Sunt Domnul slavei în cer şi pe pământ. Amin.
Să se ridice porţile pentru cuvântul Meu ca să intru în carte şi să rostesc Eu însumi urarea învierii Mele cea de acum două mii de ani când după moartea Mea prin cruce M-am sculat biruitor şi Dumnezeu adevărat. Amin.
Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Pun pacea Mea peste porţi ca să rostesc cuvânt cu duh de mângâiere în el pentru cei ce au adevărul în ei şi cu el ei ştiu ce înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ. în toată vremea Eu am avut coborâre la om pe pământ, dar zadarnic am avut, căci oamenii, fiind fără minte din cer, n-au ştiut şi nu ştiu ce înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ, şi ştiu numai ca omul, şi nu pot oamenii să fie mângâierea Mea în vremea durerilor coborârii Mele din cer pe pământ pentru om şi după om ca să-l îmbiu spre viaţă şi spre cer pe om. Am avut mereu şi am şi azi popor în mijlocul căruia Eu cobor şi Mă las cuvânt, dar greu îi este omului să fie statornic pentru Dumnezeu.
De la o margine la alta a poporului Meu, care ia cuvântul Meu de la izvorul lui, Eu, Domnul, rostesc pentru el vestea învierii Mele: Hristos a înviat!
O, poporul Meu cel de azi! Dacă unii în tine Mă rănesc şi Mă tot rănesc, alţii în tine să caute să Mă mângâie, că nu vreau să cad şi să fiu Cel căzut în mijlocul tău. O, greu mai înţelege omul ce înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ, iar Eu, împătimit de dor după om, spun iarăşi ca şi acum două mii de ani: fericiţi cei săraci cu duhul şi în care Eu pot să-Mi fac împărăţie dulce pe pământ, şi, iarăşi, fericiţi cei ce rabdă mustrarea cea pentru facere nouă şi pentru viaţă nouă în om, iar cel ce nu o rabdă pe ea, acela fuge de ea şi nu cunoaşte calea Mea spre el şi bătaia Mea la uşa lui ca să Mă primească în el cu voia Mea. Numai cel ce ştie să stea în genunchi, numai acela iubeşte mustrarea. Numai cel ce iubeşte mustrarea, numai acela ştie să stea în genunchi. Nu cel la arătare este statul în genunchi, nu, tată, nu. Iată, omul nu simte din inimă statul în genunchi, şi numai cu trupul ştie el să stea îngenuncheat, iar învierea din îngenunchere, ridicarea din genunchi nu se mai arată ca o minune nouă mereu peste om.
O, poporul Meu care auzi de la Dumnezeu cuvânt! Mai este, oare, om care să ştie ce este umilinţa şi s-o iubească şi s-o lucreze pe ea? Mai este om care să ştie taina îngenuncherii, aşezarea şi ridicarea din genunchi? îţi dau lecţii de înviere, tată. Fii blând şi smerit cu inima ca să înţelegi, că urât este omul care nu înţelege cuvântul lui Dumnezeu spre împlinirea plăcerii Mele în el şi spre mângâierea celor din jurul lui. Toţi cei ce stau aşteptând cuvânt de la Dumnezeu, să nu rămână numai cu auzirea lui, că e păcat aceasta, şi pentru acest păcat aş da să-Mi opresc cursul cuvântului şi să intre în pedeapsa aceasta cei ce nu înfăptuiesc în ei lucrarea cuvântului Meu auzit de ei. Eu însă în mijlocul tău rostesc şi spun: dacă unii în tine Mă rănesc, alţii în tine să caute să Mă împlinească în ei şi să Mă mângâie aşa, că nu vreau să cad şi să fiu Cel căzut în mijlocul tău, ci vreau să te povăţuiesc mereu spre înviere, spre învierea ta, poporul Meu.
O, copii care staţi porţi pentru venirea cuvântului Meu pe pământ la om! Este scris prin prooroci: «Dacă de cel fără de rânduială ne este milă, el nu va învăţa ce este dreptatea a toate, şi în pământul celor sfinţi va săvârşi acela strâmbătatea». O, nu e bine, nu e bine să se apropie omul de Mine şi apoi să fie cum poate şi cât poate el să fie, ci e bine să vrea să fie cât Mine, şi să Mă ceară să-l fac să poată să fie atât cât este cel ce este copil al Meu, iar dacă nu poate să fie copil, să nu se apropie omul spre Mine, căci Eu sunt Fiul supunerii sfinte şi al smereniei sfinte înaintea Tatălui Meu, aşa cum trebuie să fie şi cel ce locuieşte în muntele Domnului, în preajma Domnului, în faţa Domnului. Eu trebuie să pot să merg şi nu să stau, şi vreau prin voi să pot să merg. Vă întăresc la cârmă. Nu lăsaţi din mână cârma Mea, că vreau să pot să merg, fiilor copii. Când sunteţi răniţi din părţi, Eu vă întăresc, şi pentru Mine fac aceasta. Nu uitaţi că rana care se lasă peste voi vine mai întâi la Mine şi vine rănind, iar Eu apoi v-o arăt şi Mă mângâi ca s-o port cu voi şi ca să vă am pe voi purtători ai Mei. V-am arătat vouă cum stau Eu între voi şi cel ce vă loveşte pe voi. V-am arătat că Eu sunt Cel în Care se opreşte lovitura, şi Mă doare, şi iarăşi spun: Mă doare că nu este pricepere la om ca să cunoască el bătaia Mea la uşa lui şi neprimirea Mea de către el. Dar voi, umiliţi cum sunteţi, pentru aceea căutaţi să-l îmbiaţi pe om spre bine şi spre plăcerea Mea în el, şi greu mai primeşte omul, fiilor copii, căci omul urăşte mustrarea, urăşte viaţa cea de sus în el şi trăirea Mea cu omul pe pământ, căci viaţa de sus vine, şi rău e să n-aibă omul pentru viaţa lui înţelepciunea cea de sus, copii ai suspinului Meu.
O, poporul Meu de azi! Bucură-te cu duh de înviere în tine. Nu te bucura de venirea Mea cuvânt la tine, nu, tată, nu, ci bucură-te dacă poţi să fii al Meu după plăcerea Mea. Poporul Israel a greşit amarnic când s-a bucurat de Mine şi când s-a crezut poporul Meu, şi l-a doborât pe el mândria şi aşa a pierit Israel prin duhul semeţiei şi nu s-a făcut el pe placul lui Dumnezeu ca să nu cadă de la faţa Mea, căci faţa Mea e sfântă, ca şi cei ce stau în faţa Mea. O, nu te ascunde sub faptul că Eu vin la tine cuvânt ca să te bucuri de aceasta şi doar atât. O, nu aşa, poporul Meu. Nu te bucura că vin la tine cuvânt, că Eu nu Mă bucur de la tine decât dacă te văd că te faci tu cuvântul Meu cel împlinit, şi iată, Eu, Domnul învierii, îţi dau lecţii de înviere, poporul Meu, şi sunt învăţătorul celor ce învaţă.
O, învaţă taina îngenuncherii, Ierusalime. E mare taină statul în genunchi şi ridicarea din îngenunchere. învaţă moartea şi învierea ta, învaţă taina îngenuncherii, poporul Meu. Nu sta în genunchi fără să ştii că nu cu trupul este statul în genunchi. Cel ce îngenunchează este cel ce se leapădă de sine ca să fie al Meu întru toate ale lui şi apoi întru toate ale Mele în el prin supunere sfântă şi prin iubire ca a Mea, căci M-am dat pildă de iubire pentru iubirea cea din om. Cel ce se aşează cu adevărat în genunchi este cel ce ştie puterea învierii prin îngenunchere, puterea iubirii prin jertfă, căci Eu am înviat prin cruce, poporul Meu, şi nu poate omul să aibă altfel înviere, altfel decât Dumnezeu. O, nu te bucura că vin cuvânt la tine, ci bucură-te să te aşezi înaintea Mea după plăcerea Mea şi a îngerilor Mei, căci cel fără de înger nu stă înaintea Mea, nu poate veni înaintea Mea, fiindcă lucrarea Mea pentru om este prin îngeri, şi altfel nu este ea.
Voiesc să te învăţ mult, şi să înveţi tu mult taina şi lucrarea învierii, Ierusalime. învierea ta înaintea Mea şi mereu viaţa ta prin ea, aceasta este mângâierea Mea, iar dacă tu lucrezi aşa, numai aşa poţi tu arăta că eşti tu născut de sus, din Mine, Cel născut din Tatăl şi din om apoi ca să Mă răstignesc pentru om şi să vadă omul învierea Mea din răstignirea Mea pentru el, şi să preţuiască el răbdarea şi iubirea Mea de pe cruce şi prin care Eu am înviat biruitor peste toţi vecii, căci M-am aşezat de-a dreapta Tatălui apoi, şi cu El călătoresc în car de slavă, judecând peste vii şi peste morţi şi fără de sfârşit împărăţind şi lucrând cu Tatăl şi cu toţi îngerii slavei viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Hristos a înviat! Această veste bună a avut puterea şi adevărul cel mai mare pe buzele celor ce au rostit atunci că Eu am înviat, şi apoi a slăbit în om tot mai mult adevărul şi puterea vestirii şi a trăirii fiorului învierii Mele de atunci. Omul nu mai zice Hristos a înviat. Numai cei adevăraţi ai Mei ştiu să arate acest adevăr şi să-l împartă apoi ca şi cei de acum două mii de ani care rosteau cu adevărat Hristos a înviat.
Şi pentru ţara Mea română rostesc Eu însumi peste ea: Hristos a înviat, ţara Mea de azi, căci azi la tine vin. O, tu eşti sub cruce şi eşti pe cruce pusă de cei îngâmfaţi şi lacomi în tine. O, tu eşti străpunsă de omul fărădelegii, de omul minciunii, căci lupul numai părul şi-l schimbă şi glasul lui viclean. O, lasă-Mă să înviez în tine, lasă-Mă să pot pentru tine, şi Eu te voi izbăvi; Eu, ţara Mea, Eu şi nu tu, că tu fără Mine nimic nu poţi şi nimic n-ai putut. O, numai Eu sunt Cel ce pot, numai Eu, ţara Mea, şi vei putea şi tu dacă vei şti să îngenunchezi înaintea Mea pentru învierea ta, şi nu înaintea omului, ţara Mea. Eu te cuprind în umilinţa Mea şi te învăţ taina şi puterea îngenuncherii şi a învierii din îngenunchere. Ia de la Mine şi te scoală frumos, aşa cum Eu M-am sculat dintre morţi, şi dă-Mi mâna ca să te ridic Eu, ţara Mea, dar învaţă să cunoşti mâna Mea, şi credincioasă să fii tu, şi înţeleaptă să fii, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, Făcătorul tău de la naşterea Mea şi a ta odată cu a Mea, Mă aplec, şi aşa te învăţ Eu pe tine înţelepciunea Mea şi învierea ta din îngenunchere, ţara Mea de la sfârşit de timp, şi în care Eu vin, şi cuvântând vin, şi te învăţ scularea şi te învăţ învierea, ţara Mea, ţara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.
08-04-2007
