... Cine primeşte acest cuvânt, îl primeşte pe Dumnezeu, şi cine nu primeşte acest cuvânt, nu-L primeşte pe Dumnezeu.
... O, poporul Meu întru care Dumnezeu a venit aşa, în chip nevăzut, aşa e în carte scris, ca Dumnezeu să încerce pe poporul Său, să vadă dacă mai crede în El. Vai de tine, creştine care ai fost un timp cu Mine şi te-ai întors! căci mult vei plânge şi mult te vei căi de cele ce vor veni.
... Chiar şi în mijlocul unui război mare de ai fi, nici un glonţ nu te va lovi. Şi ai să vezi lume murind pe câmp şi pe drumuri ţipând şi strigând. Şi ai să vezi soarele că nu-şi va mai arăta lumina sa. Şi dacă ai avut gând rău şi stai lângă Dumnezeu, să ştii că bine nu-ţi va fi.
... Aşteptam să fiu junghiat pentru mişel, şi acum să fiu mâncare în vremea de Paşti pentru orice bogat şi sărac.
O, cum va plânge când Mă va vedea stând la poartă şi că nu voi intra în casa lui! Nu voi intra, că am fost o dată şi M-a alungat din casă. Şi mult Mă va dori şi Mă va aştepta în drum şi va zice: „Hai în casă, să Te spăl de sânge pe rane şi să le ung şi să le şterg!”. Şi îi voi spune: „Nu mai e vremea aceea, că prin ceea ce ai lucrat şi prin ceea ce n-ai ascultat, M-ai alungat”. O, şi ce vor rupe hăinuţa de pe ei când vor vedea ziua de mâine, acea zi grozavă şi tristă!
O, poporul Meu, în cartea lui Dumnezeu scrie că acea zi nu o ştie nimeni, dar li se va face cunoscută.
... Voi, copilaşii Mei, trăiţi din legea scrisă de Domnul Iisus prin proorocii pe care i-a avut. Nu faceţi legi cum vreţi voi, că legea voastră strică legea dumnezeiască. Unde scrie post, este scris de Domnul Iisus Hristos ca să se ţină. Unde este scris duminică, aceasta este scrisă de Domnul Iisus Hristos şi este pusă să se ţină. Unde este scris sărbătoare, aceasta este scrisă de Domnul Iisus Hristos şi este pusă să se ţină. Nu o strica, de ţi-ar sta capul unde-ţi stau picioarele, că dacă ai stricat-o, te vei număra printre oase stricate; dacă ai stricat-o, te vei număra printre morţi; dacă ai stricat-o, te vei număra printre osândiţi; dacă ai stricat-o, vei auzi cuvintele: „Du-te de la Mine în focul de veci!”. De aceea v-am chemat la Mine şi v-am spus să păziţi legea lui Dumnezeu.
Se va vedea odată ura ce o porţi pe trâmbiţa Mea. Ce vrei să vezi la ea? că este fără sculă în mână. Ce vrei să vezi la ea? că nu are nimic, că sunt venit la tine ca o minune. Fără număr e fericită acea persoană care vorbeşte cu Mine.
... Poporul Domnului Iisus Hristos nu se făcea bogat în averea pământească, şi averea o împărţea la săraci. Dar tu ai avere multă, creştine, şi tot te vaiţi. Se aude la cer când te vaiţi că n-ai bani, dar banii tăi sunt la C.E.C. şi săracului n-ai dat niciodată.
... Am zis: «Bucureşti, Bucureşti, cum am să te întorc pe dos!». Dar am zis să se păstreze acest cuvânt, şi nu numai că nu s-a păstrat, dar a şi minţit cu sută la sută, ca acest trup să fie nimicit. Dar să ştiţi că acest trup nu va fi nimicit de mâna omenirii.
... Cine ridică sabia asupra vasului Meu, de sabie va pieri. Cine ridică minciuna asupra vasului Meu, de minciună va pieri. Aceasta e o fărâmitură de cărămidă rămasă de la zidarii care nu au mai zidit la casă. Şi această fărâmă de cărămidă îi va da de ruşine pe mulţi „întregi la fire”, pe mulţi „numiţi”. Chiar şi pe împăratul îl va da de ruşine, pe care-l socoteşte aşa tot statul, nu pentru frumuseţea sa, ci pentru lucrarea Mea îl va ruşina.
... Vremea aceasta şi lumea aceasta nu a fost niciodată. Ţine minte, şi niciodată să nu se uite că lumea aceasta şi vremea aceasta nu a fost niciodată, şi va pieri.
Am trimis odată trâmbiţa Mea la mănăstirea Viforâta şi a fost intrată la stareţă, tată, şi erau toate maicile acolo, nu când mâncau ele, ci când beau ţuică fiartă, după slujba sfântă când ieşeau. Şi trâmbiţa Mea, trimisă de Mine, a spus: „Nu e bine ce faceţi. Aţi ieşit de la lumină şi aţi intrat în scorbură”. Aici, stareţa a zis: „Cine eşti tu, de ne vorbeşti aşa? Eu am douăzeci de ani în mănăstire şi n-am grăit ce grăieşti tu. Ieşi afară, că nu te cunosc cine eşti”. Iar persoana care o însoţea a spus: „Această fiinţă e proorocul lui Dumnezeu!”. Dar stareţa a spus: „Dumnezeu nu m-a făcut pe mine prooroc, care stau numai în slujbă, şi a făcut pe un infirm şi pe un olog?”. Şi a plecat trâmbiţa Mea şi le-a lăsat tot aşa. Unde e acum mănăstirea Viforâta? că mereu se stinge, până nu va mai fi nici o scânteie de monahii. Te duci la mănăstire şi dai pomelnic să se roage pentru tine şi are pântecele plin de băutură. Nu judecăm, dar arătăm fapta stricată, căci orb pe orb cade în groapă, nu se pot conduce unul pe altul.
09-09-1977
