... Fiilor, mai e un pic de lumină. Să nu vă îngrijiţi, pentru că Cel ce a făcut cerul şi pământul are grijă să vă dea lumină. Lumina nu se ia pentru că lumea este bună, ci pentru că lumea este rea. Copiii Mei, trebuie să fiţi tari, că dacă veţi merge în voia trupului, nu veţi ajunge la Mine.
Oiţele Mele, mireasa Mea, nu este prieten să te gătească pe tine, nu este nimeni, nu este nici mamă, nici tată, căci Mirelui nu-I place să te gătească lumea, ci să se gătească mireasa prin fapte. O, mireasa Mea, multe cuvinte ţi-am dat, dar dacă vine un vânt, le uiţi, şi iarăşi trebuie să-ţi grăiesc. Spală-te, tată, dar nu numai pe faţă, ci şi în urechi; nu numai pe trup, ci pe toate mădularele tale.
Fiilor, lumea aceasta e dată în judecată. Credeţi? Cine a dat-o în judecată? Păcatul a dat-o. Copii ai cerului, când eraţi în lume, ascultaţi de lume, iar acum sunteţi cu Mine. Dar ascultaţi de Mine dacă aţi venit la Mine. Când eraţi în lume, v-au dat în judecată păcatele, căci diavolul, care v-a îndemnat să faceţi păcatele, el a făcut proces. Aduceţi-vă aminte de toate păcatele mari şi mici, ca să rămână diavolul de ruşine. Mărturisiţi-vă astăzi, cât mai aveţi cui, că scris este că nu va mai rămâne nici proorocie, nici preoţie, nici Scriptură. Nu te ruşina de preot ca să-i spui păcatul, căci preotul e legat la Dumnezeu să nu spună nimănui păcatul tău. Spuneţi, tată, spuneţi, că preotul e dat între Dumnezeu şi popor, şi dacă greşeşte, are grijă Dumnezeu. Când era Domnul Iisus Hristos în Iordan, a vorbit Tatăl. A vorbit Domnul Iisus Hristos trei ani şi jumătate. Azi vorbeşte Duhul Sfânt, şi după Duhul Sfânt nimeni nu mai vine să vorbească, şi va vorbi lumina pentru lumină şi întunericul pentru întuneric.
Copilul Meu, aprinde o lumânare şi pune-o în mâna vasului Meu, ca să vezi taina şi să crezi în lumina aceasta. Această lumânare este făcută din ceară, dar focul care arde este foc. Iată, precum este ceara şi focul: ceara este de pe pământ, şi focul este de la Dumnezeu. Aşa cum ceara se topeşte, aşa se sfârşesc toate, dar focul nu se sfârşeşte, şi îl ia Dumnezeu. Ceara este făcută numai de albină, dar azi e făcută cu seu, dar focul nu schimbă culoarea, pentru că este de la Dumnezeu. Copiii Mei, aceasta este taina, e duh şi trup: este foc de la Dumnezeu, şi trup de pe pământ.
Florile Mele, am întins mâna după voi în orice furtună şi v-am scos. Ţineţi-vă bine, că mai e furtună. O să vedeţi furtuna dărâmării bisericuţei, şi aici sunt două taine. Numai ce s-a auzit că va pieri bisericuţa, şi a şi slăbit credinţa. Fiilor, au venit vremuri grele, că şi piatra se mişcă de la locul ei. Scris este că ce este întemeiat pe stâncă de piatră să nu aibă cădere, dar azi şi piatra se mişcă. Fiilor, am zis că va veni timpul să nu mai credeţi. Rugaţi-vă zi şi noapte la Dumnezeu să nu vă dea în mâna necredinţei. Dumnezeu, Care a scos din sân pe Fiul Său şi L-a dat lui Pilat să fie judecat, aşa a pus încercare şi peste credinţa voastră.
... Lege ca aceasta nu a fost de când e veacul. Când eram în trup, era lege rea, dar nu ca legea de acum. Atunci era un număr, acum este alt număr. O, Lucifere, omul se roagă la Dumnezeu şi tu opreşti rugăciunea lui.
Fiilor, de la cer până la pământ sunt multe suferinţe. De aceea vă spun să ieşiţi din lume, că lumea nu te ajută, creştine. Lumea te petrece până la mormânt, şi apoi se freacă cu pământ pe mâini, şi numai îngeraşul plânge cu amar şi întreabă sufletul, căci trupul se duce la odihnă, iar sufletul se duce să dea seamă înaintea Domnului.
Am vorbit prin Noe. Când veneau norii pe cer, strigau: „Noe, primeşte-mă şi pe mine!”, dar uşa era încuiată pe dinafară. Am vorbit prin Lot şi am spus să se pocăiască lumea, dar nu s-a pocăit. Acum s-a schimbat viaţa creştină, cu desfrâul. Toată lumea ştie că vine focul, dar nu se teme de el, şi îl ţine în gură.
Fiule, hăinuţa din lume pune-o pe foc. E pildă această vorbire. Când erai în lume, ai băut. Acum nu mai bea.
Fiilor, plecaţi-vă, că Eu sunt mic, şi voi sunteţi mari; Eu sunt lut, şi voi sunteţi lux, şi nu e bine aşa. Suntem fraţi, dar Eu port batista în mână, şi voi o purtaţi în geantă. Duhovniceşte să înţelegeţi. Potirul, acum e de aur, dar mai târziu va fi din lemn şi se va înroşi cu sânge. în pilde vorbesc, căci scump a fost, că până n-am murit, nu s-a sfinţit.
Cezarul a făcut o bisericuţă cu patru lemne. în afară de ele nu mai e nimic. A cuprins tot, şi pe creştini i-a băgat în pământ, ca la început, dar biserica de sub pământ este ca aceea de la început. Acum biserica este făcută de mâna cezarului. înăuntru este aur şi argint, aramă, mătase. Zidirea ei este din lemn şi este spoită. Ilie, văzând lucrarea cezarului, s-a dus la Dumnezeu şi a plâns şi a spus: „Doamne, Tu vezi ce e pe pământul Tău?”. Sfântul Ilie vă va trece examenul, vă va spăla cu apă sărată din ochii voştri, vă va ustura, dar Eu vă dau îndelungă răbdare, şi să nu vă duceţi la sânul mamei ca ea să vă scape, ci aşteptaţi examenul cu avânt.
Pace vouă! Acest cuvânt e greu de dus; numai în casa ta îl pot repeta. Pace vouă! în lume e numai apă tulbure, dar aşteptaţi mila lui Dumnezeu să o limpezească. Nu M-am dus în palat, că de Mă pogoram în palat, erau porţile încuiate pentru săraci, ci M-am pogorât la un om dispreţuit. Eu sunt Cel ce am şters faptele, nu cu apă, ci cu sânge.
... Golaşii Mei copii, apropiaţi-vă, căci mama vă va hrăni. Ciripesc ca o păsărică, din cioc, în faţa acestui popor. Fiilor, pe unde Mă duc Eu, porţile sunt încuiate, dreptul Meu s-a luat. Ce ziceţi, tată, va mai veni pe pământ dreptul Meu? Cern prin sită cuvintele Mele, cum omul cerne mălaiul prin sită. O, atât de mult M-am smerit, că am intrat în trup pe pământ să Mă strecor să vin la voi. Curăţiţi, tată, casa, că vă vin musafiri pe care nu i-aţi avut niciodată. Duhovniceşte vorbesc.
... M-am pogorât pe malul mării să beau apă, dar apa e tulbure, e numai cu pietriş şi e amestecată cu sânge. Cer sfinţii apă. Dar ce credeţi, că cer apă? Cer răsplată.
Fiilor, să nu ziceţi că vorbeşte chipul acesta pământesc. Iată, un cioban s-a dus la târg şi a cumpărat un caval şi cântă în vocea cavalului. Aşa şi Eu, cânt cântec de jale. Nu vorbeşte trupul, ci vorbeşte Duhul. Trupul a fost băgat în apă şi am vorbit la peşti. Trupul a fost în temniţi şi am vorbit la gândaci. Trupul a fost băgat în groapă şi am vorbit la cei din iad.
Fiilor, ce daţi voi Domnului când se vor sfârşi vieţile voastre? Aţi făcut pe cezarul că nu mai are unde să-şi pună roadele, dar lui Dumnezeu, ce-I daţi? Am venit să vorbesc cu voi cum am vorbit cu ciobanul de la Maglavit, care era surd şi mut, dar în timpul când a deschis gura, i-am dat grai.
Fiilor, M-am dus la cer ca să vadă jidovii că am înviat. Vino, poporul Meu, şterge-ţi bine picioarele de praful păcatelor, aşa cum am spălat Eu picioarele ucenicilor Mei.
Copiii Mei, dacă era pentru Mine locul în lume, Mă duceam în ea şi vorbeam, dar e pământul moale şi Mă scufund.
Fiilor, vă spun un cuvânt nici de la început, nici de la sfârşit, ci de la mijloc: feriţi-vă de mătase, că va lua foc de la un trăsnet de bici al lui Ilie. Fiilor, vine pustiul. Vreau să înec Egiptul, vreau să înec pe faraon. Fiilor, spălaţi-vă bine picioarele, că treceţi prin Marea Roşie.
15-05-1963
