Sunt Domnul învierii şi Mă aşez pe pământ cuvânt, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, nume tainic, ca şi venirea Mea cuvânt pe pământ la om. Mă aşez cu salutul învierii înaintea poporului Meu din mijlocul neamului român şi înaintea a tot omul de pe pământ, care ştie şi care nu ştie că Eu vin acum pe pământ cuvânt la om şi că îmi gătesc împlinirea biruinţei Mele celei mari, căci sunt Mielul lui Dumnezeu, vestit prin Scripturi să vin şi să biruiesc fărădelegea de pe pământ şi să fac cer nou şi pământ nou şi Ierusalim nou şi om nou să fac din om. Amin.
Hristos a înviat, Ierusalime nou!
„Hristos a înviat!”, Eu, Domnul Cel înviat dintre morţi, spun la tot omul de pe pământ, care ştie şi care nu ştie că Eu sunt cu slava cuvântului Meu pe vatra neamului român!
„Hristos a înviat!”, salută cerul şi pământul mama Mea Fecioara pentru învierea Mea!
„Hristos a înviat!”, strigă ucenicii şi uceniţele Mele sus în cer şi jos pe pământ, căci cu sfinţii vin când vin, precum este scris să vin! Amin.
O, poporul Meu, să Mă ia de la tine omul care Mă iubeşte şi aşteaptă pe Domnul să vină! O, tată, să Mă ia de la tine şi cei necredincioşi Mie şi să Mă creadă prin acest cuvânt! Să Mă ia de la acest izvor cei ce iubesc viaţa şi voiesc să vadă zile bune de la Domnul pe pământ, căci Eu Mă vestesc cu zile de tămăduire peste om, iar tămăduirea lui stă în mâna lui, în credinţa lui, în voinţa lui cea plăcută lui Dumnezeu.
Hristos a înviat, Eu, Domnul, îi salut pe cei ce s-au strâns la izvorul tămăduirii şi îi învăţ învierea, pe ei şi pe tot omul de pe pământ! Păziţi cuvântul Meu, tată, căci el vă învaţă viaţa. Credeţi în Mine, căci cel ce crede în Mine nu va muri niciodată, aşa este scris în Evanghelia Mea acum două mii de ani. Am spus aceasta ca să nu mai păcătuiască omul, căci aceasta înseamnă tămăduirea lui. Iubirea îl tămăduieşte pe om. Iubirea îl vindecă pe om de păcat. Cel ce iubeşte pe Dumnezeu din toată inima şi cugetul şi sufletul său, acela nu iubeşte moartea, nu iubeşte păcatul, căci iubirea de Dumnezeu este Dumnezeu în om. O, voiesc să-l tămăduiesc de sine pe om, căci din pricina iubirii de sine păcătuieşte omul. Voiesc să slujească omul Evangheliei Mele şi învierii omului, căci învierea omului vine de la lucrarea Evangheliei Mele peste pământ şi peste om. Voiesc să fie duhovnicesc omul, şi nu firesc sau pământesc. Voiesc să treacă din trup în duh omul, aşa cum a trecut Maria, care şi-a ales partea cea bună şi care nu se va lua de la om, şi numai pe aceea ar fi s-o aleagă omul care iubeşte pe Dumnezeu, dar este scris că fiul cel după trup prigoneşte pe fiul cel după duh, căci cel ce voieşte să fie trupesc slujeşte trupeşte şi prigoneşte pe cel ce iubeşte să fie duhovnicesc şi să se hrănească cu iubirea de Dumnezeu, cu statul Meu întru învăţătura Mea şi dulce s-o mănânce pe ea, căci ea este dulce şi este pentru cei dulci, pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu şi care se tămăduiesc cu Dumnezeu. Amin.
Eu, Domnul Cel înviat, Mă fac tămăduire peste tot omul de pe pământ şi îl învăţ pe el bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa împotriva greşalelor lui, căci David, unsul Meu, stând înaintea Mea îmi zicea: «Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, aşa cum a fost cuvântul Tău, iar acum învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, căci eu mai înainte de a fi umilit am greşit, şi de aceea cuvântul Tău apoi am păzit».
O, omule, tămăduieşte-te, tată, de păcat! Fii tămăduitorul tău, căci vierme neadormit este păcatul, şi trupul omului este încă din viaţă mâncare viermilor, căci omul se mângâie cu poftele trupeşti împotriva urcuşului sufletului său şi n-are cine să-i spună lui să părăsească moartea, să osândească în trupul său păcatul şi să se tămăduiască de păcat, căci după păcat vine durerea, vine dezamăgirea, şi ea îl condamnă pe om.
O, e mare durerea Mea de la om, de la neputinţa omului căzut din slava Mea! Mă uit pe pământ cum îşi face omul casa curată şi cum peste tot în jurul lui face curat şi frumos. Mă uit din cer cum îşi curăţă şi îşi străluceşte omul peste tot gospodăria şi ograda şi haina şi hrana odată cu sosirea zilelor învierii Mele, dar dacă trupul lui cel lăuntric nu şi-l face curat pentru Mine, curat de păcat, de acest vierme neadormit în om, o, zadarnic, zadarnic îşi face omul casa curată, zadarnic, căci Eu nu stau în casă făcută de mână de om, ci în trupul omului stau dacă stau, dacă este curat pentru Mine ca să stau întru el. O, cine este cel ce înţelege aceasta? Se duce omul să fie uns cu untdelemn vindecător, aşa cum este învăţătura cea creştinească pentru vindecare, dar dacă el nu se unge şi întru cele dinăuntru ale sale pentru vindecarea lui de păcat, zadarnic se unge el pe frunte şi pe mână şi pe tot trupul lui pe dinafară. O, cine să-l înveţe pe om tămăduirea lui şi păzirea ei apoi în el? O, dacă nu-ţi faci trupul cel lăuntric curat de păcat, zadarnică este curăţirea ta, omule, dar vino, tată, să înveţi slava învierii şi vino să iubeşti suferinţa, căci fericirea ta te desparte de Mine, te desparte de viaţă şi de curatul ei şi de mărirea ei cea de la Mine. Eu, Domnul, îţi spun că păcatul din om este viermele cel neadormit şi îl mănâncă pe dinăuntru pe om şi pe Dumnezeu din om, şi apoi moare omul cu trupul şi se face mâncare viermilor. O, nu aşa a fost să fie soarta trupului omului, căci Eu l-am făcut pe om să-Mi fie Mie biserică şi nu locaş păcatului, care s-a făcut vierme neadormit în om de nu mai poate omul să umble după tămăduirea lui de păcat!
O, Eu ies în calea ta, omule, ies cu izvorul Meu ca să-ţi dau din el să bei şi să simţi răcoarea şi dulceaţa şi viaţa şi tămăduirea ta în el. Ia şi bea şi te vindecă de cele dinăuntru ale tale, pe care le-ai luat din mâna Mea şi te-ai făcut stăpân pe tine, şi tu nu-ţi iubeşti viaţa dacă faci aşa, şi tu nu-L iubeşti pe Dumnezeu dacă faci aşa. O, dă-te Mie, tată, ca să te tămăduiesc, căci iată, îţi dau doctorie ca să te curăţeşti, şi apoi Eu să Mă aşez şi să Mă odihnesc întru cele dinăuntru ale tale, curate de păcat, curate de vicleşug şi de deşertăciune şi de moartea cea de la ele. O, aşa l-am învăţat Eu şi aşa îl învăţ pe poporul Meu, cel ce vine la izvorul Meu cel de cuvânt, şi iau din izvor şi îţi dau şi ţie, omule de pe pământ, iar tu auzi-Mă, tată, auzi-L pe Domnul cum te strigă ca să-ţi dea de la El ceea ce tu nu poţi să-ţi dai.
Dar tu, neam român, pe tine te doresc mult al Meu să fii, şi voii Mele aplecat să fii, căci alegerea ta cea pentru mântuirea cea de la Mine a omului e mare, e de la Tatăl alegerea ta, şi satana ştie şi-ţi pune gând rău, că e supărat pe Mine şi pe tine pentru căderea lui din cer, dar tu eşti mâna Mea de biruinţă şi dau să-ţi spun aceasta şi dau să te fac să Mă auzi ca să te tămăduiesc de satana, tată, că el vrea să-şi desfacă cortul său în tine, iar tu eşti muntele Meu cel sfânt din pricina cuvântului Meu, care curge în tine izvor peste pământ, acum, şi se face râu al vieţii ca să adape pământul în lung şi în lat, căci Duhul Meu poate aceasta. O, neam român, o, tată, te povăţuiesc cu dor: acest soi de demoni nu ies din tine decât cu post şi cu rugăciune, tată. Am pe poporul cuvântului Meu în mijlocul tău şi l-am pus pe el la lucrul mântuirii tale, dar scoală-te şi tu şi crede, tată, şi scutură de pe grumazul tău jugul pe care dă satana să-l pună acum spre batjocura ta. Nu uita că strămoşii tăi puneau peste ei înaintea Mea zile sfinte, zile de post şi de strigare la Dumnezeu şi îşi puneau păzitori sfinţii şi îngerii şi veneau sfinţii şi biruiau pentru ei, pentru neamul tău, ţara Mea. Mila Mea te roagă să înveţi şi să asculţi, că iată, te vestesc pentru zile de post şi de strigare către cer, căci mama Mea Fecioara se aşează înaintea Mea pentru tine cu strigare nouă ca să nu te prăbuşească pe tine în ţărâna pământului satana. Aşez în mijlocul tău zile numite de post şi de strigare la cer, ultimele trei zile ale lunii florilor, (luna aprilie - n.r.), şi te învăţ, tată, să aprinzi candele şi să pui în ele scrisă rugăciunea ta şi să scrii aşa: „Izbăveşte, Doamne, neamul român de satana şi de lucrarea lui cea neagră, cu care dă să ne despartă de Tine şi de izbăvirea noastră cea de la Tine. Fii pentru noi biruitor, căci zilele grele sunt şi nu se văd. învaţă-ne bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, căci mai înainte de a fi umiliţi am greşit, şi de aceea dă-ne putere să păzim cuvântul Tău şi scoate-ne Tu de sub mâna satanei, căci Tu eşti Mielul Tatălui şi este scris să biruieşti. Amin”.
O, ţara Mea română, o, Sionul Meu de azi, temeliile Sionului Meu de azi sunt în tine, şi ele sunt muntele Meu cel sfânt, de pe care Eu grăiesc. O, Eu iubesc porţile Sionului tău mai mult decât toate locurile tale, iar cetatea aceasta am vestit-o, şi Eu Mă nasc în ea cuvânt, căci Tatăl Meu a întemeiat-o pe ea pentru Fiul Său. O, fă-ţi trupul curat de păcat, fiu român, căci Noe a trăit curat, curat de păcat, el şi toată casa sa, care a intrat în corabie mai înainte de venirea potopului, şi aşa au fost salvate de potop cele opt suflete şi toate vieţuitoarele din corabia lor. O, aleargă spre Mine cu zile de post şi de strigare şi de sfinţire a trupului şi a sufletului şi a cugetului tău spre Dumnezeu, neam român, ca să scapi, tată, de cursele satanei, căci tu ai în mijlocul tău pe Domnul Dumnezeul tău cuvântând şi învăţându-te bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, tată. Scoală-te, neam român, şi stârpeşte din mijlocul tău păcatul şi pune legi sfinte peste tine ca să te ocrotească ele, tată. Dă de la tine beţia şi fumatul, desfrânarea şi necredinţa şi opreşte-te la cuvântul Meu de la mâncarea de carne, căci omul ucide ca să mănânce carne, dar curând, curând Eu voi opri omul să mănânce carne, căci nu va mai avea, că pe pământ va veni cerul cel nou şi pământul cel nou şi Ierusalimul cel nou, precum este scris în Scripturi, şi cu omul le voi lucra pe acestea, dar nu după voia lui şi după planul lui, ci după voia şi planul Tatălui Meu, Care lucrează prin Duhul Său şi prin prooroci, prin poporul Său cel sfinţit şi pus la sfinţit în mijlocul neamului român pentru toate popoarele de pe pământ, care vor vrea şi Mă vor asculta pentru bunătăţile care vin de la Domnul pe pământ curând, curând.
O, neam român, pune, tată, candele pe masă şi scrie în ele rugăciunea ta cea dată ţie de Mine ca să ardă ea spre Dumnezeu odată cu tine, odată cu inima ta spre Mine şi scoală-te cu strigare şi cu zile de post înaintea Mea pentru ca să biruim pe satana, care dă să te pecetluiască sub voia şi sub pecetea sa pe tine, dar Eu te învăţ să-L strigi pe Dumnezeu în ajutorul tău ca să-ţi dau Eu apoi biruinţa, neam român. O, preoţii tăi îşi văd de-ale lor, tată, şi joacă în placul lui satana cu viaţa şi cu voirea lor, dar Eu, Păstorul Cel bun şi milos, te chem sub curcubeul biruinţei şi al mântuirii tale, turmă română. Ia, tată, cuvântul Meu peste tine, şi din gură în gură să-l dai, din român în român să meargă el, iar cine va da cuvântul Meu din gură în gură român către român pentru vestirea zilelor de post şi de strigare pentru salvarea cea de la Mine a acestui neam, acela nu-şi va pierde plata. Amin, amin, amin.
Iar voi, cei ce Mă împărţiţi pe Mine, Domnul, cuvânt peste pământ, ridicaţi-vă să împliniţi, tată. O, cine vă iubeşte pe voi pe pământ pentru că sunteţi servii Mei, acela nu-şi va pierde plata sa, ba îi voi ierta toate păcatele pe care le-a făcut ca un om şi îl voi aştepta spre sfinţenie şi spre biruinţa prin sfinţi, căci sfinţii Mei vin cu Mine pe pământ şi se dau ajutor celor ce se biruiesc pe ei înşişi pentru biruinţa Mea. Amin.
Izvor de tămăduire este cuvântul Meu, iar mama Mea Fecioara se dă cuvânt prin izvorul Meu spre tămăduirea multora. O, mamă, te sărbătoresc sfinţii cerului în cer şi pe pământ, că eşti tămăduitoare, mamă. Duhul tămăduirii îl dăm omului, numai să ne audă şi să ne asculte omul, mamă. Amin, amin, amin.
– O, fii ai Domnului, şi voi, fii ai oamenilor! Hristos a înviat pentru voi! Am suferit cu El şi pentru El şi pentru voi când El a fost pus pe cruce de satana ca să moară, dar satana s-a înşelat atunci, căci Domnul a înviat şi a biruit, şi stăpânitorul acestei lumi a fost judecat atunci.
„Hristos a înviat!”, neam român, îţi spune ţie mama Mielului Cel junghiat pentru mântuirea ta, pentru mântuirea celor credincioşi Lui, Mielului lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii! O, ţi-a dat Domnul veste cerească. Nu cumva să calci cuvântul Său cel de sus şi cel de jos, căci cerul lucrează cu pământul pentru biruinţa Mielului lui Dumnezeu şi pentru biruinţa ta, spre salvarea multora. Ţi-a dat Domnul veste pentru zile de post şi de strigare cu candele aprinse şi rugătoare pe vatra ta. Cele trei zile de la sfârşitul lunii florilor le-a scris Domnul în cer şi pe pământ zile de post de mâncare şi de păcat, post şi strigare, neam român. O, să nu mănânci în zilele acestea, ci să strigi cu lacrimi ca cetatea Ninivei pentru salvarea ta de sub mâna lui satana şi pentru învierea ta apoi întru Hristos Cel înviat. Să mănânci fructe curate şi apă curată să bei dacă nu poţi să stai flămând pentru bucuria ta cea de apoi. Să mănânci numai fructe şi legume, aşa cum mânca omul în rai, fiule, şi dacă poţi, dacă eşti sănătos, să mănânci după apusul soarelui, iar dacă în tine cel neputincios este biruit de slăbiciunea sa, acela să mănânce fructe şi legume şi să bea apă curată, cu zile lepădate de păcat şi de fumat şi de băut băutură nebinecuvântată, căci băutura cea de la Domnul este numai apa şi vinul, iar orice altă băutură este potrivnică vieţii omului şi binecuvântării lui cea de la Dumnezeu.
Daţi veste unii altora, fii români, pentru ascultarea de Dumnezeu şi fiţi credincioşi, căci Domnul vă iubeşte şi vă cheamă să-L ascultaţi pe El pentru biruinţa cea de la El, şi apoi, fiţi iubitori, iubitori de Dumnezeu şi urâtori de păcat, căci păcatul este diavol, este satană în om încă de la început, de când omul a pierdut pentru păcat raiul.
Fii binecuvântatul Fiului meu Iisus Hristos, Cel înviat din morţi acum două mii de ani, o, neam român! Cuvântul Fiului meu şi cuvântul meu prin izvorul Lui cel din mijlocul tău este izvor de tămăduire peste tine, şi de la tine peste mulţi. Fii credincios, şi nu necredincios, căci Domnul voieşte să şteargă de la faţa Sa păcatele tale, pentru care suferi, şi să te aşeze în sfinţenia Sa, căci fără ea nimeni nu va vedea pe Domnul, şi iată, Domnul vine, precum este scris. Amin.
Hristos a înviat, popor al cuvântului Fiului meu!
Hristos a înviat, fii ai oamenilor!
Hristos a înviat, popor român, şi vino spre Fiul meu cu ascultarea ta, căci izvorul acesta de cuvânt este Fiul meu, Mielul Tatălui Savaot, trimisul Tatălui la tine, pentru tine şi pentru toate neamurile de pe pământ apoi. Amin, amin, amin.
– O, mama Mea, izvor de putere pentru cei păcătoşi care se pocăiesc! Harul Meu cel mare este cu tot cuvântul Meu şi al tău în ziua aceasta de izvor de tămăduiri pentru om. Când Eu am trimis îngerul la tine ca să te vestească cu cele de la Mine pentru venirea Mea pe lume acum două mii de ani, tu ai spus îngerului: «Fie mie după cuvântul tău». Aşa să spună şi neamul român pentru cuvântul Meu, vestit în ziua aceasta peste el pentru izbăvirea lui. Amin.
O, neam român, Domnul Dumnezeul tău, Mielul Tatălui, ţi-a grăit ţie în zi de izvor de tămăduiri, izvor de cuvânt peste tine. Fericit, fericit vei fi tu dacă Mă vei asculta şi vei fi credincios Celui ce a grăit cu tine din ceruri pentru salvarea ta. Amin.
„Hristos a înviat!”, neam român, îţi spune ţie Domnul învierii, Domnul Cel înviat. O, ridică porţile tale ca să intre la tine Domnul Dumnezeul tău, împăratul tău, împăratul cerului şi al pământului, neam român, neamul Meu cel nou, şi binecuvântată să fie ascultarea ta de cuvântul Meu, pentru viaţa ta, pentru salvarea ta. Amin, amin, amin.
24-04-2009
