Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie

Din dreapta Tatălui Savaot grăiesc peste pământ cu duh de sărbătoare, şi am în coborârea Mea în cartea Mea de azi pe proorocul Ilie, cel plin de râvnă pentru Dumnezeu pe pământ şi în cer, cel plin de lacrimi şi de dor după om, aşa cum sunt Eu. Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, şi am de cale cerul şi pământul, iar heruvimii şi serafimii îmi sunt scaun de foc şi Mă poartă, căci aşa slavă Mi-a făcut Tatăl mai înainte de vecii, ca şi slava Lui, şi M-a făcut să fiu lumină ca şi El, ca şi Tatăl, fiindcă sunt de o fiinţă cu El. Amin.

Slava Mea din mijlocul tău se face cuvânt peste tine, şi aşa se arată ea şi aşa se dă ea ţie, poporul Meu de azi. Grăiesc cu tine aşa cum grăiam acum două mii de ani cu ucenicii Mei în faţa mulţimilor, în faţa poporului Israel. îmi întăresc calea intrării Mele la tine, fiule, căci Eu cuvânt intru la tine când vin să stau cu tine. Sunt în Tatăl când îţi grăiesc, iar Tatăl este în Mine, şi este minunată taina statului lui Dumnezeu şi al lucrului Său cu sfinţii Săi în cer şi pe pământ cu omul, iar omului îi trebuie dor şi iubire şi îi trebuie credinţă, căci credinţa omului este ochiul care îl vede pe Dumnezeu în cer şi pe pământ grăind şi lucrând, plângând şi răbdând, suindu-Se şi coborându-Se şi făcându-Şi lucrarea Sa, şi toată lucrarea Sa o lucrează din veac şi până în veac pentru om, iar proorocii Mei au deşertată în ei taina lui Dumnezeu şi vederea ei, calea Lui şi a omului, timpul trecut, şi cel care vine, căci Eu n-a fost să nu am vase purtătoare de Dumnezeu în toată vremea şi unelte de lucru între cer şi pământ dintre oameni şi pentru oameni, iar omul înţelege cel mai slab, cel mai puţin viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, văzutele şi nevăzutele şi statul lui Dumnezeu cu el şi după el şi toate oştirile cereşti în lucrare pentru om, fiindcă omul este lucrarea lui Dumnezeu, cea mai scumpă lucrare a Sa, şi pentru care pe toate le-a lucrat şi le lucrează.

O, ce mică e mintea omului, ce mică! O, cum să nu-i fie mică dacă el se învârteşte atât de mult în jurul său, dacă el se gândeşte atât de mult la sine, de parcă el înseamnă mai mult decât Dumnezeu! încă de la începutul său s-a făcut omul mai mare ca Dumnezeu, mai scump decât Dumnezeu, şi aşa s-a crezut când s-a văzut că este el singur între pământ şi cer. Eu nu Mă cobor la mintea lui cea doritoare de el şi pentru el însuşi, dar Mă doare de la el pentru cele ce face el fără de socotinţă pe pământ, iar pentru aceasta am trimis mereu, mereu la el pe servii Mei, pe prooroci şi pe sfinţi faţă în faţă cu omul, căci omul s-a făcut potrivnicul Meu, aşa cum este între om şi om din pricina dorului lui de întâietate, sămânţă rea, semănată de om în însăşi mintea sa neliniştită, şi pentru care, ca să crească roade din ea, el trebuie să folosească uneltirea, de la care se naşte intriga, şi apoi despărţirea, şi apoi războiul dintre om şi om pentru a se înlătura unul pe altul de pe calea pe care ei merg.

Grăiesc cu tine, poporul Meu de azi. Eu te-am făcut popor al Meu ca să am cu cine să grăiesc pe pământ, tată, şi te-am făcut să fii credincios ca să Mă primeşti cu grăirea Mea de peste tine. Când am venit întâia oară pe pământ şi am început să Mă vestesc cu împărăţia cerurilor Eu Mi-am ales o mânuţă de fii dintre oameni ca să am cu cine să grăiesc ce aveam de grăit pe pământ, şi grăiam cu ei după cum se iveau toate câte se iveau de grăit şi de lămurit, şi după cum intriga fariseilor şi a cărturarilor putea împotriva Mea, căci ei voiau să Mă înlăture pentru statul lor cel înalt, aşa cum este între oameni pe pământ lupta pentru întâietate, şi nu voiau aceştia ca Eu să fiu adevăratul Dumnezeu, venit din cer de la Tatăl la om, nu voiau. O, de ce, oare, nu voiau? Nu voiau pentru ca să împlinească ei Scripturile împotrivirii asupra lui Dumnezeu, Cel tainic venit între ei, căci Eu sunt Cel plin de duh umilit, şi nu Mă măresc mai mult decât omul când Mă aplec lui ca să-i fac bine, ci Mă fac ca unul dintre oameni ca să-i câştig pe oameni Tatălui Meu, căci Eu pentru aceia am venit. O, nu pentru că nu voiau ei să fiu Eu Dumnezeu adevărat, nu pentru asta făceau ei atâta intrigă, ci pentru lupta pentru întâietate se zbăteau ei, şi nicidecum pentru că nu credeau că Dumnezeu a venit pe pământ. Ei nu voiau să creadă pentru că descoperise în Mine pe rivalul lor, pe potrivnicul lor şi al voilor lor şi al plăcerilor lor. Se bătea lumina cu întunericul, şi adevărul cu minciuna, şi nu se putea altfel să fie dacă Eu am venit pe pământ Credincios şi Adevărat, şi nici acum nu se poate să fie altfel dacă Eu tot vin Lumină din Lumină pe pământ şi sap în întuneric ca să-l biruiesc pe el şi să fie lumină în locul întunericului de pe pământ, căci omul s-a făcut întuneric mare, şi eu vin şi sap în el cu unealta Mea, cu cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, şi nu Mă primeşte omul, căci Mă simte ca pe rivalul său când dau să răstorn răul şi întunericul din el, averea lui, minciuna vieţii lui, ca să pun în el apoi viaţa Mea, dar cum să fac cu cel ce iubeşte moartea şi întunericul ei cel învelit pe deasupra ca să nu se vadă că este el?

O, poporul Meu de azi, grăiesc azi cu tine pe pământ ca să am, tată, cu cine să grăiesc şi să Mă arăt din mijlocul tău lumină peste întunericul omului şi să-i spun lui că proorocii şi sfinţii Mei vin la el ca rivali ai lui spre binele lui, nu spre răul lui şi nu vin ei cu intrigă, aşa cum face omul cu omul, ci vin cu lumina Mea, ca să-l scoată pe om din el şi să Mă aşeze pe Mine cu înviere pentru om, ca să-l câştig pe om din braţele morţii şi să-l scap de închipuirile lui cele de zi cu zi, de minciuna pe care şi-o zideşte el mereu ca viaţă şi ca scăpare a sa. Vin să-i fac bine omului şi vin ca un Stăpân ce sunt în cer şi pe pământ, nu vin ca un străin, iar dacă omul nu Mă vede că Acesta sunt, atunci Mă arăt lui putere, ca să vadă că el nu poate împotriva Mea, ci poate numai împotriva lui tot ceea ce vrea el să poată şi să facă spre plăcerea lui, căci bucuria omului a rămas numai plăcerea, iar altceva nu mai vrea de bucurie, nu mai vrea omul să fiu Eu bucuria lui, şi zice că viaţa lui e tristă dacă Mă alege pe Mine de viaţă a lui. Eu însă am spus că tot cel ce dă să-şi câştige sufletul său, acela îl va pierde, iar cel ce şi-l pierde pentru Mine, acela îl va câştiga, dar vorbirea Mea îi este omului greoaie la înţeles, şi nu o alege pe ea, şi alege el să lupte împotriva Mea în însăşi mintea sa, în însuşi trupul său, care a rămas singur de viaţă a omului, singur, fără Dumnezeu, şi e singur omul, şi el nu ştie cum este el pe pământ când nu-L are pe Domnul însoţitor al său aşa cum este Domnul.

Iată, Eu sunt lumina, şi omul este întunericul, şi se luptă lumina cu întunericul, şi aceasta este între cuvântul Meu şi între om, între Mine şi om. Suspină proorocii Mei, suspină cu Mine între cei din cer şi se uită pe pământ cu suspin în ei pentru întunericul din om, şi dintre om şi om, pentru trufia care şi-a făcut scaun de odihnă în om, căci omul care zice rău despre om, acela este el, şi nu altul este răul acela. Se dă omul mai mare unul peste altul, dă să nu se măsoare nimeni cu el, şi să-şi doboare pe orice potrivnic al său, fie prin avuţii, fie prin câştig, fie prin mărire, fie prin dreptate sau nemulţumire pentru dreptate, şi pe pământ e numai şi numai război între om şi om, între om şi rivalul său, căci aşa este în mintea omului, care este adevăratul vrăjmaş al lui însuşi, şi nu omul pe care el voieşte să-l înlăture pentru statul lui însuşi mai mare decât alt om.

O, fiilor, luaţi, tată, învăţătură adâncă din cele ce Eu aşez astăzi din Mine pe masă, din Mine şi din suspinul Meu şi al sfinţilor Mei. Am lăsat învăţătură pe pământ că după roadele lui se cunoaşte omul, ca şi pomul, tată. Cei ce nasc pentru împărăţia cerurilor fii, aceia sunt cei ce fac roade bune, roade pentru cer, iar cel ce doboară omul ca să fie el mai mult decât altul, acela este om slab, om neroditor, om care striveşte rodul care ar mai putea fi rod, om care cruţă ce este rău, şi striveşte ce este bun, şi iată, cei ce cruţă pe cei răi fac rău celor buni şi sunt trădătorii celor buni. O, tată, feriţi-vă, aşa este lăsată învăţătura Mea, feriţi-vă de cel ce năzuieşte să pedepsească! Şi cum adică să vă feriţi? Adică să nu aveţi încredere în unul ca acela, în cel ce are mare năzuinţă de a pedepsi. Acela loveşte în însăşi viaţa lui, a paşilor lui, iar voi înţelepţiţi-vă din orice puteţi să învăţaţi binele din rău, căci din răul pe care şi-l face singur, din acela se înţelepţeşte omul, şi nu din altceva. Omul care nu se biruieşte pe sine este om slab înaintea sa însuşi, şi nu poate fi puternic unul ca acela, şi îşi este sieşi duşman, dar cel ce iartă totul, iar lui nu-şi iartă nimic, acela este cel mai mare între oameni şi pentru oameni, şi aşa este mare omul, şi altfel nu este mare omul, iar aceluia i se iartă totul, căci aşa este la Dumnezeu, şi aşa trebuie să înveţe omul pe Dumnezeu, şi nu cum este el învăţat să înveţe despre Dumnezeu.

O, proorocii Mei, trimişi de Mine spre oameni, n-au fost ucişi din pricina necredinţei oamenilor, nu, ci din pricina rivalităţii, aşa cum şi pe Mine M-a ucis poporul Israel, căci dorul lui de întâietate şi de mărire peste oameni pe pământ era mare, şi a câştigat întâietate, dar a pierdut viaţa, a pierdut rivalul, L-a pierdut pe Dumnezeu, Care este viaţa omului şi Care Se luptă cu omul ca să-l biruiască şi ca să Se dea pe Sine ca viaţă a omului, căci Eu am spus: «Cine vrea să-şi câştige sufletul său, acela îl va pierde, iar cel ce-şi pierde sufletul său pentru Mine, acela îl va câştiga». Amin.

Sunt la masă cu tine şi cu proorocii Mei, fiule, poporul Meu de azi. Eşti mic, eşti puţin, dar eşti poporul Meu de azi. Puţini au crezut şi acum două mii de ani în venirea Mea la om Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Am avut o mânuţă mică de popor şi atunci. Proorocul Ilie ar vrea să înveţe peste poporul care ascultă de la Mine cuvântul Meu şi care vine la izvor ca să ia din el, iar voi, cei de la izvorul Meu, sunteţi cei ce puneţi masă pentru cuvântul Meu ca să ia poporul de pe masă şi să se hrănească cu el, şi apoi să se vadă în el roadele cuvântului Meu, căci ceea ce mănâncă omul, aceea trebuie să fie el apoi şi să rodească el apoi, iar cel ce nu rodeşte, acela mănâncă degeaba şi nimic nu lucrează, şi nu este plată pentru cel ce nu lucrează, ci este nelucrare, şi este judecată pentru nelucrare.

O, proorocule al Meu, ce mult ai iubit tu viaţa! Viaţa ta a fost numai Dumnezeu. Ai ştiut ce este Dumnezeu şi unde trebuie să locuiască El, şi ai râvnit pentru statul Său în om şi ai lucrat cuvânt de pedeapsă pentru cei despărţiţi de Dumnezeu, şi apoi i-ai pedepsit ca să-i întorci cu faţa spre Mine. Ai fost puternic, puternic în iubire. Omul se apleacă spre om, dar tu n-ai cruţat omul, căci M-ai iubit pe Mine, şi aşa ai arătat tu că iubeşti pe Dumnezeu şi nu pe om şi că Dumnezeu este mare. Omul are milă de om, şi aşa cade om peste om, şi aşa ştie el să înveţe că-L iubeşte pe Dumnezeu, dar un aşa om nu poate să-L iubească pe Dumnezeu şi nu ştie ce este mila de om şi de Dumnezeu. L-aş învăţa pe poporul Meu, l-aş învăţa iarăşi ce milă de-a lui ajunge la Mine şi ce milă de-a lui nu ajunge la Mine, ci, din contra, ajunge pedeapsă a celui miluit de el. Hai să dăm poporului Meu înţelepciunea statului lui în Dumnezeu şi a lucrului Meu cel plin de dreptate, căci tu ai râvna cea mai mare pentru viaţa Mea în om, şi nu pentru omul cel fără viaţa Mea în el, ci pentru viaţa Mea în om, pentru ca să se închine omul lui Dumnezeu şi nu luişi şi nu plăcerilor lui, căci omul piere prin plăceri, şi după roadele lui se cunoaşte omul cel dinăuntru şi lucrarea lui cea ascunsă, bună sau rea. Hai să facem viaţă în oameni, viaţă care rămâne, hai, căci viaţa Mea în om trebuie răscumpărată de om, iar timpul e pe sfârşite, şi omul trebuie să vadă şi să creadă aceasta. Hai! Binecuvântat să-ţi fie graiul tău peste poporul Meu de azi şi peste om. Amin.

– Mai întâi fă, Doamne, după cuvântul meu, căci eu Te rog aşa: fă Tu, Domnul meu, semne mari peste poporul Tău de azi şi cu el, ca să vadă cei de pe pământ credincioşi şi necredincioşi că Tu eşti Dumnezeul acestui popor hrănit de Tine cu tot cuvântul care iese din gura Ta, şi că acest popor este slujitorul Tău şi stă înaintea Ta pentru venirea Ta! Amin.

Şi acum grăiesc ţie, popor învăţat de Dumnezeu pentru calea vieţii, şi apoi grăiesc cu omul care stă pe calea morţii. O, să nu cruţi răul, fiule, şi nu-l lăsa să crească şi să vatăme el cu vătămarea lui, ci să te lupţi cu el şi să-l dobori prin râvna ta de Dumnezeu şi prin rugăciunea ta adevărată, iar rugăciunea adevărată este cea plină de durere pentru cele rele care stăpânesc omul pe pământ. O, să nu cruţi răul, ca să nu fii duşmanul celor buni, fiule, iar cei buni sunt cei ce stau în duhul pocăinţei şi al umilinţei pentru greşalele lor, pe care ei şi le văd cu ochiul lor curat şi nepătat de nedreptate, şi sunt cei ce nu se dezvinovăţesc, ci îşi aleg aplecarea şi duhul umilit, şi au credincioşia prin duhul iubirii din ei. Fiţi râvnitori pentru bine, fiilor, şi fiţi neiertători pentru rău, căci lumina cu întunericul sunt mereu, mereu în război, şi cât va fi acest pământ şi acest cer, atât va dăinui acest război, şi apoi va fi Domnul şi va fi cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, şi toate pentru dreptatea Domnului. Luptă pentru întâietate este între lumină şi întuneric, iar cel ce are grijă mai întâi de paiul din ochiul aproapelui său nu poate să creadă că în ochiul lui este bârnă, de care nici el nu are grijă să şi-o scoată, şi nici pe altul nu-l lasă să facă aceasta, şi omul nu ştie să-şi înlăture rivalul, care este în ochiul său mai întâi, ci îl înlătură pe aproapele său, din pricina trufiei vieţii lui, duh potrivnic lui Dumnezeu şi omului însuşi în însuşi trupul său. Cel ce zice rău despre aproapele său, acela are acest rău în însuşi trupul său, iar diavolul, potrivnicul lui Dumnezeu şi al omului, îl îndeamnă pe omul acela să vadă paiul din ochiul fratelui său, şi aşa se naşte duşmănie între om şi om, iar nedreptatea trebuie pedepsită, ea, şi nu omul, şi aşa doreşte Domnul prin proorocii Săi pe pământ, iar când omul nu primeşte pe Domnul prin proorocii Săi, îşi primeşte apoi pedeapsă pentru aceasta, şi fiecare îşi lucrează ceea ce primeşte.

O, voi, fii ai oamenilor, după roadele voastre sterpe vă cunoaşteţi că nu sunteţi fiii lui Dumnezeu. Aceasta vă spun eu astăzi vouă. O, până când vă veţi mai închina la tot ceea ce nu înseamnă Dumnezeu între pământ şi cer? O, până când veţi sta să nu ştiţi ce înseamnă Dumnezeu? Vin eu din partea Sa şi vă spun aşa: nu voi sunteţi Dumnezeu. Veniţi-vă în fire şi căutaţi spre El, şi nu spre voi! Părăsiţi plăcerile, care vă sunt vouă stăpân! Şi dacă nu le părăsiţi la glasul meu proorocesc, le spun lor să vă părăsească, şi ele vor asculta mai mult decât voi, căci diavolul nu face nimic până nu întreabă pe Dumnezeu, până nu merge la Domnul cu faptele voastre cele rele ca să vă ceară luişi de la Domnul pentru faptele voastre rele. O, părăsiţi de tot desfrâul, părţsiţi-l, căci fărădelegea va fi nimicită şi veţi rămâne fără veşmântul ei când ea nu va mai fi, şi veţi fi goi atunci, şi aşa veţi fi găsiţi! Treziţi inimile voastre! Treziţi-le! Daţi-le Domnului locaş ca să le împodobească El cu scumpe podoabe, nu cu deşertăciuni, nu cu plăceri, aşa cum le daţi voi! întoarceţi-vă cu faţa spre Domnul! Daţi Lui inimile voastre, şi El v-o va da pe-a Lui! Fugiţi prin aceasta de mânia cea pentru fărădelegile voastre, căci ea este gata să se facă plată a voastră! Cereţi scăpare la Dumnezeu, căci mânia pentru voi este pregătită de însăşi adunătura voastră! V-aţi adunat numai moarte, numai mânie! Treziţi inimile voastre! Primiţi venirea Domnului la voi! Iată-L cuvânt peste pământ şi peste voi ca să vă mântuiască! El vine cuvânt mult ca să vă deştepte din somnul păcatului şi al despărţirii de El. V-aţi despărţit de El prin plăceri, iar plăcerile fac în voi bube rele şi multe, plată a plăcerilor voastre. Umiliţi-vă! Primiţi pe proorocii care vă învaţă spre Domnul! Primiţi pe cei ce vă dau cuvântul Domnului, care vă îndeamnă la pocăinţă şi la umilinţă şi la mântuire. Vai de cetatea peste care nu este prooroc şi vedenie şi descoperire de la Dumnezeu! Vai de omul care se ascunde în sine şi în toate cele rele ale sale cu ascunsurile sale! Cine-l mai poate scoate pe el din întunericul lui? Vai vouă dacă nu veţi căuta spre Domnul ca să vă spună El boala şi leacul ei! O, nu căutaţi ghicitorii! Căutaţi spre Domnul, Care vă spune adevărul pe faţă despre voi, calea voastră cea fără de lumină pe ea, cea fără Dumnezeu pentru voi! Veniţi-vă în fire, căci Domnul este la hotar şi vine ca furul, căci voi nu vegheaţi întru venirea Lui! O, veniţi-vă în fire, fii ai fărădelegii! Războiul dintre lumină şi întuneric îşi va arăta leşurile sale, şi pe cei biruitori pentru lumină. Primiţi duhul proorociei, daţi-i drumul în casa voastră, deschideţi-i lui, căci vine să vă facă bine vouă, şi aceasta este lucrarea proorocilor, lucrarea Domnului pentru salvarea omului pierdut. Amin.

Iar eu, Doamne, voiesc acum să Te rog să ne întoarcem iarăşi în carte ca să grăiesc cu inima poporului Tău, care în cete-cete s-a aşezat. Voiesc să grăiesc cu fiecare cetate câte puţin, căci sunt proorocul Tău, şi sunt proorocit să fac pace şi iubire între Tine şi fii, ca să fii Tu bun cu ei şi să nu încapă pedeapsă peste ce este pecetluit al Tău. Ne aşezăm acum la masă cu cei de la gura izvorului Tău, care străjuiesc aici pentru lucrul Tău de azi şi de mâine, şi de unde Tu Te împarţi peste pământ, şi apoi ne vom aşeza să lucrăm şi să aducem râvnă în inimi peste poporul Tău şi pocăinţă şi umilinţă şi stăruinţă în cele ale Tale peste el, Doamne. Pace Ţie în sărbătoarea mea de acum cu poporul Tău cel mic, iar cetei proorocilor veniţi la masa de azi, mângâierea Ta, Doamne. Amin.

– Aştept în cartea Mea lucrarea ta cea ziditoare de popor sfânt, o, proorocule al Meu. Ea este scrisă în Scripturi să fie. Lucrez din cer cu sfinţii şi cu proorocii, iar de pe pământ cu cei ce-Mi sunt azi străjeri şi lucrători. Cuvântul Meu este credincios şi adevărat şi se războieşte întru dreptate, iar lucrarea lui de azi este scrisă în Scripturi, în prooroci şi în psalmi ca să fie ea astăzi pe pământ şi să întoarcă pe om spre Dumnezeu şi să depărteze ea mânia pe care omul şi-o pregăteşte mereu împotriva sa însăşi prin viaţa sa cea fără de roade şi plină de plăceri nimicitoare de om, şi iată, după roadele lui se cunoaşte ce este şi cine este omul. Amin.

Pace şi sărbătoare sfântă las peste voi, fiilor de la izvor, şi apoi peste cei ce iau de la voi cuvântul de pe masa Mea cu voi. Acum două mii de ani grăiam cu ucenicii Mei cei de atunci în faţa mulţimilor, ca să-şi ia fiecare partea sa din cuvântul Meu rostit în pilde peste mulţi din cei ce veneau să asculte grăirea Mea, iar azi grăiesc cu voi în faţa neamurilor de pe pământ, şi nu sunt ghicitor, ci sunt Cel Credincios şi Adevărat, şi Mă războiesc întru dreptate, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce ştiu cuvântul Meu de peste voi şi cu voi, căci sămânţa aceasta Eu cu mare iubire o presar peste voi prin grăirea Mea cu voi, şi mângâiere multă pregăteşte ea pentru mulţi din cei ce au urechi de auzit, şi care aud cu ele cuvântul Meu peste pământ. Amin.

Iar celor ce, spre ruşinea lor, se smulg din braţul Meu călăuzitor şi se duc să-şi călăuzească singuri paşii, Eu, Domnul, nu le doresc nimic în ziua aceasta de sărbătoare a proorocului Meu Ilie, decât pocăinţă şi întoarcerea lor la Mine şi la cei ce rămân cu Mine cu credincioşie pentru slava care vine cu Mine pentru cei mântuiţi, pentru cei credincioşi. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu de azi, Ilie, proorocul Meu, are lucrare de dragoste între Mine şi tine, între om şi Dumnezeu, căci este scris să fie această lucrare a sa pentru venirea Mea şi pentru calea Mea spre om, şi a omului spre Mine, căci dragostea s-a răcit pe pământ, s-a răcit, tată, şi de aceea Eu vin, doar, doar voi învia dragostea dintre Mine şi om şi s-o sting pe cea dintre om şi om, pe cea care îl desparte pe om de Mine ca să nu Mă mai iubească omul, dar unde nu este Dumnezeu cu omul, acolo este mânie pentru om, şi este durere, şi aceasta vine de la necredinţă, vine de la lepădarea de Dumnezeu a omului.

O, omule, după ce că eşti păcătos din firea ta cea căzută, te mai şi desparţi de Mine, tată. Tu nu te-ai despărţi, dar păcatul este cel pentru care tu te desparţi de Mine, iar el îţi este duşman, nu fericire, căci fericirea am spus Eu cine o are. M-am suit pe vârf de munte acum două mii de ani şi le-am spus ucenicilor Mei, le-am spus lor în faţa mulţimilor că ei sunt cei fericiţi şi că plata lor este mare în ceruri pentru suferinţa lor lângă Mine, căci ei sufereau şi aveau să sufere pentru Mine cu duhul şi cu trupul lacrimi şi dispreţ, prigoană şi sărăcie şi alungare pentru numele Meu.

O, poporul Meu, Ilie, proorocul Meu, este în cuvântul Meu, care este calea sfinţilor spre tine, tată, şi te povăţuieşte el în ziua aceasta, căci are proorocită lucrarea dragostei între Mine şi om, şi între om şi Mine, şi aici este vorba de cei ce-Mi sunt fii, de cei credincioşi lui Dumnezeu, şi care nu se leapădă de Mine prin necredinţă, căci fericit, de o mie de ori fericit va fi cel ce nu se sminteşte întru Mine, Cel Credincios şi Adevărat, căci Eu pentru unul ca acela Mă voi slăvi şi îi voi slăvi credinţa şi îl voi arăta pe el martorul Meu. Amin.

– Eu, Doamne, sunt martorul Tău, căci am fost Ţie credincios în vreme de mare necredinţă peste oameni şi am fost fierbinte în dorul meu de Tine, ca să fii Tu pe pământ cu oamenii şi să nu facă ei necredinţă pe pământ în vremea rătăcirii lor cea din firea cea căzută a omului, căci Tu Te-ai unit cu mine şi mi-ai primit Ţie râvna mea de Tine şi ai lucrat cu ea în poporul Israel, care îmbătrânise în despărţirea lui de Tine, iar pe mine mă durea pentru Tine, Doamne, mă durea ca şi pe Tine. Când omul se lasă spre păcate, el devine apoi nepăsător de Tine şi de el, căci asta face păcatul în om, dar şi mai mare păcat face omul când se lasă spre necredinţă, Doamne, dar mai întâi el pierde înţelepciunea pentru că pierde frica de Tine, şi prin păcat el uită de Tine, bietul de el, şi uită de frică, şi mintea lui nu mai socoteşte, ci se lasă dusă de pe cale.

O, Doamne, m-a durut şi atunci cât am fost pe pământ între prooroci şi între oameni, şi tot aşa mă doare şi azi depărtarea de Tine a omului, dar cel mai greu mă doare să nu fie dragoste şi credincioşie între Tine şi cei ce au crezut şi cred venirea Ta de azi cuvânt şi Evanghelie a Ta prin el pe pământ, iar eu sunt unul din cei ce pe nori de slavă Te însoţesc când vii, căci m-ai ridicat de pe pământ cu car de heruvimi în vârtej de vânt, ca să vin iar cu Tine acum, când vii, şi să fiu martor de pe pământ dintre cei cu trup pe pământ şi în cer, o, Doamne, dar taina venirii mele cu Tine n-o înţelege omul, aşa cum nu înţelege el taina venirii mele la Tine dintre prooroci şi dintre oameni atunci, când Tu pe nori şi pe car de foc, pe heruvimi m-ai purtat spre Tine, cu carul slavei Tale, slava Domnului, pe care proorocul Iezechiel a văzut-o şi a mărturisit-o, pentru că Tu i-ai arătat-o ca s-o mărturisească el şi să ştie omul cum este slava Domnului şi să fie credincios pentru ea, căci ochiul credinţei este ager ca să vadă, şi Domnul Se sprijineşte cu lucrările Sale pe cei credincioşi Lui, văzutelor şi nevăzutelor Lui, aşa cum Tu cu mine Te-ai sprijinit pe pământ în vremea mea cu Israel, care Te părăsise de tot, şi apoi Te-a tot părăsit Israel.

O, Doamne, tot Israel îl numeşti Tu şi pe poporul Tău de azi, căci aşa l-ai numit Tu pe cel credincios, pe cel căruia Tu Te-ai adeverit. Voiesc să povăţuiesc pe poporul Tău de azi, căci este scris de mine să lucrez aşa înaintea Ta, dar binecuvintează Tu cuvântul meu peste poporul Tău. Amin.

– Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt este Cel ce grăieşte prin tine, proorocule înaintemergător al venirii Mele de azi, şi binecuvântat să-ţi fie cuvântul tău peste poporul Meu. Amin.

– Mă port cu Domnul spre inima ta, popor de azi al Domnului. Tu eşti de mare preţ în mâna Lui, în ochii Lui, popor de azi al Domnului. Eşti mic, eşti puţin, dar eşti poporul Domnului, şi eşti de mare preţ în mâna Lui, căci în mijlocul tău El îşi deschide cartea Sa şi Se scrie în ea cu tine, cu grăirea Lui cu tine pe pământ, cu venirea Lui la tine cu sfinţii, aşa cum este scris să vină El acum, la sfârşit de timp. O, fiule al Domnului, ai grijă mare să ştii bine ce este şi ce face un fiu al Domnului, căci fiii Lui sunt asemenea Lui, aşa cum am fost eu înaintea Lui şi I-am purtat durerea pe pământ şi am luptat să I-o alin, căci despărţirea de El a fiilor Lui este durerea Lui cea grea de dus, cu mult, cu mult mai grea decât crucea pe care, după ce a dus-o pe Golgota, a fost pe ea bătut în cuie pentru dragostea Sa de poporul Său, care îl părăsise pe El şi nu-L cunoştea, căci era necredincios Israel, şi pentru aceasta ochii lui erau ţinuţi să nu vadă cu ei pe Domnul lor, şi nu este alta partea celor ce nu cred, şi aceia cred cum vor ei şi se smintesc aceia, şi nu sunt fericiţi cei ce nu cred.

Eşti aşezat în cete-cete, mai mici sau mai mari, şi îţi trebuie povaţă şi ocrotire prin povaţă, popor al Domnului. O, ai mare nevoie de ocrotire de la Domnul, iar povaţa este cea care te ocroteşte dacă o ai peste tine.

O, popor de la izvor, tu eşti cetatea cea întâi-stătătoare a cetăţilor poporului Domnului, căci ai în mijlocul tău grădiniţa cuvântului lui Dumnezeu, iar în jurul ei, şirag de mărgăritare, după cum Domnul a proorocit să se împlinească aşa, şi iată, se împlineşte şi se va împlini. Te rog cu Domnul în cuvântul meu şi în duhul meu să fii tare în credinţă şi în statornicie şi să te bucuri în furtuni fel de fel, căci pomii cei nebătuţi de furtuni nu-şi înteţesc rădăcinile, ci sunt uşor dezrădăcinaţi. O, nu te teme în furtuni, ci bucură-te de ele, căci ele îţi întăresc credinţa şi puterea ta cea bună şi veghea ta cea de aur, şi nu oricum veghe. O, să plângi cu Domnul şi cu sfinţii Săi pentru pacea şi pentru duhul grădiniţei cuvântului Său, căci Duhul Său păzeşte cu mare milă şi cu mare iubire grădiniţa Sa de cuvânt, cea din cuvântul Său zidită ca să stea înaintea Sa, şi va sta, şi iată, cuvântul Său curge peste ea şi se face carte şi te ţine Domnul de mânuţă prin ea. Mai e puţin şi Domnul Se va slăvi văzut şi îşi va arăta slava Sa cu care S-a odihnit peste grădiniţa Sa de cuvânt, iar cei puţin credincioşi vor plânge fără de alin şi vor striga la Domnul pentru ei atunci. Fiţi tari, fiţi tari şi credincioşi, voi, cei ce îngrijiţi grădiniţa Domnului, căci curând, curând El îi va da ei mângâierea Sa, şi slava Sa de peste ea va fi spre bucuria multora dintre cei credincioşi şi statornici în credinţă şi în iubire pentru lucrarea cea de azi a Sa cu omul din mijlocul grădiniţei Lui de cuvânt, pe care El o are în paza Sa şi în stăpânirea Sa încă de la începutul cerului şi al pământului. Fiţi străjeri cu veghe sfântă, voi, cei care privegheaţi de aproape locul slavei Domnului, Care Se face cuvânt peste pământ, şi Domnul vă va întări vouă credinţa şi credincioşia şi statornicia, căci aceste daruri sunt pentru fiii Domnului, care trebuie să ştie bine ce este şi ce face un fiu al Domnului, căci fiii Lui sunt cei asemenea Lui, aşa precum am fost eu înaintea Lui, plin de durerea Lui, mereu plin de durerea Lui pentru depărtarea de El a lui Israel. O, fiţi şi voi la fel, fiţi asemenea Lui, căci El este îndurerat adânc şi tot mai adânc pentru cei ce îl părăsesc pe El pentru ei înşişi şi se duc spre îndoială şi spre necredinţă prin mintea lor cea de sine, care se socoteşte cu ea însăşi. O, ce durere să n-aibă Domnul statornicie în cei care au venit să fie cu El din buna lor voie atunci când au venit să fie ai Lui! O, ce neputincios L-au făcut aceştia pe Domnul în ei! O, aşa păţesc cei ce se fac judecători peste ale Sale în locul Său, uitând ei că omul este mărginit şi că Domnul este peste toate, văzute şi nevăzute! Fiţi, dar, veghetori credincioşi, căci lupta dintre lumină şi întuneric este mare, este în toi, iar diavolul este încordat, ca întotdeauna când Domnul Se scrie de fiecare dată biruitorul întunericului. O, staţi pe masă cu hrana Lui şi desfaceţi această merinde şi hrăniţi-vă cu ea mereu, căci cel ce nu mănâncă moare, moare mereu cel ce nu ştie să mănânce cu folos. Fiţi binecuvântaţi, fiţi veghea Domnului pentru lucrarea Sa de azi. Amin.

Acum strig şi peste voi, cei din cetatea Emaus. Vin la voi cu Domnul şi vă învăţ să staţi sub strajă, să intraţi sub strajă, o, fete din Ierusalim, căci v-a dat Domnul în grijă păstorească unei inimi mari înaintea Sa, iar voi preţuiţi-o pe ea peste voi şi nu vă bizuiţi pe voi, ci staţi sub veghe, staţi sub strajă. Nici o inimă să nu stea înăuntrul ei, ci să stea în prag şi să-I mulţumească Domnului pentru mila Sa cea mare. Trăiţi cu sfială ziua şi noaptea, trăiţi în lumină şi trăiţi cu mulţumire, căci nemulţumirea face semeţie în om şi îl aspreşte pe om, şi omul semeţ este urât pentru cei din cer. Fiţi mici, mici, căci cei mici au doică, iar cei ce n-au doică se cred mari, şi nu mai sunt între cei mici, a cărora este împărăţia cerurilor. O, fiţi cu mintea şi cu privirea în Domnul, şi din El lucraţi şi priviţi, căci altfel sunteţi ca omul. Fiţi iubitoare cu inima, căci altfel dispreţuiţi cu ea. O, învăţaţi ce este mila cea care ajunge la Domnul, căci altfel de milă nu ajunge la El şi vă vatămă şi pe voi şi pe El. Cel ce nu este unit cu Domnul nu ştie să facă unire şi unitate între fraţi, dar grija voastră să vă fie să staţi bine cu Domnul, şi din această grijă să vă îndreptaţi statura, şi nicidecum să nu căutaţi să staţi bine cu omul, iar pentru această statură aveţi mult, mult de învăţat, dacă nu veţi dispreţui învăţătura şi mustrarea şi vadul pe care acestea vin spre voi, căci prin cei săraci cu duhul poate Domnul lucra peste om şi peste mintea omului care caută învăţătură, căci omul este îndărătnic prin mintea sa, dar este uşor de purtat prin supunerea sa. Eu, proorocul Domnului, vă îndemn pe voi să staţi sub doică cu inima şi cu mintea şi cu purtarea şi cu fapta, dar şi cu umilinţa să staţi, şi să staţi cu ascultare şi cu multă credinţă pentru cel ce vă poartă de mânuţă spre cer, căci Domnul v-a dat vouă doică, numai să staţi sub ea şi să vă alăptaţi cu supunere pentru creştere, că vă trebuie creştere mare, creştere mereu, şi vă trebuie duh blând şi smerit şi vă trebuie frică de Dumnezeu cu inima curată, şi apoi Domnul va putea mult cu mântuirea Sa peste voi, şi El este Cel ce poartă de grijă pentru cele ce vă trebuie vouă, iar voi doar să ştiţi să-I mulţumiţi Lui cu supunere, cu ascultare, cu blândeţe şi cu sfială şi cu toate darurile cele plăcute Lui în cer şi pe pământ. Fiţi cu duh mulţumitor, şi una pentru alta umiliţi-vă, căci aceasta îl face frumos pe om. învăţaţi mereu, mereu bună cuviinţa şi învăţaţi să nu aveţi nemulţumiri, căci sunteţi la Domnul acasă, nu la voi acasă. Eu aşa m-am purtat înaintea Domnului pe pământ, iar El mi-a dat lucrare de prooroc în casa Sa, în lucrarea Sa, şi m-a luat cu El şi pentru El. Amin. Fiţi binecuvântate binecuvântând pe Domnul şi lucrările Sale, nearătându-vă cu aceasta oamenilor, ci Lui cum împliniţi această slavă a Sa, căci vremea este să stăm numai cu Domnul, numai în Domnul, că e vreme de întuneric pe pământ. îndemnaţi-vă spre pocăinţă şi învăţaţi lucrarea ei mereu şi staţi în ea mereu, căci pocăinţa alungă din om duhul măririi de sine, duhul părerii de sine şi dorul de sine, şi aşează în locul acestora Duhul Cel blând şi smerit al Domnului. Amin. Să Se odihnească Duhul Sfânt peste aşezământul Emaus, şi aceasta prin lucrare păstorească peste voi, după cum aveţi peste voi aşezarea Domnului pentru păstorirea voastră. Amin.

Acum, binecuvântate să fie casele păstorilor, care au trudit în via Domnului ca să-I păstreze Domnului un popor. Umilinţa şi pacea cea plăcută Domnului, aceasta să înveţe poporul cel binecuvântat prin cei binecuvântaţi peste el, căci iată, cei ce s-au răzvrătit împotriva păstorilor aşezaţi de Domnul, au alunecat cei ce au lucrat aşa. O, nu e de joacă cu cele aşezate de Domnul spre veghe pentru poporul Său, şi fiecare trebuie să lucreze ceea ce i-a fost dat să lucreze, şi să asculte fiecare din cei ce le-a fost dat să asculte, şi aşa este bine să se lucreze. Amin.

O, binecuvântaţi să fie creştinii din cetatea Bucureşti şi cuibuleţele lor mici ca nişte seminţe mici din loc în loc, şi să înveţe ei iubirea cea pentru Dumnezeu între ei, iubire care nu cere, ci se dăruieşte. Fiecare creştin să iubească lucrarea cea mărturisitoare pentru Domnul, şi aşa să petreacă unii cu alţii cei credincioşi acestei lucrări, iar pacea între ei să se înmulţească prin duhul mulţumirii şi prin duhul umilinţei de duh. Amin.

Iar peste toate cetăţile, eu, proorocul Domnului, ca şi Domnul povăţuiesc să nu se oprească cei credincioşi în sfat cu cei răzvrătiţi, care se cad unii pe alţii prin lucrarea lor răzvrătitoare asupra lucrării Domnului. O, păstraţi-vă credinţa, fii ai acestei lucrări de cuvânt din cer peste voi, căci ea trebuie păzită cu sabia cea mai ascuţită, fiindcă ea este ochiul care vede pe Dumnezeu, şi prin ea veţi fi biruitori aşa cum am fost eu pentru Domnul meu. Amin.

O, toate celelalte cuibuleţe de creştini de peste tot, aplecate spre lucrarea Domnului, să vegheze bine pentru legătura lor cu Domnul, necăutând pentru el creştinul, ci pentru Domnul, căci Domnul a spus: «Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine!». Această Scriptură cereţi, fiilor, toţi laolaltă când veniţi la sărbători lângă izvor, cereţi să vi se desluşească vouă această Scriptură, căci împlinind-o pe ea nu veţi cădea niciodată, ci veţi fi fii ai lui Dumnezeu pe pământ. Amin.

Toţi câţi sunteţi împrăştiaţi cu locuinţele, acolo cu voi învăţaţi să stea Domnul, şi veţi fi cu El şi veţi veni din timp în timp la izvor şi veţi fi scrişi că umblaţi cu El şi pentru El pe pământ. Amin.

O, cei ce sunteţi din cetatea Căprioru vă cheamă Domnul iarăşi pe voi prin duhul proorocilor să împliniţi toată voia Lui acum şi până la venirea Lui, căci El vă va cere răspuns la toţi pentru voia Lui cea de ieri şi cea de azi între voi, şi e vremea să ascultaţi şi să vă faceţi asemenea Lui, căci aceasta este de folos vouă şi planului Lui pentru mântuirea multora. Ridicaţi ochii spre El şi priviţi slava Lui şi lucrarea Lui şi daţi-I ajutor să poată iarăşi pentru voi şi pentru tot lucrul Lui peste pământ, căci Domnul vă doreşte. Amin.

Cei din cetatea Valea Voievozilor, care v-aţi răzleţit de Domnul prin mintea voastră cea de sine, o, nu fiţi şi nu râvniţi să staţi necredincioşi, căci Domnul nu stă cu cei necredincioşi. Cereţi la Domnul putere de iubire şi de credinţă pentru cele scrise în Scripturi ca să fie pe pământ în vremea aceasta, şi nu vă bizuiţi pe voi şi pe mintea voastră, căci mintea cea uşoară din voi se socoteşte din ea şi vă este duşman vouă. O, iubiţi să fiţi credincioşi, şi nu necredincioşi, căci eu, proorocul Domnului, am de la El lucrarea Sa să vă întorc inimile spre Domnul, şi inima Domnului spre voi ca să vă ajute El împotriva necredinţei voastre, fie prin mânie, fie prin umilinţă de duh, căci El poate totul când voieşte, iar răzvrătirea voastră să se depărteze din voi. Amin.

O, vino şi tu spre umilinţă, cetate tare la cerbice, creştini din Gheboieni! O, umiliţi-vă, tată, şi voi inimile, căci ani de zile aţi fost cu credinţă lângă acest izvor de cuvânt, iar acum aruncaţi în el cu pietrele necredinţei. O, la ce, oare, vă foloseşte aceasta? O, fiilor, căutaţi să aveţi milă de cei ai voştri luaţi de pe pământ, căci le-aţi făcut dureri mari şi îi ţineţi în chin, căci voi, creştini ai acestui popor, aveaţi să fiţi hărăziţi să vă scoateţi din iad şi din supărare neamul tot, căci aşa a promis Domnul la cei ce stau cu El prin acest cuvânt acum, la sfârşit de timp. O, veniţi-vă în fire pentru voi şi pentru neamul vostru cel adormit, care suspină adânc de la voi şi de la necredinţa voastră, iar dacă nu veţi asculta, voi veni eu de la Domnul spre voi ca să vă aduc iarăşi spre credinţă, spre izvorul Său de cuvânt, din care atâta vreme aţi băut şi voi. Amin.

Mă îndrept acum cu duhul şi cu lucrarea mea proorocească spre toţi cei care s-au dat şi se dau în lături, după ce au stat cu Domnul prin acest cuvânt şi au spus „da” Domnului. O, mai iertată va fi lumea Sodomei decât cei ce au avut această arvună dată lor de Domnul, şi apoi s-au dus spre alunecare sărind din bărcuţa Sa şi mâhnind pe Domnul şi pe proorocii Săi şi pe toţi cei credincioşi Lui prin acest cuvânt, prin care vine Domnul pe pământ pe car de heruvimi, pe carul cel de foc al slavei Sale la sfârşit de timp. Toate sunt fără Dumnezeu pe pământ, căci Domnul este în cer şi în toţi cei ce-L poartă pe El purtându-se cu El şi pentru El. O, veniţi-vă în fire!

Nici unul din cei ce au fost şi sunt cu acest popor, din cuvântul Domnului născut, nici unul să nu-l facă pe fratele său să râdă! O, nu mai glumiţi, nu mai naşteţi râs pe feţele voastre unul de la altul, şi nici uneltire, şi nici intrigă apoi să nu lucraţi, căci de la acestea vin despărţirile dintre fraţi, şi duh de judecată apoi, iar judecata este numai la Domnul. Amin. Fiţi fraţi unul cu altul, ca să nu fiţi judecători, şi aşa veţi atrage spre voi binecuvântarea Domnului, iarăşi o veţi atrage spre voi, căci cei necredincioşi au plata celor necredincioşi, şi se depărtează de la ei a Sa binecuvântare. Amin.

Şi acum, Doamne, pune pecetea Ta peste cuvântul meu şi întăreşte-l pe el peste poporul Tău. Amin.

– Eu, Domnul, aşa lucrez, şi sunt mărturisit de sfinţi şi de prooroci din veac şi până în veac şi Mi-e milă de cei necredincioşi şi dau să-i învăţ spre pocăinţă, şi cu sfinţii lucrez tot ceea ce lucrez.

Eu, Domnul, îndemn pe poporul Meu, pe cel care este şi pe cel clătinat din credinţă, să vină spre pocăinţă şi spre rugăciune apoi, ca să ia de la Mine înţelepciune, dar frica de Domnul, ea este calea care duce spre înţelepciunea Mea pe om.

îţi doresc, poporul Meu de azi şi de ieri, Eu, Domnul, îţi doresc frica de Dumnezeu, şi apoi înţelepciunea credinţei şi faptele ei, fiule. Cetatea fără prooroc peste ea este cetate fără Dumnezeu peste ea. Turma cea fără de păstorire peste ea de la Mine nu este turmă a Mea. O, vino la Domnul ca să ştii calea, popor hrănit de Dumnezeu, şi fii credincios, tată, că e vreme de necredinţă pe pământ, şi mulţi din cei ce au fost şi sunt ai Mei şi-au răcit şi îşi răcesc dragostea, şi ei sunt semn al venirii Mele, precum este scris în Scripturi.

O, dragoste din cer, o, vino pe pământ! Coboară tu peste cei ce sunt ai Mei, căci dragostea lor s-a răcit, şi e vremea să vin Eu la acest semn. Amin, amin, amin.