E sărbătoare cerească pe pământ ca şi în cer, căci aşa este voia Mea, iar voia Mea este ca în cer, nu ca pe pământ, şi e mic omul ca să pătrundă taina şi puterea voii Mele ca să facă el pe pământ voia Mea cu duhul şi cu trupul lui, şi bucuria Mea e mică de la om, şi e mică şi la om, căci cine nu-L iubeşte pe Dumnezeu cu toată fiinţa şi puterea lui nu are bucuria hrănită, şi o are flămândă, şi mereu, mereu tânjeşte omul după bucuria sufletului lui.
Sunt Domnul, şi Mă fac cuvânt în cartea Mea de azi, că e sărbătoare cerească pe pământ. Aşezaţi-Mă în carte, copii din porţi. Cuvântul Meu este mângâiere, şi fericiţi sunt cei ce se mângâie cu Dumnezeu pe pământ, căci pe pământ nu este mângâiere. O, mângâiaţi-vă, tată, cu mângâierea Mea, căci mângâierea este numai Dumnezeu. Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu cel mic şi daţi-i putere şi daţi-i cuvântul Meu, căci are putere în el cuvântul Meu. Fiţi unealta prin care Eu îmi desfac merindea ca să-Mi hrănesc poporul în vreme de strâmtorare, tată, căci pe pământ nu-L mai poate iubi omul pe Dumnezeu. Pe pământ e cursă şi laţ, şi nu mai are omul putere pentru Dumnezeu, iar duhul lumii îi taie omului frica de Dumnezeu, şi nu mai este izvorul înţelepciunii pe pământ, nu mai are omul frică de Dumnezeu, din care să izvorască veghea şi iubirea şi pacea cu Dumnezeu a omului.
O, poporul Meu, bucuria Mea a fost mereu, mereu îndurerată, tată, şi aşa este şi azi. Când l-am strigat pe Lazăr ca să iasă afară din mormânt, după patru zile de mormânt, o mulţime de iudei s-au bucurat, dar din partea celor necredincioşi şi duşmănoşi pe Mine dintre iudei Mi-a venit îndurerare, tată. Venise vremea de la Tatăl rânduită să Mă preaslăvească Tatăl, şi M-am dus la praznic în ziua aceasta, ca să împlinesc Scripturile M-am dus, iar mulţimea care a auzit că l-am înviat pe Lazăr a venit să-Mi cânte osana, cu ramuri în mâini au venit şi Mi-au cântat, iar Eu şedeam pe mânz de asină, precum era scris să împlinesc, ca împărat al făpturii. Se întristaseră fariseii, se tulburaseră şi nu ştiau cum să se sfătuiască să Mă prindă ca să Mă dea crucii, pe când cei înţelepţi Mă căutau ca să Mă vadă, iar Eu le-am spus la ucenici: «Dacă-Mi slujeşte cineva, să vină după Mine, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu, şi Tatăl îl va cinsti pe el, dar acum sufletul Meu este tulburat, o, Părinte. Preamăreşte-Ţi numele Tău, o Tată!». Şi Tatăl a zis din cer: «L-am preamărit şi iarăşi îl voi preamări», şi tot norodul care a auzit zicea: «A fost tunet! A vorbit un înger!», iar Eu am răspuns: «Nu s-a făcut pentru Mine glasul acesta, ci pentru voi, căci acum este judecata acestei lumi».
O, poporul Meu, amintirea Mea să-ţi fie mângâiere, tată, căci pe toate le-am lucrat ca să-i trag pe toţi la Tatăl, ca acolo unde sunt Eu, să fie şi slujitorul Meu, şi Tatăl îl va cinsti pe el. N-am venit în lume decât să-i las omului viaţa Mea. La fel şi acum, n-am venit cu această venire a Mea pe pământ cuvânt, decât să-i dau omului viaţa, să-i trag pe toţi la Tatăl, după cum am promis să fac, dar puţini au înţelepciunea cea de sus ca să-L priceapă pe Domnul prin acest cuvânt, căci omul se sminteşte, se îndoieşte şi se duce întru ale sale, iar Eu am spus că acolo unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu, şi Tatăl îl va cinsti pe el cu această slujire.
O, cât Mă mângâi când grăiesc cu voi, fiilor! O, fiilor, n-are omul credinţă pentru Mine, care să-Mi folosească Mie şi nu lui! Omul crede în Mine pentru el, nu pentru Mine, căci cel ce crede în Mine, acela este acolo unde sunt Eu şi este slujitorul Meu. O, fiilor, credeţi în Mine pentru Mine, tată, căci altfel nu-Mi puteţi fi slujitori! Cel ce Mă iubeşte pentru el însuşi, acela se cunoaşte, şi nu stă şi nu este acolo unde sunt Eu, slujindu-Mi, căci Mă iubeşte pentru sine, dar cel ce Mă iubeşte pentru Mine, acela ia din Mine şi poate pentru Mine, şi aşa te voiesc Eu pe tine, poporul Meu, şi aşa să te voieşti şi tu, tată, ca să nu te smulgă satana din braţul Meu, din cortul Meu, de pe calea Mea, tată. Iată, cuvintele Mele cu tine, pentru tine şi pentru tot omul apoi, toate, toate vor sta la judecată cu omul, căci Eu mereu, mereu ţi-am grăit la timp, şi te rog, poporul Meu, iubeşte lepădarea de sine pentru Mine, tată, căci ea este crucea care te păstrează Mie mulţumit, şi fereşte-te de nemulţumiri, căci ele te scoală mare ca să cad Eu sub tine şi să nu mai ai pe Domnul lumina ta, măi tată. O, stai mulţumit înaintea Mea, în slujba Mea, căci crucea Mea pentru salvarea ta a fost şi este grea, poporul Meu. O, nu te lepăda de crucea Mea, căci Eu ţi-am spus cum să vii după Mine, şi ţi-am spus să iubeşti pe fratele tău dacă vrei să iubeşti crucea. Uită-te la Mine cum am primit Eu de la Israel osanale şi apoi cruce, fiule, şi le-am purtat pe acestea iubind, nerăzbunându-Mă, căci iubirea este lucrare frumoasă, tată, şi ea este ceea ce nu-L desparte pe om de Dumnezeu, ea se face viaţă a omului slujitor Mie, şi apoi hrana vieţii lui. Este scris: «Cel ce nu iubeşte pe Dumnezeu, să fie anatema», iar aceasta înseamnă să fie despărţit de cei ce sunt ai Mei prin iubirea Mea în ei şi între ei. O, veghează pentru iubire, poporul Meu, căci satana este duşmanul care nu mai are pace şi care lucrează să-i lovească pe cei ce sunt ai Mei prin iubirea lor de Dumnezeu şi caută să-i cadă din credinţă, tată. O, fericiţi sunt cei ce nu se smintesc, căci aceia stau şi nu cad, stau şi lucrează Mie şi mersului Meu cel greu, că nu e slujire mai mare pentru om ca atunci când el caută unde sunt Eu, ca acolo să fie şi el cu slujirea lui, aşa precum Eu am spus despre cel ce Tatăl îl cinsteşte pentru că-Mi slujeşte Mie! Cea mai mare înţelepciune în om este atunci când el îmi slujeşte Mie, când el Mă iubeşte pentru Mine şi nu pentru el, şi aceasta este puterea înţelepciunii şi puterea iubirii, iar altfel nu este cu acestea pentru slujirea Mea.
O, poporul Meu, Iuda M-a sărutat fără să Mă iubească. El nu Mă iubea, iar sărutarea lui M-a trădat şi M-a dat vânzării, căci cel ce se gândeşte la sine aşa lucrează, şi nu se poate lepăda de sine cel ce Mă iubeşte pe Mine pentru sine, iar Eu nu-Mi pot alege slujitori ca să am, căci omul se iubeşte pe sine şi este uşuratic şi este nemulţumit şi se încântă cu minciuna care nu-i ţine de viaţă omului. S-a hrănit Iuda cu iubirea de sine, şi aşa a venit ura între el şi Mine, şi era nemulţumit mereu, şi aşa s-a întunecat acest slujitor, căci n-a iubit lumina şi n-a lucrat în lumină lucrarea sa. O, iubirea lucrează altfel, fiule. Îţi grăiesc ţie ca să-ţi fac înţelepciune, tată, şi să iei de la Mine şi să lucrezi după ea, neuitând să te socoteşti la timp pentru toate ale tale cu Mine. Toate cele din Scripturi sunt pilde, sunt învăţătură, tată. Urmează pe cei ce M-au iubit, fiule, căci Iuda Mă ura şi s-a supărat când Maria a cheltuit pentru Mine mir de nard adevărat. Nu-i era lui de săraci, ci îi era de răutatea lui pe Mine, pe care pic cu pic şi-a agonisit-o, căci s-a bizuit pe mintea şi pe simţirea sa, şi s-a pierdut pe sine dacă aşa a lucrat acest ucenic, căzut din dregătoria sa prin duhul judecăţii lui asupra Mea şi asupra celorlalţi ucenici şi uceniţe, care slujeau Mie acolo unde Eu eram peste tot.
O, poporul Meu, fereşte-te să-ţi faci singur socoteala simţămintelor sau a vederii tale, tată. O, caută povăţuitor pentru acestea ţie. Eu numai ce-Mi spunea Tatăl lucram. Când lucrează omul după mintea sa se pierde omul, tată, şi apoi Mă dă la moarte pe Mine pentru sine. O, cât îi învăţam şi pe ucenici acum două mii de ani şi cât cercetam pe cele dinăuntru ale lor şi-i învăţam pentru ele ca să nu se piardă prin ele! Am spus atunci: «Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău este curat», şi tot aşa îl vezi şi pe aproapele tău, curat, şi, împărţind gânduri curate celor din jur, tu eşti lumină şi eşti iubire, dar n-a vrut Iuda să ia din poveţele Mele, ba, din contra, creştea în el răutatea şi judecata asupra Mea şi a ucenicilor Mei, căci gândirea la sine îl hrănea pe el, şi împărţea ură pentru ea. Toate cuvintele cu care Eu îi învăţam pe cei ce le ascultau el le lua şi le punea pieziş în el până ce s-a dus de la Mine cu inima lui şi s-a dat de partea celor ce voiau să Mă prindă cu ură şi să Mă strivească. O, ce durere!
Îţi hrănesc înţelepciunea iubirii cea pentru Mine, poporul Meu, şi tu să faci binefăcătoare pentru tine învăţătura Mea, căci Eu văd în tine şi ştiu ce trebuie să-ţi fac, numai tu să ai iubire să Mă primeşti, şi să creşti în lumină, tată, căci pildele te învaţă, fiule. O, iubeşte-l pe aproapele tău, iubeşte-l, tată, căci iubirea aceasta îţi dă viaţă, îţi dă iubire. O, iartă-l pe fratele tău, de şaptezeci de ori cîte şapte iartă-l, căci şi tu greşeşti, şi trebuieşti iertat şi tu. O, iartă-l pe fratele tău, iartă-l şi nu-l judeca, căci altfel faci şi tu răul pe care-l face fratele tău, fiindcă cine judecă este judecat. Orice ţi-ar face fratele tău nu te răzbuna, tată, fiindcă satana n-are pace ca să bage ură între frate şi frate, dar Eu te învăţ să cauţi cu înţelepciunea iubirii care nu vatămă, poporul Meu, şi să fii lucrător de cele duhovniceşti între frate şi frate, căci statul vostru laolaltă acesta a fost să fie: pentru cele duhovniceşti ale Mele între voi, fiilor. O, trec prin cei cu care Eu Mă sprijin ca să fiu cu voi şi vă învăţ prin ei cu iubire, tată. Primiţi-i, fiilor! Grijile vieţii să nu vă abată mintea de la cuvântul vieţii, de la lucrarea duhovnicească între voi, iar ea trebuie dorită, tată. Fiţi mari la învăţat şi vegheaţi pentru ca să învăţaţi. Strângeţi-vă pentru învăţătură şi apoi luaţi-o şi faceţi-o faptă, căci diavolul fuge de inima curată în voi şi între voi. Eu, Domnul, sunt tot o iubire pentru voi şi vă îngrijesc ca pe o grădină cu flori, fiilor. Daţi-Mi putere să stau învăţător peste voi mereu, mereu şi mult, fiilor, iar când vă învăţ de sus şi de jos, luaţi Duh Sfânt, căci cu Duhul Sfânt vă învăţ să lucraţi, iar lumii îi dau învăţătura Mea cea pentru voi să ia şi ea, şi să se desăvârşească în iubire pentru Dumnezeu toţi cei ce iau din izvorul Meu de la voi. Amin.
Şi acum, pace vouă! E sărbătoare de Florii, şi Eu am venit la voi cuvânt de slavă, fiilor. Am venit să vă ud la rădăcină ca să înfloriţi şi ca să rodiţi. Fiţi roditori de ucenici Mie prin viaţa voastră înaintea Mea şi unul înaintea celuilalt! Fiţi pildă de cuvânt şi de viaţă! Luaţi unii de la alţii tot ce este sfânt în voi, iar ce nu este sfânt curăţiţi din voi, fiilor, şi fiţi flori mirositoare şi lăsaţi-vă spre îngrijire ca florile sub mâna grădinarului, tată! Pace vouă! Cuvântul Meu să-l iubiţi cu toată fiinţa. Vin la voi cu dor mistuitor când vin. Mă fac cuvânt peste voi arzând de dor după voi. Să ia lumea învăţătura Mea dintre voi şi să-şi hrănească viaţa cu ea şi să iubească să aibă pe Dumnezeu de tată prin ascultarea de Tatăl! Amin.
Binecuvântat este Cel ce vine la tine, Ierusalime! Binecuvântat eşti tu între neamuri pentru fiinţa cuvântului Meu în mijlocul tău, şi fericit eşti tu să împlineşti cuvântul Meu, pe care Eu cu mare iubire ţi-l dau! O, vino mereu, mereu în ascultare de Tatăl, fiule! Vino, poporul Meu, şi învaţă cum să Mă iubeşti şi cum să fii al Meu şi cu Mine şi cu viaţa cuvântului Meu, căci Eu aşa am spus: «Dacă-Mi slujeşte cineva, să vină la Mine, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu, şi Tatăl îl va cinsti pe el». Amin, amin, amin.
12-04-2009
