Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mare mucenic Dimitrie‚ izvorâtorul de mir

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa vin Eu, Domnul, pe pământ cuvânt, şi bat cu el ca să intru, şi iată, am intrat. Amin.

Am intrat la tine, poporul Meu, popor al cuvântului Meu cel din vremea aceasta de venire a Mea iarăşi de la Tatăl la om, şi nimic, nimic nu împlinesc decât ceea ce este scris în Scripturi să împlinesc, şi mulţi din cei ce iau din cartea Mea cu tine învăţătură de viaţă veşnică, mulţi din ei se curăţesc de păcat şi îşi albesc viaţa, şi, iarăşi, toţi cei nelegiuiţi rămân ceea ce sunt ei şi nu pricep nimic, căci cuvântul Meu este iubit şi împlinit de cel ce are înţelepciunea vieţii, căutând după ea pentru viaţa lui. Amin.

Am intrat la tine cuvânt de iubire şi de viaţă, poporul Meu, căci tu îmi eşti iubit, fiule, iar iubirea trebuie hrănită ca să fie, fiindcă ea este cea care se împarte mereu din cer ca să ia omul din ea şi ca să fie omul apoi, precum Eu sunt. Eu sunt Cel ce sunt, şi tot aşa sunt şi cei ce cred în Mine, şi la aceia Eu le dau darul iubirii sfinte şi apoi darul credinţei sfinte, şi apoi totul este cu putinţă celui cu credinţa iubirii în el şi cu urmarea lui după Mine, cu voia Mea în voia lui, aşa cum Eu i-am învăţat pe ai Mei să ceară la Tatăl în rugăciunea lor. Amin.

O, popor al cuvântului Meu cel din vremea aceasta a Mea cu omul pe pământ! O, tată, vin cu sfinţii la tine, şi am oştirile cereşti şi îngereşti în coborârea Mea la tine. Vine Domnul la tine cu sfinţii, precum este scris să vină, iar din mijlocul tău glasul Meu strigă cu duioşie la oameni să se scoale din sângele lor şi să creadă în Dumnezeu, ca să le dea Domnul putere să se facă fii ai lui Dumnezeu pe pământ, căci calea omului cea fără de suspin după Dumnezeu pe ea e cale ruşinoasă între pământ şi cer şi tot aşa este şi capătul ei. O, fiilor, iubirea de Dumnezeu în om este suferinţa cea dulce care-l ţine în Mine pe om, căci calea omului cu Mine pe pământ e cale lovită de cei necredincioşi, care nu au în ei frumuseţea iubirii cereşti, iubire pe care sfinţii Mei au avut-o şi au strălucit cu ea între oameni, şi apoi a rămas de amintire sfântă iubirea lor cea lovită de către cei necredincioşi din vremea lor, iar ei au rămas sfinţii Mei şi cununa slavei Mele, cu care Eu vin acum pe pământ cuvântând peste oameni cu glasul Meu şi al sfinţilor Mei, căci ei întru Mine trăiesc şi sunt, precum este scris. Amin, amin, amin.

– Sunt în coborârea Ta cu sfinţii, Doamne. Frumoasă este calea Ta de la cer la pământ, iar oştirile cereşti şi îngereşti sunt pline de bucurie şi de împlinirea venirii Tale cea mult aşteptată de sfinţi şi de părinţi, al căror duh a strigat la Tine şapte mii de ani întrebându-Te: «Până când, Doamne?».

Cei ce nu citesc Scripturile nu ştiu nimic despre venirea Ta, nu văd nimic din slava Ta cu sfinţii Tăi. Se duc oameni semeţi la moaştele sfinţilor Tăi, ca să fie văzuţi că se duc şi ca să-i numească oamenii că sunt credincioşi, că sunt cu Tine aşa semeţi cum sunt, dar ei sunt cu nelegiuirile lor, Doamne, şi sunt cu dumnezeii lor, căci trupul şi duhul lor le sunt dumnezei, şi nu Tu, Doamne, căci dacă Tu le-ai fi lor Dumnezeu, ar înţelege ei tainele Tale din Scripturi şi ar umbla cu Tine pe pământ şi ar iubi sfinţenia şi darurile ei, ar iubi viaţa Ta în ei, Doamne, nu pe a lor. O, nu ştiu oamenii că toţi cei ce-şi iubesc viaţa lor, şi-o pierd, Doamne, căci viaţa irosită pe căile plăcerilor omeneşti e viaţă pierdută şi pe pământ şi în cer, precum Tu ai spus despre cei ce dau să-şi câştige viaţa pe pământ. Mare durere e pe sfinţii Tăi când îi văd pe oameni atât de departe de Tine, Doamne! Mare mi-a fost şi mie durerea duhului în vremea mărturisirii mele pentru Tine pe pământ, căci cei nelegiuiţi se purtau ca cei nelegiuiţi, şi eu plângeam de mila Ta, neiubit de om cum erai. Cu cât dădeam să-i întăresc pe oameni spre Tine cu darul Tău din mine, cu atât ei se împietreau şi mai mult şi nu primeau iubirea mea cea pentru ei, credinţa mea în Tine şi roadele ei, şi prin care a crezut Nestor, cel plin de duioşie pentru cei ce piereau, striviţi fiind de către cei cu sânge de fiară în ei, căci niciodată fiara cea ascunsă sub chip de om pe pământ nu a fost biruită decât de sfinţi, Doamne.

Mă rog pentru puterea sfinţilor Tăi în toţi cei ce sunt poporul Tău acum, în vreme de necredinţă cum n-a mai fost de când sunt veacurile, Doamne, căci glasul cuvântului Tău străbate cerul până pe pământ şi pământul de la margini la margini, iar fiii oamenilor trăiesc în fărădelegile lor şi nu iau aminte la strigătul Tău duios după om. Pe vremea lui Noe striga Noe la oameni, şi el îşi făcea barcă de salvare din moartea cea de pe pământ, şi oamenii nu se uitau la gura lui ca să creadă şi să vină la scăparea cea de la Tine. Dar acum strigi Tu însuţi din mijlocul unui popor de ucenici, care Ţi-au dat Ţie cu credinţă viaţa pentru iubirea Ta din ei, căci în cine Tu pui iubirea Ta cerească, la aceia vii şi le-o hrăneşti Tu însuţi, ca să fie ei ai Tăi cu iubirea Ta din ei, şi fericiţi sunt pe pământ şi în cer cei ce Te iubesc numai pe Tine, Doamne, pe pământ, având ei grijă de fiinţa Ta, de faţa Ta între oameni, ca să rămâi Tu, Doamne, Cel adevărat prin sfinţii Tăi până la sfârşit de timp şi până la începutul sfinţilor Tăi pe pământ, Doamne, căci pământul va fi curând, curând împărăţia Ta şi a sfinţilor Tăi.

Şi acum eu întăresc iubirea poporului Tău.

Frumoasă este lucrarea Domnului cu tine, popor al Mielului lui Dumnezeu, şi mult s-au ostenit sfinţii din toate timpurile pentru această vreme a Domnului cu tine, cel mai mic popor al Său, căci cei mai mici sunt cei ce împart plata la toţi cei ce au aşteptat pentru ea. O, nu te întrista de necredinţa omului care scoate limba la tine defăimându-te din ascuns. Fii dârz cu credinţa şi cheamă-L pe Domnul şi cheamă-i pe sfinţi, căci Domnul te-a învăţat şi ţi-a spus: Cheamă-Mă! O, nu privi spre cei necredincioşi, decât cu milă, aşa cum eu am lucrat când L-am mărturisit pe Domnul pe pământ. Mărturiseşte-L pe Domnul între oameni, popor al duhului mărturisirii, şi mărturiseşte-le că eşti copil al Său şi că-L iubeşti pe El, căci faţa cea plină de Dumnezeu îi luminează la inimă şi la faţă pe cei ce petrec fără lumină pe pământ, căci cei ce nu umblă în lumină nu au lumină. întăreşte-ţi inima prin duhul mărturisirii, care suspină în tine după Dumnezeu şi după oameni ca să vină oamenii la Dumnezeu, căci creştini nu sunt cei ce numindu-se creştini trăiesc în fărădelegi, ci sunt creştini numai cei ce-şi dau Domnului viaţa, ca El să fie viaţa lor. Cheamă-L pe Domnul, în miez de noapte cheamă-L cu glasul rugăciunii tale înaintea Lui, şi cheamă-L din zori şi până în zori, spunându-I Lui: «Vino, Doamne!» şi cu dulce suspin cheamă-L pe El în ajutorul tău, aşa cum împăratul David îl chema pe Domnul în vreme grea, şi Domnul îl auzea pe el şi îl izbăvea. Stai treaz cu iubirea şi stai înaintea glasului Domnului, Care vine ca fulgerul la tine şi te ocroteşte sub slava cuvântului Său. Aşa să-L ocroteşti şi tu pe Domnul Dumnezeul tău cu duhul mărturisirii tale, căci şi eu tot aşa L-am iubit şi L-am ocrotit. Amin.

Iar Ţie, Doamne, îţi aduc suspin plin de iubire pentru poporul Tău cel mic şi îţi cer cu rugăciune între sfinţi să veghezi peste el cu toate oştirile cereşti în vremea aceasta de mare beznă pe pământ, aşa cum şi faci, Doamne. îţi încălzesc rana durerii cea pentru poporul Tău, ca să Ţi-o alin, şi îl întăresc pe el în duhul privegherii sfinte şi îţi cer şi Ţie, căci în cer rugăciunea este cea care poate, Doamne, şi tot aşa este şi pe pământ, căci Tu aşa ai spus să fie pe pământ. Curând, curând, va fi mare şi văzută de departe slava Ta de peste poporul Tău de azi, poporul care-Ţi deschide ca să vii, iar noi, sfinţii Tăi, suspinăm înaintea Ta şi-Ţi cerem să-Ţi arăţi peste el slava Ta, Doamne. Amin, amin, amin.

– Slava Mea de peste poporul Meu cel credincios de azi este cuvântul Meu, cu care Mă las pe masa lui, o, sfinţi iubiţi ai Mei, o, sfântul Meu mucenic serbat azi între sfinţi şi în mijlocul poporului Meu de azi. Eu, Domnul, îl iubesc cu mare duioşie pe cel de azi popor al Meu, care crede în venirea Mea la el, chemându-l Eu la Mine, din întuneric la lumină chemându-l pe el ca să-l am al Meu în mijlocul popoarelor de pe pământ, care stau departe de Mine, departe de chemarea Mea şi de mântuirea Mea cea pentru om.

Eu, Domnul, îţi voi mângâia iubirea ta cea pentru Mine, poporul Meu de azi, şi mereu ţi-o voi mângâia. Vin la tine, tată, ca să te învăţ, căci învăţătura Mea îţi hrăneşte duhul iubirii, fiule. Şi iată ce te învăţ: te învăţ să ai grijă de venirea Mea la tine şi de statul Meu în mijlocul tău şi de privirea ta spre Mine, căci în lume strigă păcatul pe uliţe ca să ţină pe oamenii de pe pământ sub el. O, întoarce-ţi privirea dinspre pământ, căci pe pământ glasul fărădelegii strigă cu disperare ca să-i ţină sub fărădelegi pe cei ce au dat şi dau să scape sub scutul Meu ocrotitor de fii. Nu te mira de glasul batjocoritor care dă să te facă să-l auzi cum te defaimă el pe tine, cel de azi popor al Meu. Când duhul rău îl părăseşte pe om pentru credinţa care-şi face loc în omul cel rătăcit de la pieptul milei Mele, acest duh potrivnic cărării omului cu Mine se pregăteşte de şapte ori mai împăunat şi intră în omul care nu păstrează în el credincioşia cea pentru calea lui cu Mine. O, nu te întrista sub răutatea celor necredincioşi şi care defaimă paşii tăi de pe calea venirii Mele la om după şapte mii de ani de aşteptare a Mea după om. Când toate acestea lucrează cu duh de necredinţă asupra ta, tu întăreşte-ţi credinţa şi bucură-te sub încercări, căci izbăvirea Mea pentru tine creşte şi se vesteşte şi se apropie spre arătare, tată. Şi ca să te mângâi Eu, Domnul, în loviturile cele vrăjmaşe spre duhul tău, îţi amintesc de Mine cum Mă numeau cei ce se credeau tari şi mari pe pământ, zicându-Mi prieten al vameşilor şi al desfrânatelor, numindu-Mă vrăjitor şi demon, stricător de Dumnezeu, plin de mândrie că Mă dau Fiul lui Dumnezeu, batjocorind aceia în fel şi chip Fiinţa Mea dumnezeiască. îţi amintesc de mama Mea scumpă, care M-a adus de la Tatăl între oameni, cum o numeau pe ea cei necredincioşi de atunci şi încă cei de azi, mamă a mai multor fii născuţi de ea, când ea a fost Fecioara cea proorocită de Duhul Tatălui ca să fie numai mama Mea pe pământ. Iată-i şi pe oamenii de azi cum îmi aduc Mie vină că am fost desfrânat şi că am iubit cu păcat pe pământ, şi se luptă credincios cu necredincios în dreptul acestei defăimări, pe care oamenii de azi s-au sculat să o găsească asupra Mea pe când Eu eram cu ucenicii şi cu uceniţele pe pământ ca trimis al Tatălui şi din sânul Lui rupt ca să fiu cu omul pe pământ şi să-i lucrez lui mântuirea. O, nu te mira, poporul Meu, de defăimările care se scoală iar şi iar peste lucrarea Mea cu tine. Nimic nu este nou din toate câte bat spre tine din partea celor necredincioşi, care mereu, mereu te-au însăgetat cu defăimări mincinoase, ca şi pe Mine, tată. Stai cuminte, fiule, şi întăreşte-ţi viaţa ta cu Mine şi aşteaptă să vezi ce-şi lucrează cei ce dau în tine cu defăimări, căci fiecare pasăre piere pe limba ei, iar chelul îşi pune mâna în cap fără să ştie că asta face, fiindcă nu este drept şi sfânt cel ce te defăimează pe tine din ascuns. Nici un defăimător nu are lucrare ziditoare peste oameni, căci cei ce cred că aduc slujire lui Dumnezeu şi oamenilor prin defăimarea celor defăimaţi de ei, aceia îşi zidesc loruşi groapă, aşa cum David, proorocul Meu, spunea: «Groapă au săpat şi au adâncit-o cei ce mă clevetesc, şi vor cădea în groapa pe care au făcut-o, Doamne, căci au zis în inima lor: „Uitat-a Dumnezeu, întors-a faţa Lui ca să nu vadă”».

O, mai înainte de voi Eu am fost Cel defăimat, Cel numit aşa cum sunteţi voi numiţi acum, copii ai poporului Meu, iar voi trebuie să fiţi asemenea Mie, fiilor. Eu, Domnul, sunt Cel ce am putere peste voi şi pentru voi, iar omul cel neputincios să-şi bage limba în gură şi să şi-o înghită, căci Eu sunt Domnul acestui popor hrănit cu iubirea Mea şi ocrotit sub paza ei cerească. Amin.

Voi, cei ce v-aţi ridicat să batjocoriţi pe poporul cuvântului Meu, băgaţi-vă limba în gură, căci limba voastră nu este curată, precum nici inima nu vă este. Cuvântul Meu vă va cuminţi pe voi, căci Eu îl voi împlini dacă nu veţi asculta de el. Amin. De cincizeci de ani îmi ocrotesc un popor ca să-Mi împlinesc cu el Scripturile venirii Mele şi toate proorociile făcute prin acest cuvânt, care curge de cincizeci de ani pe vatra neamului român. Dacă nu ştiţi să iubiţi şi să credeţi şi să vedeţi cu credinţa, veţi plânge după acestea ca să le dobândiţi, şi ele vor fugi de voi, căci acestea sunt daruri dumnezeieşti peste cei iubiţi de Dumnezeu pentru mila Mea de om. Opriţi-vă limba de la clevetiri asupra poporului Meu cel credincios şi căutaţi-vă pacea în alte obiceiuri lumeşti, căci este lumesc obiceiul cel rău al defăimării şi al clevetirii. Eu pe poporul Meu îl învăţ mereu, îl cresc mereu, îl scot mereu din greşale ca să-l am al Meu, căci poporul Meu nu iubeşte păcatul aşa cum îl iubiţi voi. O, cel ce nu iubeşte viaţa cea cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, să tacă, să nu aducă defăimare peste cei ce Mă iubesc pe pământ! Opriţi-vă limba de la defăimare, că nu a voastră este judecata! Nu aprindeţi asupra voastră mânia Mea, căci Eu caut spre rugăciunea celor smeriţi şi o împlinesc pe ea pentru paza Mea de peste ei, aşa cum cu toţi cei ce au prigonit pe poporul Meu am lucrat şi i-am făcut să tacă, i-am făcut Eu dacă ei nu au ascultat să tacă. Amin.

Iar voi, copii ai poporului Meu, luaţi din zi în zi mai mult duh de copil în voi, căci Eu, Domnul, vă sunt tată şi vă ocrotesc. Aduceţi-vă aminte de David, unsul Meu, care-Mi spunea: «Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Câţi se scoală asupra mea şi zic sufletului meu că nu este mântuirea mea întru Tine! Dar Tu fii sprijinitorul meu şi slava mea, căci Tu înalţi capul meu, Doamne». Cântaţi psalmii lui David, fiilor, şi ziceţi: «întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce ne grăiesc nouă: Bine, bine!».

Voi, copii care Mă daţi cuvânt oamenilor, grăiţi cuvântul Meu, că nu de la voi înşivă grăiţi voi. Nici Eu nu grăiesc de la Mine însumi, darămite voi, tată! Lăsaţi limba necredincioşilor să rămână dincolo de voi. închideţi uşa şi lăsaţi-i, iar voi staţi în Duhul Meu şi întăriţi-Mi poporul pe piatra credinţei, căci piatra Eu sunt, Eu, Cel ce am venit de la Tatăl şi M-am jertfit pentru om şi am înviat ca să dau omului arvuna învierii şi apoi să-l chem pe el spre mântuirea lui. Curând, curând îmi voi hrăni iarăşi poporul cu slava cuvântului Meu, căci Eu îl hrănesc pe el cu slava Mea, şi apoi cu pâine, şi pentru slava Mea îl strâng pe el când îl strâng la piept ca să-l învăţ pe el viaţa.

Pregătiţi vestire şi sărbătoare de vestire, fiilor. Arătaţi lucrarea Mea cu voi oamenilor, şi Eu Mă voi vesti cu voi peste pământ, şi apoi hrăniţi-Mi poporul cu toate cele spre întărirea lui pe calea Mea, calea pe care vin de la Tatăl la om. în curând Eu, Domnul, îi voi ruşina pe toţi cei ce v-au defăimat pe voi pe calea voastră cu Mine, căci nu pe voi, ci pe Mine Mă hulesc cei ce dau în voi cu duhul răutăţii din ei, cu duh de om, cu duhul întunericului acestui veac stricat, şi vai de cei ce fac păcat asupra Duhului Sfânt, căci sunt de plâns aceia mai mult decât orice păcătos de pe pământ! Cuvântul Duhului Sfânt iese din mijlocul vostru, nu cuvântul vostru, fiilor, iar cei ce vă hulesc pe voi, hulesc asupra Duhului Sfânt, nu asupra voastră, şi fericiţi sunteţi voi, cei huliţi pentru numele Meu.

Acum, pace vouă! Pregătiţi sărbătoare de vestire, aşa cum şi lucraţi acum spre pregătirea ei. întăriţi lucrarea Mea cu voi, şi a voastră cu Mine. Prindeţi puteri şi staţi în cer, nu staţi pe pământ, că pe pământ e numai omul, iar cerul este plin de sfinţi şi de îngeri, fiilor. Fiţi cu cerul pe pământurile binecuvântate de Mine vouă şi celor ce s-au strâns la sânul Meu ca să-Mi fie popor, şi să hrănesc din mijlocul vostru pe cei ce Mă iubesc, căci ei iubesc ca şi voi, şi vă iubesc pe voi pentru numele Meu. Amin.

Pace vouă! Mai mult ca pacea Mea nu vă dau nimic. Pace vouă, fiilor! Spre scursul zilei de serbare vă voi mai lua din nou la sân şi iarăşi vă voi da mângâierea Mea cea pentru voi, copii ai lucrărilor Mele cu care vin să Mă aşez pe pământ ca să-Mi pregătesc pe pământ împărăţia Mea, căci Eu pentru aceasta am zidit cerul şi pământul, l-am zidit ca să fie unul altuia împărăţie, şi să audă tot omul de pe pământ acest cuvânt al împărăţiei Mele, care se aşează pe pământ odată cu slava Mea cu care vin şi care va orbi privirea celor care cred că văd, şi va lumina ochii celor care M-au iubit şi Mă iubesc aşteptând slava Mea, şi pe Mine cu ea.

Pace vouă, pace vouă, pace vouă! Amin, amin, amin.

Încă un picuţ de cuvânt vă dau spre sfârşitul zilei, ca să binecuvintez întâlnirea Mea şi a voastră cu poporul Meu de peste tot, căci îngerii Mei se gătesc de coborâre cu serbare îngerească pe pământ cu voi, iar voi trebuie să pregătiţi sărbătoarea aceasta, fiilor. V-am vestit vouă că fi-va să le facem bucurii sfinţilor şi îngerilor, iar voi sunteţi cei ce îi întâmpinaţi pe ei cu sărbătoare, tată, căci în mijlocul vostru ei îşi găsesc bucuria şi capătul aşteptării lor, că pe pământ e numai omul şi numai plăceri idoleşti şi n-au sfinţii şi îngerii poposire în împărăţia fiilor oamenilor, care nu-L au pe Dumnezeu în trăirea lor. V-am spus că Eu în lume nu Mă mai duc, că acolo e fumul diavolului, şi e păcatul stăpân în lume, şi Eu nu mai pot să Mă bag după om ca să mai chem la sânul Meu de Păstor pe câte unul aşa cum lucram pe vremea trupului Meu şi aşa cum lucrau şi apostolii Mei prin cetăţi măcar pentru un om care ar fi dat să tragă cu împărăţia Mea şi apoi s-o aşeze peste el. O, e păcatul stăpân peste toată lumea din care Eu v-am tras pe voi ca să fiţi ai Mei şi numai ai Mei pe pământ şi să vă hrănesc cu cele din cer pe voi. O, fiilor, strângeţi-vă într-o inimă şi pregătiţi-Mi serbarea îngerilor, ca apoi Eu să-Mi adun de peste tot poporul şi să-l hrănesc pe el cu Duhul Meu Cel Sfânt şi să-l întăresc pe piatra credinţei, căci Eu sunt temelia acestui popor, care este zidirea Mea.

Binecuvântată să fie pregătirea sărbătorii şi apoi sărbătoarea îngerilor. Voi, copii de la ieslea Mea de cuvânt, într-o lucrare sfântă uniţi-vă acum ca să gătiţi sărbătoarea şi toate ale ei. Poporul cel de lângă voi şi cel de aproape de voi, să fie plin de însufleţire lângă voi pentru pregătirea sărbătorii. Pe pământ se pregătesc oamenii pentru sărbătorile lor idoleşti şi omeneşti, căci oamenii slujesc păcatelor lor, bucuriilor lor şi fac sărbători şi petrec, aşa cum şi pe vremea lui Noe oamenii petreceau, dar la voi este petrecerea Mea şi a sfinţilor Mei şi a îngerilor Mei, şi dulce îmi este bucuria când îmi strâng la sân poporul şi când stau în mijlocul lui cu masă de cuvânt sfânt, cu slava Mea, cu care îmi hrănesc poporul ca să fie el al Meu pe pământ, căci sunt tare, tare părăsit de om şi nu mai am cum să trag pe oameni de la păcat la sfinţenie, de la moarte la viaţă, căci păcatul este moartea care a căzut peste om după ce omul a căzut în păcat, fiilor. O, Eu am făcut din voi fiii vieţii, tată, şi voiesc să împart cu voi viaţă peste cei ce s-au lepădat de păcat ca să fie ai Mei pe pământ, ai Mei ca şi voi, şi voiesc să mai pot trage din oceanul morţii pe cei ce pot iubi viaţa, dar trebuie să lucrăm lucrare cerească, tată, şi să ne aşezăm cu ea înaintea oamenilor şi să pot Eu să mai ating la inimă omul ca să Mă iubească omul, şi să dorească după viaţă sfântă, iar Eu să-l sprijinesc pe el, căci sunt Mântuitor plin de milă pentru om, şi mila de om Mă întăreşte în voi ca să pot cu voi să-l ajut pe om, căci singur nu pot, tată, şi îmi trebuie lucrători pentru mântuirea omului, pentru multa lucrare a Mea de mântuire a multora, fiilor. Eu de aceea v-am spus vouă să vă astupaţi urechile înspre cei ce defaimă calea Mea cu voi şi pe voi, căci duhul rău vă duşmăneşte pe voi pentru calea Mea şi ţipă şi se perpeleşte de jale când vede împărăţia Mea cu voi, dar voi staţi în Mine, fiilor, şi lucraţi lucrările Mele, căci Eu pentru aceasta v-am ales. De când Eu v-am ales pe voi ca să-Mi aşez cu voi trâmbiţarea cea din urmă, duhul rău nu mai are pace, dar voi aveţi rădăcina lucrării voastre în cer la Mine, căci trâmbiţa Mea Verginica era încă pe pământ când a întărit peste poporul cel mai mic al Meu din rodul ei lucrarea ultimei trâmbiţări, trâmbiţarea Mea, căci Eu însumi cuvintez acum peste tot pământul şi din văzduh îmi las cuvântul la ieslea lui, iar voi sunteţi împărţitorii Mei, căci aţi fost credincioşi şi aţi ascultat, şi Eu Mi-am ridicat popor proaspăt, poporul vestirii împărăţiei cerurilor peste pământ, popor cu care Eu acum lucrez îndeaproape şi care îşi are în cer rădăcina.

O, dulce este taina Mea cu voi, copii de la ieslea Mea de cuvânt, căci trâmbiţa Mea Verginica v-a aşezat pe voi şi v-a pregătit apoi să staţi înaintea Mea şi să-Mi lucraţi împărăţia. Ea Mi-a ridicat fii, şi apoi fii din fii au răsărit din lucrarea Mea cu ei, după cum a fost planul Tatălui Meu, şi aşa Mi-am zidit Eu poporul din mijlocul căruia Eu Mă slăvesc acum peste mulţimi, şi tainică a fost lucrarea trâmbiţei Mele cea plină de harurile Mele, şi care Mi-a pregătit calea ca să nu stau Eu din mers, ci, din contra, să vin mai cu slavă, iar tu, cel de azi popor al Meu, eşti împlinirea proorociilor Mele făcute prin trâmbiţa Mea pentru slava ei cea de la Mine, pentru rodul ei cel împlinit. Ea este cea între sfinţii Mei ocrotitoare mare a ta, poporul Meu de azi, şi tu eşti grâul cel verde, pe care i l-am arătat Eu ei când suferinţa de peste ea o apăsa şi o îngrijora pentru soarta lucrării Mele peste pământ, iar Eu i-am spus ei atunci că Eu voi putea prin ea şi prin urmaşii ei credincioşi şi voi împlini toate proorociile Mele din vremea Mea cu ea, şi ea îşi va vedea rodul.

Puţin, puţin, şi voi pune pecetea Mea cea sfântă iarăşi peste locul coborârii Mele prin trâmbiţa Mea, căci Eu, Domnul, v-am sprijinit pe voi după ce v-am aşezat să-Mi împodobiţi cu veşmântul cel nou casa în care am coborât în trâmbiţa Mea, şi în care Eu am venit şi am luat-o pe braţe şi am dus-o între sfinţi, dar n-am făcut aceasta până ce nu am binecuvântat mai întâi pe mai departe mersul lucrării Mele începute prin ea în anul 1955, căci am avut lângă ea aşezaţi de Mine copii credincioşi şi scumpi Mie pentru iubirea Mea din ei, şi am păstrat sămânţa, tată, şi trâmbiţa Mea a rodit ucenici din ucenici, şi mare este astăzi slava cuvântului Meu peste pământ, aşa cum Eu am proorocit prin trâmbiţa Mea.

Voiesc să-Mi învăţ iarăşi poporul şi să-i întăresc lui statornicia şi darul credinţei lucrătoare, fiilor. Cei doi copii ai Mei vestitori peste pământ lângă poporul Meu, aşezaţi-vă să-Mi pregătiţi vestirea sărbătorii îngerilor, şi aşezaţi-vă, tată, împreună cu toţi fiii Mei de la iesle, să-Mi întăriţi şi poporul pe piatra credinţei, ca să pot Eu cu voi şi cu poporul să mărturisim lucrarea venirii Mele şi să ne gătim tot mai frumos pentru slava ei cea mare, care vine cu Mine pe pământ curând, curând, fiilor.

Binecuvântată să vă fie osteneala pentru pregătirea sărbătorii îngerilor. în ziua aceea îmi voi învăţa poporul Meu cel de peste tot, ca să cunoască el temelia pe care stă, căci temelia Eu sunt, iar poporul Meu se va întări şi va împărţi viaţă şi fiecare va lua duh de putere cerească pentru zidirea împărăţiei cerurilor pe pământ din loc în loc, căci scris este: «Râuri de ape vii vor curge din gura celor ce cred în Mine». Amin, amin, amin.