Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce bat ca să Mi se deschidă.
Pace vouă, copii veghetori în porţi pentru lucrarea venirii Mele pe pământ cuvânt peste om ca să fac iarăşi omul, căci omul cel ieşit din om trebuie învăţat de Dumnezeu ca să-L poată cunoaşte pe Dumnezeu, fiindcă de pe pământ el nu este sprijinit spre Dumnezeu, ci este numai împiedicat spre calea Mea.
Pace vouă, fiilor copii. Eu însumi port grijă de oile Mele şi le priveghez, precum este scris în prooroci să lucrez aşa, iar voi sunteţi cei ce-Mi deschideţi ca să intru la poporul Meu de azi şi să-l aşez înaintea Mea pe el, căci vai celui ce nu este povăţuit, că pe acela îl găseşte fără veghe peste el cel necredincios şi dă să-i sfărâme credinţa şi să cadă el din învăţătura Mea cea de viaţă izvorâtoare peste om.
E sărbătoare apostolească în cer între sfinţi şi cobor cu ea la poporul Meu ca să-l învăţ pe el cu veghea peste el, căci unde voi nu puteţi ca soli ai Mei peste poporul Meu, acolo e de dat cuvântul Meu cel drept, ca să am Eu grijă de cel plăpând, tată. V-am spus vouă, copii din porţi, să lucraţi ca apostolii Mei peste poporul Meu şi să aşezaţi peste el epistole mărturisitoare şi de viaţă dătătoare prin duhul Meu din voi, aşa cum lucrau apostolii Mei peste biserica Mea de atunci, dar dacă am văzut că dă să vă prindă în cuvânt cel îndoielnic şi cârtitor, ca şi pe Mine cei de atunci, iată, lucrez Eu, tată, iar voi veţi lucra peste cei credincioşi, peste cei statornici şi cereşti cu inima lângă lucrarea Mea cu voi, lucrare care de la începutul Meu prin ea peste un popor cules azi din lume am avut în mijlocul ei pe cel cârtitor, pe cel ce-Mi clatină credinţa în cei ce vin să se facă prietenii Mei, fugind ei de duhul lumii, duhul cel pierzător al acestui veac mincinos şi viclean.
O, poporul Meu, te păstoresc cu mare milă şi cu mare veghe, tată, căci pentru viaţa ta şi nu de altceva cobor din cer şi-Mi fac cărare spre tine, şi iată, te iau la sân şi te ocrotesc de duhul necredinţei, tată, duh care îi urmăreşte din urmă pe toţi cei ce se scoală să se facă fii ai lui Dumnezeu când glasul Meu îi cheamă pe ei să iasă din lume şi să se adăpostească sub scutul scăpării, sub slava cuvântului Meu, căci glasul Meu se aude în morminte ca să învieze cei ţinuţi sub umbra morţii, tată. Vin şi te anunţ, fiule, şi te îndemn să înveţi de la Mine să deosebeşti glasul Meu de glasul cel străin de Mine, căci dacă nu asculţi aşa, păţeşti ca puii cei neascultători de glasul mamei lor, care umbla prin pădure ca să le culeagă hrană şi să crească ei, şi cărora ea le-a spus la nimeni să nu deschidă până la întoarcerea ei, ca nu cumva să fie ei înşelaţi, şi apoi să fie sfârtecaţi de duşman, dar ei nu au ascultat toţi trei şi au deschis uşa când nu era glasul mamei lor la uşă, şi cei doi mai mari au pierit mâncaţi de lup, iar mama lor i-a plâns pe ei cu cel mai mic dintre ei, cu cel ascultător glasului mamei lui.
O, poporul Meu, ia de la Mine povaţă de veghe, căci sunt între cei ce se apropie de Mine, sunt între ei din cei care vin la Mine fără să-şi lepede iubirea de sine, şi unul ca acela Mă ţine dator pentru că a venit la Mine, şi apoi el ajunge să fie nemulţumit, şi apoi se îndoieşte întru Mine şi se sminteşte întru Mine, tată, iar plata îndoielii este necredinţa, şi iată, credinţa nu este a tuturor, căci aşa este scris, şi iată, aşa se aleg cei credincioşi şi cei necredincioşi, ca şi pe vremea trupului Meu şi a ucenicilor Mei cei de atunci, căci veneau mulţi spre viaţa cuvântului Meu cel făcător de viaţă, şi tot mulţi se întorceau întru ale lor, căci omul nu este deprins să-L cunoască pe Dumnezeu prin lucrările Sale de peste om. Cel ce crede în Mine, nu mai este apoi în lumea aceasta, ci este al cerului pe pământ dacă ascultă apoi de glasul celui ce-l călăuzeşte pe el, căci fără călăuzire nimeni nu poate să fie al lui Dumnezeu pe pământ.
E sărbătoare apostolească ziua de azi, şi sunt cu sfinţii venit, iar Luca, apostolul Meu, e sărbătorit de cei din cer şi te veghează acum, poporul Meu, că mare, mare veghe are acest apostol al Meu pentru coborârea Mea de azi şi pentru cei ce cred acestei minuni, care Mă aduce iarăşi de la Tatăl la om cuvânt de facere a omului. Eu şi cu sfinţii Mei vedem orice val care bate spre tine ca să te clatine şi ca să cazi din bărcuţa Mea şi ca să nu mai fii al Meu, dar nu pot să te las să pieri, poporul Meu cel credincios, şi iată, vin la tine, tată, şi te învăţ să veghezi cu Mine, căci vai de cetatea care nu are duh de prooroc, Duh de Dumnezeu peste ea, că aceea pe neştire este biruită şi clătinată de pe temelia ei.
Le-am spus celor veghetori din partea Mea peste tine, le-am spus lor să te înveţe veghea pentru statul tău în braţul Meu de Păstor ceresc, poporul Meu de azi, dar valurile dau să izbească în ei, tată, iar Eu trebuie să-i ocrotesc pe ei, că nu e de joacă cu omul care îmbracă haina necredinţei pentru ca să-şi acopere cu ea neascultarea lui după ce a stat cu Mine ca să audă de la Mine. Eu, Domnul, văd pândită de duhul necredinţei credinţa ta şi nu voiesc să te las, poporul Meu, şi vreau să-l întăresc în tine pe cel ce-şi alege credinţa şi iubirea lui cea pentru calea cuvântului Meu cel izbăvitor de păcat peste om. O, nu vă tulburaţi, tată, nu, fiilor, nu! Cei ce sunt încercaţi aşa, aceia sunt fiii lui Dumnezeu pe pământ, căci credinţa trebuie încercată, tată. Când Eu eram pe pământ cu ucenicii din loc în loc, aveam în mijlocul lor pe ucenicul care umbla singur şi care Mă ducea la cei ce nu credeau în venirea Mea de la Tatăl, iar aceia Mă învinuiau apoi că stric datinile părinteşti, că hulesc când Mă numesc pe Mine însumi Fiul lui Dumnezeu, iar când le descopeream ascunsurile lor, prin care ei greşeau asupra Mea cu gând rău, ei îmi ziceau că am demon, dar Eu voiam să-i scot pe ei de la demon şi nu puteam, căci îşi iubeau viaţa lor şi nu puteau să slujească la doi stăpâni cu viaţa lor.
Iată, poporul Meu, credinţa ta a fost şi este mereu încercată, tată, dar tu ridică-te deasupra trupului tău şi stai în Duhul Meu, căci Eu îţi dau putere să poţi şi să crezi din faptele credinţei, aşa cum au crezut Noe şi Avraam şi Moise şi toţi cei ce au avut putere să creadă pentru împlinirea lucrărilor Mele cu ei pe pământ. Aşează-te înaintea cuvântului Meu, poporul Meu de peste tot, şi învaţă de la Mine cum se stă în Dumnezeu, căci în Dumnezeu nu se stă trupeşte, ci se stă dumnezeieşte, aşa cum au lucrat toţi sfinţii care s-au lepădat de lume ca să stea în cer pe pământ şi nu în lume, căci nimeni fiind în lume nu poate să-L iubească pe Dumnezeu sau să-L dea pe El la cei ce-şi aleg cerul pe pământ de casă a lor, de viaţă a lor precum în cer. O, dulce îmi este Mie omul credincios şi dulce îmi este odihna în el, şi în acela Eu pot totul, aşa cum am putut în ucenicii Mei, care Mă primeau şi în care Eu intram pentru statornicia lor cea întru Mine, pentru faptele credinţei lor, fapte care-i ajutau pe ei să nu se clatine în furtuni, să nu deschidă duhului îndoielii, ci să stea stegari cu veghe pentru viaţa Mea în ei, pentru statul Meu în ei, căci Eu în om îmi am împărăţia. Dar îmi vei zice cum vei cunoaşte tu pe cel ce are în el împărăţia Mea? Te învăţ ca şi pe ucenicii Mei, cărora Eu le-am spus: «îi veţi cunoaşte după roadele lor pe cei ce sunt ai Mei», iar cel mai mare semn peste cei ce sunt ai Mei este darul credinţei sfinte, de la care purcede şi nădejdea şi dragostea şi toată fapta acestora, căci toate cele de la Dumnezeu în om, prin credinţă se zidesc, tată. Când vezi pe cineva care după ce poartă faţa Mea se desparte apoi de ea şi se duce spre duhul lumii, lovind în urma lui pentru necredinţa lui, tu nu te lua după sfatul lui ca să te întorci şi tu de la Mine, căci ai păcat dacă nu te uiţi la roadele lui aşa cum Eu te-am învăţat. O, roagă-te cu lacrimi la Mine pentru unul ca acela, ca să-i dau Eu lui iarăşi naştere din cer, dar nu te clătina şi tu de la pieptul Meu de Păstor milos şi plin de veghe veşnică pentru om. O, nu te lua după cei ce trădează calea Mea, părăsind-o pe ea pentru nestatornicia şi nestatura lor. Ia-te după apostolii Mei cei stătători în Mine şi în Duhul Meu, căci Duhul Meu nu are nimic în lumea aceasta, poporul Meu. Tu stai sub darul răbdării sfinte, tată, iar Eu, Domnul, îţi voi arăta ţie cine este cu Dumnezeu şi cine nu este cu Dumnezeu, căci faptele lor îi vădesc şi le sunt lor plată, precum este scris.
O, poporul Meu, nu te lua, tată, după cei ce-şi ascut limba ca să-i crezi buni pentru tine. Tu ia-te după cei ce-ţi grăiesc din cer şi nu de pe pământ, poporul Meu. întăreşte-te pe piatră ca David, fiule, şi uită-te la el cum plângea la Mine din pricina celor ce în poporul lui îl prigoneau pe el, îl cleveteau pe el, şi uită-te la Moise, care tot aşa păţea el de la poporul cel răzvrătit din mijlocul lui Israel, iar Moise era trimisul Meu la Israel pentru izbăvirea lui, aşa cum pentru tine i-am făcut trimişi ai Mei spre tine pe cei ce te călăuzesc. O, ce milă îmi era de Moise, ce milă, tată, când îl lovea poporul cel nemulţumit de darurile Mele cele pentru izbăvirea lui prin Moise, alesul Meu! O, ce milă îmi era de trâmbiţa Mea, Verginica, în vremea trâmbiţării Mele prin ea la acest sfârşit de timp, căci cei nemulţumiţi de Mine şi de ea unelteau în ascuns împotriva ei, iar Eu, Domnul, lucram din greu prin ea şi nu eram primit şi nu eram crezut prin ea, căci Eu în ea lucram acoperit de trupul ei, tată, şi apoi răzvrătiţii Mi-o vindeau şi Mi-o băgau la spaimă şi la suferinţă, iar ea, plăpândă cum era, răbda plângând, cu nădejdea toată la Mine, dar suferinţa cea de la poporul cârtitor şi îndoielnic creştea cu fiecare zi în trupul şi în duhul ei şi nimeni nu Mă ajuta în suferinţa Mea din ea, că zicea că o ajută pe ea, nu pe Mine, căci poporul Meu din vremea ei nu Mă cunoştea în ea, şi ea primea lovituri de trup şi de suflet şi de duh şi dinăuntru şi din afară, că venea puterea cea de pe pământ şi Mi-o lua din mijlocul poporului, şi atunci vedea poporul ce face el cu nemulţumirea lui, cu îngâmfarea lui, şi apoi cel ce-Mi făcea rău Mie şi ei nu mai venea la Mine ca să-l iert şi să-l împac cu pocăinţa lui cea pentru iertarea lui, că aşa păţeşte cel ce trage cu el însuşi şi cu cei asemenea lui mai mult decât cu Dumnezeu pe calea lui cu Mine. Eu Mă plângeam poporului Meu, dar zadarnic Mă plângeam, căci cel cârtitor şi nemulţumit se încruzea la inimă, iar cârtirea lui îmi cădea poporul de pe cale, şi Mă durea cu mare durere în trâmbiţa Mea durerea celui ce ajungea la cădere prin nemulţumiri, şi iată, până azi sunt cei nemulţumiţi de darurile Mele pentru ei, căci ei uitau că darurile trebuiesc meritate şi purtate cu mare iubire şi cu mare umilinţă şi cu mare lucrare a lor pentru daruri, şi cu mare lepădare de sine şi cu mare suferinţă, aşa cum trâmbiţa Mea le-a purtat, şi a semănat cu Mine, tată, căci scris este: «Vor fi asemenea Lui, căci îl vor vedea în ei cum este El», căci şi Eu tot aşa Mi-am purtat crucea cea făcută de om peste fiinţa Mea dumnezeiască, şi apoi pe umerii Mei slabi sub dureri de duh şi sub mila Mea de om, şi plângeam la Tatăl sub suferinţa Mea, aşa cum David plângea şi spunea: «Pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta, căci viaţa mea am pus-o Ţie, Doamne, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine de la înălţime, şi împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău, şi locui-vor lângă mine şi se vor ascunde şi vor păzi călcâiul meu ca şi cum ar căuta sufletul meu, dar eu în Dumnezeu am nădăjduit şi nu mă voi teme, căci ce poate să-mi facă mie omul? întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, căci eu în orice zi Te voi chema pe Tine în ajutorul meu, Doamne». Amin.
O, poporul Meu, fereşte-te de vorba omului care are două limbi, fereşte-te de acest fel de lucrare din om, tată, căci cel ce face aşa nu se poate păzi nici pe el, dară pe tine, tată! Omul nu se teme să facă lucrare de şarpe peste semenul său, căci este îngâmfat omul şi îşi foloseşte limba sa ca să-l doboare pe cel firav, pe cel ce lucrează prin credinţă peste viaţa sa. Şarpele care suflă cu încordare îşi scoate limba şi şi-o împarte în două, şi aşa are el două limbi, dar tu, poporul Meu, stai sub dulce învăţătura Mea cea cu duh dătător de viaţă în ea, căci Duhul Meu nu-ţi face ţie rău, tată. învaţă-te să-ţi păzeşti sufletul, căci iată ce înţelepciune îţi arăt ca să ai, şi roagă-te ca să-ţi dau putere, iar când îţi dau, tu să iei, tată, ca nu cumva împărţind Eu putere poporului Meu tu să rămâi neîmpărtăşit cu ea. O, ai grijă, că vremea e cu durere şi e cu trădare în ea, iar tu caută să te iei după cel ce-ţi dă putere, nu slăbire, nu necredinţă, tată. Nu te întoarce de pe drumul Meu dacă ai venit să fii prietenul Meu, căci mulţi oameni mari au coborât jos de tot de pe treptele lor şi au urcat pe treptele lui Dumnezeu şi s-au făcut prietenii lui Dumnezeu, căci prietenii Mei nu sunt cei ce învaţă la şcoli omeneşti, prin care ei se îngâmfă apoi, ci sunt cei umiliţi şi cei neumblaţi pe la învăţătorii de pe pământ, şi sunt cei curaţi cu inima, tată. O, ascultă-L pe Domnul Dumnezeul tău, poporul Meu, şi îndeamnă-l tu spre umilinţă pe cel ce te îndeamnă pe tine spre necredinţă, căci Eu te-am avut şi te am la şcoala Mea cerească şi îţi sunt învăţător şi îţi sunt Salvator, poporul Meu. Amin.
Iar voi, cei ce în poporul Meu Mă iubiţi şi Mă preţuiţi şi Mă vestiţi fără de sfârşit pe calea voastră cu Mine, aşezaţi-vă cu dulce şi duioasă rugăciune înaintea Mea pentru pacea inimilor răzvrătite ale fraţilor voştri care nu au nimic de câştigat pe pământ şi în cer prin răzvrătirea lor, şi rugaţi-vă cu putere ca Iona din chit, ca Iezechia din faţa morţii, ca cei trei tineri din cuptorul de foc şi care s-au pocăit pentru tot neamul lor, ca Daniel din groapa cu lei şi ca David, care neîncetat suspina înaintea Mea ca să-l aud Eu pe el şi să-l izbăvesc, căci precum străluceşte lumina în bezna cea întunecoasă, aşa şi sufletul este luminat de rugăciunea cea mare cu duhul ei, păzindu-l ea pe cel ce o ridică pe ea spre Mine, iar ca să rodească rugăciunea, iertaţi, tată, orice aveţi asupra cuiva, ca să ajungă la Mine, şi apoi înapoi la voi cu folosul ei rugăciunea voastră.
Ridicaţi-vă voi, cei lucrători ai poporului Meu, şi întăriţi-Mi pe piatră vie poporul, căci Eu, Domnul, vă dau binecuvântare mare peste lucrul Meu cu voi, peste lucrul vostru întru Mine, fiilor lucrători, şi pe care Domnul îl cere vouă acum. Păstraţi tainic tainele Mele cu voi, şi pe care Eu, Domnul, vi le-am încredinţat până la venirea Mea, şi lucraţi sub puterea lor lucrare de înviere, de îmbărbătare peste tot poporul Meu de peste tot, că Mi-e dor să-Mi văd tot poporul tare şi frumos şi dulce la trup şi la cuvânt, fiindcă Eu, Dumnezeu Cuvântul, sunt Cel ce l-am ridicat pe el ca să-Mi fie popor, ca să fie el slava Mea la arătarea Mea peste toate neamurile pământului, între care toţi cei ce vor primi darul credinţei sfinte se vor umple de bucurie în duhul lor, căci Eu voi ieşi curând, curând biruitor peste toată necredinţa care a fost şi care este peste oameni, şi-Mi voi aşeza curând, curând împărăţia iubirii peste cei ce M-au crezut şi M-au iubit şi M-au aşteptat, căci frumos este înaintea Mea cel ce Mă aşteaptă priveghind în toată vremea, frumos, tată, şi aşa voiesc Eu să fii tu frumos, poporul Meu. Amin, amin, amin.
– Mă bucur, Doamne, lângă Tine azi, eu, apostolul Tău Luca, sărbătorit azi, şi Te mărturisesc învăţătorul poporului Tău de azi, căci sunt în slava coborârii Tale, cu care vii însoţit de sfinţii Tăi. Mă aplec înaintea poporului Tău şi îl sărut cu sărutare de dor ceresc, şi îi încredinţez desăvârşit pe cei ce aud din mijlocul lui învăţătura vieţii veşnice, coborâtă din gura Ta peste pământ şi peste cei ce Te iubesc ascultând de glasul Tău în zilele acestea, îi încredinţez pe toţi cei ce iau din acest râu de cuvânt că el este râul vieţii şi că este temeinică toată învăţătura pe care ei o primesc prin solii Tăi împărţitori de cuvânt, aşa cum Tu i-ai aşezat să-Ţi lucreze, şi cărora eu, apostolul şi evanghelistul Tău, le spun: Pace vouă! Ca şi Tine le spun lor: Pace vouă, copii lucrători cu Duhul lui Dumnezeu! O, cine nu vă primeşte pe voi, pe Domnul îl alungă, nu pe voi, şi curând, curând inima li se va sfâşia sub durerea ei, căci vor vedea ceea ce ei n-au vrut să creadă şi să facă. Şi iarăşi, cel ce vă primeşte şi vă iubeşte pe voi, aceia au primit darul lui Dumnezeu şi îl cunosc pe Dumnezeu, Care este în voi şi cu voi, şi curând, curând le va sălta inima sub bucuria ei, căci vor vedea ceea ce ei au nădăjduit crezând şi iubind lângă voi şi cu voi. Eu sunt tămăduitorul cel venit cu Domnul la voi în ziua mea de serbare între sfinţii din cer. Pun peste voi vederea mea, ca să vedeţi şi să cunoaşteţi de la Dumnezeu, după darul împărţit vouă, căci scris este: «Cele ascunse se vor descoperi, iar cele grăite la întuneric se vor vesti de pe înălţimi, căci nu este nimic tăinuit care să nu se descopere, şi nimic ascuns care să nu iasă la lumină». Pun peste ranele din voi tămăduirea mea, căci sunt doctor tămăduitor şi am mare dar peste poporul Domnului şi aduc la vedere pe cele ce Domnul le descoperă ca să fie cunoscute, şi în taină să fie cunoscute şi lucrate, după cum este lucrarea care trebuie făcută. Intraţi sub duhul păcii şi al mângâierii, căci Domnul vă mângâie pe voi cu sfinţii Săi, ca pe unii care lucraţi vestirea Lui peste pământ, aşa cum noi, ucenicii Lui, am lucrat atunci. El este gata de arătare, şi iată, e vreme de mare întuneric peste pământ şi peste om. Lucraţi liniştea Domnului peste cel mai mic popor al Său, poporul Său de azi, şi toate vor lucra pentru credinţa şi paza voastră şi a poporului sfânt de azi, copii ai lui Hristos. Amin, amin, amin.
– Pace ţie, apostol mărturisitor al evangheliei Mele cea de atunci şi cea de acum, căci Eu sunt şi atunci şi acum, şi sunt Cuvântul Tatălui până la sfârşitul timpului. Bucură-te azi pentru ziua de serbare a ta cu poporul Meu cel mic şi dă-i lui tămăduirea de tristeţi şi fă-i trup tare şi sănătos pentru Mine, nu pentru el, căci cel ce crede în Mine nu mai trăieşte el, ci Eu sunt Cel ce trăiesc în el cu viaţa Mea, căci viaţa lui el Mi-o dă Mie ca să fiu Eu viaţa lui.
Pace vouă, fii ai poporului Meu! întăriţi lucrarea Mea peste voi, căci viaţa Mea voiesc Eu s-o trăiesc în voi. Amin, amin, amin.
31-10-2007
