... Te doare capul sau stomacul sau măseaua şi zici că aceasta e o durere. Dar vine durere mai mare, pe care n-ai avut-o niciodată, şi va fi fără mângâiere. Fiule, te întâlneşti cu mulţi care poartă viaţa pe jumătate, care poartă pălăria pe o parte. Mult îl vei căuta pe Dumnezeu, şi vei fi îndurerat de băutura pe care o bei pe furiş, şi vei fi îndurerat de duşmănia pe care o porţi pe furiş, şi vei fi îndurerat de mâncarea pe care o mănânci pe furiş. Eu îţi zic „copilul Meu”, dar tu eşti duşmanul Meu. Fiţi atenţi: celui ce nu-i place să fie cu Mine, multe rele născoceşte. Şi staţi cuminţi şi cu luare-aminte la căderea lor, până ce Domnul îi va îndepărta dintre voi cu puterea Sa.
... Dacă tu nu vrei să asculţi aceste porunci, Dumnezeu le ia de la tine şi le dă celui ce ascultă. Câţi nu au venit în acest loc şi au trecut ca şi călătorul, au dat bună ziua şi au plecat. Unde sunt? Ei spun că ştiu şi ei să lucreze fără să-i conducă Dumnezeu. O, iubite frate, aceste cuvinte le-am vorbit când nu erau munţii aceştia ici-colea şi nu se vorbea că vor creşte munţi printre voi. Şi iată că Dumnezeu a spus că va veni vremea când vor creşte munţi şi veţi zice munţilor: „Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi de faţa lui Dumnezeu!”. Uite că munţii au venit lângă tine, şi aceluia îi vei spune: „Surpă-te peste mine, ca să scap de mânia lui Dumnezeu!”.
... Strigă la Mine să piară duşmanul tău, dar strigă tu, că Eu îl văd. Poate e prieten cu tine. De aceea îţi zic: strigă tu. Pentru unii din voi vine mare bucurie, iar pentru unii, mare întristare; fiecare în a sa lucrare. Ascultă, creştine, să ai putere înaltă. Aşa se va da de la Dumnezeu şi robului Său puterea Fiului Meu, şi orice vei porunci, se va împlini, şi nu te vei mai lupta cu sabia ori cu puşca, ci cu rugăciunea, cu postul, cu privegherea. Aşa vei vâna, căci armele care s-au făcut prin fabrici şi uzine, vor rugini, că nu va mai fi timp să întindă puşca să te împuşte. Vor umple şanţurile şi cărările, cu trupurile lor neputincioase.
Am adus laudă la creştini, şi lauda au dat-o la câini. Daniele, crezi? Ce laudă să-ţi mai aduc Eu, poporul Meu? că dacă am adus un cuvânt de laudă, ai dat ca racul, mult înapoi. Cum se purtau fiicele lui Nicolae Achim! că nu era în tot poporul Israel aşa port. Şi iată acum cum poartă rochia mai sus de genunchi, şi nu numai acestea. Pe mulţi i-am lăudat, şi mulţi au murit, şi i-am lăsat ca să înainteze, nu ca să dea înapoi. Să nu te superi, creştine, că dacă fratele tău greşeşte, te dojeneşte şi pe tine Domnul, că nu ajuţi pe cel căzut să se ridice în sus.
... Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena au înfipt crucea în pământ şi s-au jurat că nu va mai fi luptă. Şi acum, sfântul împărat Constantin s-a sculat în picioare şi lucrează în avântul său cel nou. Şi patriarhul Justinian e ceva, dar el nu ştie ce se petrece în România şi în slujitorii bisericii lui; nu ştie răutatea lor. Şade ca Daniel între lei şi nu poate să-i ceară fiicei lui să-i dea o cană cu apă, că nu o lasă. îi dau ei apă. Dar mult nu va fi şi toţi vor pieri. Fiule, mai e scris în Apocalipsă un război, dar nu cu arme de foc. Şi să ştiţi că apropiatu-s-a.
... Aţi făcut rochiţe şi au rămas scurte. Atât cer de la femei: să-şi acopere osul genunchiului, că dacă aş cere mai mult, aţi face război cu Mine. Cine nu lucrează ca Mine, este împotriva Mea.
22-02-1977
