Vin deasupra ieslei cuvântului Meu şi îmi vestesc străjerii că vin cuvânt în grădină. Fiilor de la iesle, pregătiţi-vă pentru coborârea Mea cuvânt în cartea Mea din vremea aceasta. Amin, amin, amin. Acesta este cortul Meu în care Eu lucrez cu voi taina cerului cel nou şi a pământului cel nou, taina despre care au vorbit proorocii şi apostolii Mei cei sfinţi. Amin. Nimeni nu poate fi apostolul Meu decât omul cel sfânt care grăieşte prin Duhul Sfânt dându-Mă pe Mine celor ce Mă voiesc cu ei. Amin. Dar iată, umblă omul să găsească un apostol de al Meu, un apostol sfânt, şi nu mai găseşte. Peste tot numai desfrânare, numai pofte, numai preoţi cu preotese sluţite lumeşte, numai lux lumesc, numai idoli peste tot, iar omul se închină la om, căci preoţii de azi stăpânesc peste oameni, dar Eu, Domnul, nu pot stăpâni peste ei, căci peste ei stăpânesc femeile, şi ele sunt numite „preotese”. Dar cine le numeşte pe ele „preotese”? La Mine nu este acest cuvânt, „preoteasă”, şi este la lume acest cuvânt, şi este rodul apostolilor lumeşti, nu al celor duhovniceşti, nu al celor sfinţi.
Iată, fiilor, de ce vin Eu mereu, mereu cuvânt la voi. Vin să trec peste pământ cu învăţătura Mea cea sfântă şi s-o ia omul care doreşte pe Dumnezeu şi de la Dumnezeu, că pe pământ nu mai sunt apostoli sfinţi, ci sunt oameni care-şi zic „teologi”, nu apostoli. O, cine i-a făcut pe ei „teologi”? Cine i-a numit pe ei aşa? Unde au pomenit ei în vremurile creştine să-şi zică vreun om „teolog”? Iată, acum e vremea cu păgânie, şi oamenii îşi zic „teologi”, nu-şi mai zic apostoli, căci sunt plini de mândrie şi se ascund sub alt cuvânt, şi îşi zic unii altora „teologi”. Dar Eu zic aşa: e ruşinos, e ruşinos să vorbească despre Dumnezeu oameni care nu fac voia lui Dumnezeu, oameni care se închină la oameni, oameni care nu se răstignesc pe ei înşişi faţă de păcat, faţă de deşertăciunile de pe pământ. E ruşinos la cer, fiilor. Mi-e ruşine în faţa îngerilor şi a sfinţilor, Mi-e ruşine de tot ce fac aceşti oameni, de tot ce zic ei că fac în numele Meu şi pentru Mine; ei, care nu ştiu să se roage pentru ei, darămite pentru oamenii cei necăjiţi şi plini de dureri, căci rugăciunea cea care ajunge înaintea Mea este omul sfânt, omul care se face rugăciune, omul care se face putere din Dumnezeu şi lumină din Dumnezeu şi viaţă sfântă între oameni, viaţă pentru Dumnezeu, nu pentru el.
O, unde se mai vede pe pământ om îmbrăcat cu haina smereniei, cu haina apostoliei, cu haina Mea, fiilor? Haina celor ce-şi zic „teologi” este haina mândriei lor, haina sub care se ascund ei bătându-se unii cu alţii pentru ea. Depărtaţi-vă, voi, poporul Meu, de unii ca aceştia. Fiţi mari cu înţelepciunea voi, cei învăţaţi de Dumnezeu, că Eu aşa v-am spus: depărtaţi-vă de cei ce hulesc pe Dumnezeu prin viaţa lor cea deşartă, prin mândria lor cea lumească, prin cuvintele lor şi prin lucrarea lor cea vicleană. Să se dea în lături iudele şi irozii şi să-Mi lase Mie calea liberă ca să vin. Amin, amin, amin.
Acum două mii de ani am spus apostolilor Mei aşa: «Nu este nimeni care să vă vorbească de bine, şi apoi îndată să vă vorbească de rău». Dar acum vă spun aşa: nu este nimeni care v-a vorbit pe voi de rău, şi acum îndată să vă vorbească de bine; nu, fiilor, nu este. Stă scris în cer cu mâna lor vorbirea lor de rău asupra voastră. Stau pe trupul Meu ranele răstignitorilor Mei, şi ele mărturisesc.
O, e omul trântit la pământ şi nu-l ridică nimeni, căci cei ce-şi zic „teologi” dau mână cu mână cu păgânii, cu cei ce nu sunt din oile Mele, că pe ei nu-i doare de oile Mele, şi îi doare de ei, şi ei nu ştiu ce e durerea, dar Eu ştiu, căci Eu sunt Omul durerii şi n-am cu cine să-Mi duc crucea. Eu sunt Omul Cel de sub cruce, şi toţi cei ce-şi zic „teologi” Mă vor numai pe cruce; fac cruci peste tot şi Mă aşează pe Mine pe ele răstignit, şi se închină la crucile toate, dar la Mine nu. Care teolog se opreşte din calea lui în faţa sfintei cruci pe care Eu stau răstignit? Care din ei se opreşte să plângă pentru Mine, Care stau pe cruce, şi să plângă pentru el, care nu stă pe cruce ca să stau Eu pentru el? Tot omul care nu stă pe cruce Mă pune să stau Eu pe cruce în locul lui, pentru că omul care nu se răstigneşte pe cruce, acela păcătuieşte mereu, iar Eu pentru păcatele lumii M-am aşezat pe cruce cu trupul Meu cel curat. Care om se mai opreşte în faţa crucii pe care stau Eu răstignit ca să plângă pentru Mine că stau pe cruce pentru el, pentru viaţa lui cea plină de deşertăciuni şi de pofte?
O, fii ai oamenilor, stă Dumnezeu pe cruce, şi voi staţi în păcate. De ce nu veniţi la crucea Mea să plângeţi pentru Mine şi pentru păcatele voastre pentru care Eu stau pe cruce? De ce nu vă luaţi şi voi crucea ca să urmaţi Mie? O, fii ai oamenilor, numai pe cruce îl vreţi voi pe Dumnezeu? Numai pe cruce vreţi voi să stau Eu? Răspundeţi-Mi!
O, nimeni, nimeni nu răspunde, nimeni. Nu ştie nimeni să dea răspunsul acesta. Cei ce-şi zic „teologi” fac cruci peste tot, şi Mă aşează pe Mine pe ele răstignit, şi se închină la crucile toate, dar la Mine nu. Tot omul Mă ţine pe cruce, tot omul păcătuieşte, şi nimeni nu mai poate fi apostol al Meu, căci apostolii trebuie să fie sfinţi ca şi Mine. Eu pe apostolii Mei i-am luat dintr-ale lor, din cele de dinainte ale lor, şi i-am curăţit şi i-am învăţat şi i-am făcut sfinţi, şi nu s-au mai întors într-ale lor, ci au rămas întru ale Mele, şi a cunoscut aceasta lumea, căci ei aveau puterea Mea prin lucrarea lor, şi aceasta înseamnă apostoli cu har şi cu Duh Sfânt prin lucrarea lor.
Astăzi în bisericile din lume se adună lume multă pentru sărbătoarea crucii, sărbătoare în mijlocul postului cel pentru pomenirea patimilor Mele de pe cruce, dar nu mai e om să priceapă taina postului.
O, fii ai oamenilor, am în mijlocul vostru cortul cuvântului Meu, cu care-Mi fac loc printre oameni ca să le grăiesc. Pomenirea patimilor Mele mai ştie omul de azi să o pomenească? Cine dintre oameni mai ştie să pomenească durerile Mele de pe cruce, suspinurile Mele şi moartea Mea cea pentru om?
O, fii ai oamenilor, cum de nu vă place vouă să ascultaţi de Dumnezeu, să-L pomeniţi pe Dumnezeu? Eu aşa am zis: «Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze, căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul, acela îl va pierde, iar cine îşi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea, acela îl va mântui; iar cine se va ruşina cu Mine şi cu cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina cu el când va veni întru mărirea Tatălui Său cu sfinţii îngeri». Amin. Iată, am zis Eu acum două mii de ani apostolilor Mei şi mulţimii care se purta pe urma Mea; am zis să se lepede omul de sine dacă vrea să-Mi urmeze. Dar voi, fii ai oamenilor, ziceţi că mergeţi la biserică, dar nu ştiţi ce înseamnă să-Mi urmeze Mie omul. Eu în zadar am spus ce am spus. Nimeni, nimeni nu înţelege ce am spus; nimeni decât cei ce se leapădă de sine dându-se Mie pentru împlinirea Evangheliei peste ei şi peste cei ce voiesc să vină după Mine. Pomenirea patimilor Mele n-o mai trăieşte nimeni cu trupul, că omul s-a învăţat cu păcatul, şi aşa se duce la biserică pentru ca să-L pomenească pe Dumnezeu, iar Eu vin pe pământ cuvânt, vin pe pământ Evanghelie, şi cine se va ruşina cu Mine şi cu cuvântul Meu în neamul acesta făţarnic şi desfrânat, acela va fi ruşinat la venirea Mea întru mărirea Tatălui Meu cu sfinţii şi cu îngerii. Amin.
O, fii ai oamenilor, taina postului e taină cerească. Lucrarea postului e mare taină, dar oamenii care-şi zic „teologi” au ridicat păcatul la rang de taină, iar postul îl iau de peste om, şi omul mănâncă mereu şi nu mai posteşte; mănâncă cu poftă, mănâncă să-i placă şi îşi face bucurie din mâncare uitând că pentru mâncare a murit omul şi moare pentru ea şi azi. Fericit este omul care mănâncă în vremea aceasta cu ascultare de Dumnezeu. Apropiaţi-vă şi voi, fii ai oamenilor, şi ascultaţi de Dumnezeu, căci am aşezat peste cei plăcuţi Mie postul cel pentru venirea Mea, mâncarea cea plăcută lui Dumnezeu pentru viaţa cea veşnică a omului, ascultarea de legile raiului. Amin. Apropiaţi-vă şi ascultaţi, căci Eu, Domnul, am aşezat pe pământ post pentru venirea Mea cea cu slavă întru slava Tatălui, că Eu pentru slava Lui vin, nu pentru slava Mea. Iubiţi şi voi ce iubesc Eu; iubiţi slava lui Dumnezeu şi lepădaţi-vă de slava voastră, că slava voastră trece ca iarba, dar slava lui Dumnezeu este în veac. Veniţi şi luaţi înţelepciune! Veniţi şi aflaţi pe Domnul! Veniţi şi învăţaţi! Amin, amin, amin.
Lucrarea postului e taină mare. Ea înseamnă să postească omul de cele pentru el şi să le facă pe ale Mele. Cine se hrăneşte cu trupuri, trup este, iar cine se hrăneşte cu Dumnezeu, acela se face mare cu duhul şi cu harul, biruind lucrarea trupului. Amin. Când l-am zidit pe om din pământ, i-am spus să mănânce tot din pământ, dar el n-a ascultat, şi a voit să mănânce din cer, şi a mâncat fără de ascultare. De aceea astăzi zic: fericit este omul care mănâncă cu ascultare de Dumnezeu în vremea aceasta a venirii Mele. Amin, amin, amin.
O, fiilor din grădina ascultării, cei ce-şi zic astăzi „teologi” vă caută vină mereu, dau să vă găsească asemănare cu tot felul de oameni care M-au aşteptat sau Mă aşteaptă pe Mine, şi care sunt mincinoşi, de vreme ce Eu n-am venit. Aşa zic aceştia de voi, dar iată ce îi întreb Eu pe aceştia: voi, cei ce găsiţi vină celor ce sunt puşi de Mine întru aşteptarea venirii Mele, voi de ce nu Mă aşteptaţi? Vă e teamă că greşiţi dacă Mă aşteptaţi? De ce nu vă e teamă de plata păcatelor voastre pe care iar şi iar le faceţi pentru că nu Mă aşteptaţi? Cel ce Mă aşteaptă se curăţă şi stă aşteptându-Mă în curăţie. De aceea păcătuiţi voi, oare? Că nu vin Eu? Dar cine v-a spus vouă că nu vin? V-am spus Eu? Am spus Eu prin Evanghelie că nu vin? Şi dacă Eu n-am spus că nu vin, ci, din contra, am spus să privegheaţi, că vin, atunci de unde ştiţi voi că nu vin? Luaţi voi parte la sfatul dintre Mine şi Tatăl ca să ştiţi ce fac Eu, şi dacă vin sau dacă nu vin? O, în numele cui vorbiţi voi oamenilor despre nevenirea Mea? O, până când rătăciţi voi pe om de la calea venirii Mele? Iată-Mă cum Mi-o pregătesc, cum Mi-o pietruiesc cu pietre vii, cu pietre tari, cu fii cereşti între cer şi pământ! O, până când ascundeţi voi de oameni cheile împărăţiei cerurilor, drumul spre viaţa cea fără de sfârşit a Mea cu omul cel îndumnezeit prin harul Meu? Iată-Mă cu cei ce au harul Meu în ei, după cum am binevoit Eu să lucrez în zilele acestea. Oare, voi credeaţi că voi sta să aştept după voi, cei care vă numiţi unii pe alţii „teologi”? Am aşteptat Eu, oare, după Anna sau după Caiafa ca să-Mi pregătească ei calea venirii Mele? Am venit Eu prin ei atunci când am venit? Ba, din contra, am murit prin ei atunci când am venit, şi apoi am înviat împotriva lor. Iată, aşa am lucrat şi azi pentru cea de a doua venire a Mea, căci voi Mă vreţi în cer, şi Eu vin împotriva voinţei voastre şi lucrez ca şi acum două mii de ani cu cei neluaţi în seamă de voi, cei ce vă numiţi mari şi oameni ai lui Dumnezeu.
O, ce veţi face voi, căci curând, curând veţi fi ruşinaţi şi căzuţi cu faţa în ţărână. Curând, curând slava voastră de azi se va ridica împotriva sufletelor voastre, căci Eu prin Evanghelie aşa am zis: «Oricine se va ruşina cu Mine şi cu cuvintele Mele în neamul acesta păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru mărirea Tatălui Său cu sfinţii îngeri». Iată, despre venirea Mea vorbeam atunci. Cum, dar, spuneţi voi că nu vin? Cum, dar, mărginiţi voi venirea Mea?
Eu, Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel mare, vin şi vă întreb pe voi: cine sunteţi voi? Să audă în lung şi în lat tot omul ce vă întreb Eu pe voi, că aceasta vă întreb: cine sunteţi voi? Iată, Eu vă spun cine sunt: Eu sunt Fiul Omului, Care vine cu putere şi cu slavă multă ca să se împlinească Evanghelia venirii Mele. Dar voi, cei care staţi împotriva acestei Evanghelii, cine sunteţi? Vă întreb ca să găsească tot omul răspuns la întrebarea Mea. Voi, cei care staţi împotriva venirii Mele cu sfinţii şi cu îngerii întru mărirea Tatălui Meu, cine sunteţi voi? Răspundeţi-Mi! Voi, cei îmbrăcaţi în haina lui Dumnezeu ca să vă vadă oamenii şi să vă slăvească mai mult decât pe Mine, Domnul, cine sunteţi şi ce lucrare aveţi de lucrat şi cui o lucraţi? Răspundeţi-Mi!
Curând, curând minciuna va fi dezvelită. Ce veţi face voi, cei care staţi în numele lui Dumnezeu înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu? Ce veţi face la venirea Mea? Pentru Mine va mărturisi crucea pe care M-am răstignit, dar pentru voi ce va mărturisi? O, ce vor face toţi cei care au purtat haină de apostoli ai lui Dumnezeu fără să trăiască sfânt înaintea Mea?
Ziua Mea vine din zi în zi mai mult, iar Eu, Domnul, mai bine Mă înţeleg cu cei din morminte decât cu cei vii cu trupul, căci morţii aud glasul Meu din zilele acestea şi se pregătesc pentru înviere, dar cei vii cu trupul trăiesc în sângele lor, iar Eu, Domnul, scriu cartea judecăţii şi o ridic între cer şi pământ şi vin prin ea pentru tot omul, şi fericit este cel ce aude glasul Meu din cartea aceasta şi se aşează întru venirea Mea. Omul cel de la început Mi-a răspuns când l-am strigat şi l-am întrebat de păcatul lui, dar omul cel de la sfârşit nu vrea să vorbească, nu vrea să-Mi răspundă, nu vrea să vină să-i vorbesc.
Iar voi, cei ce staţi înaintea cuvântului Meu, luaţi crucea Mea şi duceţi-o, fiilor, căci ea este uşoară şi bună, cu toată greutatea ei. Crucea voastră sunt Eu, şi fericit este omul care Mă alege pe Mine de cruce a lui pe drumul lui cu Mine. Iubiţi ocara crucii Mele, că ea este slava voastră, şi prin ea vă cunoaşteţi că sunteţi ai Mei. Trăiţi cu ascultare de Dumnezeu, şi curând, curând harul Meu vă va arăta pe voi cu Mine înaintea neamului omenesc, iar ziua Mea cea mare va fi vouă strălucire şi salvare, căci voi aţi iubit cu duhul şi cu trupul şi cu sufletul venirea Mea şi aţi stat înaintea Mea ca să vin. Amin, amin, amin.
02-04-2000
