Cu pacea Mea cerească vin cuvânt şi îmbrăţişare prin cuvânt, căci Domnul trimite carte cerească regelui României, unsul cel care este de la Dumnezeu peste România.
Pace şi binecuvântare apostolilor Cuvântului, Care grăieşte din ceruri peste România, căci în mijlocul României curge de la Dumnezeu cuvântul vieţii, râul vieţii despre care scrie în Scripturi şi din care va lua şi va bea făptura cea nouă, care va fi nouă prin cele ce se coboară din tronul lui Dumnezeu, după cum a fost din vreme vestit prin prooroci.
Pace vouă, celor ce mergeţi cu solia Mea către cel uns peste România, ţara noului Canaan care se va arăta în România! Pace vouă, şi călătorie cu sare, cuvinte cu sare să curgă prin voi, cu sare cerească şi cu putere cerească de înviere, căci trebuie naştere din cer peste făptura Mea.
O, pacea Mea şi bucuria Mea să se coboare peste tine şi peste casa ta, unsul Meu care eşti vestit prin prooroci ca să fii în vremea aceasta şi să faci pasul cel bun, întru numele Domnului! Un pas, iubitul Meu, dar să ai sare în tine, tată. Şi uită-te tu bine, uită-te cu ochii tăi cei curaţi, uită-te şi vezi că sarea şi-a pierdut puterea şi nu mai are Domnul sare pe pământ, dar voiesc să fii cu înţelegere cerească şi să înţelegi grăirea şi taina dumnezeiască, fiindcă nu mai este înţelepciune pe pământ, nu mai este sare bună pe pământ, căci sarea cea din moşi strămoşi şi-a pierdut puterea şi nu mai este sare pe pământ.
Iată cuvântul Meu cel cu sare! Curge cuvântul Meu în mijlocul României ca să fie sare şi să împart din ea şi s-o sărez pe România, ca nu cumva să vin pe neştire şi să lucrez peste înţelepciunea cea fără de sare; să nu lucrez şi peste ea Scriptura aceea care va lucra prin cuvintele ei şi va spune: «Unde este înţeleptul şi cărturarul acestui veac?». Toată făptura a uitat să-L ştie pe Dumnezeu. Cere foc din cer făptura toată şi îşi face idoli şi îşi uită menirea şi îndeletnicirea cea plăcută de cer.
Iată, Mă plâng, îmi plâng durerea Mea. Vorbeşte Dumnezeu din cele cereşti cu tine, preaiubitul Meu, căci este scris că vremea e să te ridici şi să presari sare cerească peste cea binecuvântată şi aleasă între noroadele lumii. Am grăit şi apoi am trimis spre tine grăirea Mea şi apoi am lucrat după cum am grăit. Am rostit cuvânt aici, la ieslea cuvântului ceresc, şi am spus din vreme că va fi să calci pe pământul ţării tale după ce se va sfârşi un an de la doborârea capului fiarei roşii; şi dacă am grăit, am fost apoi împlinitor. Am venit apoi prin cuvânt şi am spus că-ţi voi ieşi înainte prin biserica Mea; şi dacă am grăit, am împlinit făgăduinţa Mea, dar am ieşit înaintea ta prin cei care au sare în ei, căci Eu aşa am spus ucenicilor Mei: «Voi sunteţi sarea pământului». Aşa am spus şi atunci celor ce umblau cu Mine şi ca Mine, aşa este şi acum cu cei ce şi-au păstrat sărătura cea de atunci, dar puţini, puţini de tot mai au sare în ei, şi biserica Mea calcă în picioare pe proorocii şi pe trimişii Mei şi calcă peste sfinţenie şi se sfărâmă în ea, căci biserica Mea a uitat cum este Dumnezeu, a uitat dreptatea şi a dat-o deoparte şi slujeşte fără de credinţă şi fără de frică peste cele ce sunt sfinte şi înfricoşătoare din veac şi până în veac, şi iată, sarea şi-a pierdut puterea, iubitul Meu. Făptura Mea cere moarte, cere foc şi nu ştie ce face, căci nu mai are cârmuitor drept şi nu mai este cel care arată calea şi să zică: „Iată calea!” şi să meargă făptura Mea după cel ce merge pe cale.
Am venit iarăşi spre tine şi te-am vestit că voi ieşi înaintea ta şi vei veni la locul tău. Ţi-am vestit despre piatra începutului cel nou, despre lucrătura cea nouă, despre aluatul cel nou şi despre biserica Mea cea vie, care geme sub piatra acestei vremi. Am grăit şi ţi-am spus că prin biserica Mea cea vie voi ieşi înaintea ta şi vei veni la locul tău apoi, şi iată, sunt aproape de săvârşirea deplină a acestei minuni cereşti, rostită prin cuvânt, căci cuvântul s-a făcut faptă, fiindcă aşa este Dumnezeu, este prin cuvânt şi este adevărat prin cuvânt.
Bucură-te, Mihail al României Mele! Bucură-te şi te găteşte frumos, tu şi toată casa ta! Dar vreau să înţelegi ce grăieşte Domnul cu tine, rege al României. Scoală-te bine cu Mine cu întreg trupul tău! Ridică-te spre Mine şi împlineşte viaţa Mea întru tine, căci numai aşa vom ieşi cu România. Aceasta este puterea cea din cer care va lucra peste România, peste cei ce vor fi de la Domnul peste cea aleasă. Ia aminte din nou la cele ce vor străjui la intrarea acestui aşezământ nou şi ceresc, căci împlinirile care sunt cerute aici şi care trăiesc aici, acelea sunt puterea cea care va aşeza veşmântul cel alb peste România, ţara Noului Ierusalim.
Mă doare rana bisericii Mele şi nimeni nu poartă după adevăr grijă de rana ei. Păstorii turmei Mele se păstoresc pe ei înşişi şi se învelesc cu sângele celor săraci, al celor lipsiţi, şi îşi fac veşmânt nedrept ca să se arate lumii că sunt învăţătorii ei, dar turma Mea rătăceşte în fărădelegi, şi Domnul vine să-Şi ridice turma şi s-o strige şi s-o adune şi să împlinească peste ea cele ce stau scrise despre vremea aceasta de glorie cerească.
Deschide-ţi urechea ta către Domnul cerurilor, rege al României, căci avem de lucrat lucrare minunată din România. Primeşte sfatul cel ceresc şi fereşte-te de lupi, căci lupii vor fi ruşinaţi de vremea care vine, iar cei ce sar peste porţi, aceia vor fi vădiţi şi vor ieşi din staulul făpturii celei noi. Lucrează înţelepciune cerească peste toată seminţia ta, căci ai de la Domnul ochi şi inimă şi înţelepciune cerească. Mă doare de aceşti micuţi care stau la gura cuvântului izvorului Meu şi care sunt născuţi din cuvântul care curge de aproape patruzeci de ani în mijlocul României. Mă doare, căci cu greu dau să înţeleagă mai-marii legii despre taina în care sunt aşezaţi aceşti micuţi ai Mei. O, cu greu înţeleg cei ce se cred tari prin puterea lor, prin înţelepciunea lor, de parcă Domnului I s-a luat dreptul pe care-l are peste cele văzute şi nevăzute, peste cele pricepute şi nepricepute de mintea omului. Această lucrare de cuvânt ceresc care s-a născut în România, este lucrarea cea proorocită de prooroci pentru vremile plinirii Domnului, şi iată, România intră la pătimire, după cum a fost cuvântul Meu către tine; intră, căci va fi să rămână albă şi nouă şi cerească, şi va rămâne lumină în ea şi se va vedea lumină cerească din ea.
Am dat de veste această minune care va fi să se arate. Am strigat peste pământ cu cuvântul care vine de la Mine la aceşti micuţi ai Mei şi am spus lucrarea României şi am trâmbiţat-o peste toată faţa pământului. Am spus, şi acum Mă aşez să lucrez şi să arăt împlinirea celor vestite de Mine, dar am nevoie de tine întru totul curat, întru totul sărat, întru totul ceresc, şi vei veni apoi şi ne vom sfătui cu sfat ceresc şi vom lucra învierea neamurilor lui Dumnezeu, că aceasta şi nu alta a fost să fie menirea ta şi viaţa ta şi misiunea ta înaintea Mea. Iată, ne vom anunţa cu taina Mea pe care am avut-o ascunsă, dar vine, tată, vremea ta, şi dacă vine, ea vine odată cu ieşirea acestei taine cereşti, care a lucrat şi a rodit şi a pregătit aluatul cel nou şi lumina cea nouă şi adevărată, care vine de la Dumnezeu, precum scrie în Scripturi.
Nu te lipsi de sfinţenie, nu sta fără ea nici o clipă; nu sta, iubitul Meu, căci prin ea vom împlini Scripturile cele pentru vremea aceasta. Mare este necredinţa acestei vremi şi nu este sare care să săreze bine înţelesul făpturii Mele, dar iată, Domnul răsare cu cele tăinuite şi va acoperi cu lumină cele pregătite pentru slava popoarelor.
Iubitul Meu, pace ţie! Pace casei tale! Pace şi sfinţenie fără de sfârşit peste tine şi peste cei din casa ta, Mihail al României, rege al celei alese dintre popoare! Binecuvântată să-ţi fie sfinţenia ta, căci vei fi sfânt peste România şi va fi sfântă România, iubitul Meu, şi va fi Sfânta Sfintelor, căci aşa am binevoit. Bucură-te şi te hrăneşte cu cele de la Mine! Bucură-te şi prăznuieşte zi cerească de aducere-aminte cu cei trimişi spre tine de la Mine, rege al României! Amin, amin, amin.
23-06-1992
