Sunt Domnul învierii, poporul Meu! Sunt Cel ce am călcat cu moartea pe moarte, fiule! Mă slăvesc în mijlocul tău cu praznic de înviere, cu cuvânt de înviere, cu mângâierea Mea, care curge ca râul în mijlocul tău, căci Mi-am pus viaţa pentru om, şi Duhul Meu Mângâietor Mi-a dat putere să fac şi să pot aceasta. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Intru prin porţi la tine, tată, şi altfel Eu nu intru când intru ca să te hrănesc. Duhul Sfânt Mângâietorul este Duhul Meu, şi prin venirea Mea la tine cu El, voiesc să te fac mereu, mereu fiul Meu, prin credinţa ta în venirea Mea la tine, fiule. Vezi, tată, ce fel de iubire îţi arăt Eu ţie? Ca să te numesc fiul Meu ţi-am arătat iubire, iar tu să fii, căci iubirea Mea te învaţă ca să-Mi fii fiu. Amin.
Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Aşa mergea din gură în gură vestea şi salutul între cei credincioşi venirii Mele între oameni, şi a învierii Mele apoi dintre cei morţi, după ce iudeii duşmănoşi şi mari cu rangurile pământeşti M-au dat la moarte pe cruce ca pe un făcător de rele împotriva lui Dumnezeu. Cei ce nu-L iubesc pe Dumnezeu când El Se lasă descoperit, iar ei îl dispreţuiesc din pricina iubirii lor de ei înşişi şi de rangurile lor, aşa lucrează aceştia pe pământ pentru Dumnezeu, ca iudeii care s-au aţâţat unii pe alţii în acelaşi gând viclean ca să Mă învinuiască şi să Mă stârpească dintre ei ca pe un hulitor, ca pe un smintit, dar ei se temeau de Mine, căci erau fricoşi, şi îşi aţâţau unii altora duhul ca să poată ei apoi să facă fapta răstignirii Mele, precum era scris de Tatăl să îndur Eu de la om, şi apoi să ies biruitor din mormânt, şi aşa să fie lumea judecată şi stăpânitorul ei cel nevăzut de ea, cel plin de duhul potrivnic lui Dumnezeu, duhul cel căzut din cer prin semeţia omului trufaş în duhul lui, şi prin care îngerii slujitori lui în vremea trufiei lui s-au prăbuşit de lângă Dumnezeu odată cu omul, care s-a vrut mai mare ca Dumnezeu la începutul facerii cea de la Dumnezeu pentru om. Iată ce Mi-a făcut omul la începutul cel dintâi când s-a făcut cerul şi pământul şi omul cel făcut de Dumnezeu între pământ şi cer! O, iată ce Mi-a făcut omul şi acum două mii de ani, la începutul acela pe care Dumnezeu l-a făcut iarăşi pe pământ! O, iată ce-Mi face omul necredincios şi acum, la capătul timpului, când Eu vin pe pământ râu de cuvânt, Duh Sfânt Mângâietor, precum este scris să vin şi să fiu numit cu numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu! Cine se scoală acum să spună că acest cuvânt de azi nu sunt Eu, Dumnezeu-Cuvântul, Fiul Tatălui Savaot întru a doua Mea venire de la Tatăl, acela nu ştie, săracul de el, unde îşi scrie numele, unde îşi agoniseşte lucrarea sa vrăjmaşă, ca şi acum două mii de ani când duşmanii venirii Mele sub chipul Fiului Omului s-au sculat să Mă doboare de pe tronul cel plin de taină al slavei Mele cu omul şi să Mă stârpească apoi ca pe un potrivnic al Dumnezeului lor, neslujind ei lui Dumnezeu cu viaţa lor, cu fapta lor, cu jertfa lor, ci numai duhului slavei lor deşarte slujind ei. O, iată ce face iubirea cea oarbă a omului care se foloseşte de numele lui Dumnezeu pe pământ şi care crede în Dumnezeu pentru iubirea de sine a lui, şi nu pentru Dumnezeu!
O, poporul Meu, caută, tată, să pătrunzi puterea şi vicleşugul minciunii celor ce se numesc fii ai lui Dumnezeu nefăcând ei lucrările lui Dumnezeu pe pământ, ci făcându-le pe ale lor unul înaintea altuia prin slava lor cea trecătoare, pentru ca să-şi vestească unii altora numele lor de om trecător, nume care va sta cu ei la judecată, căci fiecare va fi judecat la rândul cetei sale, precum este scris în Scripturi. Grăiesc aşa cu tine, poporul Meu, fiindcă în zilele acelea ale petrecerii Mele cu trupul şi cu duhul, şi apoi a învierii Mele celei biruitoare împotriva celor plini de sine, care M-au dat crucii şi morţii, stăpânitorul acestei lumi a fost judecat prin însăşi fapta sa asupra Mea, căci omul n-a crezut în Cel ce Tatăl L-a trimis din cer pe pământ pentru salvarea omului din rătăcirea de Dumnezeu, din drumul lui cel rătăcit şi rătăcitor de om, şi de atunci judecat este omul care se naşte pe pământ şi nu calcă pe urmele Mele aşa cum le-am lăsat Eu pe pământ mai înainte ca să Mă aşez iarăşi în Tatăl ca Mântuitor al celor ce cred în Mine prin trăirea lor după voia Mea şi ca Judecător al celor ce hulesc calea Mea, cea lăsată de Mine omului credincios, acum două mii de ani arătând-o pe ea. Cel ce-şi strâmbă mintea şi vederea, cel ce-şi stâlceşte duhul şi voirea, cel ce-şi calcă pe cuvânt şi pe faptă după ce se scrie pe pământ fiu al Meu şi urmaş împlinitor învăţăturii Mele şi venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om, acela păţeşte aşa din pricina semeţiei duhului lui, care-i strâmbă şi apoi îi şterge credinţa în cele ce sunt de la Dumnezeu între oameni pe pământ. O, Eu nu Mi-am pierdut vremea cu lucrarea cuvântului Meu, care de cincizeci de ani curge ca râul din gura Mea peste pământ în mijlocul neamului român, cu greu făcându-Mi vad între oameni în vremi de strâmtorare, dar cel ce vine ca să fie cu Mine şi nu vede ca Mine, şi vede ca el din pricina semeţiei duhului lui, duşmană pe sufletul lui, acela nu numai că şi-a pierdut vremea cea folositoare lui, ci şi-a şi agonisit plată cu cei necredincioşi, aşa cum bietul Iuda şi-a aflat, după ce a stat cu Mine pe cale în vremea Mea între oameni pentru ca să Mă scriu pe pământ Mântuitorul omului, şi apoi s-a dus, săracul, şi Mi-a vândut taina şi M-a dat în mâna celor cu rang pământesc ca să Mă judece ca pe un smintit şi smintitor de om, zicându-Mi batjocoritor când M-a dat lor: «Bucură-Te, învăţătorule!». O, Eu am fost învăţătorul, dar n-a luat Iuda din Duhul Meu aşa cum au luat ceilalţi ucenici ai Mei în vremea aceea, şi chiar dacă a luat şi el, el s-a gândit mai mult ca toţi că Eu voi face semne mari până ce Mă voi aşeza împărat mare pe pământ şi vor sta lângă Mine cei aleşi de Mine, dar s-a făcut de râs săracul Iuda, căci inima lui a rămas din pământ, şi s-a stins din el pic cu pic duhul pe care l-a primit de la Mine când l-am ales şi pe el între ucenicii Mei ca să-Mi lucreze Mie cale spre oameni şi să le fac lor bine, şi nu rău să le fac.
Această grăire a Mea cu tine este lucrare de înviere peste om în zi de praznic de înviere, poporul Meu. în aşa fel grăieşte şi Scriptura, tată, ca şi grăirea Mea de azi. Dacă Scriptura cea din vremea Mea are altfel de grăire despre Mine, să-Mi spună omul, şi să grăiesc Eu cu el apoi. Eu sunt Acelaşi atunci şi acum, aşa cum şi omul este acum ca şi atunci când s-a scris pe pământ Scriptura cea între Mine şi om, între om şi Mine aşa cum a fost ea, ca să fie ea cunoscută apoi. Acum însă îmi scriu în mare taină Scriptura Mea de azi pe pământ, căci am grijă de lucrarea Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt pe pământ, am grijă mare, căci omul e mai mare ca atunci, e mai ascuns decât atunci sub numele Meu, mai căzut din adevăr decât atunci, iar Eu îmi las pe pământ cu mare grijă cuvântul venirii Mele de azi, căci azi e greu de Dumnezeu pe pământ, şi nu mai are omul bun putere pentru Mine cu bunul Meu din el, căci omul trufaş stă la pândă cu sânge rece ca să şteargă de pe pământ prin lucrarea sa ascunsă numele şi urma lui Dumnezeu dintre oameni, iar dacă vede că nu poate se piteşte şi mai bine, şi mai tainic, şi scoate arme noi şi vechi şi face feţe-feţe ca să-i poată doborî până şi pe cei aleşi ai Mei, precum este scris că va fi la vremea de sfârşit. Eu însă voi scurta aceste zile ceţoase, din pricina cărora nu se vede faţa satanei, şi îmi voi ocroti calea Mea spre om şi calea omului spre Mine, numai să fie omul curat la inimă şi la faptă, pentru el şi nu pentru Mine să fie omul aşa, căci dacă el foloseşte viclenia odată cu mersul lui pe cale cu Mine, cade în întuneric cu mintea şi cu vederea lui şi i se suceşte duhul şi voirea şi îşi strâmbă credinţa, iar Eu nu mai binevoiesc pentru el apoi, şi îl las aşa cum trage el, căci timp nu mai este, şi Eu am spus aceasta pentru cei ce înţeleg şi pentru cei ce nu înţeleg, fiindcă timpul este scump, iar dacă nu este răscumpărat îşi pierde omul lucrarea şi agonisita lui cea în timp.
Cuvânt de înviere este acest cuvânt al Meu în zi de praznic sfânt, poporul Meu, căci grăirea Mea e tot o trezire peste tine şi peste om, peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi stând în tine, poporul Meu, şi peste oameni apoi cu trâmbiţarea lui. Cuvântul Meu este bucuria celor din cer şi a celor din iad, căci morţii aud mai bine şi mai adevărat cuvântul Meu. Trupul omului îi încurcă lui vederea a toate, bune şi rele între pământ şi cer, dar cei ce şi-au dezbrăcat trupul cel vremelnic, aceia văd, aceia sunt cei ce văd apoi, spre bucuria sau spre durerea lor, şi fericiţi şi iar fericiţi sunt cei de care Eu, Domnul, Mă îndur între aceştia, aşa cum M-am îndurat de cel cu suflet bun în el în vremea lui de pe pământ lângă lucrarea Mea, şi pe care l-au robit apoi slăbiciunile firii lui căzute, după cum a fost căderea omului cel întâi zidit la începutul făpturii.
O, copii care-Mi staţi porţi pentru cele văzute şi nevăzute, cunoscute şi necunoscute ale Mele, înţelese şi neînţelese ale Mele între toate câte sunt şi se spun şi se văd! Iată-l pe însoţitorul lui Verginica luând de pe altarul Meu de la voi merindea învierii, trupul şi sângele Meu, pe Domnul învierii, după cum a fost cuvântul Meu spre voi pentru salvarea lui! Iată-l petrecând praznicul învierii Mele cu cei ce au trecut dincolo de trup! Iată-l pe el în salonul celor credincioşi, căci Eu M-am îndurat de el, fiindcă a fost pe pământ cu inimă dulce şi n-a tăgăduit nici o clipă lucrarea cuvântului Meu, în care el a fost aşezat şi însoţit cu legământ ceresc cu Mine şi cu trâmbiţa Mea, legământ scris de Mihail arhanghelul, îngerul Meu şi al poporului Meu. Am pus în grădină pe cei puşi la lucrul cel pentru învierea făpturii să rostească numele lui înaintea Domnului, ca să fie el slobozit de păcat şi să vină spre plata mărturisirii lui cea pentru lucrarea cuvântului Meu prin trâmbiţa Mea Verginica, şi pe care el a iubit-o pentru Mine şi a însoţit şi a sprijinit lucrarea Mea cea prin ea, până ce el a căzut în cursa cea ascunsă a satanei pentru că n-a stat sub duhul ascultării întru toată lucrarea lui. O, cel ce se ascunde pentru slăbiciunile lui aşa păţeşte, tată, căci de Domnul nu se poate ascunde omul, dar se ascunde de om, şi nu mai are apoi cine să-l mai ajute în căderile lui, căci satana îl îndeamnă pe om să se ascundă de om, să se teamă de om pentru faptele lui, şi apoi să cadă în cursă grea omul, să cadă din braţul lui Dumnezeu în mâna satanei, aşa cum s-a întâmplat şi cu însoţitorul trâmbiţei Mele, iar el a fost robit apoi de satana şi n-am mai putut să-l eliberez pe el decât luându-l din trup. Am dat apoi în poporul Meu lucrul cel spre mântuirea lui, căci am împărţite daruri lucrătoare în mijlocul poporului Meu pentru învierea morţilor, tată. V-am pus, tată, să lucraţi aparte pentru acest sufleţel, căci numele lui este scris în cer între cei ce au miluit mult venirea Mea prin credinţa lui cea plină de iubire pentru Mine şi pentru vasul Meu prin care Eu Mi-am început pe pământ trâmbiţarea cuvântului Meu din zilele acestea. Iată-l, tată, iată-l, fiilor copii! Salvarea lui a fost prin trâmbiţa Mea. I-am dat ei bucuria aceasta, că multă iubire am pus în ea pentru acest sufleţel iubitor şi credincios, şi pe care satana l-a duşmănit şi l-a smuls apoi de la sânul Meu. I-am dat lui faţă de înger după ce l-am luat din trup, şi a văzut poporul Meu aceasta, căci faţa lui era frumoasă mult pe lângă cea purtată de el pe pământ. Şi de ce a fost aşa? A făcut aşa îngerul Meu Mihail, care a fost trimisul Meu când s-a scris legământul Meu între trâmbiţa Mea şi acest însoţitor al ei pe pământ. Am făcut aceasta pentru că inima lui a fost bună în el, dar satana l-a schimbat apoi. Eu însă am biruit acum şi i-am dat lui salvarea şi i-am dat bucuria cea pentru credinţa lui şi pentru mărturisirea lui cea pentru lucrarea Mea înaintea celor necredincioşi şi prigonitori lucrării Mele, care au strâmbat mereu, mereu mersul lucrării Mele cel prin trâmbiţa Mea, şi căreia el i-a fost sprijin şi mângâiere şi putere prin greu. I-am dat faţă de înger, pentru că el s-a întors cu mare dragoste, alipindu-se spre sfârşitul cărării lui pe pământ de mersul lucrării Mele pe mai departe şi Mi-a mângâiat şi Mi-a ascultat pe cei ce-Mi duc pe mai departe lucrarea Mea, mărturisindu-i pe ei ai Mei înaintea celor ce hulesc acum între cei ce au fost fii ai acestui popor şi nu mai sunt acum pe calea lor cu Mine. „Hristos a înviat!”, îmi spune el să-i spun poporului Meu şi celor ce stau sub crucea venirii cuvântului Meu pe pământ pe mai departe, căci poporul Meu l-a iubit pe el, pentru că el a fost mărturisitorul Meu! Hristos a înviat, vă spune vouă trâmbiţa Mea Verginica! Bucuria ei pentru sufletul cel robit a fost dăruită ei de Mine acum.
„Hristos a înviat!”, vă spun Eu, Domnul, fiilor, şi rămân cu cartea deschisă între Mine şi voi, căci stau cu voi în zile de praznic de înviere, tată. Amin.
Şi acum, vă dau cuvântul Meu ca să-l duceţi la poporul Meu, copii din porţi, iar voi să staţi cu poporul în duh dătător de înviere, tată. O, răscumpăraţi orice fărâmă de timp pentru ca să crească în duh poporul Meu! Apoi, odihniţi-vă trupul şi duhul, fiilor, şi ne întoarcem în carte cuvânt, tată, şi slujim unul altuia cu duhul învierii în inimi şi în cuvânt. Amin.
O, deschideţi guriţele şi slăviţi-L pe Domnul, fii ai poporului Meu, căci Eu Mă dau vouă ca să Mă aveţi cu bogăţie, fiilor! Fiţi mărturisitori, fiilor! Hristos a înviat! Aşa arătaţi-Mă în voi şi între voi în zile de praznic sfânt. Amin.
Hristos a înviat, neam român! în zile de praznic de înviere voi sta cu tine în sfat ca să te învăţ salvarea ta, măi tată, că nu mai are cine să te înveţe statul tău cu Dumnezeu spre salvarea ta şi spre bucuria ta cea pentru vecii. îţi mângâi duhul cel cald, sau cel străin de Mine şi îţi voi da să iei din praznicul învierii Mele. Pace ţie! O, dacă ai cunoaşte tu pe cele ce sunt spre pacea ta acum în mijlocul tău, neam român! Eu, Domnul învierii, voiesc să-ţi împodobesc casa cea pustiită, tată. Eu sunt învierea ta. Pace ţie, îţi spune ţie Domnul învierii! Hristos a înviat! Nu uita aceasta, şi întăreşte-ţi credinţa că Eu vin să te izbăvesc din necredinţă, tată. Eu sunt! Şi vei vedea curând, curând că Eu am fost şi că Eu sunt acest râu de cuvânt, care îşi are din cer pe pământ vadul pe vatra ta, spre plata cea de la Mine a strămoşilor tăi cei sfinţi. Amin.
Binecuvântată să fie bucuria praznicului învierii Mele în mijlocul tău, popor al cuvântului Meu pe vatra neamului român! Să ne slujim unul altuia bucuria, fiilor! Hristos a înviat! Rămân cu cartea deschisă între Mine şi voi. Rămân cu voi. Rămân în iubirea voastră, fiilor. O, rămâneţi în iubirea Mea, căci Eu rămân îi iubirea voastră, fiilor. „Hristos a înviat!”, vă spune vouă Domnul învierii. Amin, amin, amin.
19-04-2009
