şi al meu. Am luat cu mine şi cu Tine în ziua mea de serbare pe Ioan, ucenicul cel iubit al meu şi al Tău, căci acum câteva zile a aşteptat el intrarea în cartea Ta, fiind pomenit în biserica cea din cer a sfinţilor şi a apostolilor pentru venirea lui între sfinţi, pentru trecerea lui între cei ce nu se văd şi sunt. Îl avem lângă Noi ca să-i dăm rând, că de mult doreşte să stea cu poporul Tău în cuvânt, Fiule Doamne. Suntem în sărbătoare cu poporul şi trebuie să lucrăm ca în sărbători, căci cer aceasta multele încercări prin care trece poporul şi lucrarea cuvântului Tău şi pământul român cu tot ce e pe el, Doamne şi Fiule al meu. Eu îmi înteţesc peste el ocrotirea, dar trebuie rostit cuvânt peste furtunile care ies din mijlocul acestui neam mult încercat acum de duhul cel rău al dezbinării şi al iubirii de sine în cei ce dau să tocmească ei iar şi iar soarta acestui neam. Te cer cu mila Ta peste el şi cu cuvântul Tău, căci se clatină de pe un picior pe altul cei ce dau să tocmească ei soarta lui acum. O, mereu i-ai spus acestui neam să vegheze înaintea Ta cu post şi cu strigare pentru izbăvirea lui de sub cei ce dau ei să tocmească de la ei soarta lui. O, mereu, mereu trebuie ocrotit acest pământ de năvălirea cea din mijlocul lui, căci satana Îţi stă împotrivă pentru taina Ta cu el. Tu însă eşti cuvânt în mijlocul acestui neam şi ridică-Te să biruieşti pentru el şi acum, o, Doamne bun şi Mântuitor al lui! Amin.

– O, mama Mea, pun iarăşi pe poporul Meu la rugăciune cu strigare înaintea Mea pentru neamul român, căci pe el îl am acum la Tatăl mijlocitor pentru acest neam, pentru neamul Meu ales acum două mii de ani în locul neamului care M-a răstignit şi M-a lepădat, iar Eu trebuie să am din mijlocul lui lucrători cu Mine pentru el, şi de la Mine să ia ei pentru el. Eu, Domnul, voi veghea şi voi lucra pentru acest pământ, mamă, şi pentru cei ce vor bine soarta acestui neam. Amin.

– O, Fiule Mântuitor, lucrez în ziua aceasta cu ucenicul Tău cel iubit, că de mult doreşte să dea el povaţă mare poporului Tău de azi. Venirea Noastră e cu sfinţii, căci ei sunt cei ce judecă lumea şi cei ce îi învaţă de lângă Tine pe cei credincioşi. Amin.

Lucrăm învăţătură mare peste poporul Domnului meu şi al tău, o, ucenic iubit al meu şi al Său! Ne facem acoperământ peste el în ziua aceasta şi îl învăţăm pe el dreptatea a toate, dreptatea lui Dumnezeu îl învăţăm pe el. Amin.

– O, mamă a lui Hristos, Învăţătorul meu, şi mamă a mea! Când El S-a despărţit de tine prin cruce şi S-a întors întru Tatăl, El de pe cruce a rostit către tine şi către mine şi a zis pe drumul Său spre Tatăl: «Femeie, iată fiul tău, şi, iată mama ta!». O, nu e pe pământ pricepere pentru acest cuvânt al Său de mare, mare taină. M-a lăsat în urma Lui plin de iubirea Lui pentru cei păstoriţi de El până atunci şi a lăsat în mine taina iubirii Lui cea de după întoarcerea Lui la Tatăl, Tatăl Lui şi al nostru, mamă. Noi prin El L-am cunoscut pe Tatăl, iar cei credincioşi L-au cunoscut prin noi pe Fiul Tatălui după ce El S-a întors la Tatăl iarăşi, mamă. M-a dat pe mine ţie în locul Lui când a plecat, fiu al tău m-a dat, iar eu te-am luat la mine apoi şi te-am ocrotit cu ocrotire de fiu pentru mama sa şi te-am trecut durerea, te-am trecut marea durerii prin care tu ai suferit adânc atunci, iar eu lângă tine am suferit. În ziua aceea s-a născut şi taina pământului român, noua alegere a neamului lui Dumnezeu, ţara cea de azi a Domnului meu şi al tău, căci Israel n-a mai voit să fie poporul Său, iar Tatăl I-a dat Fiului tău de popor neamul şi pământul român şi Şi-a ales atunci Domnul iarăşi popor, iar astăzi El desface această taină pe pământ şi pune masă de cuvânt pe vatra neamului român, neam încreştinat atunci prin trimiterea apostolilor Săi la vestirea împărăţiei lui Dumnezeu peste oameni.

O, n-am avut cale de coborâre ca să vin în ziua mea de serbare şi să grăiesc poporului de azi al Cuvântului Hristos, dar am venit acum cu tine, mamă. Îţi zic mamă căci Domnul a spus de pe cruce: «Iată fiul tău! Iată mama ta!». Lucrarea aceasta de cuvânt a fost mereu dată de Domnul în ocrotire din fiu în fiu, căci aşa lucrează Domnul pentru lucrările Lui ca să poată El merge peste pământ prin cei credincioşi din unii în alţii, căci cei ce cred în această lucrare de cuvânt sunt cei ce o mărturisesc pe ea adevărată, iar mărturisirea credinţei lor ridică Domnului popor binecuvântat, şi mare este lucrarea celor ce dau oamenilor acest cuvânt, cuvântul venirii Domnului ca să-Şi pregătească El cea de-a doua venire a Sa, prin care lumea se va înnoi, căci iarăşi se va naşte, după cum Domnul a proorocit când ne-a dat împărţirea Evangheliei Lui peste neamuri.

O, popor de la izvor, credinţa ta s-a făcut stâncă de izvor şi vine Domnul în mijlocul tău cuvânt şi te adapă, şi Evanghelia Lui curge prin cei ce stau înaintea Lui ca să aşeze în carte cuvântul venirii Lui. Voi, cei credincioşi, nu uitaţi să fiţi ocrotitori ai celor ce vă păstoresc în Domnul, căci voi prin ei sunteţi popor al Său, şi ei v-au născut prin cuvântul Său cel de sus şi sunteţi. Fiţi sfinţi cu credinţa şi mari cu ascultarea, căci tulburi sunt valurile celor ce izbesc în stânca din care voi beţi ca să fiţi ai lui Hristos acum pe pământ. Fiţi ai celor din care Domnul izvorăşte peste voi, nu fiţi ai celor ce se răzvrătesc şi răzvrătesc, după lucrarea pe care ei şi-au ales-o după ce au fost miluiţi, şi care au uitat apoi de iertarea păcatelor lor cele de demult, că iată, cei ce au băut din această stâncă necunoscând, nevrând ei să cunoască dreptatea Domnului şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii Domnului ei nu s-au supus, căci la Domnul este îndreptăţit cel ce crede, precum este scris, iar proorocii spun: «Domnul pune în Sion piatră de poticnire şi stâncă de sminteală, şi cel ce va crede în El nu se va ruşina». Amin.

Voiesc, Doamne, şi voiesc, mamă, să stau în sfat cu poporul în ziua aceasta, căci am aflat intrare la el acum şi vreau să-l povăţuiesc pe el ca pe biserica lui Dumnezeu şi să arăt binele şi răul din el şi să-l deprind cum să stea şi cum să lucreze frate cu frate în via şi pentru via Domnului, căci via care rodeşte aguridă nu se poate pune pe masă din rodul ei, şi e de învăţat pentru aceasta. Voiesc să am lucrare de ucenic al Tău în ziua aceasta peste poporul Tău, Bunule Doamne, căci Tu eşti plin de suspin pentru calea Ta cu el şi pentru ispitele care-l împresoară pe el dinăuntru şi din afara lui. O, dacă voieşti, aşează-mă, Doamne, Tu înaintea poporului Tău. Amin.

– Voiesc! Binecuvântată să-ţi fie lucrarea de ucenic al Meu peste poporul Meu de azi, peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi, peste cei ascultători şi peste cei neascultători. Voiesc să biruiesc prin poporul Meu cel credincios, voiesc, şi vin cu sfinţii Mei ca să-l ajut pe el. Amin.

– O, mamă a Fiului Tatălui ceresc şi mamă a mea de când El te-a dat mie de pe cruce grăind! Tu ai întâietate acum, că e ziua ta de serbare, şi lucrăm pe rând şi vom povăţui poporul cel credincios, căci numai cei credincioşi primesc povaţă, numai ei învaţă, numai ei primesc. Amin.

– O, ucenic iubit al Fiului meu, e grea de purtat coborârea Domnului şi a sfinţilor Săi la popor prin cei ce Ne coboară pe pământ, căci ei n-au sprijin pentru aceasta de la mijloc. Ar fi acum să le dăm un picuţ de răgaz şi să Ne întoarcem apoi în carte ca să lucrăm. E mult de lucru, şi cu greu lucrăm, căci au venit în popor şi dintre cei iubitori de sine şi de loc aparte lângă Domnul cu dorirea lor, dar la sporul Evangheliei trebuie lepădare de sine, trebuie ascultare şi supunere şi trebuie atâta iubire cât să poată ea să nască credinţă în cei ce aud acest cuvânt al facerii din nou. Cuvântul cel de azi al Fiului meu a rostit peste acest popor cu ani în urmă şi a zis să nu fie creştin bolovan pe calea Lui cu acest popor. Îl rugăm pe poporul Domnului să se aşeze la învăţat, căci suntem azi învăţători peste el pentru viaţa lor. Mi-a fost tare milă că te-am văzut cum n-ai putut intra în carte cu câteva zile în urmă când a fost ziua ta de sobor între sfinţi. I-ai găsit pe cei din porţi dărâmaţi de la veghe pentru venirea Domnului cu sfinţii Săi. Lucrăm acum împreună, aşa cum ne-a aşezat Fiul meu Hristos când te-a dat mie de pe cruce fiu ca să Se întoarcă El la Tatăl şi să te am pe tine în locul Său pentru viaţa mea cea plină de durere şi de dor, aşa cum am rămas eu în urma Sa.

O, popor al Domnului, deschide-ţi voinţa şi apoi înţelepciunea ca să auzi şi să împlineşti şi să poţi să împlineşti. Voi, fii şi fiice, trebuie să staţi cu cartea deschisă pentru orice stare, căci cartea Domnului cu voi e cartea înţelepciunii cea pentru voi, şi e cartea judecăţii pentru cei necredincioşi acestui cuvânt. Luaţi din carte, luaţi cu cei ce ştiu să ia din ea pentru fiecare stare, pentru fiecare rană, pentru fiecare boală şi primiţi-i pe ei, căci bolile sufletului sunt rele înăuntru şi în afara celui bolnav şi pot dăuna în jur pe semeni, căci scris este că puţin aluat dospeşte toată frământătura.

O, să se vindece fiii şi fiicele acestei lucrări de duhul de femeie, care este duh uşuratic, duh iubitor de sine în om, duh al nemulţumirii, duh al răzvrătirii şi duh al închipuirii, iar închipuirea este boală cu chin în cel ce o are pe ea şi nu umblă după vindecarea ei. O, duhul închipuirii dă să lovească în porţi din mulţi din cei ce îl păstrează pe el în ei ca hrană a minţii lor. El dă să tot învinuiască şi să slăbească porţile Domnului şi pe străjerii poporului sfinţit, căci cei ce n-au auzit pe Domnul, Care adesea a vestit că toate se sparg în porţi, aceia dacă nu iau să citească în carte sau să-i primească cu deschidere pe cei ce pot să le arate lor de la Domnul, rămân ei tulburători de la mijloc, rămân cu duhul închipuirii lor, şi iată, trebuie să fie şi aceasta ca să iasă la lumină cei încercaţi prin multe ispite, şi apoi biruitori cu Evanghelia Domnului peste pământ.

O, greu se mai zideşte în om împărăţia lui Dumnezeu! Nu ştie omul să primească pe ziditorii lui şi să le deschidă lor! O, nu mai e vremea să nu ştiţi, fii şi fiice ale lui Dumnezeu-Cuvântul! Cei ce sunteţi nemulţumiţi şi răvăşiţi între cei ce sunt poporul Domnului, fiţi credincioşi ca să vedeţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura, şi nu va lăsa Domnul aluatul cel stricat ca să-l strice pe cel bun, căci Domnul este Mielul Cel biruitor, nu Cel biruit este El. Fiţi ascultători, fiţi primitori de sfat şi de trezire pentru lucrarea facerii voastre, căci cu greu se zideşte în voi împărăţia cerurilor, dar primiţi-i pe ziditori ca să vă lucreze ei, după cum Domnul a orânduit să fie şi să se lucreze în poporul Său. O, lucrarea de fiu este ascultarea, iar cine nu poate să fie fiu ascultător, nu poate să fie moştenitor al tatălui său. Vă vom învăţa ce este ascultarea şi cum lucrează ea. Aşezaţi-vă! Vă vom învăţa pe voi în ziua aceasta. Amin, amin, amin.

– O, mama Mea, le dau acum să meargă să aducă slujire şi cinstire zilei tale de serbare şi să se hrănească unul pe altul cu cele din carte, mamă, şi să stea ei cu cartea pe masă, mamă, şi apoi Ne aşezăm cu toată hrana pe masă, mamă. Trebuie povăţuiţi mulţi în poporul de azi ca să nu cadă ei, mamă, că e vremea rea, e vremea cu cădere din har, mamă, iar cei răvăşiţi prin duhul închipuirii se apleacă greu să ia povaţă şi să creadă în sprijinul dat lor pentru viaţa lor, mamă. Cei ce au căzut din bărcuţa Mea cu fii ar fi să le fie pildă înfricoşătoare şi de trezire celor ce dau unii după alţii să se clatine şi să cadă afară, iar afară este molia, care ar mânca toată zestrea pe care ei o au dată de Mine ca să fie ei bogaţi întru ale Mele între fiii oamenilor. Vai celor ce se opresc în sfat cu cei răzvrătiţi şi care răzvrătesc prin răzvrătirea lor! Mereu am spus aceasta, şi am spus aşa ca să-Mi ocrotesc poporul. Vai celor ce cad în nepăsare de cuvântul Meu de peste ei, mamă! Vai celor ce ascultă cuvânt răzvrătit de la cei răzvrătiţi! Aceia sunt otrăviţi de otrava răzvrătirii, de otrava îndoielii şi sunt cei ce cad în neascultare apoi, şi sunt cei ce se răzvrătesc pentru dreptul de fii, dar la aceştia Eu le spun că lucrarea de fiu este ascultarea, nu răzvrătirea, iar cel ce nu poate să fie ascultător nu poate să fie moştenitor al tatălui său. Amin.

Aşează-te, poporul Meu, aşează-te frumos înaintea celor din cer, care vin să te ajute să stai înaintea Mea, să stai frumos, fiule, şi apoi să stau Eu înaintea ta pentru lucrul Meu cu tine peste pământ. Învaţă, tată, învaţă din zi în zi mai mult să ştii tot mai desluşit de ce ai venit tu să fii cu Mine, şi numai aşa va fi să ştii să stai şi ce să lucrezi, căci pentru lucrul Meu cu tine ţi-am deschis să vii, şi nu de altceva ţi-am deschis.

O, ai grijă de Domnul Dumnezeul tău! Acesta este lucrul tău lângă Mine, poporul Meu. Ai grijă de Mine, nu de tine, tată! Aceasta n-au ştiut să facă cei ce au venit şi au plecat şi au lăsat dureri pe faţa Mea. O, ai grijă de Domnul Dumnezeul tău, poporul Meu, şi atunci vei învăţa dreptatea Sa, dreptatea care va rămâne în pământul celor sfinţi, precum este scris. Amin, amin, amin.

În zi de praznic de acoperământ ceresc peste tine te iau în Duhul Meu şi te povăţuiesc cu duh dătător de viaţă, poporul Meu. Ai nevoie mereu, mereu de povaţă peste tine, şi dacă n-aş mai veni cuvânt la tine tu ai slăbi, tu te-ai micşora pentru calea Mea cu tine, căci vremea e grea, iar satana are multă, multă lucrare ca să-Mi frângă Mie luntrea spre tine şi ca să te smintească pe tine de pe calea Mea. Eu însă stau înaintea ta cuvânt, căci te-am ales să-Mi fii fiu, iar tu să nu uiţi că fiul ascultă cu credincioşie şi că acela este fiu, şi că fiul iubeşte cu ascultare şi că numai cel ce iubeşte, numai acela ascultă şi se umple de Dumnezeu ascultând, căci aceasta este plata celor ce ascultă, şi plata lor este Dumnezeu. Amin.

Mama Mea Fecioara se întăreşte la veghe pentru neamul român, dar el a părăsit toată împlinirea pe care Eu, Domnul, i-am cerut-o omului pe calea lui pe pământ. O, biserica neamului român nu mai veghează cu Mine peste acest neam, căci unui neam, ca să iubească el pe Dumnezeu şi binele lui de la Dumnezeu, îi trebuie păstori treji şi plini de jertfă sfântă de la ei înaintea Mea şi înaintea turmei Mele, ca să fie ei mijlocitori neamului peste care ei se aşează în numele Meu. Te am pe tine popor iubitor de calea Mea cea sfântă pe pământ şi la tine vin şi te rog, tată, să te aşezi la rugăciune cu strigare pentru poporul român şi să-ţi aduc Eu zile de post cu binecuvântarea Mea peste ele, ca să Ne fie lucrarea cu post şi cu rugăciune, căci satana vede slava Mea cu tine în mijlocul acestui neam, vede şi aude cuvântul Meu de peste tine şi e tulburat de mult, de mult, şi se tot zvârcoleşte şi pune duh de răzvrătire în cei ce s-au aşezat să tocmească soarta neamului român. O, ce duh rău a intrat în cei ce se răzvrătesc la porţile acestei ţări, ţara Mea de venire iarăşi de la Tatăl la om!

O, liniştiţi duhurile voastre şi deschideţi ochii mari pentru voi şi pentru neamul român, căruia voi voiţi să-i tocmiţi soarta, voi, cei ce v-aţi aşezat peste el mari de la voi înşivă! O, oare nu vreţi să fiţi fraţi, toţi fraţi între voi şi cu milă frăţească unii pentru alţii? O, ce este ceea ce vreţi voi să faceţi în vreme de mare cumpănă, vreme adusă de voi peste acest neam? Vreţi, oare, să fac Eu durere peste voi ca să vă liniştiţi duhurile şi să lucraţi apoi înţelepţeşte ca în cer, nu ca pe pământ, aşa cum lucraţi voi?! O, cum să fac cu voi ca să luaţi din cer cale bună pentru ca să ştiţi de la Mine, din Duhul Cel de sus, căci pe pământ e duhul întunericului cu voi, şi voi daţi să faceţi voi lumină când voi nu iubiţi lumina, ci iubiţi minciuna? O, nu aşa, nu aşa se face lumină, fii români! Lăsaţi, tată, la o parte gândirea la voi înşivă cu sânge rece şi luaţi în voi iubirea cea frăţească, cea duioasă, cea dreaptă şi strigaţi la Mine îngenuncheaţi, şi postiţi şi ridicaţi rugăciune la cer ca să fac Eu, Domnul, izbăvire pentru voi, nu voi să faceţi, căci voi sunteţi nedrepţi unul cu altul şi unul pentru altul şi folosiţi iubirea de sine şi minciuna şi duhul de dezbinare pentru această iubire de sine şi vă faceţi rău unul altuia şi neamului întreg de pe acest pământ binecuvântat, şi pentru care străbunii lui strigă din pământ la Mine, din pământ şi din cer, fii români! O, Mă apropii rugător în sfatul vostru. Sunt cu Duhul plin de cuvânt coborât pe vatra neamului român, şi de mai bine de cincizeci de ani suflu cu Duhul Sfânt din gura Mea cuvânt ca să ajung să cârmuiesc apoi spre duh de patrie cerească acest neam, căci duhul acestui popor se tot depărtează de privirea spre cer, iar Eu am scris pe fruntea acestui pământ patrie cerească, fiindcă Eu, Domnul, aceasta voi face din ea pe pământ, şi iată, duhul lui satana se tulbură şi tulbură şi se încearcă cu puterea Mea, încă se încearcă. Eu însă sunt Mielul Cel junghiat, sunt Mielul Cel biruitor prin înviere, şi duhul învierii am de lucrat peste acest neam ales Mie de Tatăl pentru sfârşit de timp.

Amin, amin grăiesc vouă, celor ce staţi să tocmiţi în zilele acestea soarta cea de la voi peste neamul român: Eu, Domnul, pun în veghe şi în lucru oştirile de sfinţi şi de îngeri pe tot cuprinsul acestui tărâm şi peste neamul de pe el şi-Mi voi aduce la împlinire voia Mea, şi pun pe poporul cuvântului Meu din mijlocul acestui neam, îl pun la rugăciune cu strigare aşa cum Eu îl povăţuiesc să ceară la Dumnezeu pentru acest neam. Aşezaţi-vă şi voi în duhul umilinţei, în post şi rugăciune cerând la Mine voia Mea peste voi, căci voia voastră e voia omului, şi nu e bună voia voastră împotriva voii lui Dumnezeu pentru acest neam, care îşi are soarta din cer, nu de pe pământ pentru zilele venirii Mele iarăşi cuvânt pe pământ. Vin cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc popor pentru ziua venirii Mele cu slavă, cu Duhul Sfânt şi cu foc, zi la care oamenii nu vor putea lucra decât cu iubire de Dumnezeu sau cu părăsire de Dumnezeu, şi apoi unii vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt, iar alţii cu foc, precum Eu am proorocit să fie în ziua Mea de slavă, după ce şapte veacuri şi mai bine am aşteptat omul să se întoarcă măcar acum, la sfârşit, în ţara din care a căzut la început.

O, e păcat, fii români, e păcat să fie ură şi dezbinare între voi. Vedeţi ce vă învaţă Scripturile şi luaţi din ele şi lucraţi după ele, nu după voi, că e păcat să călcaţi peste cuvântul lui Dumnezeu pentru cuvântul vostru, pentru voia voastră. O, opriţi-vă de la acest păcat, că iată, azi strig Eu, Domnul, cuvânt peste voi! Umiliţi-vă şi veniţi spre pocăinţă şi luaţi din cer ajutor peste tulburările dintre voi, şi care se răsfrâng pe umerii acestui neam, care nu mai ştie, săracul, să deosebească stânga de dreapta sa! O, cine să-l înveţe pe el, cine să-l ajute pe el să pună pasul cel bun? Eu, Domnul, Eu cobor cuvânt peste el şi îl învăţ pe el din cer. Amin.

O, nu dormi, tată, nu, neam român! Scoală-te din amorţire, scoală-te cu mintea şi primeşte-Mă! Eu, Domnul, Eu Însumi Mă fac peste tine cuvânt ca să te trezesc la veghe. Nu sunt cu milă de tine cei ce s-au ridicat acum cu răzvrătire la porţile tale să facă ţie soartă. Ei dau să-şi facă lor, nu ţie soartă, iar tu eşti sărmană de părinţi şi de binefăcători, dar ai în cer părinţi bravi şi îi ridic pe ei lângă armatele cereşti ca să biruiască pentru tine, căci tu eşti sub cruce grea şi nu vezi lumina care să-ţi arate soarta, căci au ascuns-o pe ea cei ce s-au aşezat peste tine ca să te stăpânească. O, de s-ar fi aşezat ei să te păstorească, să te îngrijească! O, nu, nu de aceea s-au aşezat ei peste tine, ci de dor de slavă deşartă s-au aşezat ei şi ţi-au supus duhul duhului lor, şi merg spre pieire cei ce se joacă cu viaţa ta, şi voi ridica din tine un neam drept şi cu mâinile curate ca să păstorească şi să te îngrijească la bine şi la greu şi te voi călăuzi spre duh de patrie cerească, o, ţară a venirii Mele azi, căci stau cuvânt în mijlocul tău şi asta fac. Fac ceea ce Tatăl Îmi spune să grăiesc şi să fac. Amin.

O, aşează-te, poporul Meu de la izvorul Meu de cuvânt şi de peste tot cât eşti şi te hrăneşti cu Duhul şi cu cuvântul venirii Mele în mijlocul neamului român, şi hai, tată, să punem proptele şi biruinţă. Hai, Noi de sus din cer, şi voi de jos de pe pământ, căci neamul român este iarăşi la grea răscruce, la grea încercare din mijlocul lui. Eu, Domnul, îţi voi spune ţie cum să ceri la Mine pentru acest neam, alături de cele ce te-am învăţat până acum să ceri şi să stăruieşti înaintea Mea pentru el, şi prin el pentru toţi de pe pământ apoi, care vor vrea şi vor lua calea păcii prin duh de umilinţă şi de pocăinţă şi de înviere prin acestea. Amin.

Şi acum intru la tine şi te povăţuiesc pentru viaţa ta cea veşnică, pentru iubire veşnică în tine, căci Eu cu iubire veşnică te-am iubit şi te iubesc, poporul Meu de azi, şi fericiţi sunt şi vor fi toţi cei cărora Eu, Domnul, pot să le dăruiesc lor acest har, acest veşnic dar, iubirea Mea cea veşnică lor! Te-am ales să-Mi fii fiu. Nu uita că fiul ascultă, că fiul iubeşte prin ascultare pentru fericirea lui, pentru moştenirea lui cea de la Mine.

Te povăţuiesc, poporul Meu, să iubeşti duhul de biserică, tată, şi să-l urmezi pentru viaţa ta şi a Mea prin biserică, fiule. Biserica are sobor, şi fără sobor ea nu este biserică. Ea trebuie să lucreze după hotărâri întemeiate peste orice stare sau pricină, şi toate se judecă de către soborul ei cel din apostoli zidit în mijlocul ei. Biserica este cea care are cap şi trup, şi nu se poate cap fără trup sau trup fără cap. Biserica este cea slujită de cei ce o păstoresc şi o îngrijesc pe ea, iar ea trebuie să lucreze în Duhul lui Dumnezeu, în duhul iubirii cea de sus şi al ascultării pentru cele de sus, aşa cum a fost ea aşezată de Mine şi de urmaşii Mei, de ucenicii Mei cei de la început, cei pe care Eu i-am trimis după învierea Mea să vestească împărăţia cerurilor şi să aşeze biserica Mea din loc în loc, din cetate în cetate pe pământ şi să fie ea apoi turma Mea, rodul Meu, rodul propovăduirii apostolilor cei de la Mine născători de turmă sfântă pe pământ. Amin.

Mama Mea Fecioara vă dă în ziua ei de serbare pe ucenicul Meu Ioan ca să vă păstorească el în ziua aceasta şi să apostolească el din cer peste voi, numai tu să ai iubire şi să iei şi să asculţi apoi ceea ce Duhul grăieşte ţie, poporul Meu, biserica Mea cea de azi. Amin.

– Scrieţi voi, cei ce scrieţi; scrieţi şi daţi de veste bisericii de azi a Domnului, poporului cuvântului Său daţi de veste ceea ce Duhul grăieşte! Eu, Ioan, apostolul lui Hristos, vă învăţ în Duhul Sfânt trezirea spre duh de biserică lucrătoare prin sobor, căci taina iubirii de Dumnezeu este ascultarea de El şi de soborul bisericii Lui, căci El prin apostoli veghează şi Îşi îngrijeşte turma Sa.

Am purtat şi port pe pământ taina iubirii Lui cea de după întoarcerea Lui la Tatăl, căci El m-a vestit să fiu până la iarăşi venirea Lui, şi sunt, aşa cum El a orânduit. Mă port pe pământ din loc în loc şi sunt mereu peste tot o dată ca şi Învăţătorul meu Hristos, iar El este în mine până la sfârşitul veacului. Întru cele ce nu se văd sunt eu, şi cu carul lor mă port şi sunt peste tot şi sunt, căci Domnul, Cel veşnic viu, a spus acum două mii de ani: «Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată!», şi acesta este fructul credinţei cea plină de puterea ei în om: să nu moară omul niciodată, aşa cum trebuia să rămână omul cel întâi zidit, dar pe care neascultarea l-a smuls din taina aceasta, şi de atunci viaţa omului s-a mutat în veşnicie, şi el a rămas fiu al morţii pe pământ, iar după sfârşitul lui merge să-şi ia plata pentru cele ce face pe pământ.

Stau în duh de învăţătură peste voi şi vă învăţ că biserica nu calcă pas după voia ei, ci după duhul cel sobornicesc, care cârmuieşte biserica, iar biserica cea de la sfârşit trebuie să lucreze ca la sfârşit, mult mai mult şi mai sfânt ca biserica cea de la început. Când a plecat Hristos la Tatăl ne-a spus, mamei Fecioare şi mie: «Femeie, iată fiul tău, şi, iată mama ta». Această învăţătură să fie înţeleasă de voi, cei de azi poporul Domnului, şi ca nişte fii să ascultaţi de cei puşi de Domnul peste voi, şi unii pe alţii să vă hrăniţi cu duhul ascultării de Dumnezeu prin grija celor ce vă călăuzesc. O, părăsiţi, părăsiţi mintea de sine, părăsiţi-o cu desăvârşire, căci omul nu pătrunde cu mintea acolo unde numai Domnul poate şi cunoaşte, căci scris este: «Numai omul însuşi şi Domnul este Cel ce ştie pe cele din om cum sunt», dar primiţi pe Domnul prin cei în care El rămâne între voi lucrând şi cârmuind, şi nu luaţi din mintea voastră, căci duhul închipuirii lucrează văzut şi nevăzut pentru cei ce îl urmează pe el, şi este diavol duhul închipuirii. Vă povăţuiesc ca pe biserica lui Dumnezeu, lăsaţi-vă în toată vremea descoperiţi cu cele din voi, cu cele care intră în voi ca să vă zidească sau ca să vă şubrezească, dar dacă nu învăţaţi bine lecţia şi lucrarea inimii curate nu veţi putea lucra bine această lucrare a luminii, iar inima curată este cea care este cunoscută de toţi cu toate cele din ea bune şi rele, vii sau moarte, vremelnice sau veşnice în om.

O, se văd între voi dezbinări, nemulţumiri, cârtiri, critici, păreri de sine, învinuiri ştiute şi neştiute, lipsa umilinţei, duh de judecată, şi peste toate acestea, despărţiri, ca răsplată pentru acestea. Grăiesc vouă cu multă apropiere, cu mult firesc în grai ca să vă pot apropia şi ca să puteţi lua învăţătură. O, felurite sunt bolile sufletului, iar voi mult aţi fost învăţaţi mulţi ani şi mult. Deschideţi cartea învăţăturii şi n-o mai închideţi apoi şi lăsaţi-o pe masă mai mult decât pâinea, mai mult decât apa. Nici o vreme n-a purtat în ea atâta învăţătură din cer câtă coboară astăzi pe pământ la voi. Sunt ani de când Domnul vede la unii din voi răceală pentru învăţătură, fugă de învăţător din pricina otravei îndoielii din voi, căci mintea de sine vă lasă fără învăţător peste voi. Sunt între voi dintre cei care nu au crescut pentru această învăţătură, iar în turma aceasta se vine la învăţătură şi aşa se stă, iar cel ce nu stă aşa, acela este părăsit de învăţător, şi durerea învăţătorului este mare pe pământ şi în cer. Noi, ucenicii Domnului cei de acum două mii de ani, ne-am hrănit mult cu amara durere din partea celor ce, venind, fugeau apoi de duhul învăţăturii şi se făceau povară peste biserica lui Hristos. O, cei ce se apleacă greu spre duhul învăţăturii, aceia din pricina răzvrătirii din ei nu pot sta aplecaţi spre ascultare. Avem însă la Tatăl mijlocitor dacă prin duh de pocăinţă ne întoarcem la ziua cea dintâi a glasului Său, care ne-a aflat şi ne-a primit când am bătut. O, nu se mai poate timpul întoarce, dar se poate omul întoarce la duhul zilei cea dintâi a sa cu glasul acestui cuvânt, care naşte fii pentru înviere.

O, iese cu durere peste voi duhul îndoielii faţă de Dumnezeu şi de mersul Său de azi prin cei puşi de El pentru veghea şi îngrijirea bisericii Lui cea de azi. Vă aduc aminte de Moise în vremea când Domnul l-a cercetat pe el ca să-l trimită apoi să-l scoată pe Israel din robie. Grăia Domnul cu el pe munte din rug aprins şi îi dădea cum să lucreze şi cum să meargă la poporul cel din robie, iar Moise L-a ispitit pe Domnul şi s-a aşezat să facă sfat cu El şi I-a spus Domnului: «Cine să le spun eu lor că eşti Tu?». Atunci Domnul i-a spus lui Moise după mult sfat cu El al lui Moise: «Aruncă toiagul tău pe pământ» şi toiagul s-a făcut şarpe, şi apoi iarăşi i-a zis lui Domnul: «Întinde mâna şi apucă-l de coadă» şi s-a făcut toiagul iarăşi în mâna lui, şi apoi iarăşi Domnul i-a zis: «Ca să creadă ei că Dumnezeul părinţilor lor te-a trimis, bagă mâna ta în sânul tău», iar mâna s-a făcut leproasă ca zăpada şi Domnul i-a zis: «Iarăşi bagă mâna ta în sânul tău», şi a scos-o de la sân ca faţa trupului. O, mult a stat Moise şi a tocmit cu Domnul şi greu s-a aplecat, şi apoi Domnul i-a zis: «Du-te la Israel şi le spune: Cel ce este m-a trimis la voi». O, mult a căutat Domnul să-l aplece pe Moise prin semne ca să facă din el trimis al Său la poporul Său cel din robie ca să-l scoată pe el pe pământul cel binecuvântat pentru el. I-a fost greu şi lui Moise să lucreze cu Dumnezeu, i-a fost greu şi lui Israel să creadă şi să se supună, şi le-a fost greu şi celor ce îl robeau pe Israel, şi iată, greu mai poate Domnul cu omul pe pământ pentru om. Noi, ucenicii Domnului, am purtat în trupul şi în duhul nostru această amară durere a fugii omului de învăţătura şi de Duhul Domnului.

O, nu se stă cu pretenţii lângă Domnul, fiilor, ci se stă cu mulţumire, iar mulţumirea are umilinţa şi are ascultarea, a cărui rod este mulţumirea şi fiasca iubire pentru Domnul şi pentru cei ce călăuzesc pe toţi cei ce vin să aleagă calea spre cer. Când Duhul Domnului a cercetat pe vremea mea biserica şi a grăit celor şapte biserici, n-a fost cruţător Domnul pentru duhul învăţăturii cea după faptele şi starea fiecărei biserici. Aşa trebuie să primiţi şi voi, căci adevărul despre voi vă eliberează, şi numai el poate aceasta. O, mai multă şi mai multă trecere are la Domnul un creştin păcătos, care-şi recunoaşte vina, şi pentru ea îmbrăţişează o viaţă plină de pocăinţă, decât un creştin răzvrătit prin nemulţumirea lui, şi care răscoleşte pe mulţi spre răzvrătire şi spre duh de judecată şi de îndoială şi de cădere din har, şi nu-şi agoniseşte unul ca acesta pacea şi odihna, căci le dă pe ele în schimbul duhului răzvrătirii, iar răzvrătirea este diavol în om, şi sunt nemulţumiţi cei răzvrătiţi şi nu iubesc aceştia nici pacea lor, nici pe a altora, nici pe a Domnului, chiar dacă îi auzi că pace vor, că pace caută.

Vă îndemn spre iubire cu umilinţă, în duh de biserică. O, nu e bine să vă lăsaţi să cădeţi din har, căci cei ce nu au unitatea duhului între ei şi pacea aceasta, care îi leagă, aceia nu sunt ai bisericii, ci sunt cei ce o răzvrătesc şi o împart pe ea, fugind din trupul ei şi căzând în lături fii şovăielnici.

O, veniţi-vă în fire voi, cei ce aţi apucat să lucraţi atâta de greşit! Părăsiţi-vă mintea cea greşită şi daţi drumul celor robiţi de mintea din voi, căci Domnul v-a învăţat să nu muriţi unii prin alţii făcând ruşine bisericii Lui!

O, staţi cu cartea deschisă şi citiţi tot cuvântul ei! Aveţi grijă de Domnul, nu de voi, fiilor! Aceasta n-au ştiut să facă cei ce au fost şi au plecat de lângă acest izvor şi de lângă voi. S-au lăsat biruiţi, s-au lăsat sub vină cei puşi de Domnul să vă călăuzească, dar aşa cum sunt ei de îngenuncheaţi acum, vor să vă ajute cu Domnul, nu singuri, nu, fiilor, căci ei sunt umiliţi şi sunt fără putere după atâta umilire de la cei ce zic că sunt răi cei ce vă cârmuiesc pe voi de la Domnul.

O, nu sunteţi răi, voi, copii veghetori pentru venirea şi pentru lucrarea Domnului cu poporul, nu sunteţi răi, chiar dacă vă zic răi creştinii răzvrătiţi şi nemulţumiţi, dar vă încordează mersul şi lucrul cei încordaţi prin firea lor şi cărora nu le ajunge dreptatea, căci precum este scris în Scripturi, aşa lucrează aceştia şi, «voind ei să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus», şi nu-i poate Domnul pune pe aceştia nici la cei reci, nici la cei căldicei, nici la cei fierbinţi, şi nu mai ştie Domnul unde să mai fie ei, şi nici ei nu ştiu, iar Domnul Îşi povăţuieşte mereu poporul spre zidire, numai să stea el la facere prin voi. Amin.

O, vă trebuie ziditori, fiilor care aţi venit să fiţi popor al Domnului! Nu staţi fără ocrotire peste voi, nu se stă aşa în poporul Domnului! Satana vă îndeamnă să vă răzvrătiţi, să vă răsculaţi, să vă nemulţumiţi, şi vă vrea răul prin acestea. Fiţi toţi acelaşi aluat, căci puţin aluat rău dospeşte toată frământătura şi suferă cei mulţi de la cei puţini, care nu ştiu să stea ascultând şi crezând cu mulţumire şi cu umilinţă de iubirea Domnului cea pentru fii. O, iubirea trebuie meritată, fiilor. Pentru ea trebuie să daţi fără să aşteptaţi răsplată. O, cercetaţi-vă şi lăsaţi-vă cercetaţi cu de-amănuntul ori de câte ori facerea cea de sus se îndreaptă spre voi, căci biserica lui Hristos are ca lucrare facerea omului, fiinţa lui cea nouă, înnoirea a toate în om, cer nou şi pământ nou în om şi Ierusalim nou pe pământ, zidit din fii vii, destoinici pentru cele din cer pe pământ acum, în zilele când Domnul vine să împlinească această Scriptură, proorocită de El peste mine mai înainte de trecerea mea în cele ce nu se văd, căci ca şi Domnul eu n-am stat în mormânt, ci am ieşit şi sunt viu, aşa cum şi mama Fecioară a ieşit şi este vie, şi suntem cu trupul şi stăm în cele ce nu se văd şi lucrăm cu cerul pe pământ pentru cei credincioşi şi sfinţi, căci aşa lucrare au cei ce nu mor niciodată, şi iată, cel ce crede în Hristos nu moare. Amin.

Îţi hărăzesc ţie, popor al lui Hristos, credinţă ca a mea, şi tot aşa şi iubire, şi tot aşa şi viaţă şi duh dătător de viaţă prin tine peste mulţi. O, să nu iubeşti moartea! Faptele ei să le dai de la tine, căci Domnul vine pe pământ în toată slava Sa, şi toţi cei ce ştiu să creadă în El aşa cum am crezut eu Îl vor vedea pe El şi vor rămâne cu El şi vor merge cu El oriunde va merge El, şi de la El nu vor mai ieşi, precum este scris, căci Duhul Domnului, Cel ce m-a aşezat să scriu bisericilor, a spus atunci: «Aceasta zice Cel sfânt şi adevărat, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, şi Cel ce închide şi nimeni nu va deschide: pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu, şi afară nu va mai ieşi, şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, al Noului Ierusalim, care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu, şi numele Meu cel nou». Amin.

Eu, apostolul Tău Ioan, Bunule Învăţător, mă aşez cu duioşie şi cu mare iubire alături de mama Ta şi a mea, mama Fecioară, împreună cu toţi rugătorii din cer, pentru duh de rugăciune cu strigare laolaltă cu fiii poporului Tău de azi pentru neamul român şi pentru soarta lui cea de la Tine cu el. Duhul Tău să pogoare cu voia Sa cea de sus în toţi cei care vor avea de hotărât pentru soarta neamului român în zilele acestea de cumpănă când unii veghează pentru bine, iar alţii se răzvrătesc şi răzvrătesc acest neam, ameţind mintea lui. O, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ acum pentru neamul român! Mi-am alinat dorul şi aşteptarea şi am grăit cuvânt apostolesc în mijlocul poporului Tău, şi mult i-aş mai fi grăit lui privindu-l pe el peste tot pe unde el este şi păşeşte mai mult sau mai puţin cu pasul său pe calea lui cu Tine în zilele acestea. E strâmt însă pentru Noi şi pentru cuvântul cel de sus în inimile multora care nu ştiu să înţeleagă taina Ta cu poporul Tău de azi. Eu, ca şi Tine le hărăzesc lor pace.

Pace vouă, fii ai Cuvântului-Hristos! Vă amintesc vouă porunca cea nouă şi lucrătoare prin graiul ei: «Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi sminteala nu se află întru el, iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce pentru că întunericul a orbit ochii lui. Cine zice că este în lumină, şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum, dar iată, întunericul se duce, şi lumina cea adevărată începe să răsară, căci voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate».

Fiţi fii ai Adevărului Hristos şi fiţi credincioşi şi sfinţi. Cei credincioşi sunt cei sfinţi, iar cei sfinţi sunt cei credincioşi şi statornici în iubire, şi prin ea în credinţă. Amin. Învăţaţi în toată vremea să trăiţi între voi taina frăţiei sfinte, lucrarea cea cu lumină pentru frăţia dintre voi, dar nu lucraţi ca voi! Lucraţi ca Domnul, lucraţi ca Domnul, fiilor! Lucraţi, lucraţi călăuziţi, ca să fiţi fii! Amin, amin, amin.

– O, apostol iubit, tu ai biruit prin iubire moartea şi eşti viu şi iubeşti şi lucrezi iubind şi tainic lucrezi. Tu eşti fiul meu, cel de sub crucea Fiului meu Iisus Hristos când El Şi-a pregătit prin cruce suirea iarăşi întru Tatăl. Tu eşti fiul iubirii, căci Dumnezeu este iubire şi eşti fiul lui Dumnezeu şi al meu, precum Hristos este, şi eşti taină nedesluşită până în zilele acestea. Eu sunt mama Lui şi a ta şi a celor ce iubesc ca voi. Ţi-am dat cale cu lărgime ca să cuvintezi în mijlocul neamului român peste poporul de la izvorul de cuvânt al Fiului meu. Multă şi duioasă ţi-a fost limba şi tot pe atât de dulce, dar puţin ai lăsat din ea peste biserica Lui de azi de nou Ierusalim pe pământ. O, strâmtă e calea Domnului de la cer la pământ, căci strâmtă e pentru ea inima din om! O, câtă şcoală de sus, câtă naştere de sus coboară Domnul pe pământ prin cuvântul Său de azi! Pace ţie, ucenic iubit, cel ce ai lucrat în ziua mea de serbare peste poporul cel de azi al Fiului meu! Amin.

O, fii ai cuvântului Fiului meu Hristos în zilele acestea, luaţi, luaţi din duhul lui Ioan cel iubit! Porunca cea nouă, pe care el o dă celor credincioşi, este duhul frăţiei şi iubirea cea împotriva urii dintre fraţi şi a întunericului dintre ei, căci cei ce nu iubesc pe fraţi n-au cunoscut încă lumina. Eu iarăşi mă bucur cu cei din cer că aţi luat din cer învăţătură vie. Luaţi şi mâncaţi şi staţi în duhul luminii între voi ca să învăţaţi prin el iubirea cea dintre voi, cea pentru Hristos iubire, cea care vă apără de iubirea de voi, căci iubirea de voi vă lucrează moarte. Luaţi din duhul lui Ioan, care prin iubirea din el şi-a nimicit moartea, şi este viu prin iubire, căci este sfânt cu duhul, cu trupul şi cu sufletul, şi credinţa lui l-a ţinut viu, şi este viu ca şi Fiul meu, şi este fiul meu, căci este ca mine, în iubire şi în Dumnezeu. Amin.

Ne aşezăm în fierbinte duh de rugăciune cu strigare pentru voia Domnului peste neamul român, fiilor. Stau lângă voi rugătoare şi iau cerul în rugăciune cu noi şi cerem pentru neamul român, cerem la Domnul ca să primim prin stăruinţă, iar Domnul ne va da nouă, şi noi vom lua şi aşa vom lucra prin cererea noastră pentru voia Sa peste acest neam mereu încercat şi zdruncinat pe pământ, căci duhul rău îi ştie alegerea şi aduce răzvrătirea lui în mijlocul lui prin cei necredincioşi Domnului în neamul acesta.

Am stat cu voi cu masă cerească şi cu apostoli lucrători pentru voi. Fiţi primitori de învăţătură, fiilor. Luaţi în voi duhul îndemnării duhovniceşti. Aveţi vină mare dacă nu vă îndemnaţi de-a pururi unii pe alţii pentru cele duhovniceşti între voi, pentru Domnul între voi. O, spălaţi-vă de vina aceasta şi fiţi lucrători duhovniceşti în toată vremea. Pace vouă! Dau Fiului meu Hristos să vă pecetluiască în ziua mea de serbare prin glasul Lui de Păstor peste voi!

Ale Tale dintru ale Tale să le dai lor, o, Fiule Iisus Hristos al meu! Am stat cu ei la masă cerească în ziua mea de serbare, iar Tu eşti începutul şi sfârşitul întru toate şi în tot cuvântul cel din cer venit peste ei. Sfârşesc acum ca să sfârşeşti Tu cuvântul cel de azi, căci Tu eşti Alfa şi Omega, iar noi toţi întru Tine suntem, cele din ceruri şi cele de pe pământ, întru Tine toate, o, Doamne. Amin, amin, amin.

– Sfârşim acum cuvântul, mama Mea, că Mi-e milă de ei, de cei ce Ne poartă din greu ca să fim pe pământ cu cuvântul venirii Mele din zilele acestea, mamă.

O, pace vouă, copii din porţi, şi prin voi pace poporului Meu cel veghetor şi ascultător! Cuvântul Meu e mare şi e mult, dar se face mic şi puţin atât cât poate omul să-l poarte şi să-l primească cel ce are voia sa în firea lui. Tot aşa de mic este şi cuvântul vostru peste poporul care deschide greu pentru cele ale creşterii lui cea de sus. Umilinţa Noastră le va da lor din Noi şi va rodi ea rod de creştere în cei ce cresc anevoios pentru lucrul Meu cel mare din zilele acestea, dar cei ce lucrează cu Mine şi cu voi, aceia să lucreze şi să nu stea. Amin.

Lucraţi, lucraţi cu Mine şi pentru Mine, voi, cei ce aveţi iubire şi milă şi ascultare prin acestea, căci lucrul vostru va fi cu răsplată, tată. O, lucraţi, fiilor din porţi, şi întăriţi la lucru sfânt pe cei ce ştiu să lucreze pentru Dumnezeu şi pentru om, căci plata celor ce lucrează este plată scumpă, fiilor, şi din ea ei vor împărţi celor ce ascultă de Dumnezeu. Amin.

Împrospătez peste voi binecuvântare pentru tot lucrul ce-l aveţi de lucrat şi de împlinit în curţile Mele cu voi, şi lucraţi sub binecuvântarea Mea şi binecuvântaţi pe Dumnezeu, fiilor ascultători pentru tot lucrul Meu cu voi. Lucrând binecuvântaţi, şi binecuvântând lucraţi, ca să fie cerul cu voi, şi voi cu cerul pe pământ şi să fiţi voi cei ce uniţi cerul cu pământul pe pământul Meu cu voi, pământul Meu cel ales pentru ca să vin pe el cuvânt pe pământ la voi şi să fiu cu voi, fiilor. Amin, amin, amin.