Mă vestesc la porţi cu sărbătoarea cea de azi, şi porţile Mi se deschid, şi Eu intru cuvânt în cartea Mea de azi, şi iarăşi Mă vestesc în ziua aceasta cu nouă sărbătoare la izvor pentru cei ce vin să le grăiesc cuvântul venirii Mele şi să stea ei o clipă cu poporul Meu de la izvor şi cu poporul Meu de peste tot, care stă în voile Mele, aşteptând mereu, mereu venirea Mea la el ca să-l ţin treaz mereu pentru venirea Mea, căci cel ce nu priveghează pentru venirea Mea acela face altceva pe pământ, şi acela se face pe sine mereu aşa cum îi place lui să fie, şi face multe pentru el aşa cum îi place lui să poată.
Rostesc cu duh de binecuvântare călătorie binecuvântată spre izvorul cuvântului Meu pentru cei ce se strâng la izvor în ziua de serbare a mamei Mele Fecioara, zi de mângâiere pentru ea şi pentru Mine, Cel ce atât de dor îmi este de om şi de odihna Mea în el şi cu el, căci bucuria Mea este omul care se bucură de Mine şi cu Mine pe pământ în vreme de necredinţă peste oameni, în vreme de durere pentru Dumnezeu.
O, veniţi, veniţi voi, cei ce doriţi de pământul binecuvântării Mele de azi şi de izvorul care curge din el, izvorul slavei Mele, din care se hrănesc îngerii şi sfinţii şi toţi cei care aud glasul Meu de la izvor! Veniţi să vă mângâi şi să vă învăţ să meritaţi mângâierea cu care vin Eu de la Tatăl pentru cei credincioşi, care ca şi Mine sunt fiii Tatălui Meu prin puterea credinţei lor, prin iubirea lor de Mine, şi pe care Eu voiesc să-i dau Tatălui mereu, căci vin mereu pe pământ şi Mă fac mereu cale a omului spre Tatăl, calea sfinţilor Mei de pe pământ şi până la cer! O, veniţi să vă învăţ să fiţi numai ai Mei, căci Eu sunt Cel veşnic, şi aşa sunt şi cei ce sunt ai Mei! Veniţi să vă învăţ cu lepădarea de sine, care este cărarea omului spre Dumnezeu, cărare care se înfundă înapoi şi se deschide numai înainte şi are de capăt veşnicia pentru fericire pentru cei ce o iubesc ca şi Mine, Cel veşnic prin obârşia Mea! O, binecuvântaţi să fiţi pentru venirea voastră la izvor şi fiţi cuminţi cu duhul, cu sufletul şi cu trupul, şi învăţaţi să fiţi mereu, mereu cuminţi, căci cei mai cuminţi sunt cei ce Mă ascultă aşa cum Eu învăţ de la izvor cum să fie şi cum să stea omul înaintea Mea pe calea lui pe pământ, pe calea lui spre cer! Pace vouă, şi dulce să vă fie inima şi călătoria la izvor! Amin.
O, poporul Meu de la izvor, eşti trudit, tată, de la lucrul tău cel mult cu Mine, dar prin toată osteneala ta căleşte-te, fiule, căci avem de pregătit ziua de sărbătoare pentru mama Mea Fecioară, când vin oaspeţi la izvor ca să bea şi ca să-şi umple inima de dor, căci dorul este harul care-l ţine pe om în Dumnezeu şi care-l mână pe om spre Mine, Cel ce sunt mângâierea omului credincios şi sfânt prin credinţă şi prin dor de Dumnezeu şi prin ascultare de El apoi.
O, poporul Meu cel trudit pentru Mine la izvor, precum i-am dat lui Avraam pământul Canaanului, aşa ţi-am dat Eu ţie pământul acesta, pe care Eu Mă slăvesc acum, în zilele cele de apoi, cu slava cuvântului Meu pentru împlinirea făgăduinţelor pe care le-am rostit timp de cincizeci de ani pentru un popor credincios, care este şi care va să fie tot mai frumos prin slava cuvântului Meu de peste el şi prin credincioşia lui înaintea Mea. Te-am luat din pământul tău şi ţi-am dat pământul acesta şi te-am sădit în el ca să prăsesc din tine un popor, aşa cum l-am luat pe Avraam, şi prin credinţa lui cea neîndoielnică pentru toate câte Eu îi aduceam să lucreze, aşa a lucrat el, căci i-am zis lui când l-am schimbat de pe pământul lui pe pământul făgăduinţei Mele cea pentru el şi i-am zis: «Ieşi din cetatea ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta, şi voi face din tine popor mare şi vaşnic şi te voi binecuvânta şi voi mări numele tău până ce tu vei fi binecuvântare pentru mulţi şi vei binecuvânta pe cei ce te binecuvintează, iar pe cei ce te blesteamă îi vei blestema, şi se vor binecuvânta în tine toate neamurile pământului», şi pe această piatră am zidit Eu apoi pe Avraam, căci am lucrat aşa cum am făgăduit, precum am lucrat pentru biserica Mea când i-am făgăduit lui Petru că voi zidi biserica Mea pe piatra mărturisirii lui, iar piatra eram Eu, Iisus Hristos.
O, fii de la izvor, ce frumos şi ce ascultător a lucrat Avraam apoi pentru ca să împlinească peste el ascultarea pe care i-am dat-o înaintea Mea, căci când el era apăsat de ani a spus starostelui casei lui, luându-i mâna şi punându-i-o sub coasta sa pentru jurământ între ei, jurându-se pe Dumnezeul cerului şi al pământului ca să nu ia fiului său Isaac femeie din fiicele Canaanului, ci să se ducă în ţara lui ca să aducă lui Isaac femeie din neamul lui, şi i-a spus apoi sub jurământ: «Ia seama ca nu cumva să duci acolo înapoi pe fiul meu, căci Dumnezeul cerului, Care m-a luat din casa tatălui meu şi din ţara mea de obârşie, a grăit cu mine şi mi S-a jurat şi a spus: „urmaşilor tăi voi da ţara aceasta”, şi el va trimite pe îngerul Său înaintea feţei tale şi vei peţi de acolo soţie fiului meu». O, aşa am dat Eu pământul acesta spre moştenire poporului Meu cel credincios şi în care se vor binecuvânta toate neamurile pământului, şi el va rămâne sădit aici, şi acela va fi poporul Meu, şi pe această piatră, pe această făgăduinţă zidesc Eu pe poporul Meu cel credincios, care lucrează aşa cum Eu i-am făgăduit, ca să se numească pământul cel nou acest pământ de la izvor.
O, poporul Meu, iubirea nu cere răsplată, tată. Ea este cea care se dăruieşte, şi alta nu este ea. Ea nu se gândeşte la răsplată, ci la faptele ei, care o dovedesc pe ea că este, şi ea este cea care are statornicie şi care nu se întoarce înapoi, şi de aceea am spus Eu că după roadele lor îi veţi cunoaşte pe cei ce iubesc necăutând răsplată pentru iubire şi nepizmuind pentru ea, nemurmurând pentru ea. O, este adevărată pilda care a răsărit între oameni şi care spune despre Mine şi despre diavolul, care Mi i-a cerut pe toţi oamenii ca să fie ai lui, spunându-Mi: „dă-mi-i, Doamne, mie pe toţi oamenii, căci toţi fac voia mea”, iar Eu i-am spus: „nu, căci Eu îi voi întoarce la Mine prin fel de fel de dureri şi de necazuri şi îi voi ierta prin credinţa lor sau prin întoarcerea lor la Mine”, şi atunci el M-a întrebat: „dar cu cei invidioşi şi pizmaşi ce vei face?”, şi atunci Eu i-am răspuns: „aceia sunt ai tăi, nu sunt ai Mei, nu am ce să fac Eu cu ei şi pentru ei”.
O, poporul Meu, iubirea este cea care nu cere răsplată, tată. învaţă calea iubirii cea fără de răsplată, fiule, căci ei îi ajunge ceea ce are şi ceea ce dă, iar dacă nu-i ajunge ceea ce primeşte, atunci ea nu este iubirea, căci Eu am spus tuturor pilda cu cel ce i s-a iertat toată datoria, iar el n-a iertat apoi pe cei ce erau lui datori, ci a început să-i bată cerându-le datoria, şi apoi el, slugă vicleană cum era, a fost aruncat afară, auzind cuvintele Celui drept spunându-i: «slugă vicleană, Eu ţi-am iertat toată datoria; se cuvenea să ierţi şi tu pe cei datori ţie după ce Eu te-am iertat».
O, poporul Meu, omul pizmaş se schimbă mereu în rău, şi nu se poate schimba în bine un aşa om. O, nimeni să nu aibă pretenţie la voi, fiilor care-Mi staţi servi pentru venirea Mea cuvânt pe pământ şi pentru ca să-Mi îngrijesc Eu un popor credincios. Eu şi numai Eu vă dau de lucru pentru Mine şi pentru om. Să nu aibă nimeni pretenţie la voi, nimeni, decât Eu. Eu am acest drept în dreptul vostru, şi nimeni altul nu-l are. Voi n-aveţi nici o datorie pentru nimeni, căci de bunăvoie v-aţi dat Mie ca să lucrez Eu cu voi, ca să slujesc Eu cu voi şi prin voi aşa cum voiesc Eu pentru cei ce au ascultare de Mine şi iubire de Mine fără de pretenţie, ci mai degrabă cu datorie, cu credinţă şi cu ascultare înaintea Mea, şi dăruite acestea Mie pentru mântuirea lor, iar Eu Mă îndur de cine voiesc Eu, după cum găsesc Eu cu cale când îl văd pe om că poate cu supunere să facă lucru sfânt şi veşnic pentru Mine, şi prin aceasta şi pentru el, şi totul după socotinţa Mea măsurând, după cum găsesc Eu cu cale să lucrez, şi Eu Mă sfătuiesc cu Tatăl în tot ceea ce lucrez şi împlinesc, iar omul trebuie să fie cel mulţumit. O, nimeni, nimeni să n-aibă pretenţie la voi pentru ei, căci voi sunteţi servii Mei şi lucrez cum voiesc Eu cu voi pentru om, nu cum voieşte omul care este deprins să voiască el prin firea lui de om nedrept cu Dumnezeu şi cu omul, căci omul pretenţios şi nemulţumit este om nedrept cu Dumnezeu şi cu omul, iar Eu am spus: «Mă îndur de cine voiesc Eu», şi la acest cuvânt al Meu omul trebuie să aibă sfială şi frică de Dumnezeu şi lucru mult de tot pentru mântuirea lui, şi nu pretenţie sau nemulţumire, căci omul este păcătos şi nu-şi poate plăti mântuirea, dar i-o pot da Eu dacă el are umilinţă şi nejudecată.
O, fiilor, cui nu-i convine de voi, să facă ce voiesc ei cu ei, dar nu cu voi, căci voi sunteţi slugile Mele şi Mă fac cu voi cuvânt peste pământ şi peste om după voia Mea, nu după voia voastră sau a omului care aşteaptă de la Dumnezeu prin voi. Spun aceasta că am dureri, şi Eu şi voi, de la cei neascultători şi pretenţioşi şi mândri pentru ei înşişi, căci cel ce nu are umilinţă acela nu ştie ce face în om umilinţa. Ea este cea care-l face plăcut tuturor pe om pentru numele Meu. Ea este cea care se pleacă fără de ruşine, iar omul nemulţumit este om nebun şi împrăştie nelinişte în jur şi neruşinare cu nemulţumirea lui, căci ruşinea lucrează altfel, şi are în aluatul ei căinţa şi umilinţa, care înseninează inima şi faţa omului şi toată purtarea lui înăuntru şi apoi în afara lui.
O, Mi-e milă de voi, fiilor ascultători după cum voiesc Eu să lucraţi ceea ce vă dau Eu! Mi-e milă, tată, căci voi staţi lângă Mine, şi Eu lângă voi şi văd iubirea voastră pentru Mine şi văd credinţa voastră şi credincioşia voastră şi greul vostru lângă Mine, căci lângă Mine e mult greu de dus pentru cel ce stă lângă Mine, şi e greul Meu, tată, şi nu vă văd cârtind sau murmurând sau obosind în răbdare sau răcindu-vă sub greul Meu cel greu de dus, şi Mi-e milă de voi. O, numai cei ce iubesc pe Dumnezeu au milă, numai aceia au milă de voi, tată. Mulţi cred că-L iubesc pe Dumnezeu, dar roadele lor îi dau de gol că nu-L iubesc pe Dumnezeu şi că se iubesc pe ei înşişi, şi aceia sunt mereu nemulţumiţi, şi nu iubesc cei ce sunt aşa, căci dragostea este un rod, nu este orice ea.
O, fiilor, credinţa este dragostea din om, căci ea este rădăcina din care răsare mai întâi nădejdea şi apoi fructul acestora, dragostea. O, nu se poate, nu se poate să-L iubească pe Dumnezeu cel ce nu-l iubeşte pe fratele său, căci acela nu trece de la moarte la viaţă, iar iubirea de fraţi nu este după cum socoteşte fiecare că este ea, căci ea este cu umilinţă şi cu căinţă, nu cu nemulţumire, nu cu răzvrătire, iar dreptatea a toate este dreptul lui Dumnezeu şi El o face pe ea după socotinţa Sa, căci Eu Mă îndur de cine voiesc, şi aceasta este dreptatea. Amin.
O, aveam când lucram pe pământ, aveam apostoli susţinători lucrului Meu, căci îmi erau martori în toate cele ce Eu lucram, şi aşa puteam Eu să merg pe pământ şi să vestesc omului împărăţia cerurilor pentru el, şi aşa trebuie să aibă orice sol al Meu pe pământ susţinători, căci altfel Eu, Domnul, nu am cu cine să pot prin soli, şi apoi peste mulţi cu multă mărturie. O, nici pe pământ între oameni nu este altfel la bine şi la rău, darămite la lucrul Meu pentru om! în ziua schimbării Mele la faţă aveam de ce să fac văzută slava Mea, căci apostolii Mei aveau să mărturisească apoi ca să facă ei peste oameni credinţă în Dumnezeu şi iubire şi împărăţia cerurilor în om.
O, fiilor, mulţi au venit să fie cu Mine şi cu poporul Meu şi cu iubire pentru pământurile binecuvântate de Mine pentru slava Mea de azi, pentru odihna Mea, şi au venit şi au stat şi au plecat apoi, vorbind de rău calea Mea şi pe cei de pe ea răbdători şi credincioşi prin răbdare, şi iată, omul se schimbă din bine în rău şi îşi schimbă omul faţa. Le-am spus atunci apostolilor Mei că nu e nimeni dintre cei ce, mărturisindu-Mă oamenilor, să Mă vorbească degrab de rău apoi, dar iată, cine nu face mărturisirea Mea de la Mine trimitere, acela Mă vorbeşte de rău apoi, căci are pretenţie apoi, şi acela greşeşte, şi după ce greşeşte se ruşinează şi se ascunde şi învinuieşte prin ascundere, prin tragere în părţi, dar cei ce fac aceasta fac aşa ca să-şi acopere păcatele lor, tată, şi aşa se cunosc cei ce fac greşeli ascunse, şi prin învinuirea altora se dovedesc ei că nu sunt pe plăcerea Mea, căci cei ce sunt ai Mei nu învinuiesc, nu mustră până ce Eu nu-i trimit să facă aceasta. O, cel mai laş om nu este cel neputincios, ci este cel ce-L părăseşte pe Dumnezeu pentru el însuşi. Acest fel de fii Mi-au dat calea Mea şi pe Mine spre batjocură mereu, mereu, şi apoi ei se ascund unii după alţii, se ascund sub alţii pe care ei i-au hrănit cu batjocură asupra celor ce stau de sprijin pentru Mine, şi pe care Eu îi cunosc mai mult decât zic ei că îi cunosc, şi pe care Eu îi iubesc pentru credinţa lor cea mare, pentru dragostea lor de Mine şi de poporul Meu, că dacă nu-i aveam pe ei la cârma mersului lucrării Mele peste pământ, Eu nu mai aveam azi lucrare şi nici popor, căci cei ce s-au iubit pe ei înşişi lângă Mine s-au dovedit aşa şi au izbit spre batjocură pe cei ce Mă sprijinesc ca să fiu pe pământ, şi nu Mi-au ajutat aceia spre Mine poporul şi pe cei ce vin să-Mi fie popor, şi au dat să ajute spre ei şi spre vederea lor pe poporul Meu, şi au dat să iubească mai mult pe cei ce ziceau ca ei împotriva lucrărilor Mele, căci aceştia iubesc omul folosindu-se de el pentru scopul lor nefolositor lui Dumnezeu, şi apoi ei se dau deoparte, căci lucrul lor cade.
O, fiilor, o, fiilor care-Mi daţi putere să lucrez peste poporul Meu, o, să nu Mă doară de la poporul Meu, să nu auziţi murmure şi făţărnicie de la cei purtaţi şi îngrijiţi de voi prin Evanghelia Mea cu voi! O, tată, Eu sunt Cel ce trebuie să am pretenţie la voi. Se cuvine să ascultaţi de Mine şi nu de om şi nu de nemulţumirile omului, tată.
O, fiilor lucrători de la Mine, şi voi, slujitorii celor sfinte ale Mele pe pământul binecuvântării Mele în zilele acestea, o, tată, vă mulţumesc că lucraţi cu pace, cu multă pace şi iubire lucrările cerute de Mine vouă pentru slava Mea şi a lucrărilor Mele pe pământ pentru om cu cei credincioşi Mie în vreme de mare necredinţă. Vă mulţumesc pentru truda şi neodihna voastră cea fără de cârtire şi fără de murmur pentru zidirea care se ridică şi se arată acum să fie în curţile Mele cu voi. Primiţi, tată, de la Mine puteri noi, căci vlaga voastră nu este de la trup, ci este de la Mine, fiilor, peste voi, peste toţi fiii de la izvorul Meu de cuvânt, şi care lucrează pentru slava Mea.
O, vă mulţumesc cu mult mai mult, cu toată inima Mea dumnezeiască, fiilor slujitori ai celor sfinte ale Mele, că am putut prin ascultarea voastră şi prin slujirea voastră cu Mine şi de la Mine şi pentru Mine, vă mulţumesc că am putut, în sfârşit, să aşezăm cu mult mai mult biserică întărită pe slujitori aşezaţi pentru ea ca să sprijiniţi cu toţii, cu puterea harului sfânt biserica Mea de nou Ierusalim, fiilor. O, supuneţi-vă, tată, întregii Mele orânduieli pentru cele ce trebuie să lucrez şi să aşez Eu pe pământ prin voi, prin biserica Mea, care sunteţi voi, şi Eu voi putea atunci tot ce trebuie să pot, căci prin voi trebuie să pot. Trăirea de obşte şi îngrijirea de obşte a poporului nostru, Eu, Domnul, dau s-o întăresc prin grija Mea, aşa cum era biserica Mea pe vremea apostolilor Mei, când ei vesteau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu, iar cei ce credeau erau o inimă şi un suflet toţi, şi nici unul nu zicea că din a sa avere este ceva al său, ci toate le erau de obşte şi nimeni nu era lipsit, căci cei ce stăpâneau case şi ţarini le vindeau, şi toate se împărţeau după cum avea fiecare trebuinţă când cineva se alătura cu iubire şi cu slujire pentru ascultare apoi de cele aşezate de Mine pentru păstorirea turmei Mele din cer de sus, şi de pe pământ de jos pentru turma Mea, care creştea şi se întărea, şi odată cu ea creştea şi numărul slujitorilor ei. Aşa lucrez Eu şi azi, fiilor, şi vom lucra, tată, pentru slava Mea cu voi şi pentru mântuirea multora prin aceasta, căci vreau să schimb la faţă omul, iar slava Mea de pe pământul Meu cel nou cu voi se schimbă din slavă în slavă la cuvântul Meu de peste voi, şi voi sunteţi pe pământ mâinile şi picioarele Mele şi ale îngerilor Mei şi ale sfinţilor Mei, care sălăşluiesc cu voi, împreună lucrători cu voi pentru slava Mea de nou Ierusalim pe pământ, şi iată, se înmulţesc cei ce Mă caută la voi şi doresc după izvorul Meu de cuvânt ca să bea din el pentru înviere, pentru ca să se schimbe la inimă şi la faţă omul şi să-Mi aşez Eu în el împărăţia Mea. Amin.
O, îndemnaţi poporul să intre şi să stea în Duhul Meu şi în mulţumire pentru toată mila şi grija Mea de el, fiilor lucrători, dar cel mai mult îndemnaţi-l spre umilinţă şi spre căinţă mereu, ca nu cumva să piară careva aşa cum pier din braţul Meu cei nemulţumiţi, cei împrăştiaţi cu dorirea şi cu vederea lor.
Voi sta cu poporul în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara la izvor şi îl voi învăţa pe el statul cu Dumnezeu, mersul cu Dumnezeu şi lucrul cel pentru mântuirea lui. Mă voi strânge cu el la izvor şi Mă voi umple de iubire şi aşa voi rosti lui fericirile cele pentru el, pentru cei credincioşi venirii Mele de azi cu slava cuvântului Meu, care de la Tatăl purcede şi se vesteşte prin gura Mea şi se face izvor de viaţă dătător, şi această colină se cheamă noul Meu Sion, piatra din care izvorăşte şi curge izvorul Meu peste pământ, râul vieţii, din care voiesc cu dor să bea tot mai mulţi, spre bucuria Tatălui şi a Mea şi spre împlinirea Scripturilor de nou Ierusalim peste pământ, nume care va sta înaintea Mea pentru cetatea Mea cea sfântă, precum este scris despre ea în Scripturile pe care numai Eu, numai Eu voiesc să le împlinesc, şi după voia Mea să le împlinesc. Amin.
Pace vouă, fiilor de la izvor! Gătiţi-Mi, tată, sărbătoarea care vine, şi Eu voi găti calea celor ce vin la izvor ca să bea, şi vom bea şi ne vom îmbăta de Duhul Sfânt şi vom fi în ziua aceea rodul Duhului Sfânt, şi El va fi rodul Meu peste voi şi ne vom mângâia, căci El ne va mângâia, fiilor, fiindcă El este Mângâietorul. Amin, amin, amin.
19-08-2009
