Glasul Meu, care grăia în rai cu omul cel zidit de mâna Mea din cuvânt şi din pământ şi din duh, grăieşte în zilele acestea din mijlocul neamului român ca să-l cheme iarăşi pe om la Dumnezeu, ca să trezească duhul omului şi apoi să-l facă pe om să asculte de Dumnezeu, să-l facă să se întoarcă la Dumnezeu. Amin.
Eu sunt Cel ce sunt, şi nimic nu va mai rămâne pe pământ, decât Eu şi toţi cei care vor fi asemenea Mie şi care Mă vor vedea şi vor fi şi ei cei ce sunt precum Eu sunt Cel ce sunt. Amin.
Eu până nu zgudui cerul şi pământul, marea şi uscatul, nu deschide omul ochii spre Dumnezeu, căci omul a înrădăcinat în el păcatul şi nu se îndură să smulgă din el buruiana aceasta, care suge din duhul lui viaţa lui şi viaţa Mea. Eu însă M-am făcut iarăşi între Mine şi Tatăl cuvânt de facere, şi iată, între Mine şi om, căci acum nu mai trec peste om, ci faţă în faţă cu omul grăiesc cu Tatăl, şi grăiesc cu omul, şi pentru om grăiesc ca să-l îmbiu pe el să se lase în mâna Mea cea făcătoare şi să-l fac pe el după chipul şi asemănarea Mea, şi încep cu el chemându-l la masa Mea, la masa venirii Mele a doua oară pe pământ cuvânt ca să grăiesc cu omul aşa cum grăiam în rai şi să-l întreb pe el: „Unde eşti, omule?” şi să-l îndemn să-Mi răspundă unde este, de unde-Mi răspunde şi ce face, şi apoi să-i spun Eu ce să facă, iar el să-L asculte pe Dumnezeu, Care-l îndeamnă pe el să mănânce din cer şi să-şi facă faţa senină între el şi Dumnezeu, căci Dumnezeu grăieşte cu omul fiindcă poate Domnul. Amin.
O, omule, o, unde eşti, tată? Grăiesc ţie aşa cum grăiam cu Adam în rai. îl căutam pe Adam, căci el dădea să se ascundă de Mine. Glasul Meu însă l-a scos din el pe Adam, şi el Mi-a răspuns, căci cu putere i-am grăit lui, ca un Dumnezeu şi nu ca un om.
O, omule, te caut, tată. Nu te caut pe pământ, ci te caut în tine ca să te scot din tine şi să te povăţuiesc să stai înaintea Mea fără de teamă, căci teama îl desparte pe om de Dumnezeu, şi să stai cu iubire înaintea Mea, că Eu nu-ţi fac rău, tată. Tu eşti cel ce-ţi faci rău, şi de tine trebuie să fugi, nu de Mine, căci Eu sunt Cel bun, Cel sfânt, Cel milos pentru viaţa ta. I-am dat omului în rai viaţă şi i-am spus apoi să mănânce din rai toate cele ce erau pentru el făcute, iar pe cele ale lui Dumnezeu să nu le ia, căci sunt ale lui Dumnezeu. El însă a uitat de Mine când i-a fost încercată ascultarea, şi apoi s-a temut de glasul Meu, care-l căuta ca să-l întrebe de Mine, fiindcă Eu îi grăiam lui. Când l-am aşezat pe el în rai după facerea lui şi i-am spus ce este al lui şi ce este al Meu în rai, numai Eu am grăit cu el atunci, iar el cu Mine nu, iar când l-am întrebat pe el după ce l-am văzut furişat înăuntrul lui şi printre pomii grădinii, atunci a grăit şi el cu Mine şi Mi-a spus: «Auzit-am paşii Tăi în grădină şi m-am temut, fiindcă sunt gol şi m-am ascuns». O, n-a putut Adam să se ascundă printre pomii grădinii, n-a putut să-şi furişeze ruşinea şi păcatul sub pestelcuţa făcută de el din frunzele grădinii. Eu, Domnul, am voit să-l îmbiu pe el atunci spre luminarea faptelor lui şi spre pocăinţă şi să-i fac bine apoi, dar el n-a căutat să-şi moaie învârtoşarea, ci şi-a căutat dezvinovăţirea înaintea Mea cum că Eu i-am dat femeia care l-a tras pe el spre fapta lui şi a ei. O, dacă el n-ar fi uitat de Dumnezeu n-ar fi greşit.
O, omule, te caut, tată, ca să te învăţ să nu te ascunzi de Mine, ci să vii la Mine şi să-Mi spui că eşti greşit, iar Eu să te învăţ iubirea de Dumnezeu, care-ţi face ţie viaţă, tată. Vin înaintea ta cuvânt rupt din grădina raiului şi alipesc începutul cu sfârşitul ca să grăiesc ţie, tată, căci Eu sunt începutul şi sfârşitul şi tot ca la început lucrez şi la sfârşit, că nu se putea să lucrez altfel acum. Nu te mai povăţuiesc cum l-am povăţuit pe Adam, căci tu trăieşti printre toate fiarele cele dăunătoare de suflet, ci te povăţuiesc să nu te ascunzi de Dumnezeu, că nu poţi, tată. Ai văzut că Adam nu s-a putut ascunde printre pomii grădinii, şi nici ruşinea nu şi-a putut-o furişa sub pestelcuţa făcută de el din frunze. O, nu te ascunde de Dumnezeu, ci ieşi în întâmpinarea Lui şi lasă-te cercetat şi ridicat din păcat, că am venit după tine pe pământ, tată, şi sunt învăluit în cuvânt aşa cum eram înaintea lui Adam în rai. Nu învinui pe nimeni pentru păcatul tău, ci dă-Mi doar mâna să te scol din păcat, că Eu nu vin să te pedepsesc, tată, ci vin să te scol şi să te trezesc bine înaintea Mea ca să veghezi.
O, nu e bine să Mă ştii departe de tine, omule! E bine să Mă ştii aproape, lângă tine, tată, ca să trăieşti după plăcerea Mea, iar Eu să-Mi pot găsi plăcerea în tine, că Eu pentru asta l-am zidit pe om. Nu-ţi cer decât să fii curat cu inima şi senin cu faţa pentru toate câte tu îmi aduci Mie cu viaţa ta cea nefăţarnică înaintea Mea, iar Tatăl tău, Care este în ascuns, Care vede în ascuns, îţi va plăti ţie iubirea ta, şi aşa îţi vei aduna la Mine, adunându-te tu întru Mine, unde nu te poţi ofili şi de unde nimeni nu te poate smulge ca să te piardă. Vino la Mine, omule, şi să nu te ascunzi ca să nu vii! Vino cu faţa senină, ca să te pot învăţa seninul inimii, tată! Vino cu inima dulce, ca să te pot învăţa duhul duioşiei, că vreau să fii duios cu Dumnezeu şi vreau să te învăţ taina iubirii, tată! O, ce dulce este povaţa Mea! Auzi-Mi glasul şi deschide-Mi ca să te iau şi să te aduc la sânul învăţăturii Mele, căci Eu am venit cuvânt pe pământ şi grăiesc cu tine aşa cum grăiam cu Adam în grădina raiului, şi vreau să te povăţuiesc, tată, şi să te deprind să te faci fiu al învăţăturii Mele, iar pentru această minune, pe care tu poţi s-o săvârşeşti înaintea Mea, nu-ţi trebuie nimic decât credinţă, omule. Amin, amin, amin.
Acum Mă întorc cu cuvântul spre tine, poporul Meu cel credincios venirii Mele la tine cuvânt de chemare a omului la Dumnezeu. I-am grăit omului, tată, şi l-am îmbiat spre seninul inimii lui între Mine şi el. îţi grăiesc şi ţie şi îţi aduc acum binecuvântare dulce pentru vremea cea de dinaintea serbării învierii Mele dintre morţi, căci Eu acum două mii de ani am murit ca să plătesc cu viaţa Mea viaţa omului, şi apoi am înviat pentru vecii şi sunt viu în vecii vecilor. L-am învăţat pe om să nu se teamă de Dumnezeu, să nu se ascundă prin temere, ci să se ridice prin iubire, căci temerea îl face pe el să se ascundă. L-am chemat pe el la credinţa cea făcătoare de minuni peste viaţa lui şi l-am povăţuit să nu iubească păcatul, căci păcatul este cel ce îl îndeamnă pe el apoi să se ascundă. Pilda cea din rai a omului cel aşezat de Mine în grădina cea plină de iubire pentru om, aceasta este lecţia din care omul poate învăţa să nu se ascundă de Dumnezeu, că nu poate el să facă aceasta nici pe pământ, nici în cer.
O, roagă-te pentru învierea omului, poporul Meu. Eu până nu zgudui cerul şi pământul, marea şi uscatul, nu poate omul să stea faţă în faţă cu Mine şi să-Mi cunoască glasul. Face ca Israel omul, căci Israel i-a spus lui Moise să vorbească numai el cu Dumnezeu şi apoi să vină să spună poporului glasul Domnului, dar omul cel de azi nici atât nu mai vrea şi de aceea spune că Dumnezeu nu mai vorbeşte pe pământ decât prin Scripturile cele de acum două mii de ani. Eu însă vin cu glas dulce şi înaintemergător, că vreau să-l scap pe om de ziua mâniei Mele pentru cei ce nu ascultă de legea vieţii. Sunt îndelung răbdător şi mult milostiv şi voiesc să audă omul ce fac Eu pentru el, şi de aceea Mă fac izvor de cuvânt în mijlocul tău şi-l chem pe om la vedere, poporul Meu. O, roagă-te, tată, la Dumnezeu cu zile scumpe şi sfinte, căci tu ai învăţat de la Mine legea cea sfântă pentru hrană şi pentru haină şi pentru iubire şi pentru credinţă, tată, dar omul mănâncă de toate, şi el ştie că trebuie să aibă şi zile de post de toate câte el mănâncă. Tu însă nu mai eşti ca tot omul de pe pământ, ci eşti rodul credinţei tale în venirea Mea şi eşti rodul venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om cuvânt pe pământ. Roagă-te cu seninul inimii tale şi adună la Mine rugăciune pentru tine şi pentru om, tată, iar Tatăl tău, Care este în ascuns, Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie şi îţi va strânge comoară cerească la El, iar la El nu este molie şi rugină aşa cum este pe pământ peste adunătura omului.
Când eram pe pământ cu ucenicii Mei grăiam tuturor celor ce Mă ascultau şi îi învăţam pe ei legea odihnei omului iubitor de Dumnezeu şi le spuneam: «Când postiţi, curăţiţi-vă faţa şi înseninaţi-v-o cu toată inima, ca fără de făţărnicie să postiţi, iar Tatăl vostru, Care este în ascuns, Care vede în ascuns, vă va plăti vouă», şi le mai spuneam: «Nu vă strângeţi pe pământ comori, ca nu cumva să vă legaţi inima de ele şi să vă mănânce molia şi rugina lor, ci vă adunaţi în Dumnezeu comori, unde nu este molie şi rugină şi unde se păstrează toate cele ale omului cel închinat lui Dumnezeu cu toate ale lui». Amin.
O, cum de nu aude omul glasul Meu cel de acum două mii de ani? îi aud pe toţi înţelepţii de pe pământ cum spun despre voi că nu e bun de păstrat şi de crezut cuvântul Meu cel de azi, ci e de ajuns cuvântul Meu cel de acum două mii de ani. O, dacă e de ajuns, de ce-şi mai adună ei pe pământ comori şi slavă? Nu le-am spus Eu lor prin Scripturile Mele cele de acum două mii de ani să nu-şi adune pe pământ comori şi să nu-şi pună inima în ele? O, făţarnicii de ei! Ce vor face ei înaintea Mea când vor fi întrebaţi cum au împlinit ei Scriptura în care cred ei, zic ei, şi care le este de ajuns ca să nu mai audă ei cuvântul Meu cel de azi?
O, poporul Meu, păstrează-ţi credinţa în venirea Mea, tată! Păstrează ceea ce ai de la Mine ca nimeni să nu ia cununa ta, căci credinţa aceasta nu este a tuturor, ci este a acelora cărora a voit Tatăl să le descopere ceea ce înţelepţii şi cărturarii lumii nu pricep pentru că nu cred, bieţii de ei, lipsiţii de ei!
O, poporul Meu! Eu, Domnul Dumnezeul tău, Cel minunat întru sfinţii Lui, întăresc peste tine binecuvântarea Mea pentru vremea rugăciunii fierbinţi spre salvarea omului din marea necredinţei de pe pământ. Postul de bucate fără de rugăciune sfântă lângă el nu are nici o putere nici pentru trup, nici pentru suflet, nici pentru duh, dar tu, poporul Meu, fii mare, tată, fii puternic prin duhul rugăciunii sfinte, şi vom păşi spre sărbătoare de înviere, tată, şi vom ieşi cu alai sărbătoresc şi ceresc, ca să vadă lumea că Eu sunt sărbătoarea ta şi învierea ta, cu care Mă arăt peste pământ, şi să vadă ea că Eu vin la tine ca să fiu cu tine pe pământ, precum este scris să fie, şi iată, aşa este, precum este scris, poporul Meu. Amin, amin, amin.
Fiilor, fiilor de la izvor, îmi desfac braţele de tată şi îl cuprind cu ele pe fiul cel care a revenit acum în cuibul Meu cu fii şi îi mulţumesc lui pentru odihna pe care Mi-o dă în el după multul Meu plâns cu care l-am însoţit pe el prin îngeri la strigarea lui spre Mine din mijlocul lumii prin care a pribegit o vreme. Nimeni să nu-Mi ceară socoteală sau răspuns pentru mila Mea cea plină de iubire pentru revenirea lui în cuibul Meu cu fii, ci să se aplece sub puterea iubirii lui, cu care el M-a îmbrăţişat acum şi Mi-a mângâiat plânsul Meu după el, aruncând în urma lui tot ceea ce avea să-l smulgă pe el de lângă sânul Meu. Eu, Domnul, am avut putere şi l-am adus iarăşi în cuib. îl voi întări, îl voi înnoi, îl voi însfinţi şi îl voi învăţa de la Mine, căci el Mă iubeşte, fiilor, şi unde iubirea omului poate în el pentru Dumnezeu, acolo poate Dumnezeu. Amin.
09-03-2008
