Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti‚ a mironosiţelor

Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Sunt Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioare, din Tatăl născut mai înainte de toţi vecii, şi din mamă Fecioară acum două mii de ani, iar după treizeci şi trei de ani de la naşterea Mea om pe pământ, M-a răstignit pe cruce poporul evreu, în mijlocul căruia am crescut după naşterea Mea, dar a treia zi am înviat din morţi şi M-am arătat cu trupul înviat, judecând lumea prin moartea şi prin învierea Mea şi chemând pe tot omul la umilinţă şi la pocăinţă, spre iertarea păcatelor lui şi spre viaţa veacului ce va să fie pentru cei credincioşi şi sfinţi. Amin.

Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! aşa M-au vestit pe Mine mironosiţele, căci au crezut în cuvintele Mele pe care le-am spus pe când încă eram cu ucenicii înainte de pătimirea Mea, şi apoi ele M-au mărturisit înviat precum M-am arătat lor.

Hristos a înviat! îţi spune Domnul ţie, popor venit la izvorul cuvântului Meu care-l hrăneşte pe om din Duhul Meu dătător de viaţă. Te-am chemat ca să-ţi dau duh de mângâiere. Te-am aşteptat să vii la izvorul Meu, te-am aşteptat mai mult decât ai aşteptat tu să vii la praznicul Meu de cuvânt în ziua aceasta de slavă a Mea, căci cuvântul gurii Mele este slava lui Dumnezeu pe pământ, dar oamenii sunt prea necredincioşi şi se leapădă de Mine acum când Eu vin şi cuvintez iubirea venirii Mele şi când găsesc atâta necredinţă pe pământ, mai mult decât acum două mii de ani, când puţini de tot au voit ca Eu să fiu Mesia, Cel vestit de prooroci ca să vină pe pământ Mântuitor de la Tatăl pentru om.

Am intrat prin porţi la tine, căci tu te-ai adunat la masa Mea, poporul Meu hrănit azi de Duhul Meu, şi tu, popor hrănit ieri, căci Eu am plâns şi plâng pentru tine şi nu pot să Mă liniştesc de dor, şi îl aştept pe cel ce a fost al Meu şi îl învăţ pe el să bată, şi Eu să-i deschid şi să-l primesc şi să-l miluiesc dacă el vine şi-Mi spune: Iubitorule de oameni, Cel ce ridici pe cei căzuţi, tămăduindu-le zdrobirea, întoarce-mă la pocăinţă şi dezleagă împietrirea inimii mele şi dă-mi umilinţă cu lacrimi şi vindecă-mi iubirea, Bunule, ca să fiu cu totul al Tău, şi dă-mi credinţă nefăţarnică, şi apoi roadele darului Duhului Sfânt, şi fă din mine voia Ta, spre viaţa mea de la Tine şi spre slava Ta, învăţătorul şi Păstorul meu. Amin.

O, poporul Meu cel de azi şi poporul Meu cel de ieri, Eu te învăţ, căci sunt învăţător, şi să rodească în tine cuvântul Meu, căci mlădiţa care nu stă în viţă, aceea rodeşte din sine spini şi ciulini, şi nu sunt din Dumnezeu spinii şi ciulinii, şi sunt pentru foc, ca şi mlădiţa care nu aduce roade din viţa ei. O, învaţă statul în viţă, poporul Meu, şi învaţă apoi umilinţa şi pocăinţa, ca să fii apoi primit la sânul viţei şi să înveţi să mănânci şi să asculţi şi să fii, căci fără iubire tu nu eşti nimic, dar iubirea te naşte şi te creşte ca să rodeşti în viţa ei, popor învăţat de Dumnezeu. Amin.

O, copii din porţi, am intrat cu duh de mângâiere în carte şi Mă fac cuvânt şi Mă fac sărbătoare dulce, masă cu iubire pe ea, căci sunt cu mironosiţele învierii Mele ca să le bucur şi ca să dau bucurie de duh poporului adunat la izvorul vieţii, la râul vieţii, pe care Eu îl las din gura Mea peste pământ. M-am întărit în voi ca să pot Eu, şi nu voi, căci voi sunteţi mici, dar pot Eu, fiilor copii, pot Eu. Când pot Eu, puteţi şi voi, iar când puteţi voi, pot şi Eu, şi unii altora ne suntem putere şi poate Duhul lui Dumnezeu şi poate credinţa şi nădejdea şi poate iubirea, care vindecă şi care naşte puteri în om şi înviere naşte ea. Amin.

Când au fost chemaţi spre pomenire cei adormiţi, am spus că vor rămâne ei la masa lor de pomenire toată vremea postului cel pentru întâmpinarea învierii Mele, şi iată, azi îi pomenim din nou şi le dăm lor praznic de înviere şi de mângîiere şi de nădejde până la biruinţa Mea deplină, când nu va mai fi om pe pământ care să nu creadă în fiinţa Mea de Dumnezeu adevărat şi de Salvator al omului căzut prin păcat. Le spun şi lor: Hristos a înviat! Le spun şi lor salutul învierii Mele şi le dau mângâierea, căci sunt obosiţi de aşteptare şi de dor, iar mironosiţele învierii Mele le împart lor mirul învierii şi mărturisirea cea despre Mine, Cel înviat pentru învierea omului, căci Eu sunt începătura învierii. Amin.

O, popor adunat la izvor şi la praznic de înviere! O, ce mult a ascultat Lazăr şi toţi cei care au înviat de la cuvântul Meu de peste ei ca să învieze ei! Ce mult trebuie să asculţi şi tu, care poţi cu trupul să lucrezi când Eu te strig ca să poţi prin Duhul Meu pe pământ! Vin mereu cuvânt pentru tine ca să-ţi vindec iubirea şi să ţi-o fac a Mea şi să nu-ţi mai ia din ea duşmanul Meu şi al tău. Stau în mijlocul neamului român cu o mânuţă de ucenici ai venirii Mele şi te cuprind în cuvântul Meu cel blând, popor adunat la masa Mea de azi. O, iubirea ta trebuie vindecată, tată. Iubirea ta, popor de demult, a fost micuţă, şi copiii tăi te-au luat de lângă sânul Meu, şi Eu nu te-am mai avut nici pe tine, nici pe ei, şi am plâns de atunci şi plâng pe urma ta, şi te-am aşteptat şi te aştept să vii să Mă mângâi cu învierea ta. Ţie îţi spun să-ţi învie iubirea şi temerea de Dumnezeu şi să nu aştepţi până nu mai poţi învia cu iubirea, iar celor ce încă te dezbină pe tine, Eu, Domnul învierii, le spun lor aşa: O, nu vă mai dovediţi de la mijloc lucrarea dezbinării şi nu mai fiţi dezbinători de popor cu această lucrare care îşi are plată rea şi grea. Nu-i frumos, tată, să te porţi urât şi aspru cu cei ce te-au sprijinit pe tine pe calea Mea cu tine şi cu lucrarea Mea de azi, căci Eu sunt martor lângă Tatăl Meu că ei numai binele şi dragostea ţi-au voit. învaţă-te să citeşti şi să asculţi şi să iubeşti şi să cunoşti iubirea, căci vremea este să-l întreb pe fiecare de fapta sa, şi el să-Mi dea răspunsul acum. învaţă-te să Mă cunoşti, că dacă tu duci numai greul tău, pentru că ai greu, tu nu mai cunoşti şi nu mai duci greul Meu ca să fii al Meu, şi faci lucrare rea dacă faci aşa. Eu am spus prin prooroci că «animalul îşi cunoaşte stăpânul şi îşi cunoaşte ieslea sa, dar poporul Meu nu Mă mai cunoaşte pe Mine», şi alege el pentru el, bietul de el, până nu va mai avea ce să aleagă, dar Eu îl îndemn pe el să se lase vindecat, căci trebuie vindecată iubirea lui.

Îţi spun ţie, poporul Meu de demult, că primăvara se taie uscăturile de la pomi şi se lasă numai ramurile verzi, ca să le dea muguri şi roade să dea. Orice mlădiţă care rămâne în viţă, Tatăl Meu o curăţă ca mai multă roadă să aducă, dar dacă ea nu stă în viţă şi rodeşte din sine spini şi ciulini, Tatăl o taie şi o aruncă în foc. Eu însă vin să te fac pomişor împrospătat cu duh de înviere, poporul Meu de demult, şi te rog să Mă laşi să te curăţ şi să te înnoiesc pentru învierea iubirii tale şi să te vindec, căci iubirea ta trebuie vindecată, şi trebuie Dumnezeu să ţi-o vindece, popor adunat la masa învierii.

O, poporul Meu de demult, voiesc să te învăţ scularea, tată, că vreau să Mă mărturiseşti prin iubirea ta de Dumnezeu şi vreau să fii viu precum Eu sunt. Adună-ţi iubirea fărâmiţată şi dă-Mi-o să fac din ea odihna Mea de după lunga ta pribegie de la masa Mea cea plină de hrană din cer. Ia cartea şi citeşte ca să ştii carte, popor învăţat de Dumnezeu. Ţi-am dat cartea Mea, cartea Mea cu tine, cartea Mea cea de cincizeci de ani în mijlocul tău. învaţă carte, învaţă, poporul Meu, să iubeşti, învaţă-te iar, căci cartea Mea îţi aduce ţie lumină şi îţi aminteşte de paşii tăi cu Mine şi te înviază, popor de demult. O, ţine urma oilor Mele, că nu este pentru tine fericire fără Mine şi fără învăţătura Mea cea de cincizeci de ani peste tine ca să te am al Meu prin ea şi să Mă mărturiseşti tu Dumnezeu al tău, poporul Meu, şi să nu te mai porţi cu cei care te pot pe tine rupe de la sânul Meu, căci omul nu ştie să-L iubească pe Dumnezeu pe pământ, şi nu poate orb pe orb să se călăuzească, o, poporul Meu de demult, şi e vremea necredinţei şi a lepădării de Dumnezeu, şi e vremea judecăţii faptelor, dar tu roagă-te Mie să-ţi dezleg împietrirea inimii şi să-ţi vindec iubirea, căci iubirea ta trebuie adunată şi vindecată spre slava Mea şi a ta, popor cu pecete cerească pe creştetul tău, pe care Eu am scris prin îngeri numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu. O, am venit să te învăţ scularea. Vino la Mine, vino la Mine, vino la Mine, poporul Meu, popor cu numele lui Dumnezeu pe creştetul tău. Amin.

În zi de praznic de înviere şi de mărturisire a învierii Mele dintre morţi, îţi strig şi ţie iarăşi scularea, ţara Mea, neam român. O, ce durere pe Mine pentru tine, ţara Mea de venire acum de la Tatăl! Mă uit la faţa ta şi dau să te mângâi şi dau să ţi-o curăţ ca să cunoşti tu apoi faţa Mea şi mâna Mea vindecătoare. O, nu sta fără păsare şi fără veghere pentru întunericul din tine. Scoală-te! S-a stârnit în mijlocul tău viscol mare peste tine. O, scoală-te ca să Mă chemi să pun Eu stavilă viscolului şi valurilor care te tulbură pe tine, scumpă ţara Mea. Mă doare duhul necredinţei din tine. Sunt prea îngâmfaţi cei ce dau să stea peste tine păstori din partea Mea, iar Eu celor mândri le stau împotrivă, şi nu au harul Meu cei ce nu au viaţa Mea şi faţa Mea în ei.

O, nimeni în tine nu mai are milă de tine. O, nu mai e nimeni să-i pese de tine cu milă, ţara Mea cea de sub durere, dar voiesc să pot Eu pentru tine. O, scoală-te, scumpă ţara Mea, scoală-te din morţi, căci cei morţi cu duhul şi cu credinţa domnesc deasupra ta ca să nu poţi tu pentru tine, ca să nu poţi tu grăi pentru tine, căci tu eşti pe cruce şi eşti sub cruce şi n-ai salvator cu milă pentru durerea ta. Eu văd povara ta. Tu nu o vezi, dar Eu o văd. Eu văd durerea ta. Tu nu o ştii, dar Eu o ştiu, şi voi să ţi-o ridic şi să te învăţ scularea. Trezeşte-te şi lasă-Mă să te pătrund cu slava Mea din mijlocul tău, căci Eu sunt cuvânt de Duh Sfânt în tine. Ascultă-Mi glasul! Te strig! Deschide-Mi! Scoală-te să-Mi deschizi şi să ne rugăm Tatălui Savaot pentru lumina ta, pentru slava ta cu Dumnezeu. O, nu-i lăsa pe cei lacomi în tine să-ţi vândă darurile tale cele de la Mine. Nu-ţi vor pacea şi mila cei ce-ţi tulbură pacea ta acum, o, ţara Mea. Eu sunt glasul mângâierii în mijlocul tău. Ascultă-Mi glasul blând, că-ţi sunt Păstor de la Tatăl venit ca să-ţi dau putere şi înviere.

O, învaţă carte, şi învaţă din ea să Mă cunoşti, căci sunt în mijlocul tău carte şi cuvânt, ţara Mea de azi. De cincizeci de ani Mă fac cuvânt în tine ca să fac neamurile pământului să afle şi să ştie că tu eşti masa Mea de praznic acum, când Eu iarăşi vin, că este scris să vin să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Eu voi lucra cu sfinţii şi cu îngerii şi cu Maica Mea ca să te sprijinesc în greu, scumpă ţara Mea, dar te învăţ scularea şi trezia şi înţelepciunea cea din Dumnezeu. Iată-Mă cu izvor de pace în tine.

Pace ţie, ţara Mea dată Mie de Tatăl la naşterea Mea şi a ta acum două mii de ani. Pace ţie îţi spun Eu, Domnul, în vreme de durere în tine. Scoală-te şi spală-ţi rochiţa şi spală-ţi cămăşuţa de sub rochiţă şi spală-ţi ochii şi vezi! O, strigă la Mine ca să te aud şi să te izbăvesc Eu. Eu sunt cu cerul Meu de sfinţi şi de îngeri deasupra ta şi sunt cu sfinţii Mei din tine ca să te ajut sub povara ta, ca să biruiesc Eu pentru voia Mea în tine, căci tu eşti de la Tatăl a Mea şi nu a ta, o, scumpă ţara Mea. Amin.

Mironosiţele Mele rostesc peste tine, poporul Meu, în zilele lor de serbare: Hristos a înviat! şi fericiţi sunt cei ce-L mărturisesc pe Domnul, Care a înviat pentru învierea omului.

Hristos a înviat! aşa rostesc acum toţi sfinţii din cer şi se bucură de praznicul cuvântului Meu din mijlocul tău, poporul Meu de la izvor. Stau cu tine în petrecere şi te bucur, şi te mângâi cu fiii Mei care Mă împart peste pământ cuvânt, şi apoi te binecuvintez pentru întoarcerea ta întru ale tale, poporul Meu venit la izvor, şi apoi Eu, Domnul, îţi voi trimite tot cuvântul serbării Mele de azi, căci iarăşi voi grăi spre sfârşitul serbării şi-ţi voi da din Duhul Meu.

Binecuvântată să fie întâlnirea Mea cu tine şi a ta cu Mine, popor adunat la izvor. Cerul şi pământul, Eu şi cu tine la masă, Domnul şi poporul Său, şi să crească în fiii oamenilor credinţa că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Domnul Cel înviat dintre morţi şi Care vine la tine, cel ce crezi în venirea Mea cuvânt de înviere peste pământ şi peste om.

Pace ţie la masă cu cerul, Ierusalime nou. Hai, fiule, să stăruim la Tatăl pentru ţara română, hai să plângem pentru învierea iubirii ei şi pentru vindecarea ei din cruce şi pentru pacea Mea din ea. Hai să cerem la Tatăl darul credinţei sfinte peste neamul român, hai să cerem la Tatăl, poporul Meu, şi Tatăl ne va da nouă, şi va scoate la liman ceresc ţara română, şi ea va afla mântuirea Mea. Amin.

O, scoală-te, ţara Mea! Eu te învăţ scularea şi îţi dau duhul învierii ca să biruieşti întru dreptate şi să te cureţi de duhul cel străin de Dumnezeu, de oamenii lacomi, care au călcat peste frumuseţea ta şi care nu vor pacea ta. Eu vreau să fac din tine ţara vieţii veşnice, covor verde pentru Mine şi pentru tine, aşa cum Eu ţi-am proorocit acum şi în vremi de demult, şi ţi-am dat pe Maica Mea ca să te ţină sub mantia ei ca să fii tu a Mea. O, scutură-ţi jugul! Scoală-te, că Eu îţi dau putere să biruieşti pe cei ce te ţin încă sub robie. Dă-Mi mâna şi stai cu Mine de mână, căci Eu în taină te sprijinesc, şi pun cerul în slujire pentru izbăvirea ta şi pentru mângâierea ta sub cruce, şi apoi pentru slava Mea în tine, o, ţara Mea de la sfârşit de timp. Amin, amin, amin.



***

Acum, copii din porţi, dacă am slobozit poporul cel adunat la izvor, hai să stăruim acum cu inimi rugătoare şi pline de grijă pentru biruinţă cerească peste neamul român, căci Eu, Domnul, Mă lupt cu toate puterile cereşti să fie voia Mea precum în cer pe pământul român. Trebuie însă multă şi vie stăruinţă la Tatăl şi multă putere din Mine în voi pentru curmarea durerii Mele cea pentru pământul român. Vă voiesc mereu un duh toţi, un cuvânt toţi, un singur gând şi o voinţă toţi, fiilor, ca să putem din Mine şi din voi revărsa duh învietor peste acest neam atât de încercat acum.

Am slobozit poporul chemat azi la masa Mea de cuvânt între voi, şi voiesc să-l învăţ încă şi să-i trimit lui învăţătura, fiilor copii.

O, poporul Meu, popor de demult! O, ce mult te voiesc Eu cu totul al Meu, căci tu ai fost demult poporul Meu, dar răceala ta Mă frige, şi Eu voi să te chem la sânul Meu ca să te încălzesc, că ard de dorul mântuirii tale şi de viaţa ta cea veşnică, şi îţi fac adesea strigarea să vii tu la izvor, la izvorul venirii Mele la tine, şi răceala ta Mă frige. Eu te aştept cu căldură ca să Mă încălzesc cu tine şi să-ţi dau din viaţa Mea. Te aştept cald să vii dacă vii, căci sufăr după tine, şi sufăr în fiii cei de azi, o, popor de demult. Suferă Domnul Dumnezeul tău pentru tot neamul cel de pe pământul român, dar cel mai mult suferă pentru tine, popor hrănit cu Duhul Sfânt. Ia îndemn din gura Mea şi caută dragostea şi fă-te dragoste şi dă-Mi Mie dragostea ta, ca să ţi-o vindec, ca să fac din ea folosul mântuirii tale şi rod al biruinţei Mele acum, la sfârşit de timp, poporul Meu, dar dacă n-ai să te rogi cu foc, nu mai poţi cere tu în rugăciunea ta să-ţi dau Eu despietrirea inimii, şi cu pace să-ţi dau, căci nu voiesc să te însuspinez, poporul Meu de demult al Meu. O, cât de mult şi cu cât dor şi suspin te aştept Eu când te voiesc să te strângi tu la izvorul Meu de cuvânt! Te-am învăţat atâţia ani dragostea frate pentru frate şi ţi-am spus mereu să lucrezi aşa, dar azi îţi spun, spre pocăinţa ta, că greu mai înviază o dragoste zdrobită de nepăsare şi de cele străine de ea, care se zbat mereu, mereu s-o ruineze pe ea dintre fraţi. Te-am învăţat cu rugăminte înaintea ta să iubeşti şi să împlineşti cuvântul Meu de peste tine, ca să te cunosc Eu al Meu prin ascultarea ta de fiu, şi iată, azi îţi amintesc din nou aceasta şi te rog cu lacrimi dumnezeieşti să înveţi cartea Mea cu tine, poporul Meu. Cuvântul Meu din vremea ta este cartea Mea cu tine, şi Eu te-am pomenit în ea mereu, mereu lângă Mine, poporul Meu. O, pune-Mi tu doctorie pe rana despărţirii tale de Mine şi nu Mă lăsa rănit, nu Mă lăsa zdrobit de dorul tău, nu Mă lăsa fără răspuns bun pentru tine înaintea Tatălui Savaot, că Eu M-am dus şi vin ca să-i trag pe toţi la Tatăl, dacă aceasta am făgăduit. O, iubirea ta trebuie vindecată. Vino, aşa zdrobit cum eşti, vino cu ea la Mine, căci toate, toate trebuie înnoite, şi îmi trebuie popor viu, în care să Mă sălăşluiesc cu Duhul Meu şi să am puterea vie prin El şi să suflu cu folos peste pământ ca să împlinesc Scriptura de cer nou şi de pământ nou şi să găsesc drahma cea pierdută, o, popor clătinat de la pieptul Meu cel blând de Păstor al tău. Eu sunt învăţătorul tău, tată, iar tu învaţă-te să Mă asculţi când îţi fac strigare ca să vii să te învăţ şi să-ţi înfiripez iubirea, că fără iubire tu nu ai credinţă, fiindcă fără roadele ei nu poate nimic credinţa, poporul Meu de demult. O, dacă tu nu poţi să-ţi tragi copiii la Mine ca să le dau Eu lor împărăţia cerurilor, lasă-Mă să te trag Eu pe tine iarăşi la Tatăl, căci tu ai fost al Meu, şi te văd sfinţii şi îngerii pe creştet cu semnul venirii Mele, semn pus de mâna Mea pe fruntea ta, şi care fi-va să se vadă bine şi să lucreze el pentru sau împotriva ta, după cum e viaţa ta acum, când Eu îţi fac din nou strigare, dar lasă-te mlădios, ca să-ţi dau faţă dulce şi viaţă vie şi să poată ea apoi să fie scăparea ta în ziua cea grea, căci iată, suferă toţi fiii oamenilor din pricina depărtării lor de Dumnezeu şi de lipsa acoperământului Meu de peste ei, şi aş vrea să le arăt lor faţa Mea prin faţa ta, prin viaţa ta cu Mine şi cu mărturisirea cuvântului Meu în ea, căci tu ai fost poporul Meu de azi, dar ţi-a fost greu să mergi şi să poţi, şi nu ţi-a fost greu să stai şi să uiţi.

Iubirea ta trebuie vindecată, popor de demult. Adună-te, tată, şi leagă cu ea frate cu frate şi vindecă tu durerea Mea cea de la despărţirea dintre frate şi frate. E greu să mai poată o dragoste zdrobită, dar te ajut Eu, şi te ajută umilinţa ta, Eu şi ea, şi apoi cuvântul Meu, care vindecă prin puterea lui, numai să poţi tu să intri sub bunul Meu, sub chemarea Mea, care mângâie toată facerea când ea aude glasul Meu duios strigând numele tău, poporul Meu de demult al Meu. O, nu mai sta în liniştea în care stai, şi aprinde-te de dor şi dă-Mi nădejdea că tu vei fi voia Mea spre învierea ta, spre viaţa ta de veci cu Dumnezeu. Ţi-L dau pe Duhul Sfânt. Apropie-te să-L iei şi să fii tu Duhul Meu, iar Eu să fiu duhul tău.

Îmbracă-te cu Dumnezeu, popor dăruit cu daruri cereşti. O, unde-ţi sunt podoabele, fiule? îngerii Mei stau cu ele gata să le pună pe fruntea ta însemnată de atâtea ori de pecetea Mea cea de azi, căci în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh te-am pecetluit mereu şi te-am binecuvântat mereu cu mângâierea cuvântului Meu şi nu M-am uitat dacă meriţi aceasta.

Se roagă Dumnezeu la tine, poporul Meu de demult. Roagă-te şi tu la El şi lasă-te spre viaţă, căci ţi-am citit azi din Scripturi prin cei puşi de Mine înaintea ta pentru tine, şi tu trebuie să crezi că «dreptatea celui drept nu-l va izbăvi pe el în ziua păcătuirii lui, precum nici păcatul celui greşit nu-l va apăsa pe el în ziua lui de pocăinţă dacă el va şti să se arate Mie pentru învierea lui». O, nu pot să te am numai pe jumătate al Meu, fiule, şi nici tu nu poţi să Mă ai pe Mine aşa, dar crezi tu, oare, aceasta? O, vino să fii şcolar şi să înveţi cartea Mea cea pentru tine din cer scrisă prin îngeri şi dată ţie pe pământ, poporul Meu. Vino să înveţi carte şi să fii al Meu, iar Eu să fiu învăţătorul tău şi să te trec clasa apoi, ca la şcoală, fiule, dar vino şi învaţă şi arată-Mi că ştii şi că poţi şi că vii. Vino, tată, să lucrezi în vie şi să văd rod pe urma ta, poporul Meu. La facerea cerului nou şi a pământului nou e greu fără Dumnezeu pentru om, şi de aceea te rog Eu, poporul Meu, să vii sub învăţătura Mea, şi Eu să pot să ţi-o dau. Amin.

Şi acum, copii împărţitori, din zi în zi tot mai cu dor, tot mai cu credinţă aduceţi-vă aminte de toate cuvintele Mele de peste voi, ca să fiţi fiii făgăduinţelor Mele pentru cei ce cred, împlinind ei povaţa Mea şi creşterea Mea peste ei. Aveţi grijă mare pentru tot ce trebuie să fiţi voi clipă de clipă, şi se vor cunoaşte toţi cei ce sunt ai Mei, fiilor. Aveţi grijă aparte de nerănirea Mea de la voi, ca să vă dau plata cea sfântă, pregătită celor blânzi şi smeriţi cu inima, care sunt şi credincioşi şi iubitori prin acestea, dar trebuie din toată inima să trăiţi voi între voi această iubire, căci plata frăţiei e mare, fiilor, şi se vede bine de departe, din cer şi până pe pământ, şi de pe pământ până în cer, şi fericire mare este pentru cei ce au această înţelepciune în ei, înţelepciunea frăţiei care poate totul numai pentru cele de sus între fraţi pe pământ, şi apoi în cerul sfânt, şi nu altfel frăţie, căci vai celor ce se strâng împreună în numele Meu şi nu lucrează ei apoi taina celor de sus ziditoare şi lucrătoare între fraţi prin faţa Duhului Sfânt, Care mărturiseşte cu tot cuvântul sfânt şi cu fapta lui apoi, căci fapta cea fără de cuvânt pentru ea, arată prin lucrarea ei prihana omului care nu se bizuie pe Duhul Sfânt şi pe lumina Lui cea făcătoare de om.

Îţi cer ţie, poporul Meu de azi, să stai în taina frăţiei pentru cele de sus şi să-I arăţi lui Dumnezeu lucrarea ta între frate şi frate, că am nevoie să Mă sprijin cu tine în vremea aceasta grea, şi ai tu nevoie să te sprijinească Dumnezeu prin vreme grea, poporul Meu. O, Eu aştept de la tine stăruinţă mare acum, cu rugăciune multă şi cu putere în ea acum, trezire pentru iubire ca în cer între frate şi frate şi fapte cereşti, care mântuiesc de la Dumnezeu între oameni, că e duhul cel potrivnic cu viscol mare peste pământul român, iar Eu trebuie să te am lampă de veghe pe tine, străjer de la Mine pentru biruinţa Mea peste acest pământ, şi lupta e grea, şi Eu n-am putere din cer dacă nu am aşternut pe pământ şi corabie de plutire a Duhului Meu, cu care să Mă port pe deasupra şi să îndemn neamul român la sculare şi la înţelepciune, că toate limbile s-au încurcat în el şi viscol mare s-a ridicat deodată şi bate cu furie pe vatra română, poporul Meu. O, ce voi face, oare? Cum voi opri această viscolire, care deodată s-a sculat să bată, şi iată, frate pe frate se loveşte şi se duşmăneşte, şi nu este cel ce face dreptate între frate şi frate, şi e vremea să lucrez Eu, Domnul, şi să suflu duhul frăţiei peste neamul român, neam în mijlocul căruia Tatăl Meu M-a trimis să vin acum pe pământ şi să lucrez cerul cel nou şi pământul cel nou şi popor nou de sfinţi şi iubire precum în cer pe pământ, iar mama Mea Fecioara udă cu lacrimi mari de la o margine la alta ţarina neamului român, pământul întoarcerii Mele la oameni cu cuvântul învierii Mele, precum este scris să vin şi să înviez făptura şi pe om.

O, mamă, o, mamă a Mea, cât plângi! O, ce vom face, mamă?

– Eu, Fiul meu Mântuitor de om şi de neamul Tău cel ales la sfârşit, eu plâng acum cu lacrimi mari şi multe ca să spăl gândul şi inima acestui neam înviforat de duhul nefrăţiei, şi plâng, Fiule scump, şi îl rog pe acest neam să plângă cu mine şi cu Tine către Tatăl şi să ceară înţelepciune şi duh de trezie şi de sculare din moartea aceasta, din noaptea asta grea şi neagră a necredinţei, a nefrăţiei, a neiubirii, Fiule răstignit de voia cea prea multă a omului înaintea cerului sfânt, care stă cu viaţă peste pământ şi peste om. Plâng, Fiule salvator, şi îl rog pe neamul român să ceară peste el voia Ta, nu voia lui, şi îl rog să nu se dărâme frate pe frate şi să nu arate neamurilor de pe pământ dezbinare în mijlocul lui. Iar la cei ce cred ei că pot face tot ce trebuie să aibă peste ea ţara aceasta, eu le spun aşa:

Nu puteţi fără Dumnezeu, nu puteţi numai voi, căci voi nu lucraţi după Dumnezeu, ci după voi şi după duhul duşmăniei lucraţi, iar lăcomia de slavă şi de deşertăciune vă orbeşte, şi vă arătaţi prea mult, prea pe faţă răutatea şi faţa şi inima care vi se vede chiar când voi daţi să vă pitiţi în spatele altora, şi aceia necuraţi. Rostesc cuvânt proorocesc şi vă spun aşa: eu am înviat dintre morţi ca şi Fiul meu Iisus Hristos şi i-am dat apostolului Toma omoforul meu, lăsându-l peste el în văzduh, şi Toma m-a văzut înviată cu trupul şi mi-a văzut mormântul gol, căci înviasem. Cu duh de înviere vă spun vouă că vă veţi nimici între voi dacă nu veţi lua ca hrană a inimii iubirea şi iertarea aşa cum a lucrat Fiul meu, Mântuitorul lumii, şi din care a dat celor ce cred în El, iubindu-L pe El între toate şi prin toate. Vă veţi porni unii spre alţii, căci ura şi semeţia nu vă vor duce spre limanul spre care, treji fiind voi, îl visaţi. Ţara română este patria venirii cuvântului Fiului meu cu învierea omului, dar voi nu voiţi să auziţi glasul Lui, care răsună pe vatra aceasta. întoarceţi-vă la iubire şi îndemnaţi-vă spre ea, că Dumnezeu coboară iubirea peste voi; întindeţi mâinile spre ea, şi braţele voastre să se deschidă unii pentru alţii şi nu unii contra altora. Nu e de la Dumnezeu viscolul pe care l-aţi scos de la întuneric; e de la voi, e de la duhul rău. O, căutaţi Duhul Domnului şi intraţi sub scutul Lui şi învăţaţi pacea cea de sus, că nu veţi putea aşeza voi pacea nici măcar atât cât pot oamenii, ci, din contra, aţâţaţi peste voi durerea Domnului, durerea pe care I-o faceţi voi lui Dumnezeu şi celor osteniţi ai neamului român, şi care de ani aşteaptă izbăvire curată, izbăvire cu Dumnezeu şi slavă peste fruntea ţării Domnului, ţara română, ţara întoarcerii Fiului meu Cuvântul, că iată-L cât cuvintează peste cei ce aud şi peste cei ce nu aud cuvântul gurii Lui, mângâierea Lui şi mila Lui cea nehotarnică până acum. O, deschideţi-vă inima şi nu mintea, că voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului lui Dumnezeu acum, când El Şi-a ales din nou o ţară. O, nu faceţi ce a făcut Israel, care, ca să-L piardă pe Fiul meu, a ucis mii de prunci, şi mormane, mormane stăteau pruncii ucişi în ţară. întoarceţi-vă la pace, fiţi cuminţi, fiţi iertători şi nu vă răzbunaţi unii pe alţii cu vorbe de durere şi de dispreţ, că voi sunteţi neam numit de Dumnezeu neam al Său acum, când El iată-L cum vine pe pământ cuvânt, şi se aude de la margini la margini cuvântul Său cel sfânt. Luaţi din el şi săraţi-vă inimile şi gurile şi daţi Domnului locul din voi ca să vă înveţe El dregătoria cârmuirii, căci El vă iartă şi vă ajută dacă veniţi spre pace.

O, voi, cei care luptaţi cu orice chip să rămâneţi în frunte, luaţi aminte la toate inimile care aşteaptă şi daţi-le putere să grăiască şi nu încurcaţi calea inimilor spre a grăi ele, nu faceţi această nedreptate, ca nu cumva ea să se întoarcă vouă, căci cel ce lucrează fără dreptate, are plată după faptă. Aplecaţi-vă frunţile şi daţi Domnului loc şi rugaţi-vă Lui pentru voia Lui precum în cer aşa şi pe pământ, căci voi sunteţi oameni, şi Dumnezeu e Dumnezeu, şi vă voieşte vouă izbăvirea de voi şi iubirea de El în duhul frăţiei, fii români. O, mama lui Iisus Hristos aduce vouă rugă: fiţi cuminţi, fiţi cuminţi, fiţi cuminţi, fii români, şi fiţi români cuminţi, fiilor, căci Domnul este cuvânt pe vatra voastră şi vă aşteaptă pe voi să fiţi poporul Său cel nou şi fraţi să fiţi întru iubirea Lui cea de sus. Amin, amin, amin.

– O, suferinţa ta, mamă, e mare. E ţara venirii Mele viscolită deodată, dar Eu am strigat şi strig peste ea scularea, mamă. Lacrima ta se uneşte cu a Mea şi plâng cu tine, mama Mea, ca să se moaie inimile încordate şi să se lase loc păcii Mele peste ţara Mea română, mamă ocrotitoare. Amin.

O, ţară scumpă, Eu, Domnul învierii, îţi sortesc scularea. Scoală-te şi te uită bine şi te întăreşte pe picioare, căci iarăşi este ameninţată izbăvirea ta, şi vremea este să lucrez Eu pentru tine, că tu nu mai poţi nimic, nu mai poţi nici să grăieşti şi să-ţi arăţi inima, iubito, dar scoală-te din somn. Eu, Domnul învierii, îţi spun aşa: scoală-te, fiică robită, spală-ţi faţa şi vezi, şi apoi sporeşte voia Mea peste tine şi cere la Mine izbăvirea ta, şi înţelepciune şi iubire pentru tine peste cei ce dau să te robească încă. Dar tu eşti a Mea, şi voiesc să iubeşti voia Mea peste tine, ca să te izbăvesc Eu, căci tu nu mai poţi. O, hai să te trezeşti, hai să aprinzi lampa şi să vezi, hai, că iată, eşti toată cuprinsă în veghea mamei Mele Fecioara, şi ea varsă lacrimi mari de deasupra ta şi te udă ca să-ţi dea din cer, căci tu eşti strâmtorată pe pământ şi eşti sub cruce şi eşti pe cruce şi nu mai ştii să veghezi şi să vezi şi să poţi pentru soarta ta cea de la Mine ţie. O, pot Eu pentru tine. Ceea ce e cu neputinţă ţie, pot Eu. Fii cuminte şi te roagă la Dumnezeu. Pot Eu pentru tine, numai să vrei tu aşa, ţara Mea. O, auzi glasul Meu şi să nu dormi în vreme grea, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, îi spun viscolului să tacă! să tacă îi spun! Amin.

Rugăciunea ta şi inima ta să ajungă la inima Mea şi să ceară pentru ţara Mea şi a ta, popor al cuvântului Meu. O, vezi ce te-am rugat şi lucrează, fiule, aşa, şi cere la Mine voia Mea peste neamul român, pe care Eu, Domnul, îl mângâi în vreme grea şi îi spun lui aşa:

O, neam român, alege tu viaţa ta cu Mine şi iubirea Mea, căci Eu voi alege pentru tine şi te voi scoate de sub suspin şi te voi umbri cu tot cerul Meu, şi voi aşeza în tine ţara vieţii veşnice, şi voi lucra după credinţa celor credincioşi ai tăi, iar tu Mă vei binecuvânta şi vei sta sub mântuirea Mea, şi slava Mea te va bucura şi te va încununa, şi tu vei uita durerea ta şi a Mea, şi neamurile vor vedea şi vor veni să ia lumina ta, iar Eu, Domnul, le voi da lor. Amin, amin, amin.

22-04-2007