Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic şi tămăduitor Pantelimon

Mi-e duhul duios după tine, poporul Meu de azi, popor luat din români ca să fii popor al cuvântului lui Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, şi sunt Domnul Dumnezeul tău şi grăiesc peste pământul român de mai bine de cincizeci de ani ca să-Mi fac pe el un popor din neamul român şi să Mă slăvesc din mijlocul lui cu taina întoarcerii Mele iarăşi de la Tatăl la om şi să Mă vestesc cu ţara strălucirii, despre care scrie în Scripturi. Taina ei a fost şi este pământul neamului român, iar acum am descoperit-o pe ea celor credincioşi cuvântului Meu din vremea aceasta, şi în mijlocul cărora Eu M-am descoperit cu numele Meu cel nou, care se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Mă însoţesc oştiri de sfinţi când vin şi Mă fac cuvânt al venirii Mele pe pământ, şi mare este plata celor credincioşi, care îmi fac şi îmi cunosc venirea şi care Mă dau oamenilor spre tămăduirea lor. în sulul Scripturii este scris de Mine ca să împlinesc aşa, şi nimic nu împlinesc decât cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi.

O, ţara Mea de azi, o, neamul Meu de azi, neam român! Mă ai în tine tămăduitor venit de la Tatăl pentru învierea ta, căci cel ce nu umblă după Mine cu crucea sa, acela este mort, nu este viu. O, fericit este bărbatul care se teme de Domnul şi care întru poruncile Lui voieşte foarte, după cum este scris, dar ţie ţi-a pierit frica de Dumnezeu, neam român. Nu este înţelepciune pe pământ decât de la Dumnezeu, căci cea de la om îl îngâmfă pe om, iar îngâmfarea este păcatul prin care omul cel zidit de mâna Mea din pământ şi din duh de viaţă a pierdut raiul şi a căzut pe pământ. înţelepciunea Mea începe în om odată cu frica lui de Dumnezeu, care îi păzeşte şi îi luminează omului calea ca să nu cadă el în întunericul cel fără de Dumnezeu pe cale. Voiesc iarăşi şi iarăşi să-ţi fac trezirea, ţara Mea de azi, căci tu prin depărtarea ta de calea dreptăţii îţi atragi numai şi numai durere, tată. Grăieşte Dumnezeu cu tine şi te strigă sub lumina cuvântului Său cel dătător de viaţă, căci tu te clatini de pe un picior pe altul şi nu mai ai stat în picioare înaintea Mea. O, Mi-e milă de tine, tată, dacă eşti a Mea. Ţi-am spus că Mi te-a dat Tatăl de ţară a întoarcerii Mele pe pământ acum, la sfârşit de timp şi că porţi de la începutul cel dintâi taina aceasta pe vatra ta. Ţi-am spus, tată, că vin cu oştiri de sfinţi şi cu masă de cuvânt la tine, şi te-am chemat la masa Mea desfăcându-Mă cu ea în mijlocul tău şi punând înaintea ta cuvântul Meu, cuvântul naşterii din nou a lumii, ţara Mea de azi. Certarea Mea de peste tine este iubire, este trezire, căci singură îţi atragi ceea ce te loveşte spre înţelepţirea ta. Tu eşti ceea ce atragi stihiile ca să te bată spre mustrare şi spre îndreptare pe calea ta cu Dumnezeu. Glasul Meu din mijlocul tău, care te cheamă spre Tatăl, este darul dat ţie de El pentru învierea ta şi apoi pentru slava ta peste pământ, este Fiul lui Dumnezeu, Care grăieşte cu tine, căci eşti sortită de Tatăl să fii slava popoarelor şi mândria veacurilor acum, la sfârşit de timp, precum ai fost la început când Tatăl te-a scos întâia din ape la facerea cerului şi a pământului. O, vin zorii zilei Mele şi se apropie, căci Eu Mă slăvesc şi Mă voi slăvi cu multul de pe pământul tău, care este muntele Meu cel sfânt pentru vremea venirii Mele la sfârşit de timp. Scoală-te în zori şi arată-ţi faţa şi apoi spală-te în râul acesta ca să vezi, căci dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu şi glasul Lui în tine, atunci tu eşti nevăzătoare, ţara Mea, şi trebuieşti vindecată, tată. O, vino spre şoapta Mea, care suspină după tine de pe vatra ta, căci ţi-am pus cunună de slavă pe creştet, şi este scris pe ea cuvântul lui Dumnezeu spre tămăduirea ta, ca să vadă apoi ochii duhului tău şi să umbli în lumină, căci Eu sunt lumina lumii în mijlocul tău. Este scris în Scripturi să fac din tine mândria veacurilor, dar fii înţeleaptă, că împărăţia Mea cu tine nu este din lumea aceasta, nu este de pe pământ, ci ea este cea alungată dintre oameni, căci Eu ucenicilor Mei, cărora le dădusem împărăţia Mea, le-am spus că vor fi alungaţi dintre oameni şi că vor fi urâţi de toţi pentru numele Meu şi că cel ce va răbda până la sfârşit, acela va fi cel care va lua cununa împărăţiei Mele.

Eram pe pământ aproape de vremea pătimirii Mele, iar poporul Israel vorbea despre vremea lui Mesia, Care va veni ca un împărat ca să-l izbăvească pe el de sub stăpânirea romanilor şi nu de sub păcat, precum este scris să lucreze Dumnezeu, iar când M-am descoperit atât de slăvit în mijlocul poporului Meu cel de atunci, gata a fost şi stârpirea Mea, căci este scris că împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta. Şi iată lucrarea cuvântului Meu, care înviază omul spre viaţa veacului ce va să fie, această lucrare este izbăvitoare şi este între oameni şi este din cer, nu din lumea aceasta, iar oamenii îl aşteaptă pe Dumnezeu să-i dezrobească de lipsuri şi de necazuri, nu de păcate, şi iată iarăşi este ceea ce a mai fost, şi taina uşii deschise n-o pricepe omul ca să-Mi deschidă când bat ca să-l fac pe el împărăţie a Mea pe pământ între oameni.

Eram pe pământ acum două mii de ani şi petreceam cu săracii şi cu păcătoşii, cu bolnavii şi cu îndrăciţii şi-i vindecam pe toţi cu milă şi cu slavă, în timp ce Israel aştepta să vin şi să-i dezrobesc de sub romani şi să cucerească el lumea apoi, căci el n-a înţeles că împărăţia lui Mesia nu are nimic în lumea aceasta şi nu este din ea, iar când mai-marii lui Israel au văzut umilinţa Mea şi puterea Mea cea prin ea peste toţi cei neputincioşi cu duhul şi cu trupul, căutau să Mă prindă în cuvânt, pentru că Mă urau şi nu credeau în Mine şi voiau să Mă piardă, dar n-au putut aceasta ce au vrut ei, fiindcă Eu am înviat prin cruce şi M-am făcut împărat mare, cu împărăţie care nu cade, căci ea este vie precum Eu sunt. Amin.

O, vino să fii împărăţie a Mea, ţara Mea de azi! Am spus prin acest cuvânt de sfârşit şi de început nou, am spus că vor veni spre tine popoare pentru cuvântul Meu cel în mijlocul tău aşezat pentru viaţa ta şi pentru slava Mea şi pentru duhul învăţăturii Mele peste popoare ca să înveţe ele de la Mine legea vieţii, după ce moarte nu va mai fi, căci toate cele vechi trec cu trosnet şi vin cele noi în locul lor, după cum este scris în Scripturi, iar lucrarea Mea peste pământ lucrează din mijlocul tău, neam român, şi numele tău va fi purtat de neamurile care vor veni să se boteze în cuvântul Meu din mijlocul tău şi să se numească ele cu numele Meu şi cu numele tău, fiindcă tu eşti a Mea de la Tatăl. O, teme-te de Dumnezeu, ţara Mea de azi, şi vezi cum faci ca să te scoli întru întâmpinarea Mea, căci a ajuns la tine împărăţia lui Dumnezeu, şi ea este în mijlocul tău şi aşteaptă după tine ca să fii, căci Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt în mijlocul tău cuvânt de naştere din nou a lumii, iar cei ce cred aceasta vor fi ca stelele în vecii vecilor, precum este scris în Scripturi să fie. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu cel din români luat de Mine pentru slava Mea de peste tine! Să nu te laşi spre neînţelepciune, tată, căci Eu în mijlocul tău sunt înţelepciunea lui Dumnezeu, fiule. Ai grijă, tată, de tămăduirea ta, că vin la tine sfinţii. Vin sfinţii cu Mine la tine ca să-ţi dea înţelepciunea darurilor lor şi ca să lucrezi tu cu harurile sfinţilor, tată. Taina uşii deschise, taina inimii deschise, ia din carte această taină şi învaţă din ea şi pentru ea din mijlocul tău, că mare este venirea Mea cu sfinţii la tine, tată, şi mare este iubirea lor pentru puterea Mea în tine ca să te hrăneşti cu ea şi ca să biruiască ea apoi peste pământ, căci sfinţii vor judeca lumea, precum este scris în Scripturi, poporul Meu. Amin.

– O, ia aminte, Doamne, la rugăciunea sfinţilor Tăi, care se roagă pentru poporul Tău, pentru casa Ta, pentru biserica Ta de azi! în ziua mea de serbare între sfinţi, eu, mucenicul Tău Pantelimon, Te rog dă-i poporului Tău cel din români, dă-i lui înţelepciunea gândirii şi apoi a vorbirii şi apoi roadele lor înaintea Ta. Amin.

O, popor hrănit cu atâta bogăţie de cuvânt! Uită-te la înţelepciunea cea omenească şi învaţă, fiule. Pe pământ sunt din loc în loc stâlpi cu lumină pe vârful lor ca să lumineze calea omului în vreme de întuneric, şi din stâlp în stâlp sunt fire întinse pe cale, şi este sus de pământ calea firelor care poartă în ele putere ca să dea lumină de sus pe calea omului care merge prin noapte pe cale, iar omul cunoscător al acestei taine a scris pe stâlp spre vederea omului trecător pe cale şi a scris aşa: „Nu atingeţi stâlpii, şi nici firele chiar dacă sunt căzute pe pământ, că e primejdie de moarte”.

O, popor hrănit cu duhul înţelepciunii cea de sus, bucură-te că primeşti lumină de sus pe cale, dar nicidecum să nu spargi lampa care-ţi face lumină de sus ca să vezi şi ca să mergi fără să te împiedici! O, nu atinge stâlpii, nu lovi în stâlpi, nu lovi nici în firele cele care leagă cerul cu tine pe pământ, că e primejdie de moarte pentru tine dacă faci aşa. Chiar dacă vreo grea încercare sau vreo vijelie dă peste firele acestea ca să le rupă de sus şi ca să vină la pământ, nu te lovi în ele, fiule, ci lasă-i pe îngeri să vină să prindă la loc, la vârf firele smulse de furtună ca iarăşi să umbli tu în lumină, căci întunericul îţi ia înţelepciunea şi te face nepăsător pentru lumină apoi. O, nu te purta cu lumina ca şi cu întunericul atunci când o ai slujindu-ţi ţie de deasupra creştetului tău, ci bucură-te de lumină, căci lumina este de la Dumnezeu, fiule. Cel ce leapădă de peste el această lucrare de cuvânt şi pe cei ce poartă până la om lucrarea aceasta a Domnului peste toţi oamenii care caută cu lumină, acela va umbla în întuneric, iar capătul lui va fi plânsul.

O, fii ai cuvântului lui Dumnezeu din vremea aceasta când El strigă după om! înţelepţiţi-vă! înţelepţiţi-vă! înţelepţiţi-vă! E glasul Domnului peste voi. Cerul e legat cu pământul aici la voi. Vine Domnul cu sfinţii Lui, vine Domnul pe firul cuvântului Lui, iar voi fiţi ochi şi urechi şi fiţi faptă a înţelepciunii lui Dumnezeu! Depărtaţi de la voi toate neputinţele, căci eu sunt de la Domnul tămăduitor vouă, şi cu voi lucrez taina tămăduirii, nu singur, iar voi să lucraţi cu Dumnezeu tămăduirea neamurilor de pe pământ, căci cuvântul lui Dumnezeu este cel ce tămăduieşte şi rodeşte tămăduiri. Amin. Deschideţi Scripturile şi vedeţi în ele rădăcina cuvântului lui Dumnezeu, care vă creşte astăzi pe voi pentru împărăţia Lui pe pământ. Fiţi rodul acestui cuvânt, fiţi mari la înţelepciune, căci toţi duşmanii acestui cuvânt vor sta pe nisip curând, curând şi vor fi luaţi de val. Tămăduiţi-vă prin credinţă, aşa cum sfinţii au lucrat pe pământ, şi aşa cum lucrează ei din patria cea de sus şi împart celor credincioşi. Pace vouă! Strângeţi-vă cu înţelepciunea şi faceţi sfat cu ea şi ieşiţi din toate durerile care se ivesc peste voi, căci înţelepciunea lui Dumnezeu face sfat cu voi, iar voi s-o primiţi, fiilor, şi învăţaţi-vă să puteţi de la Dumnezeu şi să umblaţi în lumină, fiilor. Amin.

Şi acum, Doamne, pune Tu cuvântul Tău peste al meu şi dă-i lui rod mult peste poporul Tău şi peste oamenii care văd şi cred lumina aceasta, ca să umble ei apoi sub ea spre viaţa lor. Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, grăieşte cu tine Domnul şi cu sfinţii Lui, şi aceasta înseamnă Scriptura venirii Domnului cu sfinţii, fiule. Şarpele cel de demult stă cu gura deschisă la Mine şi la tine ca să ia în gură cuvântul Meu când el se naşte în carte şi ca să tragă cu duhul hulei lui stelele cerului şi să le arunce pe pământ, dar Eu, Domnul, păstoresc toate neamurile cu toiag de fier, iar îngerul Meu se războieşte cu şarpele cel de demult şi cu îngerii lui şi nu este loc în cer pentru ei, şi vor fi aruncaţi pe pământ, şi va stăpâni împărăţia lui Dumnezeu împotriva acestora şi va fi ea cu fiii ei, care biruiesc prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor, precum este scris în Scripturi. Amin.

O, poporul Meu, stai, tată, cu lumina şi umblă în lumină, că noapte nu va mai fi, şi veţi fi fiii zilei, fiilor, dacă acum învăţaţi să umblaţi în lumină. Amin.

Mucenicul Pantelimon dă să grăiască vouă cuvânt de învăţătură, fiilor, că mereu, mereu aveţi nevoie să învăţaţi, mereu, mereu, tată. Fiţi fiii învăţăturii cea de sus şi preţuiţi legătura cerului cu voi şi păziţi-o de lovituri, tată. îngerii Mei vă dau mereu mergere în vreme grea, iar voi fiţi fiii zilei şi veţi merge, fiilor, şi veţi merge, căci lumina Mea vă păzeşte vouă calea, şi pe voi pe ea, şi Mă păzeşte pe Mine lângă voi ca să aveţi voi tată şi să nu fiţi orfani, ci să fiţi voi fiii lui Dumnezeu pe pământ, după cum voia Mea vă cere vouă să fiţi. Amin. Pace vouă! Amin.

Pace poporului român, cu care astăzi am grăit spre tămăduirea lui de întuneric şi de necredinţă, că e vreme de necredinţă, după cum este scrisă Scriptura lepădării de credinţă înainte de venirea Mea, care va prinde sub ea pe cei necredincioşi.

Pace ţie, neam român! Nu te înjuga la un jug cu necredincioşii, iar necredincioşi sunt toţi cei care nu caută la faţa Mea ca să facă ei voia Mea. Ia jugul Meu pe umerii tăi, o, ţara Mea de azi, căci jugul Meu este uşor, fiindcă Eu sunt fără de păcat, iar sarcina Mea este bună, căci Eu îl port pe Tatăl în Mine, şi voiesc să fac din tine popor purtător de Dumnezeu, o, neamul Meu de azi, neam român, neamul Meu acum, când Eu vin pe pământ cuvânt spre tămăduirea neamurilor. Amin, amin, amin.

Mă împlinesc în mijlocul tău cu Scriptura venirii Mele cu sfinţii, poporul Meu, şi cu naşterea din nou a lumii, naşterea prin cuvânt, căci la început a fost Cuvântul, şi tot aşa este şi la sfârşit, şi Eu sunt Cuvântul, Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Lui sunt. începutul are un sfârşit, şi sfârşitul are un început, fiindcă Dumnezeu este fără de început şi fără de sfârşit, şi de aceea este iarăşi începutul şi iarăşi se lucrează prin cuvânt. Amin.

Acum două mii de ani când am venit de la Tatăl la cuvântul îngerului, M-am făcut Fiul Omului prin naşterea Mea din Fecioară ca să-l răscumpăr pe omul cel căzut din rai şi să-l duc la Tatăl prin răstignirea Mea şi prin învierea Mea, lucram atunci prin cuvânt şi-i vindecam pe toţi cei care Mă căutau pentru neputinţele lor, şi făceam om viu din om mort şi-L slăveam pe Tatăl în Mine, căci Tatăl Meu lucra în Mine, iar Eu întru El, şi ridicam păcatul omului numai cu cuvântul, şi apoi omul era vindecat de toate neputinţele trupului lui, şi aşa M-am arătat Eu atunci Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, ca să aibă apoi neamul creştinesc un Dumnezeu dovedit, un tămăduitor, şi lucram prin cuvânt, căci e plin de putere cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

O, poporul Meu de azi, ia, tată, cuvântul Meu în tine şi vindecă-te cu el, vindecă-te de tine şi ia-Mă pe Mine de viaţă a ta, de lucrare a ta, de putere a ta, căci puterea ta te ia şi te scoate din Dumnezeu dacă tu nu ai pe Domnul de putere a ta. O, uită-te la cei care au venit şi au crezut şi s-au hrănit cu mult cuvânt aici, la izvorul Meu de cuvânt, şi uită-te acum cât de mult au murit ei faţă de adevărul cel în cuvântul Meu descoperit, căci cel ce nu se leapădă de sine se leapădă de Mine, şi se vede că aşa face, şi aceasta nu se întâmplă în om prin puterea Mea, ci prin puterea lui, căci omul fără Dumnezeu în el nu pricepe ce înseamnă Dumnezeu în el şi ce înseamnă el în statul lui cel dinăuntrul lui. Eu sunt acest cuvânt care lucrează peste tine, dar cel ce-şi pierde credincioşia faţă de Dumnezeu, acela păţeşte aşa din pricina păcatelor lui, din pricina neputinţei lui. Dar Eu vin la tine tămăduitor, poporul Meu, şi iau cu Mine sfinţii cei tămăduitori, ca să aibă de lucru ei, căci cerul este în lucru pentru lucrarea Mea, pe care o am de împlinit de la Tatăl peste om, fiindcă trebuie să-i trag la Tatăl pe toţi oamenii, după cum ucenicilor Mei Eu le-am făgăduit când M-am dus la Tatăl, poporul Meu. Amin.

– O, Bunule Doamne! Dumnezeu Fiul eşti Tu, şi eşti Cuvântul Tatălui. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, în acest nume lucrezi Tu întreită lucrare a lui Dumnezeu acum, la sfârşit de timp, şi lucrezi mult, şi duhul proorociei este lucrarea cuvântului Tău cu care lucrezi în vremea aceasta peste pământ. «Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul timpului şi nu vă voi lăsa orfani», aşa le-ai spus la ucenici acum două mii de ani. «Vă voi trimite pe Duhul Adevărului, Care din al Meu va lua şi vă va vesti vouă şi vă va învăţa tot adevărul. El pe Mine Mă va preamări, căci din al Meu va lua ca să vă vestească vouă, căci toate câte are Tatăl sunt ale Mele», aşa îi mângâiai Tu pe ei până să Te desparţi de ei şi să Te aşezi iarăşi întru Tatăl ca să le fii de folos, ca să le trimiţi pe Duhul Sfânt Mângâietorul ca să fie cu ei.

O, Bunule Doamne, ce face omul care stă lângă acest cuvânt al gurii Tale şi apoi se desparte de el? Se duce la bine cel ce face aşa? O, îi trebuie tămăduire celui ce vine ca să fie cu Tine aici, la izvor şi lângă poporul Tău, căci dacă el nu primeşte tămăduire atunci când vine, el pleacă iar, şi pleacă prin ceea ce are în el, prin puterea cea din el. Numai cel ce ia în el puterea Ta când vine, numai acela nu pleacă, numai acela nu mai vrea altfel decât voinţa Ta, numai acela primeşte de la Tine darul cel scump al credincioşiei, care îl tămăduieşte de sine pe om ca să vadă omul ca Dumnezeu, căci cine nu-L vede pe Dumnezeu, acela nu vede ca Dumnezeu şi vede ca omul, iar omul este nevăzător de Dumnezeu, o, Doamne.

Vin spre tine cu duhul tămăduirii, popor al cuvântului lui Dumnezeu. îţi amintesc că Domnul S-a lăsat răstignit pe cruce şi nu S-a împotrivit voii celor ce L-au supus pe El aşa. Iată ce înseamnă Duhul lui Dumnezeu în om! Duhul lui Dumnezeu nu Se pune cu duhul omului, ci Se smereşte pe Sine înaintea omului neputincios, dar duhul omului se pune cu Duhul lui Dumnezeu şi prinde putere din om împotriva lui Dumnezeu, Care Se smereşte pe Sine înaintea omului, căci Domnul este blând şi smerit cu inima înaintea omului neputincios faţă de puterea lui Dumnezeu din el.

O, fii ai acestui popor, voiesc să vă dăruiesc tămăduire de voi înşivă, căci toate se dobândesc prin credinţă, după cum este scris. Duhul cel rău dă să vă scrie necredincioşi şi potrivnici, dar voi nu staţi fără duhul călăuzirii, fără viaţă şi lucrare binecuvântată peste voi. O, nu staţi prin voi înşivă înaintea lui Dumnezeu şi unii înaintea altora pentru cele ce sunt de lucrat, ci staţi cu duhul supunerii sfinte, şi pe care însuşi Domnul l-a arătat cum este atunci când S-a supus voii celor ce L-au supus pe El. Omul trebuie să se lupte să rămână el, şi nu lucrul cel făcut de el şi nu înţelepciunea lui, căci cunoştinţa îl îngâmfă pe om, şi aşa a păţit Adam mai înainte de căderea lui din Dumnezeu.

O, nu e bună puterea ta în tine, fiule al Domnului, ci e bună bunătatea şi mila, iar pentru acestea nu-ţi trebuie putere, ci îţi trebuie iubire, fiule. O, învăţaţi cum să-L aveţi pe Dumnezeu şi cum să vă aibă Domnul, că Domnul nu vă are dacă voi nu-L aveţi pe El, şi se cunoaşte când nu-L aveţi şi se cunoaşte cel ce nu seamănă cu Domnul. Iată de ce a lăsat Domnul cuvânt şi a spus să nu umble singur cel ce umblă singur, ci să se teamă să facă aşa, că acela dacă face aşa, face multă pagubă peste tine, iar tu eşti un popor lipsit de cele de pe pământ, şi trage Domnul din greu să te îngrijească, fiule.

Adunătura înţelepciunii care este în creştinul cu vedere de sine, aceea este împotriva lui Dumnezeu, căci cu Dumnezeu se stă prin credinţă, nu prin înţelepciune. Duhul ascultării este duhul cel mântuitor pentru om, dar acestui duh bun îi stă împotrivă duhul de sine al omului, duhul care I-a găsit Domnului vină ca să-L stârpească apoi, căci dacă Domnului I se găseşte vină, darămite unui trimis de-al Său pentru om! Şi ce foloseşte cel ce găseşte vină celui trimis de Dumnezeu pentru om? O, nu are folos un aşa om, ci numai pagubă are. Mintea lui semeaţă însă nu vede aceasta, căci semeţia nu este altceva decât orbia omului şi căderea lui din Dumnezeu.

O, popor hrănit de Dumnezeu, dacă cerul ar primi putere din mijlocul tău, ar sta mult cu tine în sfat Domnul şi cu sfinţii Lui. O, ţie îţi lipseşte mult, mult duhul umilinţei, căci dacă şi unul sau doi îl au cu multul lipsă pe acest duh, toată casa lui Dumnezeu se face vinovată de lipsa duhului umilit, căci diavolului nu-i trebuie decât puţin de tot ca să se facă mare de tot acolo unde i se face loc ca să fie el.

Vă roagă Domnul să deschideţi Scripturile şi să vă faceţi singuri judecata faptelor rele, iar cei de la Domnul aşezaţi pentru voi, să vegheze aceia cum veţi lucra vindecarea voastră de orice vină vă lucraţi vouă înşivă şi unii altora apoi, căci cel vinovat dă să scape de vină, dă s-o împartă, şi nu dă să se vindece de ea prin darul milei Domnului şi prin umilinţa inimii omului. Fiţi treji îndeajuns pentru îndreptarea vieţii voastre laolaltă. Vindecaţi-vă unii pe alţii prin duhul iubirii sfinte, nu prin duhul dreptăţii faptelor, căci judecata faptelor este partea Domnului. Amin.

Pace vouă! Tămăduire vouă! Doctoria să vă fie umilinţa inimii care scapă neurgisită prin umilinţa din ea înaintea Domnului, Care vă hrăneşte pe voi cu Duhul Sfânt Cel făgăduit de El că va fi peste cei credincioşi Lui. Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, sfinţii te îndeamnă pe tine de la moarte la viaţă prin iubirea de fraţi, fiule.

O, nu sta fără de ascultare între tine şi Mine, fiule. Voiesc să Mă fac minunat în cei ce vin de acum încolo sub mantia Mea ca să-i ocrotesc de cele ce vin. Dă-Mi faţă în mijlocul tău şi lasă-Mi-o curată pentru cei ce se nasc de acum, că am plan de la Tatăl ca să-l împlinesc pe pământ, şi voiesc să-Mi tămăduieşti mersul, fiule. O, ajută-Mă să merg, căci paşii Mei s-au îngreuiat. Vino, vino spre milă de Dumnezeu, poporul Meu! Vino, tată, şi-Mi dă mâna ca să merg! Vino şi Mă scoală de jos, căci vreau să merg, poporul Meu! Amin, amin, amin.