Glasul Domnului este cel ce grăieşte şi se face râu de cuvânt peste pământ. Râul vieţii se numeşte cuvântul Meu, care curge din gura Mea în zilele acestea, iar cel ce bea din el nu mai însetează după nimic, ci numai după Dumnezeu. Amin.
Mă las peste pământ cu praznic de Bobotează. Intru în carte cuvânt, şi prin el Mă aşez pe tron şi împărăţesc, căci tronul pe care Eu stau împărat cu împărăţie care nu cade este inima omului credincios, care împlineşte porunca iubirii de Dumnezeu. Eu aşa am fost împărat, şi tot aşa sunt şi azi, căci împărăţia Mea cu omul nu este ca pe pământ, şi este precum în cer aşa şi pe pământ. Amin.
Pace vouă, cei ce-Mi aşezaţi în carte cuvântul rostit de gura Mea! Când gura Mea grăieşte se deschid urechile voastre şi aşa intru Eu în carte, şi ca un Păstor bun păstoresc noroadele cu acest toiag, şi cu el Mă ating de ape în zi de Bobotează şi pun în ele Duh Sfânt, spre curăţirea omului cel credincios, căci cuvântul Meu este toiagul de păstorire, şi cu el curăţ inima omului şi Mă dau lui împărat şi Mă aşez pe tron şi împărăţesc, şi aşa am Eu împărăţie pe pământ, şi sunt împăratul celor ce Mă iubesc şi se dau Mie împărăţie, şi sunt împăratul Păstor.
Pace vouă, copii din porţi! Aşezaţi-Mă în carte ca să păstoresc pe cei ce vin la apă de Bobotează şi pe cei ce nu vin, şi pe cei ce vor auzi cuvântul Meu de Păstor, cu care Eu botez inima omului cu botezul Duhului Sfânt ca să-l nasc pe om de sus, căci omul este născut de jos. Şi acum, iată, păstoresc. Amin.
O, luaţi aminte, luaţi aminte voi, cei care înţelegeţi prin darul Meu de peste om, şi voi, cei care nu înţelegeţi statul lui Dumnezeu cu omul, împărăţia Mea cu cei ce îl cunosc pe Dumnezeu! Luaţi aminte şi strigaţi la Dumnezeu să vă desfacă urechile şi apoi mintea ca să-L pricepeţi pe Dumnezeu pe pământ ca şi în cer cu împărăţia Sa şi cu voia Sa, căci Eu acum două mii de ani Mi-am învăţat ucenicii să ceară la Dumnezeu să fie pe pământ ca şi în cer împărăţia Mea şi voia Mea.
Luaţi, luaţi aminte voi, cei credincioşi, şi voi, cei necredincioşi cuvântului Meu de azi! Cei ce iau aminte la cuvântul Meu cel de la început, vestit prin prooroci, şi cel de acum două mii de ani, acela este cel ce ia aminte şi la cuvântul Meu cel de azi, căci el este numai pentru cei credincioşi, iar cei necredincioşi să se aplece şi să Mă strige să vin spre ei şi să Mă descopăr lor şi să-Mi spună să Mă duc la Tatăl ca să mijlocesc pentru ei şi ca să le trimită Tatăl izbăvirea din necredinţă, căci păcatul acesta îl duce pe om la neveghe, îl duce la întuneric. O, învăţaţi de la Mine, învăţaţi ce înseamnă cuvântul biserică. Dacă învăţătorii care stau peste voi nu vă învaţă aceasta, apropiaţi-vă să vă învăţ Eu. Sunt Domnul Iisus Hristos, învăţătorul oamenilor! Apropiaţi-vă şi lăsaţi-vă biserică a Mea să fiţi, căci omul îi este biserică ori lui Dumnezeu, ori lui satana; ori slujbei Domnului, ori slujbei satanei, iar satana curând, curând nu va mai fi, şi va fi suferinţă mare, chin şi suspin în cei ce i-au dat lui slujire în ei. Este scris în Scripturi că voi sălăşlui cu oamenii, şi ei vor fi poporul Meu şi însuşi Domnul va fi cu ei şi le va şterge lacrima, şi moarte nu va mai fi, şi nici durere, căci cele dintâi trec, şi Eu Mă aşez pe tron şi grăiesc şi spun: «Iată, noi le facem pe toate!», şi apoi spun să se scrie, căci este credincios şi adevărat cuvântul Meu, şi apoi împlinesc, şi apoi spun: «Făcutu-s-a!», şi apoi iarăşi spun: «Celui ce însetează îi voi da să bea în dar din izvorul apei vieţii, iar cel ce biruieşte va moşteni acestea şi îi voi fi lui Dumnezeu, iar el Mie fiu». Amin. O, aşa este biserica Mea pe pământ, şi Eu şed pe tron şi cuvintez cuvânt de facere, căci fac din cel credincios împărăţie a Mea, iar tronul Meu este inima lui credincioasă, şi ca pe tron stau în ea şi îmi aduce Mie slujire cel credincios, şi prin cei credincioşi Mă sălăşluiesc între oameni şi-Mi fac popor şi împărăţie, şi cu omul îmi fac, căci cu el lucrez, şi spun: «Iată, noi le facem pe toate!», precum este scris, şi singur nu lucrez, căci este scris să lucrez cu omul toate cele ce sunt scrise în Scripturi să se împlinească, şi aşa este omul biserică a Mea pe pământ. Amin.
În zi de praznic de Bobotează lucrez Duh Sfânt peste ape pentru sfinţirea omului şi a cărării omului, şi cu omul lucrez, şi nu singur lucrez. Amin.
Voi, cei trei fii unşi cu ungerea cea nouă în grădina cuvântului Meu din zilele acestea ca să rostesc Eu cu voi cuvântul împăcării cu Tatăl a omului credincios şi a celui necredincios, voi, fiilor, rostiţi odată cu Mine peste ape şi cereţi pe Duhul Sfânt putere peste ele, ca să se cureţe cu ajutorul apelor acestea inima omului, şi apoi iubirea lui, şi apoi lacrima lui, căci omul are lacrimă multă de la păcatele lui, fiilor. Glasul Meu şi al vostru să fie peste apele acestea şi să se verse ele din ape în ape şi să ude pământul apele Mele de la voi, căci izvoarele scoase deasupra în grădina Mea cu voi sunt taină mare, fiilor, şi cu ele sfinţesc Eu pământul din ape în ape şi îl pecetluiesc în taină cu Duhul Sfânt şi cu foc, iar vouă vă şterg lacrima şi strivesc cu voi moartea şi stau pe tron, stau în inimioarele voastre şi zic vouă, şi cu voi zic: «Iată, noi le facem pe toate!», şi apoi scriem acestea, şi apoi zicem: «Făcutu-s-a!», şi iarăşi zicem: «Celui ce însetează îi voi da în dar să bea din izvorul apei vieţii, iar cel ce biruieşte va moşteni acestea, şi voi fi Dumnezeul lui, şi el îmi va fi Mie fiu, şi îmi va fi biserică şi îmi va fi slujitor», precum este scris. Amin. Glasul Meu şi al vostru se aşează peste ape în zi de Bobotează, iar Duhul Sfânt Mângâietorul le umple de puterea cea de sus şi lucrează cu ele curăţirea pământului şi a omului care însetează după cuvântul Meu cel dătător de viaţă. Amin.
Glasul Meu se aşează astăzi peste pământ cuvânt de Bobotează, şi cu el hrănesc mai întâi pe cei adunaţi la izvorul Bobotezei. Cuvântul Meu este Duhul Sfânt Mângâietorul pentru cei credincioşi Mie, şi este foc şi pucioasă pentru cei ce încă stau în necredinţă şi prin ea lovesc în venirea Mea de azi de la Tatăl la om. Sunt în cea de-a doua venire a Mea prin acest cuvânt şi sunt să-Mi pregătesc un popor curat, un popor de ucenici, şi din ei să-Mi ridic mărturisitori plini de duh de înviere peste oameni, căci oamenii zac neridicaţi din păcat, iar plânsul Meu în ei nu-l aud ei.
O, vine cuvântul Meu peste pământ ca să desfacă auzul omului neînviat din păcat! Vine Domnul cu praznic de Bobotează ca să se sfinţească inima omului de la cuvântul Lui! îmi fac ucenici şi cuvintez cu ei glasul împărăţiei cerurilor cu omul, şi fericit este cel ce-şi lasă vindecat auzul şi apoi inima şi apoi iubirea şi apoi credinţa cea făcătoare de om nou, şi prin care noi le facem pe toate, Eu şi cu omul cel credincios. Amin. Omul rău şi necredincios îşi face rost de câini şi îi învaţă să latre, şi îi învaţă să muşte. Eu însă îmi fac rost de ucenici şi îi învăţ să asculte, şi îi învăţ să mângâie durerea din om, şi voiesc cu ei să aduc omul la pocăinţă şi la iubirea cea din cer. Aceasta este deosebirea dintre biserica lumii şi biserica Mea, şi fiecare din ele şi-i ţine în braţe pe fiii ei şi îşi cunoaşte fiii.
Voi, cei ce loviţi din ascunzişurile voastre în cuvântul venirii Mele, o, nu mai daţi, nu mai loviţi în fiii poporului Meu de azi, popor din români, poporul cuvântului Meu! Eu, Domnul, nu vă socotesc vouă acest păcat greu, căci aşa Mă roagă să fac aceşti fii defăimaţi de voi în zilele acestea. O, nu sunteţi mulţi, dar dacă vă întoarceţi la pocăinţă pentru cele ce aţi lucrat împotriva cuvântului venirii Mele şi a poporului Meu cel credincios, Eu nu vă ţin în seamă acest păcat, căci sunt Păstorul Cel cu crucea, Cel cu mila. Iată, omul cel fără călăuză miloasă peste el ajunge iudă şi cade călăuzit de cei cu mâinile mânjite de sânge, mânjite de răutate şi de răzbunare şi de învinuire. O, nu tot aşa sunt cei ce sunt ai Mei! Aceştia stau sub dojană, căci omul nu poate altfel să-şi păzească viaţa Mea în el, viaţă ocrotită de greşale şi curăţată mereu de ele. Cel ce se lasă călăuzit de cei cu mâinile mânjite de sânge, acela pleacă dintre ucenicii Mei şi se face iudă. O, cum adică mâini murdare de sânge? O, poporul Meu, te învăţ, tată, învăţătura Mea, căci cel ce nu stă la învăţat se duce dintre ucenicii Mei. Fiilor, fiilor, cel ce învinuieşte neţinând seama de păcatele sale, acela Mă însângerează pe Mine şi inima celui lovit, şi apoi îi dă putere diavolului să facă durere, să facă război cu cei ce sunt ai Mei prin puterea Mea şi nu prin puterea lor. O, cel ce se arată că este fără de păcat, acela este mincinos şi de aceea loveşte şi arată cu degetul spre cel învinuit de el, iar cei cuprinşi de duhul urii şi al răzbunării, aceia sunt mânjiţi de sângele celor loviţi de ei. Aşa a făcut Irod din pricina păcatului din el, şi păcatul a avut putere să lege paşii botezătorului Meu Ioan ca să nu mai strige la oameni chemându-i spre pocăinţă şi spre învierea din păcat. Omului îi pare dulce păcatul şi nu se poate lăsa de el, ci mai degrabă se lasă de Dumnezeu, şi aceasta din pricină că tronul Meu din el este prădat, căci cel ce vrea să prade o casă îl leagă mai întâi pe cel tare al casei şi apoi cade casa în mâna prădătorului, după cum Eu am spus prin Scripturi.
O, voi, cei care trâmbiţaţi adevărul mai înainte să ştiţi care este el, să ştiţi că acest popor cules de Mine din români este via Mea! Voiesc să vă dau din rodul ei dacă vă pocăiţi de răul din voi, de blestemul care daţi să-l tot împrăştiaţi peste fiii neascultării de pe pământ, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor. O, voiesc să vă înseninez inimile chemându-vă la păreri de rău pentru răutatea din voi. Voi credeţi că aduceţi folos Mie sau oamenilor, dar cel necredincios cuvântului Meu de ieri şi de azi nu poate să-Mi facă bine nici Mie, nici semenilor lui, pe care dă să-i dezbrace de nădejde, căci vai celor ce nu se sfinţesc pentru venirea Mea, pentru împărăţia Mea în ei! Cuvântul cel plin de învinuire este cuvânt de hulă. O, fiţi cuminţi şi nu vă lăsaţi spre nepăsare de suflet! Vă va durea pe voi mult durerea pe care daţi s-o faceţi celor de sub sarcina venirii Mele. V-am rugat în multe rânduri să băgaţi sabia în teacă, fiindcă vă puteţi tăia în ea. O, întoarceţi-vă la pocăinţă! întoarceţi-vă acum! Nu fiţi necredincioşi când Mă rog de voi să ieşiţi din întunericul urii şi să vă întoarceţi spre înţelepciunea cea de sus. Eu sunt Cel ce sunt. Nu sunt omul. Sunt Cuvântul Tatălui Savaot, şi am plătit prin moarte pe cruce viaţa omului. Iată iubirea Mea şi iată iubirea voastră! Eu Mi-am întins mâna acum după voi dacă vreţi să pricepeţi aceasta. Eu, Domnul, sunt împăratul Păstor şi Mă port pe urma celor ce cad din har şi le dau mâna să iasă din cădere şi îmi întind spre ei toiagul ca să-i mân la păşune, ca să-i trezesc pe ei. Amin.
Voi, cei tari la cerbice, păstorind aşa peste oameni, nu e duhul rău cuvântul Meu cel plin de viaţă şi de iubire şi de milă pentru om! O, nu vă mai bizuiţi pe voi ca să tot daţi să închideţi calea oamenilor spre acest izvor! Uitaţi-vă la cei de acum două mii de ani, care au dat ca şi voi să înăbuşe sosirea Celui drept. Vedeţi cum a fost atunci şi înfricoşaţi-vă de duhul necredinţei! Vine peste pământ plata acestui păcat, păcatul necredinţei. Ziceţi că vegheaţi ca să nu se strecoare duh rătăcitor pe calea cu Dumnezeu a oamenilor. O, arătaţi-Mi, arătaţi-Mi voi calea Mea cu oamenii dacă ea este! Eu sunt, dar oamenii nu sunt pe calea Mea, ci sunt pe calea lor, şi duhul rătăcitor este calea lor, şi pier ca oile fără păstor, căci n-au păstor care să le dea hrană, care să aşeze în ei împărăţia Mea. Veniţi spre cunoştinţa cea de sus şi veţi cunoaşte prin ea înţelepciunea cuvântului Meu, venirea Mea cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp, ca să-Mi gătesc calea şi să vin apoi cu ziua Mea cea mare şi înfricoşată, după cum este scris să vin! îndemnaţi oamenii spre pocăinţă, aşa cum Ioan, botezătorul Meu, îi îndemna. Fie-vă milă de noroade, căci rătăcesc departe de calea Mea cu omul! Eu vin şi găsesc gardul viei Mele căzut la pământ şi mănâncă din ea toţi trecătorii şi calcă peste ea. E păcat aceasta! Priviţi către părinţi şi strigaţi-i în ajutor ca să vină să vă izbăvească de duhul Egiptului, de duhul cel pierzător al acestui veac. Eu sunt Cel ce am scos cu mână tare din Egipt pe poporul Meu Israel. Mă pornesc să scol omul din păcat, dar calea Mea spre om Mi-o înfundă omul cel măreţ în duhul lui. O, lasă-Mă călăuză a omului căzut, lasă-Mă, tu, cel ce-Mi opreşti calea cuvântului Meu spre oameni! Lasă-Mă să intru în adânc şi să-l scol pe om din cădere, căci omul trebuie să învieze, şi Eu vin să-i adun pe cei ce sunt ai Mei, iar semnul Meu este cuvântul venirii Mele şi poporul Meu cel credincios. Amin, amin, amin.
– O, strig şi eu, Doamne, de lângă Tine strig şi eu să vină la pocăinţă cei învârtoşaţi la cerbice. Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie să Ţi se pregătească Ţie calea, căci eu am spus acum două mii de ani poporului Israel că eu botez cu apă, spre iertarea păcatelor, dar că în mijlocul lui stă Cel pe Care el nu-L ştie, şi că Acela este Cel ce vine după mine, şi Care mai înainte de mine a fost, iar a doua zi ai venit la Iordan, şi eu am zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii, şi ca să Se arate El lui Israel, de aceea am venit eu cu apă, că am văzut Duhul ca un porumb pogorându-Se din cer şi a rămas peste El, iar Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a zis mie: peste Cel Care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit spre viaţa oamenilor».
O, strig şi eu omul la pocăinţă. Strig la cei necredincioşi şi le spun aşa: nu este duhul rău glasul acestui cuvânt, ci este Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii, şi le-a spălat şi le spală, căci râul vieţii s-a făcut cuvântul care curge din gura Lui în zilele acestea, şi eu văd şi mărturisesc, şi Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt şi cu foc. Pocăiţi-vă, dar! S-a apropiat iarăşi de voi împărăţia cerurilor ca şi acum două mii de ani. Nu fiţi tari la cerbice aşa cum au fost cei de atunci de L-au luat pe Mielul lui Dumnezeu şi L-au dat spre batjocură şi spre chin! Pocăiţi-vă voi, cei căzuţi în necredinţă, şi El vă va vindeca pe voi! Credinţa are lucrare mare, şi face în om chip al Mielului lui Dumnezeu, şi altfel nu este credinţă în om. Şi vă voi învăţa pocăinţa în ziua mea de serbare şi voi cere Domnului putere vouă, ca să puteţi să învăţaţi. Amin, amin, amin.
– Eu, Domnul, Mieluţul Tatălui, voi veni cu Ioan şi-Mi voi păstori poporul, şi voi da în părţi învăţătura Mea spre viaţa oamenilor şi spre învierea celor căzuţi de la credinţă. Amin.
În duh de Bobotează slobozesc cuvântul iubirii peste poporul Meu. Fiţi prunci la iubire, fiilor, fiţi prunci cu iubirea, căci numai aşa va fi iubirea întreagă! O, mulţi vor să se întoarcă la viaţă, să se întoarcă la Mine, dar nu pot din pricina păcatelor, care dinăuntrul lor îi ţin pe ei departe de iubire. Omul plin de mirosul păcatului trupesc se cunoaşte cu cele dinăuntru ale lui, se cunoaşte de către cei cunoscători cu Duhul, şi unul ca acela, plin de neputinţă fiind, vede totul prin ochiul lui cel vinovat sub păcat, ca şi cei din vremea trupului Meu, şi cărora Ioan, botezătorul Meu, le-a spus: «Pocăiţi-vă şi faceţi roade vrednice de pocăinţă, căci securea stă la rădăcina pomilor, şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi în foc se aruncă!».
Te cuprind în duh de Bobotează, poporul Meu. Sfinţeşte-te în cuvântul Meu, şi cuvântul Meu să se sfinţească în tine, fiule! O, să se sfinţească numele Meu pe pământ ca şi în cer, căci tronul Meu de împărat este inima celor în care Eu vieţuiesc pe pământ cu împărăţie care nu cade! Cei ce sunt preoţi şi împăraţi în numele Meu pe pământ între oameni şi pentru oameni, aceia tot ca Mine împărăţesc, şi în inima celor ce-i iubesc pe ei împărăţesc ei, şi prin aceştia sunt ei împăraţi, şi pentru ei sunt. Amin.
Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Ea îşi are tărâmul şi tronul în cei ce sunt biserica Mea, ţara Mea de pe pământ, ţară fără de hotare, şi care se întinde de la margini la margini prin cei ce Mă iubesc, avându-Mă în ei împărat, după cum este scris despre cortul lui Dumnezeu cu oamenii, şi Se va sălăşlui cu ei Domnul, şi ei vor fi noroade ale Lui, şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei, Dumnezeu al lor, iar celor necredincioşi, partea lor este în iezerul care arde cu foc şi cu pucioasă şi care este moartea cea de-a doua, precum este scris.
O, poporul Meu, o, să nu mori, tată, cu moartea cea de-a doua, căci ea este necredinţa şi este partea celor necredincioşi. Stai cu cuvântul Meu cel de azi şi nu te uita înapoi, ci numai la glasul Meu să iei aminte, căci Eu sunt Cel ce văd şi ştiu să te călăuzesc prin cele ce au să vină să strâmtoreze pe oameni. E vreme cu răscruce, iar cei ce nu Mă au cuvânt peste ei nu vor cunoaşte vremea, şi vor rătăci şi se vor sfărâma ca fii ai neascultării.
În duh de Bobotează te mângâi cu duhul nădejdii sfinte. Pace ţie, popor credincios! O, ce fericiţi, ce fericiţi vor fi cei ce sunt acum credincioşi! Răbdarea lor le împleteşte cunună slăvită, căci răbdarea cu credinţă este cea plătită, şi nu altfel de răbdare este plătită între cei ce rabdă. Cei ce rabdă aşteptând să vadă cele făgăduite de Mine, aceia nu ajung să vadă, iar cei ce rabdă cu credinţă, mângâind Duhul Meu şi aşteptarea Mea, aceia se vor mângâia, căci vor fi mângâiaţi. Amin.
Pace vouă, celor ce aţi băut din izvorul cuvântului Meu şi din apele sfinţite de duhul Bobotezei! Faceţi-vă pârtie cu puterea apei vindecătoare, căci Duhul Sfânt S-a coborât peste ape, iar apele lucrează din cer peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi, spre slava numelui Meu şi spre adeverirea cuvântului Meu cel adevărat, cuvântul care a grăit cu voi în zi de Bobotează, sfinţind inimile voastre, făcându-le tron al Meu, tron de împărat cu împărăţie care nu cade. Amin.
Eu sunt Cel ce botez cu Duhul Sfânt şi cu foc pământul şi noroadele de pe el, şi am grăit în zi de Bobotează poporului adunat la izvorul Meu, şi am grăit noroadelor. Fericiţi cei ce au urechi de auzit şi fericiţi cei ce împlinesc cuvântul Meu în vreme de întuneric, în vreme de necredinţă!
Eu sunt Cel ce sunt! Sunt cu cei credincioşi, şi le sunt lor împărat, iar ei sunt împărăţia Mea, şi cu ea şi cu ei voi birui în lung şi în lat, precum este scris să vin, şi biruind să vin. Amin, amin, amin.
19-01-2009
