Cu duhul plin de dor după om cobor glasul Meu peste pământ. Cobor mereu învăţătură de viaţă peste om şi din gura Mea îl vestesc, pentru ca să se întoarcă de la moarte la viaţă, că n-are cine să-l vindece de moarte pe om pe pământ, căci omul este neputincios pentru că este păcătos.
Sunt Domnul! Sunt Fiul Tatălui Savaot şi am murit pe cruce şi am înviat prin cruce ca să fiu vindecarea şi învierea fiecărui om care poate să creadă că Eu sunt Cel ce dau viaţă omului. Sunt Domnul Iisus Hristos, Cel plin de milă pentru omul păcătos şi neştiutor al tainelor vieţii.
Intru în carte cu duhul învăţăturii de viaţă, copii străjeri în calea cuvântului Meu. învăţătura Mea pentru om este râu care nu seacă, ci curge şi adapă pe cei însetaţi şi, iarăşi, răzvrăteşte şi nelinişteşte pe cei necredincioşi, pe cei ce nu vor să se despartă de păcat. Râul Meu de cuvânt însă curge şi nu stă din curs, şi se apropie de om pentru vindecarea lui aşa cum M-am apropiat Eu de cel pătimaş cu patimă lungă de treizeci şi opt de ani şi i-am grăit spunându-i: «Vrei să te faci sănătos?», iar el Mi-a răspuns: «Vreau, Doamne, dar n-am pe nimeni, iar când îngerul vindecării coboară şi tulbură apa pentru vindecarea celui ce intră întâi în ea, altul se coboară înaintea mea». Atunci Eu i-am poruncit lui: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!», şi el a umblat, căci s-a făcut sănătos.
O, poporul Meu, o, popor al cuvântului Meu de azi, tot cuvântul Meu se năştea din tot ceea ce întâmpinam în faţă atunci şi apoi, din tot ceea ce era în oameni şi în ucenicii Mei atunci şi apoi. Aşa şi azi lucrez, căci Eu nu vorbesc de la Mine însumi. Omul însă nu este ca Dumnezeu în grăirea sa. Omul vorbeşte de la sine şi nu este sigur de ceea ce spune, căci el nu este cunoscător ca Dumnezeu, ci este ca omul, iar omul este neputincios. Omul care nu vorbeşte de la Dumnezeu pe pământ este om mincinos, pentru că omul este neputincios pentru el şi pentru om chiar şi când crede el că poate.
L-am tămăduit pe cel pătimaş de treizeci şi opt de ani şi apoi l-am întâlnit iarăşi şi am zis: «Iată, te-ai făcut sănătos. Nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple ţie şi mai rău». O, poporul Meu, omul nu trebuie să creadă că poate, căci voinţa pentru toate stă la Dumnezeu şi nu la om, iar omul trebuie să nu păcătuiască dacă voieşte să vrea Dumnezeu pentru el. Nimeni, nimeni şi nimic nu-i poate face rău omului decât păcatul lui, păcatul din el, pentru care nimeni şi nimic nu are vină în afară de el întru totul. O, n-ar mai fi duh de judecată între om şi om dacă omul ar vrea să creadă desăvârşit ceea ce Eu am spus acum despre vina omului cea de ieri şi cea de azi şi cea de mâine, şi atunci ar avea omul umilinţă şi nu judecată în el. Vai celui ce nu are cine să-i îndrepte viaţa şi vina şi să-l împace cu Dumnezeu, căci omul singur nu poate face aceasta, de vreme ce este vinovat de păcat, ci îi trebuie mijlocitor pentru vina lui, pentru viaţa lui, pentru patima lui, şi iată, numai umilinţă în toată clipa îi trebuie lui pentru vindecarea lui de păcat, şi apoi îi trebuie iubire pentru Dumnezeu, iubire mare, căci femeii păcătoase i s-au iertat păcatele numai pentru că a iubit pe Dumnezeu cu putere, cu putere multă, tată. O, iată ce face iubirea pentru Dumnezeu în om! Cel ce iubeşte mult această lucrare de cuvânt, lucrarea Mea de venire iarăşi cu salvarea din păcat a omului, i se iartă lui păcatele numai pentru atât, numai să văd Eu la el toate câte erau în inima femeii păcătoase, care a venit după Mine cu lacrimi de pocăinţă şi cu iubire fără margini pentru fiinţa Mea, pentru lucrarea Mea peste om, şi fericit este la Mine cel care Mă cunoaşte şi Mă urmează apoi cu multă iubire, după ce M-a aflat în acest izvor, cu care Eu vin acum pe pământ. Amin.
O, poporul Meu, a venit clipa să-ţi spun ţie, tată, un cuvânt cu putere, şi iată ce-ţi spun: voi, cei care aţi crezut şi credeţi şi veţi crede în lucrarea Mea de cuvânt, purtându-vă după Mine prin ea, prin glasul ei învăţător pentru viaţa din om, iubiţi-Mi mult aceşti copii prin care trec ca să vă hrănesc pe voi cu multul Meu cuvânt de iubire şi de înviere, şi vi se vor ierta vouă păcatele numai pentru atât, tată, căci sarcina Mea de peste ei este grea, şi ei trebuie iubiţi cu toată inima din om, şi nicidecum să-i învinuiţi pe ei vreodată pentru rătăcirea inimii din creştin, ci trebuie primiţi de creştin pentru ca să se vindece el de rătăcirea lui şi să nu cadă prin ea, că iarăşi spun: nimeni şi nimic nu-i poate face rău omului decât păcatul din el, pentru care nimeni şi nimic nu are vină în afară de el întru totul. Eu i-am spus celui pătimaş de treizeci şi opt de ani după ce l-am vindecat prin cuvânt: «Dacă te-ai făcut sănătos, nu mai păcătui, ca nu cumva să ţi se întâmple ţie şi mai rău», dar mai întâi l-am întrebat pe el: «Vrei să te faci sănătos?». L-am văzut pe el venind mereu la apa vindecării prin venirea îngerului peste ea, şi nădejdea lui în Dumnezeu îl aducea mereu la locul vindecător, dar era pătimaş şi nu putea singur să intre în apă când ea se tulbura la venirea îngerului care vindeca. L-am vindecat pe el prin cuvânt, poruncindu-i: «Ia-ţi patul tău şi umblă!», şi la porunca Mea el a umblat, şi s-a făcut sănătos în clipa aceea. O, aşa se naşte cuvântul Meu peste pământ, dar omul nu este ca Dumnezeu întru grăirea sa, pentru că el vorbeşte de la sine şi nu este cunoscător ca Dumnezeu, ci este ca omul, şi de aceea omul nu ştie taina vindecării lui şi a puterii lui, taină care stă în Dumnezeu pentru om şi nu în om, şi de aceea Eu, Domnul puterilor şi al milei, vin şi îl întâmpin pe om ca să-l fac să Mă cunoască şi să Mă iubească şi să Mă urmeze apoi cu mare iubire, şi pentru ca să-l vindec Eu apoi de toate păcatele lui, pentru iubirea lui de Dumnezeu, iubire cu lacrimi, iubire cu putere în ea, poporul Meu. Amin.
Cobor pe pământ cuvânt de viaţă şi îl chem pe om la Mine, îl chem de la moarte la viaţă, că n-are cine să-l vindece de moarte pe om pe pământ. Omului îi trebuie umilinţă şi iubire, cu care să vină să-Mi spună: „Doamne, de voieşti, poţi să mă curăţeşti”, iar Eu să-i spun lui atunci: „Voiesc, curăţeşte-te!”. Umilinţa îl ajută pe om să vină la Mine, iar iubirea îl face să creadă şi să se vindece, şi aşa îl ajut Eu pe el de la moarte la viaţă, dar dacă omul nu are putere de trezire nu se scoală să vină, ci rămâne pătimaş bietul de el.
Şi acum strig cu glas durut şi plin de dor, strig iarăşi cuvânt de trezire peste neamul român şi spun:
O, neam român, Hristos a înviat! Eu însumi îţi dăruiesc acest salut de înviere, căci am înviat atunci, şi în clipa aceea Tatăl a rostit între cele cereşti numele tău, şi ţi-a trimis cămăşuţă de botez apoi şi aşa te-a zidit El a Mea înaintea Lui. De atunci Eu îţi aştept slava ta cea de azi, venirea Mea pe vatra ta cu slava cuvântului Meu cel pentru înnoirea lumii prin naşterea din nou a ta, şi apoi a lumii de sub cer, precum este scris, iar tu ridică-te acum când te chem ca să fii! O, ridică-te, căci, vrei nu vrei, tu stai acum întru întâmpinarea Mea, fiindcă pe vatra ta am pus la răsărit un sâmburel mititel din care Mi-a crescut un popor, pe care Mă sprijin cu slava Mea de azi, cu lucrarea Mea şi a cuvântului Meu peste pământ acum. O, patria Mea de azi, luminează-te, căci soarta ta e în mâna Mea, nu e în mâna ta. Am venit la tine să te vestesc a Mea, să te vestesc mereu a Mea, căci Tatăl aşa a binevoit. Curând, curând tu Mă vei asculta pe deplin, şi Eu voi fi Domnul şi Dumnezeul tău, precum şi sunt, şi atunci vei fi şi tu precum sunt Eu, căci la Tatăl pe tron stă scris că tu eşti şi vei fi regină peste popoare, fiindcă Domnul este Stăpânul tău.
O, crezi nu crezi, vrei nu vrei, Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, scumpă patria Mea de azi, patrie a lui Dumnezeu pe pământ acum, la sfârşit de timp. Tot cerul coboară pe vatra ta când vine să petreacă în mijlocul poporului Meu ales din tine ca să-Mi fie popor şi cale de venire a Mea de la Tatăl iarăşi pe pământ la om. Sunt învăluit în cuvânt şi aşa cobor în mijlocul tău, şi sunt plin de umilinţă şi Mă ascund în nor de cuvânt. Am peste tine planul Meu cel de la sfârşit de timp pentru soarta cerului şi a pământului, căci trebuie să fac ceruri noi şi pământ nou, precum este scris în Scripturi să se împlinească făgăduinţele făcute de Mine pentru vremea veşniciei care vine şi se apropie să vină, iar Eu Mi-am aşezat în tine masa cuvântului Meu, hrana cea pentru sfinţi, şi vin pe vatra ta cu sfinţii Mei, vin mereu, împlinind Scriptura care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi». O, cum să fac cu tine să te umileşti frumos şi să crezi cu putere şi cu iubire plină de putere, ca apoi să-ţi iert Eu păcatele, tată, şi să-ţi şterg faţa, scumpă patria Mea? Cum, tată, să te ajut să-Mi deschizi şi să intru la tine cu povaţa Mea pentru împodobirea ta cea pentru slava Mea? O, cum să te aduc în stare să ieşi întru întâmpinarea Mea? Să te curăţ de toţi duşmanii din tine? Să iau de pe tine jugul robiei? Dar ştii tu robia ta? O, ţara Mea de azi, ştiu Eu robia ta. Nu este nimeni în tine să-ţi vrea viaţa ta între cei ce s-au zbătut să stea peste tine în numele tău. O, trezeşte-te, ca să nu te trezesc Eu, ca să nu te trezească durerile, tată! învaţă de la Mine să iubeşti dreptatea şi să cauţi cu cel cu dreptate pentru tine, că ai căzut în robie mai grea decât cea de mai înainte, tată. Un picuţ, şi nu va mai putea omul peste tine, ci voi putea numai Eu, numai Dumnezeu, căci tu eşti patria lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui, cu care El vine pe vatra ta cuvânt de Duh Sfânt. Tu eşti patria cerească pe pământ. O, vino şi întreabă-Mă de soarta ta, vino, tată, şi ascultă de povaţa Mea, că eşti în vreme de cumpănă şi nu ştii cum să lucrezi pentru tine şi pentru Mine cu tine, iar Eu sunt Cel ce am în mâna Mea salvarea ta, care nu poate veni de la om, căci omul este pătimaş, şi este mincinos tot omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu pe pământ.
O, patria Mea de azi, caută, tată, pentru cel cu inima curată pentru tine şi nu te mai da robiei. Eu, Domnul, îţi desfac acum ochii ca să vezi şi ca să poţi ca Dumnezeu. Eu, Domnul, cobor darul Duhului Sfânt peste tine ca să ştii şi ca să faci de la Duhul Sfânt şi nu de la tine, căci omul este neputincios peste tine, fiindcă tu eşti a lui Dumnezeu. Vrei nu vrei, tu eşti a Mea, eşti ţara întoarcerii Mele după două mii de ani de la Tatăl la om şi te ţin sub mantia Mea şi te voi înălţa, dar te voi curăţi de duhul cel de pe pământ, ţara Mea de azi, şi apoi tu vei putea pentru slava Mea din tine, iar Eu nu voi mai suspina, că Eu plâng cu sfinţii, plâng de deasupra ta şi te aştept a Mea. Amin. Tu nu Mă aştepţi, dar te aştept Eu, şi sunt Domnul Atotputernicul şi sunt Cel ce sunt, şi voi lucra de la Tatăl, şi lucrarea Mea din tine va străluci peste pământ, şi toate neamurile se vor adăpa din izvorul Meu de cuvânt din mijlocul tău şi vor cunoaşte de la Dumnezeu şi vor slăvi slava Mea şi a ta, dar vino spre trezire sfântă, ţara Mea. Vino, o, vino, căci Eu sunt în tine cuvânt de Duh Sfânt şi sunt Domnul Dumnezeul tău şi sunt Cel ce sunt, o, ţara Mea de azi. Amin, amin, amin.
18-05-2008
