Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica întâi a Postului Mare‚ a dreptei credinţe

Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Se face cuvânt pe pământ şi Se aşează în cartea Sa din zilele acestea şi apoi Se împarte ca să fie cunoscut cuvântul Său. Amin.

Mă vestesc la porţi şi intru, iar cuvântul Meu curge din gura Mea şi se face râu şi se face ploaie şi adapă ţarina cea însămânţată de Mine, căci sămânţa Mea este cuvântul Meu cel vestit, iar ploaia Mea de cuvânt îl înmulţeşte pe el ca să crească şi ca să rodească în om, iar omul să rodească în Dumnezeu apoi. Amin.

Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Glasul Meu este ca vuietul de ape multe, precum este scris, şi binevestesc Evanghelia cea veşnică celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul şi seminţia şi limba şi poporul şi strig cu glas puternic: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I Lui mărire, că a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!». Amin.

Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, precum este scris, şi Mă fac cuvânt ca la început când grăiam cu omul în rai, ca să Mă audă omul cel de pe urmă şi să împlinească el cuvântul Meu, iar dacă el nu voieşte să-l împlinească, îl împlinesc Eu. Amin.

Grăiesc neamului român şi bisericii lui:

Pe vatra ta, neam român, am iesle de naştere a cuvântului Meu, căci Mi-am ales din mijlocul tău petecuţul de pământ ieşit întâi din ape la facerea cerului şi a pământului şi pe el Mi-am făcut un popor mititel şi din el am ridicat din loc în loc seminţie nouă de fii ai credinţei sfinte şi i-am învăţat pe ei să iubească şi să trăiască pe pământul tău legea raiului, neam român, căci scris este în Scripturi despre descoperirea fiilor lui Dumnezeu: «Vor fi asemenea Lui şi îl vor vedea pe El, căci El va sălăşlui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei şi va şterge lacrima lor şi moartea nu va mai fi, nici durere nu va mai fi, căci cele dintâi au trecut, şi noi le fac pe toate, fiindcă aceste cuvinte sunt credincioase şi sunt adevărate, căci Eu sunt începutul şi sfârşitul, iar cel ce însetează îi voi da să bea, şi iată, îi dau din izvorul apei vieţii, şi dacă biruieşte va moşteni acestea şi îi voi fi lui Dumnezeu, şi el îmi va fi Mie fiu». Amin.

O, neam român, o, tată, grăiesc ţie cuvântul Meu, căci Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi de aceea Mă fac cuvânt aşa cum M-am făcut la începutul cel dintâi, căci Eu împlinesc Scripturile, tată. în ziua aceasta de sărbătoare e zi de pomenire a dreptei credinţe, zi aşezată de sfinţi şi de părinţi peste cei ce cred lucrărilor lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, iar tu, neam român, eşti neamul cel nou ales dintre neamuri ca să-Mi fii acum popor, să-Mi fii Israelul cel nou ales, să-Mi fii Ierusalimul Meu cel nou, dar oamenii bisericii din tine dau să fie crezuţi că nu Mă cred că Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, că nu Mă aud că grăiesc lor, căci mult le-am grăit lor prin acest râu de cuvânt de peste tine şi n-au dat să grăiască şi ei cu Mine dacă Eu grăiesc cu ei. Ei dau să fie crezuţi că nu Mă cred prin acest cuvânt, dar nu este aşa, şi fac şi ei ca preoţii din vremea patimilor Mele când, văzând ei măreţia lucrărilor Mele, au crezut că Mă pot stârpi ca să nu fie ei luaţi de pe scaunul Meu, de pe care ei domneau peste oameni ca să nu domnesc Eu şi ca să domnească ei, căci erau iubitori de slavă precum şi cei de azi sunt. Eu însă le-am spus lor atunci, şi le spun şi celor de azi că împărăţia Mea nu este din lumea aceasta şi că Eu am venit să mântuiesc lumea şi nu s-o stăpânesc precum o stăpânesc cei din ea care stăpânesc peste ea.

O, neam român, grăiesc acum peste cei ce stau peste tine sub nume de slujitori ai tăi pentru dreapta credinţă a lor şi a ta în Dumnezeu, căci astăzi este scris în calendarul creştin duminica dreptei credinţe, duminica ortodoxiei.

O, veniţi, fiilor, veniţi, tată, de ascultaţi cuvântul gurii Mele şi frica Domnului vă voi învăţa pe voi! Este scris în Scripturi: «Cel ce voieşte viaţa, cel ce iubeşte să vadă zile bune, să-şi oprească limba de la rău, şi buzele lui să nu grăiască vicleşug, căci faţa Domnului este spre cei ce fac rele ca să piară de pe pământ pomenirea lor. Apropiaţi-vă de Mine şi vă luminaţi, şi feţele voastre să nu se ruşineze! Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul, căci ochii Domnului sunt spre cei drepţi, şi urechea Lui spre rugăciunea lor, iar faţa Lui este spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor, căci cei ce urăsc pe Cel drept, greşesc aceştia», precum este scris. O, uitaţi-vă în hartă, tată, căci Eu v-am trimis harta Mea prin trimişii Mei spre voi. Uitaţi-vă în hartă, căci Eu prin acest râu de cuvânt, care de cincizeci de ani izvorăşte din gura Mea pe vatra neamului român, pământul întoarcerii Mele a doua oară de lângă Tatăl cuvânt după om, prin această hartă Eu v-am arătat acum mersul Meu cel de acum, cuvântul Meu cel de azi, Evanghelia cea veşnică, şi nu uitaţi că Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi nu se putea să nu fiu cu Evanghelia Mea şi acum, la urmă, iar Eu nu lucrez nimic, nimic, decât ce este scris în Scripturi să împlinesc. Vin spre voi ca să vă dau în dar darul credinţei sfinte în cuvântul Meu cel azi grăit de gura Mea peste pământ, şi nu uitaţi că voi faceţi acum păcatul lepădării de credinţă dacă vă lepădaţi acum de cuvântul Meu, care vine ca o izbăvire peste voi ca să vă înveţe să nu pieriţi prin păcatul lepădării de credinţă, nici voi nici neamul român dacă acum vă lepădaţi, căci vine şi a venit păcatul lepădării de credinţă, despre care este scris în Scripturi că va veni mai înainte de ziua măririi Mele când Eu voi da fiecăruia după cum este fapta sa. Pe vremea venirii Mele celei dintâi, acum două mii de ani, cei ce slujeau în casa lui Dumnezeu M-au băgat la întuneric şi M-au defăimat ca să nu tragă spre Mine poporul, ci să tragă spre ei, şi apoi ei M-au pus în mormânt, M-au pus în pământ, dar adevărul a răsărit din pământ, şi dreptatea a privit din cer, precum este scris, şi s-au dovedit cei necredincioşi, care au uneltit împotriva Mea mărturie mincinoasă, cu duşmănie, ca să nu le stric Eu lor traiul lor cel pământesc, care este vătămător de suflet şi este departe de duhul luminii a toate. O, nu vă ascundeţi de Mine ca Adam în rai, care a dat să se ascundă de Mine pentru voia lui, şi apoi M-a învinuit, şi apoi M-a urât, şi apoi ne-am despărţit, că nu se putea să Mă sprijin Eu pe cel trădător, pe cel neascultător în rai, pe cel ascuns în sine de la faţa Mea. Este scris că: «Bun şi drept este Domnul, şi pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale». O, nu-Mi faceţi loc de mormânt din locaşurile pe care voi le numiţi biserici, căci Eu sunt Cel viu şi grăiesc şi nu tac aşa cum voi spuneţi că numai acum două mii de ani este grăirea Mea cu omul şi apoi nu mai este. Dar n-am spus Eu că voi fi până la sfârşitul timpului cu cei ce-Mi slujesc ca nişte ucenici? N-am spus Eu că orice ucenic desăvârşit este ca învăţătorul lui, Hristos? O, viaţa trăită în Hristos, aceasta înseamnă ortodoxie şi aceasta trebuie să sărbătorească azi biserica. Voi însă nu-i ajutaţi pe oameni aşa cum lucraţi voi, şi nu-i veţi putea ajuta decât îndemnându-i să împlinească Scripturile venirii Mele, şi să le împliniţi şi voi dacă voiţi să aveţi rod de mântuire întru Mine, căci Eu Mi-am dat viaţa pentru biserica Mea, iar voi nu. Frumoasă este viaţa fără de păcătuire, dar voi nu-i învăţaţi pe oameni să se despartă de păcat şi să guste din plinul harurilor cereşti, cea mai dulce viaţă în om; o, nu-i învăţaţi aşa pe oameni pentru că şi voi păcătuiţi ca şi ei. Sărbătoarea dreptei credinţe trebuie să fie rodul trăirilor cereşti ale bisericii aşa cum Eu îmi cresc pe poporul cuvântului Meu cel din români ales ca să-Mi fie popor la care să vin şi să-Mi fac casă la el şi să cinez cu el şi să Mă arăt lui şi să împart cuvântul Meu prin el peste pământ, aşa cum este scris despre cei ce cred în Mine cu folos şi cu rod de credinţă a lor.

O, oameni ai bisericii, Mă doare, tată, când văd că vă slăviţi unii pe alţii, că vă ridicaţi şi vă aşezaţi unii pe alţii pe scaunele măririi, că vă arătaţi unii pe alţii norodului, iar pe Mine Mă ţineţi departe de voi, departe de trăirile voastre, departe de slujirea Mea cea curată de la voi, iar ziua judecăţii vine, şi se vor alege oile din capre, şi Eu n-am fost îngrijit de voi, n-am fost cercetat de voi, căci cei prea mici ai Mei, prin care puteaţi să fiţi cu Mine şi să Mă cercetaţi, aceia sunt cei ce Mă iubesc cu împlinirea Mea în ei, şi voi n-aţi întins spre ei iubirea voastră, şi iată, nu am oi ca să se aleagă din capre când ziua Mea cea mare va veni ca să aleagă ea oile din capre aşa precum este scris în Evanghelia Mea cea despre ziua înfricoşatei judecăţi. O, nu uitaţi, nu uitaţi că biserica Mea este cea din sfinţi zidită, nu cea din păcătoşi întocmită. Nu uitaţi că sfintele se dau sfinţilor, iar sfinţii sunt cei ce duc viaţă sfântă. Nu uitaţi că Eu sunt Sfântul sfinţilor, Cel întâi înviat dintre morţi, şi nu sunt al păcătoşilor care nu Mă iubesc, iar pe voi vă paşte acum păcatul lepădării de credinţă şi se tot apropie de voi acest greu păcat, căci cei ce s-au depărtat de Duhul Meu Cel Unul în biserică acum o mie de ani, dau să culce la pământ acum biserica Mea, care a mai rămas şi care a păstrat în ea prin sfinţii ei portretul împărăţiei Mele în om, şi dau aceştia să-Mi culce jos faţa Mea, căci scris este: «se vor aduna într-un gând ca să dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu».

Eu, Domnul, Mielul Cel junghiat pentru mântuirea celor ce Mă iubesc împlinindu-Mi cuvântul, strig peste slujitorii bisericii neamului român: Nu vă lepădaţi de credinţa cea din strămoşi, ci întoarceţi-vă cu totul la sfinţi şi la părinţi şi la sărbătorile cele strămutate de la locul lor acum mai bine de şaptezeci de ani, căci această strămutare aduce cu ea acum păcatul lepădării de credinţă, păcat despre care scrie în Scripturi că se va arăta mai înainte de venirea Mea cu sfinţii, căci sfinţii vor judeca lumea şi toate cele strămutate de la locul lor şi pe cei ce au stricat legile sfinte cele din părinţi, şi pentru care, iată, vine mânie peste biserica cea din strămoşi. A fost în neamul român un şir de patriarhi, şi primul a strămutat de la locul lor sărbătorile sfinţilor, iar cel ce a fost aşezat acum dă să aducă peste biserică păcatul lepădării de credinţă, şi iată de ce a trebuit să-Mi zidesc Eu prin cuvântul Meu iarăşi biserica pe piatra ei cea dintâi, şi am zidit-o, şi de pe această piatră grăiesc cu voi, slujitori care v-aţi aşezat să staţi peste noroade în numele Meu. Eu, Domnul Iisus Hristos, vă îndemn pe voi să vă treziţi bine şi să credeţi în cuvântul Meu de peste voi, ca să nu vă fie vouă şi mai rău, şi apoi să treziţi turma, tată, şi s-o povăţuiţi de la Mine, nu de la voi, căci vine păcatul lepădării de credinţă, vine cu paşi iuţi, vine să vă culce la pământ, iar Eu am zidit iarăşi acum pe piatra cea dintâi biserica Mea, şi de pe această piatră grăiesc peste voi, şi porţile iadului nu o vor birui pe ea, şi ea va fi, şi va creşte din ea şi prin ea neamul lui Dumnezeu pe pământ, neamul cel nou, neam creştinesc aşa cum a fost la începutul lui cel prin Mine acum două mii de ani, căci scris este în Scripturi despre naşterea din nou a lumii, şi Eu vin să împlinesc, precum este scris. Amin.

Biserica Mea de nou Ierusalim, prin care Eu grăiesc peste turma neamului român şi peste cei ce stau peste ea în numele Meu, aceasta este biserica prin care Eu nu voi fi biruit de pe tronul Meu, şi de aceea am venit acum şi am aşezat-o pe ea pe piatra ei cea dintâi, şi nu înţeleg înţelepţii vremii ce este această lucrare la care ei privesc şi se fac că nu înţeleg. Eu prin această piatră îmi salvez de la pieire biserica Mea, căci biserica neamului român dă acum să se vândă pe preţ străin şi să fie a lumii şi nu a lui Hristos, şi iată, acum mai bine de şaptezeci de ani s-a făcut durere mare pe pământ şi în cer şi vremile bisericii s-au schimbat, precum era scris să se întâmple prin neveghea bisericii, iar acum iarăşi neveghe, iarăşi lepădare de sfinţi şi de părinţi, iarăşi călcare peste cele din strămoşi, şi biserica este a lumii, nu mai este a Mea, şi îmi fac loc de mormânt între ei cei ce stau peste turma Mea şi nu-Mi dau slava şi nu-Mi dau învierea şi nu Mă primesc cu cele de azi, cu care Eu vin şi dau să-L înviez pe Dumnezeu în om.

O, biserică a neamului român, nu-ţi strica, tată, faţa! Ia aminte la cuvântul Meu de peste tine, că ţi-am strigat mereu să te scoli, să te trezeşti şi să veghezi, şi din zi în zi mai mult îţi dau să înţelegi de ce te-am tot strigat. Cei ce stau peste tine în numele Meu nu veghează pentru Mine şi pentru tine, căci ei au treburile lor. O, păstrează, tată, ceea ce ai din strămoşii tăi cei sfinţi, căci oamenii au stricat legile sfinte şi le vor tot strica dacă s-au aşezat să cârmuiască ei şi să se întroneze ei unii pe alţii peste tine, iar tu să mori, tată, fără lumânare aşa cum vor ei să mori tu din credinţa ta cea din strămoşi. O, nu te lepăda de credinţă! Nu fă acest păcat! Deschide Scriptura, tată, şi vezi în ea că este scris că mai înainte de venirea Mea vine păcatul lepădării de credinţă, şi iată, de aceea trebuie să crezi că venirea Mea este la uşa ta şi că am venit ca să te izbăvesc dacă voieşti. O, fereşte-te de acest păcat, fereşte-te, tată, că am venit să te vestesc ce să faci, şi cobor peste tine duhul proorociei, duhul care înseamnă mărturia Mea. Amin.

Iată păcatul lepădării de credinţă, păcatul ce vine prin omul care vine înaintea Mea, precum este scris! Scoală-te şi biruieşte acest păcat, neam român, biruieşte-l, tată, căci Eu, Domnul, îl voi birui, şi voiesc să-l biruieşti şi tu, ca să-ţi plătesc cu plată scumpă ca unuia care biruieşte, tată. Am în mijlocul tău un fiu uns de Mine şi de cuvântul Meu în biserica neamului român, fiu prin care Eu voiesc să scot moartea şi întunericul şi minciuna din biserica acestui neam, dar el este acum ţinut în lanţuri pentru credinţa lui, şi are mâinile şi picioarele şi guriţa legate şi nu poate lucra şi nu poate merge şi nu poate grăi. Roagă-te pentru biruinţa Mea cea mare, popor român, căci biruinţa Mea va fi şi a ta. Roagă-te, tată, să biruiască Domnul pentru tine şi nu omul care te stăpâneşte ca să aibă el domnie peste tine.