în ziua aceasta de pomenire cerească pe pământ, îţi aduc dintre sfinţi şi prin sfinţi puteri de suflet, duh de răbdare şi de nădejde sfântă, poporul Meu, ca să te rogi cu multă putere, cu multă durere, la Dumnezeu, că e durere mare peste ţara română, şi e durere în tine, Israele de azi, iar Eu M-am îndreptat cu mângâiere şi cu Ioan, botezătorul Meu, ca să Ne aşezăm Noi, cei din cer, şi cu tine în duh de putere şi de nădejde, căci zilele sunt grele, poporul Meu. Eu însă trebuie să aud glasul tău care Mă cheamă cerând ocrotirea pământului român, şi apoi să Mă aşez hotarnic între bine şi rău, între credinţă şi necredinţă, între sfinţenie şi fărădelege, căci totul trebuie să se înnoiască spre coborârea văzută pe pământ a celor ce nu se văd, dar vor fi, căci lumea se va înnoi, aşa cum Eu am făgăduit ucenicilor Mei acum două mii de ani pentru zilele cele de apoi, pentru aşezarea împărăţiei cerurilor pe pământ. Amin.
Aşteaptă Ioan Botezătorul să strige la oameni să se pocăiască pentru ca să se apropie împărăţia cerurilor pe pământ curăţit şi sfânt. Voi sunteţi tare neputincioşi, copii din porţi, dar Ioan aşteaptă, şi nu va pleca înapoi în cer cu cuvântul său până ce nu îl veţi aşeza în cartea Mea cu voi, căci fiecare sfânt lucrător prin lucrarea Mea de azi nu stă din lucru peste pământ, fiindcă nu se poate fără lucrul cel scris să fie lucrat pe pământ în fiecare vreme, şi mai cu seamă acum când Eu, Domnul, sunt în venirea Mea de apoi, şi am cu Mine oştile de sfinţi, spre plinirea vremurilor, spre întoarcerea oamenilor către Dumnezeu, Care iarăşi face lumea. Amin, amin, amin.
– Glasul meu strigă peste oameni, Doamne, aşa cum strigam acum două mii de ani când îţi făceam Ţie cale ca să Te cunoască Israel şi să Te creadă că eşti Fiul Tatălui ceresc şi că eşti trimis din cer pentru izbăvirea din frica morţii a tuturor celor ce aveau să creadă în mântuirea cea de la Tine peste ei.
O, ce durere pe pământ, Doamne! Omul nu se mai satură să-şi petreacă viaţa sa, iar Tu i-ai spus poporului Tău de azi că în cer e jale, iar pe pământ e numai petrecere, şi omul nu ştie că nu este bucurie fără tânguire peste ea, fără plata celor ce ei trăiesc în orbirea lor. Vin eu, căci sunt înaintemergătorul Tău. Vin pe calea cuvântului Tău, care vine cu norii, şi strig peste pământ şi sun deşteptarea la pocăinţă.
Pocăiţi-vă, voi, oameni păcătoşi de pe toată faţa pământului, şi intraţi în baia naşterii de sus, spre iertarea păcatelor voastre! Eu sunt glasul care strigă şi vesteşte calea Celui ce Se face cuvânt peste pământ pentru naşterea din nou a lumii, căci Domnul vine şi botează cu Duhul Sfânt şi cu foc, fie spre pocăinţă, fie spre certare pe tot omul, şi are lopata în mână şi îşi curăţă aria şi îşi adună grâul în hambare, iar pleava, în foc, căci El îşi pregăteşte cu Duh Sfânt şi cu foc împărăţia Sa pe pământ, şi ea va fi fără de sfârşit apoi. Eu sunt cel ce vă îndemn la pocăinţă, şi apoi la izvorul vieţii, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, iar cuvântul Lui cel de acum naşte iarăşi lumea şi aşează pe pământ pe cele neclătinate, precum este scris în Scripturi.
O, ţară română, în zilele acestea a profeţit Domnul peste tine că vei intra la curăţit şi la albit, ca să fii apoi frumoasă, şi să fie curat pământul tău, şi să pregătească El slava cea mare a venirii Sale cu sfinţii pe vatra ta, căci eşti aleasa Lui. O, eu te privesc cu durere şi văd pe îngerii care curăţă din calea Domnului pe cele clătinate de om, iar eu te strig spre botezul pocăinţei şi spre iertarea păcatelor.
O, neam român, te cercetează Domnul, aşa cum El a profeţit în cuvântul Său de azi peste tine. Tu însă ai dat încă să nu auzi, dar El este împlinitor. Găteşte-te, dar, spre zile de căinţă şi de rugăciune şi de post plăcut Domnului, căci Domnul îţi dă har şi putere dacă voieşti să asculţi aceasta. Aşează-te să-L strigi să te ocrotească şi să-ţi dea duh de credinţă şi de ascultare şi de iubire pentru venirea Lui la tine cu duhul mângâierii cu care stă în mijlocul tău de cincizeci de ani, ca să-ţi pregătească slava ta cu El dacă-L primeşti, dacă-L aştepţi, dacă-L iubeşti, o, ţară scumpă a venirii Lui după două mii de ani pe pământ, cuvânt. Domnul este în tine ca să te ocrotească şi să te înnoiască prin pocăinţa ta dacă voieşti, iar fără dragostea ta El nu-ţi poate face bine ţie. Dar tu eşti ţara întoarcerii Lui la oameni ca să-Şi pregătească împărăţia cea fără de sfârşit, şi dacă nu voieşti aceasta, poate Domnul ceea ce nu poţi tu, ceea ce nu voieşti tu să poţi. Ridică-te, dar! Amin.
Să se îndemne spre pocăinţă unul pe altul fiii tăi, o, ţară a Domnului, căci naşterea ta pe pământ a fost odată cu naşterea Lui între oameni, şi aceasta a fost taina ta, şi cu ea vine Domnul la tine acum, după două mii de ani de la naşterea Lui şi a ta. Eu, Ioan Botezătorul, sunt cuvântul venirii Domnului la tine ca să nască iarăşi lumea din cuvântul Său, şi iată, în ziua de serbare a naşterii mele cea de la Dumnezeu în casa lui Zaharia şi Elisabeta, vin acum şi serbez această zi prin chemarea ta la pocăinţă, ţară română. Scoală-te ca să fii aleasă, precum îţi este soarta să fii aleasă între popoare şi să fii casa Domnului. Scoală-te din sângele tău, căci Domnul te are de la Tatăl pentru venirea Sa acum, la sfârşit de timp, aşa cum la prima Lui venire l-a avut pe Israel de popor al venirii Lui. Ridică-te şi te scutură de toată fărădelegea şi nu sta fără iubire. Fii înţeleaptă şi aprinde candela, căci Domnul S-a făcut Mirele tău şi nu te poate lepăda, dar te poate spăla, te poate înnoi, te poate naşte. El, Cel ce botează cu Duhul Sfânt şi cu foc, El este Cel ce înnoieşte lumea nimicind fărădelegea, căci vremea este aproape, şi scris este: «Cine este sfânt, să se sfinţească încă, iar cine este spurcat, să se spurce şi mai greu, căci vine Domnul cu plata a ceea ce fiecare şi-a lucrat».
O, ţară a întoarcerii Domnului, căieşte-te de nedreptatea pe care ai lucrat-o, şi vino spre iubire şi spre rugăciune şi spune-I Domnului tău: „Vino, Doamne!”, şi El va veni şi te va împodobi în slava venirii Lui cu sfinţii, spre pacea ta şi a Lui. Amin, amin, amin.
– O,tu, cel ce ai strigat la oameni şi acum două mii de ani chemându-i pe ei spre împărăţia cerurilor, spre Mine, Cel ce am viaţă veşnică pentru om, tu şi acum Mă dai omului prin vestirea ta despre Mine, iar Eu pecetluiesc cu putere strigarea ta, şi îi voi face pe oameni să caute spre Dumnezeu şi spre izvorul cuvântului vieţii. Amin.
O, poporul Meu, este scris pentru vremea venirii Mele Scriptură hotarnică între bine şi rău, între credinţă şi necredinţă: «Cine este nedrept, să nedreptăţească înainte; cine este spurcat, să se spurce şi mai greu; cine este drept, să facă dreptate şi mai departe; cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult», şi iată, Ioan Botezătorul strigă încă la tot omul să-şi facă vreme fiecare de întoarcere la Dumnezeu, căci Eu sunt îndurător. Dar omul nu ştie că păcatul s-a pecetluit şi că l-a prins sub el pe om, de nu mai ştie omul ce este dulce şi ce este amar, ce este spre viaţă şi ce este spre moarte, căci omul se întoarce mereu la vărsătura lui şi nu poate să învieze, fiindcă nu are iubire, nu are omul temere de Dumnezeu, nu are omul umilinţă cu statornicie, căci pe pământ e mult păcat, iar fărădelegea s-a vărsat peste tot. Eu însă îl zdruncin pe om şi încă îl chem sub scutul Meu mântuitor, dar dacă îl văd fără statornicie, fără fierbinte viaţă şi strigare şi credinţă cu iubire în ea, nu pot să fac mai mult decât face omul, căci Eu sunt umilit şi nu trec peste voia lui, fiindcă aşa este Dumnezeu, şi nu este ca omul.
Iar tu, poporul Meu, stai cu putere de credinţă plină de iubire, stai cu nădejdea în făgăduinţele Mele pentru cei ce stăruiesc în voile Mele, şi stai cu fierbinte rugăciune şi veghe acum când toate plâng pe pământ chiar când oamenii mai zăbovesc încă în petrecerile vieţii lor. Stai, poporul Meu, cu Duhul Meu în duhul tău şi pune peste tine toate împlinirile cuvântului Meu din mijlocul tău, căci te aştept cu strigarea ta către Mine, ca să împlinesc prin ea tot ce am Eu de lucrat şi de împlinit peste vremea aceasta a Mea cu tine, şi nu uita că sfinţii toţi te aşteaptă, şi nu uita să fii din zi în zi mai mult după chipul şi asemănarea Mea.
Stai cuminte, stai în Duhul Sfânt, poporul Meu, stai în naşterea de sus şi cere peste tine şi peste pământ împărăţia Mea, pe care Eu am gătit-o de la întemeierea lumii pentru cei ce o iubesc pe ea. Amin, amin, amin.
07-07-2005
