Mă vestesc, ca să intru în grădină. Sunt Domnul. Mă fac cuvânt de viaţă veşnică peste cei credincioşi, căci cei necredincioşi nu Mă primesc să vin. Drumul Meu dintre cer şi pământ este credinţa celui ce Mă primeşte când vin. Şi dacă vin, vin că este scris să vin. Amin, amin, amin.
Mă las peste voi cu cuvinte sfinte, fiilor care Mă primiţi. Deschideţi ca să intru cuvânt în cartea învăţăturii sfinte, căci cu ea stau faţă în faţă cu cei ce se judecă cu Mine şi cu voi. Vin cu învăţătură ca să vă întăresc credinţa, vouă şi celor ce sunt încercaţi pentru credinţa lor în cuvântul Meu. Nu sunt creştini creştinii care nu sunt încercaţi pentru credinţă. Nu sunt tari cei care nu trec prin foc. Nu sunt veşnici cei care nu au de luptat pentru viaţa cea veşnică şi care se capătă prin stăruinţă şi prin sfinţenie şi prin credinţă încercată prin foc, aşa cum sfinţii toţi au fost luptaţi de cei îndoielnici, de cei ce nu cred până la sfârşit.
Vin din dreapta Tatălui şi sunt deopotrivă în cer şi pe pământ, căci M-am dus ca să vin, precum este scris în Scripturi. Şi dacă nu acesta este drumul pe care vin, care este, şi cum este, şi pe unde este? Să vină cel ce ştie, şi să Mă arate venind şi cuvântând şi desluşind tainele venirii Mele, precum este scris să vin. Să vină cel care Mă ştie venind pe alt drum, şi să Mă pot uita pe calea aceea ca să văd dacă sunt Eu şi dacă vin Eu pe ea. Vreau să-Mi arate cel ce spune că nu sunt Eu Cel ce vin la voi cuvânt, precum este scris să vin, să-Mi arate ce ştie el, să-Mi spună cum ştie el Scripturile venirii Mele, să-Mi dovedească credinţa lui în venirea Mea şi să Mă arate cu el întru a Mea venire. Fiilor, dacă altul este drumul venirii Mele, dacă cei ce vă încearcă vouă credinţa în venirea Mea la voi, dacă ei ştiu venirea Mea pe alt drum, să-Mi arate acest drum, să vi-l arate şi vouă, dar să Mă văd Eu bine pe drumul pe care-l arată.
O, iată de ce vin la voi cuvânt cu această carte. Vin să vă spun că toţi cei care zic că Mă au, toţi se smintesc din pricina cuvântului Meu care Mă aduce la voi, şi dacă se smintesc, se scoală şi dau în Mine, dau în cuvântul Meu care Mă aduce la voi ca să-l daţi peste pământ şi să ştie tot pământul că Eu vin şi îmi împlinesc Scripturile venirii Mele cu cei credincioşi, că nu pot să Mi le împlinesc decât prin credinţa celor ce Mă aşteaptă să vin. Cine citeşte cereşte în Scripturile venirii Mele, acela Mă vede venind şi vede vremea venirii Mele, fiindcă Eu le-am spus la ucenicii Mei cum va fi venirea Mea, căci ei M-au întrebat, şi Eu aşa le-am răspuns: «Va fi ca în vremea lui Noe, şi oamenii vor fi găsiţi mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-se până la sfârşit».
O, copii care-Mi primiţi cuvântul, sunt rari oamenii, şi sunt rari creştinii, dar mai rari decât aceştia sunt preoţii iubitori de Dumnezeu, căci dragostea de Dumnezeu s-a răcit de mult. întăriţi-vă cu adevărat, că e scump omul şi e scump creştinul care mai este azi creştin, e scump de tot la Dumnezeu, şi Eu vin şi îl întăresc din partea Tatălui Cel ceresc. Vă dau învăţătură întăritoare, ca să ia şi cei ce sunt în lume prigoniţi ca şi voi pentru numele Meu, pentru cuvântul Meu, care vine pe pământ pentru pregătirea celor ce Mă aşteaptă să vin. Cei ce sunt tari şi sfinţi întru venirea Mea, aceia vor fi prigoniţi, precum este scris cuvântul Meu care spune: «M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni».
Sunt pline bisericile de oameni fără de sfinţenie, care beau şi fumează şi se desfrânează şi se lăcomesc şi defăimează cele sfinte, dar pe aceştia nu-i prigoneşte nimeni, iar pe cei ce se sfinţesc îi dau preoţii pe mâna hulitorilor. Preoţii i-au deprins pe oameni să-i iubească şi să-i cinstească pe ei, nu pe Mine; să asculte de ei, nu de Mine, şi i-au învăţat pe oameni să spună tot ce au în suflet, dar nu pentru ca să-i cureţe de păcate, ci să vândă taina şi credinţa sufletului omului, şi să dea apoi pe omul sfânt în lături, zicând că el a învăţat la şcoală şi că ştie. Iată, cunoştinţa îngâmfă, precum este scris în Scripturi, şi Eu îi prind pe aceştia prin cuvântul Scripturii; Eu, şi nu ei pe Mine. O, cei ce s-au jucat de-a învăţătura peste oameni despărţind în stânga lor pe cei ce-Mi urmează Mie, vor vedea curând, curând că Eu am fost adevărat în cuvântul cărţii Mele de azi, pe care Eu o aşez în grădina cuvântului Meu, căci Eu sunt mereu astăzi. Toţi cei care s-au luptat împotriva venirii Mele la voi cuvânt de pregătire şi de pocăinţă şi de iubire cerească pe pământ, au luptat în zadar, şi prăbuşirea le-a fost mare.
Nici un creştin dintre cei ce cred şi se hrănesc cu bucuria venirii Mele cuvânt peste pământ, să nu se mire de prigoana care este, de rătăcirea care se zbate să rătăcească pe cei iubitori de Dumnezeu. în toată vremea propovăduirii Mele acum două mii de ani, fariseii şi cărturarii şi bătrânii care M-au omorât pe cruce, Mă ispiteau cu întrebări ca să-Mi găsească pricină în cuvânt, şi să Mă piardă apoi, căci erau îngâmfaţi din pricina cunoştinţei lor. Mă purtam din loc în loc, şi mulţimile se purtau după Mine cu duiumul, nu tainic ca acum. Eu le vindecam suferinţele, ca să le plătesc credinţa şi iubirea, dar cărturarii şi fariseii dacă n-aveau puterea Mea ca să facă şi ei faptele pe care le făceam Eu, cârteau zicând: «Cine este Acesta Care grăieşte hule?», «Cine poate ierta păcatele afară de Dumnezeu?», «De ce mănâncă Acesta cu vameşii şi cu desfrânaţii?». Eu însă le spuneam: «Adevărat grăiesc vouă, că vameşii şi desfrânaţii merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu, căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut lui, şi vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi, văzând, nu v-aţi căit nici după aceea ca să credeţi lui». Omul care păcătuieşte nu se pocăieşte din pricină că păcătuieşte, dar cel ce se pocăieşte, acela nu mai păcătuieşte, şi înţelege împărăţia cerurilor, iar Ioan le-a zis iudeilor: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!». Tot aşa le-am spus şi Eu, şi le-am mai spus că «împărăţia cerurilor se aseamănă cu fecioarele», şi îi prindeam Eu în cuvânt, nu ei pe Mine, iar ei puneau la cale pierzarea Mea.
Oamenii nu se mai satură de însurat şi de măritat şi de desfrânat. Ar vrea omul să aibă femeie şi după înviere, căci am fost întrebat a cărui femeie va fi la înviere cea care a ţinut şapte fraţi. Eu le-am spus: «Rătăciţi neştiind Scripturile şi puterea lui Dumnezeu, căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer». Celor care Mă ispiteau despre despărţirea omului de femeie le-am răspuns cu cele ce le-a spus Moise, că altceva nu le puteam da lor, dar ucenicilor Mei le-am răspuns curat, aşa cum curat era sufletul lor, căci ei au priceput vorbirea Mea cu fariseii şi au zis: «Doamne, dacă asta este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare omul». Eu le-am răspuns: «Nu toţi pricep taina aceasta, ci numai cei cărora le este dat să priceapă», şi am adăugat aşa: «Cel ce înţelege, să înţeleagă». Amin.
O, fiilor, preoţii şi arhiereii nu M-au iubit, că ei aveau femei, şi le lăsau şi luau altele, căci iubeau păcatul, ca şi preoţii de azi. Se supără preoţii pe Mine şi pe voi, că Eu le învederez faptele lor rele, ca să-i fac să se cureţe de ele şi să fie slujitori ai Domnului. Dar când am acoperit Eu faptele cele rele ale oamenilor? înainte de venirea Mea în trup proorocii descopereau faptele cele rele ale preoţilor lui Israel, iar Eu când am venit în trup tot la fel am lucrat, şi le-am zis: «Vai vouă, făţarnicilor!», iar ei M-au răstignit zicând că Eu hulesc, dar nu huleam, ci lucram prin Duhul Sfânt ca să-i fac să se pocăiască, zicându-le: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!», şi am zis: «Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie». Iată, acesta este păcatul pentru care nu se scoală cei ce ispitesc pe Dumnezeu aşa cum Mă ispiteau pe Mine cărturarii şi fariseii ca să Mă prindă în cuvânt. Omul se grăbeşte să spună cuvinte, dar Eu am zis: «Pentru orice cuvânt în deşert va da omul socoteală în ziua judecăţii», căci scris este: «Din cuvintele tale te vei îndrepta sau te vei osândi».
Iată, Eu arunc sămânţa. Una cade lângă drum şi o mănâncă păsările; alta, pe loc pietros şi nu prinde rădăcină; alta, în spini şi se înăbuşă, iar alta, în pământ bun, şi aceea dă rod. Cea din loc pietros este cel care aude şi primeşte cu bucurie cuvântul Meu, dar nu are rădăcină în sine, şi se ţine până la o vreme, şi când se iveşte strâmtorarea sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte şi se leapădă, după cum Eu am grăit prin Evanghelie despre locul pietros.
O, n-a fost preot care să vină să fie cu cuvântul Meu şi să nu-l lepede apoi. Iată Scriptura Mea care spune: «Nu se poate pune vin nou în burduf vechi, căci crapă burduful şi vinul se varsă, ci se pune vin nou în burdufuri noi şi se păstrează împreună; şi când pui petec nou la haină veche, se rupe haina veche, căci umplutura trage din haină».
Vin şi întăresc cu Scripturile Mele pe toţi cei încercaţi în credinţa lor pentru cuvântul Meu. Eu am putere, şi pun puterea Mea în cuvânt, şi aşa învăţ pe om, dar cei ce învaţă în numele Meu, n-au putere ca a Mea, şi nici învăţătura lor n-are. Toate mulţimile sunt ca nişte oi care n-au păstor, şi Eu intru în casa omului ca să-l învăţ, că Mi-e milă de mulţimi, aşa cum îmi era atunci, şi zic: mai uşor va fi pământului Sodomei sau al Gomorei în ziua judecăţii decât casei care n-a primit cuvântul Meu cu care strig ca şi atunci: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!».
Am venit la voi şi Mi-am făcut cale spre oameni, fiilor. Mi-am făcut iatac de nuntă la voi, şi vă învăţ şi vă mângâi, şi cei îngâmfaţi zic că voi sunteţi Lucifer. Dar, oare, la apostolii Mei nu le vorbeam tot ca şi vouă? căci le ziceam: «Voi sunteţi lumina lumii, voi sunteţi sarea pământului, voi sunteţi martorii Mei până la toate marginile».
O, copii care-Mi primiţi cuvântul, sunt rari oamenii, sunt rari creştinii, dar mai rari decât aceştia sunt preoţii iubitori de Dumnezeu din cei ce slujesc lui Dumnezeu, căci dragostea de Dumnezeu s-a răcit de peste tot, iar păcatul locuieşte în case mari, căci omul a făcut peste tot casă păcatului, şi intră păcatul sub ocrotirea legii pământeşti, ca pe vremea potopului, şi cum să nu vin şi să strig din nou vestea pocăinţei? Vin mereu şi strig, dar îndoiala se face pricină de sminteală şi de necredinţă peste cei ce dau să se scoale din nepăsare. Vin să-l mângâi pe cel ce Mă iubeşte împlinind poruncile Mele, şi îi zic: fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine. Amin. Petru a venit pe apă la Mine când Eu mergeam spre el pe apă, şi l-a prins îndoiala şi dădea apa să-l înghită, dar Eu i-am întins mâna şi l-am întărit deasupra apei. O, îndoiala îl cufundă pe om, şi omul se sminteşte şi se face urât la cuvânt şi la credinţă şi la iubire, şi se face îngâmfat şi se face fariseu care dă să Mă omoare zicând că Mă apără. O, nu aşa au lucrat apostolii Mei vestea împărăţiei cerurilor peste oamenii la care Eu i-am trimis. Toma, apostolul Meu, i-a învăţat pe miri fecioria, şi pe împăraţi, curăţia, şi a întărit peste oameni legea cu care Eu am venit, legea împărăţiei cerurilor, căci n-am venit să stric Scriptura, ci am venit s-o împlinesc prin pocăinţa omului, prin frica lui de Dumnezeu şi prin credinţă neîndoită în Cel ce grăieşte din ceruri pe pământ.
Voi, fiilor care aveţi cuvântul Meu dat vouă de Mine, întăriţi pe cei încercaţi ca şi voi, daţi-le putere să creadă aşa cum credeţi voi, şi fericit este cel ce va crede până la sfârşit, răbdând pentru calea Mea cea sfântă.
O, n-a fost preot care a venit spre cuvântul Meu ca să-l împlinească, şi să nu-l lepede apoi. Mă uit cu durere mare la preotul care dă să-Mi smulgă din braţe pe cei pentru care am murit, pe cei care s-au folosit de moartea Mea pe cruce ca să învieze şi ei. Mi-a trimis creştinii lui la izvor ca să bea, şi acum le dă peste mână ca să nu mai bea. Inima lui a fost pământ pietros. în loc pietros sămânţa ţine până la o vreme, şi când se iveşte strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte şi se leapădă, după cum am grăit Eu despre locul pietros. O, nu voiesc să spun mai mult despre acesta, că el a uitat Scriptura care spune: «Cunoştinţa îngâmfă, iar iubirea zideşte». Eu grăiesc celor ce se hrănesc din tainele împărăţiei cerurilor luând din ele cu umilinţă şi cu credinţă, căci unde nu este credinţă, n-are loc Dumnezeu cu împărăţia cerurilor. Eu grăiesc celor ce trec încercările credinţei lor şi rămân ca aurul lămurit prin foc, aşa cum au fost toţi sfinţii Mei, pe care i-am găsit vrednici de darurile credinţei sfinte. Cel ce este învăţat cu daruri omeneşti şi cu slavă de la oameni, acela nu-Mi dă Mie ceea ce a cules, dar Eu îi dau Tatălui Meu, de fii, pe toţi cei ce cred în Mine împlinindu-Mă în ei.
Am grăit din Scripturi, şi de acum voi desface tot mai mult tainele cele ascunse în ele, ca să Mă desăvârşesc prin ele, căci potrivnicul Meu, omul, se ridică de şapte mii de ani deasupra Mea, aşa cum a făcut Adam. Eu însă Mă sălăşluiesc cu tainele Mele în cei mici în ochii lumii, iar de cei învăţaţi de pe pământ Mă ascund cu ele, căci Tatăl Meu le-a acoperit pentru aceştia, şi le-a descoperit celor mici, precum Eu am spus Tatălui Meu mulţumindu-I în rugăciune. Eu aşa le-am spus celor ce Mă ascultau: «Dacă nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor». Omul însă nu ştie ce este această Scriptură şi o răstălmăceşte după a sa poftă şi rătăceşte neştiind. Adam când a încetat să asculte porunca lui Dumnezeu a luat cunoştinţă, şi apoi s-a văzut gol şi s-a ruşinat şi şi-a acoperit goliciunea şi s-a ascuns de Dumnezeu, căci era gol. Aşa şi azi se ascunde omul de glasul Meu care umblă prin grădină, căci omul este gol şi se ruşinează şi se ascunde sub necredinţă ca Adam, care n-a crezut că va muri pentru neascultare pierzându-şi nestricăciunea pe care o pusesem în el la facerea lui.
Iată, fiilor, nimeni nu Mă mai aşteaptă să vin, nimeni nu se curăţeşte pentru venirea Mea, nimeni nu vrea, iar învăţătorii cei din biserici nu zic nici unul că vin ca să se aşeze omul în veghe întru venirea Mea. Ei îşi fac lor ucenici, nu Mie, căci ai Mei sunt curaţi cu trupul, cu sufletul şi cu duhul întru venirea Mea. Vin să întăresc cu Scripturile Mele pe toţi cei încercaţi în credinţa lor pentru cuvântul Meu cu care Eu vin în grădină, în grădina Mea. Aceştia să ia mângâierea cea din Scripturi şi din cuvântul Meu cu care-i hrănesc pe cei ce veghează întru venirea Mea. Aceştia să se uite la sfinţi şi să înveţe, şi să nu se clatine, căci Eu vin curând. Şi iată îndemnul cel ce vine din Scripturi: «De va vrea cineva să facă voia Mea, va cunoaşte despre această învăţătură dacă este de la Dumnezeu. Cine grăieşte de la el, acela îşi caută mărirea sa. Cine însă caută mărirea lui Dumnezeu, acela este adevărat, şi în el nu este nedreptate». Amin.
Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă, şi din belşug să aibă. Eu sunt Păstorul Cel bun, nu sunt demonul. Iată, şi azi Mă fac preoţii demon, dar Eu sunt Păstorul oilor, şi cunosc oile Mele, şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Venit-am în lume lumină, ca nimeni să nu rămână în întuneric. Cuvântul Meu este pâine care se coboară din cer ca să dea viaţă oamenilor. Iar voi, fiilor care aveţi cuvântul Meu dat vouă de Mine, întăriţi pe cei încercaţi în credinţă ca şi voi. Daţi-le putere să creadă aşa cum credeţi voi, căci Eu vă dau această putere ca s-o împărţiţi. Sunt rari oamenii, sunt rari creştinii, dar şi mai rari sunt preoţii plăcuţi Mie. Pe toţi aceştia câţi sunt şi pe care Eu îi strâng şi îi aduc la izvor ca să-i zidesc, ale Mele dintru ale Mele daţi-le, şi nu vă clătinaţi de necredinţa celor ce nu au putere să creadă, căci curând, curând credinţa cea sfântă îşi va ocroti pe fiii ei.
Sfinţii Mei vă vin în ajutor vouă şi celor încercaţi în lume ca şi voi, căci sfinţii au câştigat cerul cu sfinţenia lor prin credinţa în Mine. Drumul Meu dintre cer şi pământ este credinţa celui ce Mă primeşte să vin, celui ce crede că vin. Binecuvântată să fie de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfânt credinţa cea sfântă a celor sfinţi, iar voi, fiilor, daţi această binecuvântare celor încercaţi în lume ca şi voi, căci Eu vin să Mă desăvârşesc prin cei credincioşi, care pot totul prin credinţa lor cea sfântă. Amin, amin, amin.
09-10-1999
