Copiii mei, iubiţii mei, ascultătorii mei cei iubiţi, prindeţi tot mai multă vlagă, prindeţi inimă, că inima cerului este între voi. Faceţi cerului numai bucurie şi lucraţi cu bucurie învierea pentru poporul meu, că nu se poate nici un pas înapoi. întăriţi-vă unul pe altul, şi mergem înainte, mămică. Daţi piedicile deoparte, daţi deoparte orice supărare, că nu se poate să ne mai împiedicăm acum. Fiţi cu inima voastră spre mine, că eu sunt în voi, mămică. Voi sunteţi iubiţii mei, sunteţi mâinile şi picioarele mele, sunteţi glasul şi răsunetul meu, sunteţi împărţitorii cuvintelor mele. Voi sunteţi în mine, şi eu în voi. Amin. O, îngeraşii mei, întăriţi-vă aripioarele şi zburaţi! Zburaţi din loc în loc, că pe braţele mele cereşti vă port. Vă duc, şi vă aduc la datoria ce o aveţi pentru învierea acestui popor şi pentru România lui Dumnezeu. Am pornit lupta, măi copii, şi mă rog toată ziua la scaunul Sfintei Treimi şi îi spun lui Dumnezeu rugăciunea cea din Scriptură, pe care o ziceţi voi la sfintele slujbe de aici. Fiţi cu multă inimă şi cu mult duh şi cu multă unire cerească şi cu multă, multă credinţă atunci când rostiţi această rugăciune, şi rostiţi-o la orice intrare în orice cetate. Şi vă mai dau de ştire cum trebuie lucrat, că trebuie lucrat cu multă blândeţe, că Duhul lui Dumnezeu Se cunoaşte lucrător lucrând prin blândeţe, că trebuie, mămică, fără nici o zăbavă, trebuie înviat acest popor.
Scrieţi acum cuvânt puternic către păstorii poporului, pe care vreau să-i trezim, că iată cu ce vine mama Gigi către ei. Cer între ei unire, dar unire după adevăr. Nimic nu mai facem decât ce ne aduce Domnul să facem, că de acum încolo trebuie să rămână în picioare lucrul nostru, şi dacă-l lucrăm bine, rămâne, măi copii. Am pornit războiul cu satana şi cu tot duhul rău, şi trebuie să-l biruim şi să-l scoatem afară din poporul creştin, şi apoi să fie creştinul creştin, că dacă-l văd că nu este, nu rămâne cu mine, că eu voi avea în curând un popor ceresc, cu trupuri cereşti şi nestricăcioase. Trebuie să avem grijă, că mare este taina nestricăciunii, căci cel ce se scoală şi înviază acum, este cu neputinţă să mai moară, şi dacă mai moare, nu se mai poate juca de-a muritul; moare şi gata, şi se dă deoparte.
Suntem în război, şi eu sunt în faţă. Nu vă temeţi, dar trebuie să avem multă atenţie să nu fim prinşi în cursă de vreun Iuda, iar dacă suntem atenţi, îl facem de ruşine, îl dăm de gol, şi să căutăm să salvăm tot ce poate fi salvat, dar nu mai amestecaţi strălucirea soarelui cu ceaţa, că acolo unde răsare soarele se vede bine drumul şi locul, dar acolo unde trăieşte ceaţa, trebuie să aşteptăm şi să ne rugăm şi să mergem cu multă atenţie să putem răzbi înspre celălalt capăt. Mergem la război, şi să nu ne temem că suntem puţini, căci cu noi este toată oastea cerească. Eu de aceea v-am spus să mă lăsaţi pe mine, că eu cunosc puterea de lucru la fiecare, şi cunosc înăuntrul fiecăruia. V-am spus că nu mă pot bizui pe acest popor şi că am ales ceva cu care să lucrez, să facem poporul acesta în stare să intre la Dumnezeu. Dar lăsaţi-mă pe mine să vă spun cum să facem, că nu cu oricine putem să facem ce avem de făcut, căci creştinul meu e slab şi nu are înţelepciune şi nu e curat cu inima. Mergem înainte, dar la război nu se poate cu cel slab, nici cu cel neînţelept, dar cu cel trădător, nici atât. Cel slab trebuie întărit, cel neînţelept trebuie înţelepţit, iar cel trădător trebuie învins şi cucerit, trebuie stăpânit de puterea Duhului Sfânt, cu care lucrează Domnul astăzi, că mare este astăzi puterea Duhului Sfânt dar dacă nu ştim cum să lucrăm cu ea, trebuie să ne lăsăm ajutaţi şi învăţaţi de Dumnezeu, că nu se poate să greşim ceva, nu se poate să greşim la război. Păstorii trebuie să meargă cu mine la război, să meargă înaintea mea şi să-mi gătească mie calea să pot intra în fiecare cetate. Păstorii să fie nedespărţiţi, ca să se deprindă unul de la altul cum trebuie lucrat, că trebuie să lucreze acelaşi lucru.
Măi păstorule Daniel, veghează bine cum lucrezi şi cum lucrează şi celălalt păstor, ca să fie lucrul vostru cu rod, nu unul să lucreze într-un fel, şi celălalt, în alt fel. Lucraţi aşa cum lucrez eu şi păziţi bine ceea ce v-am spus să păziţi, că dacă se strică ceva pe undeva, sau dacă se umblă la vreo aşezare de a mea, sau dacă se pătrunde unde nu se poate acum, ca să se strice ceva sau să se tulbure vreo limpezime care este de la mine, o, măi păstorule, o, măi păstorilor, aşa ceva nu se poate; să fim atenţi, că aşa ceva nu se poate. Lăsaţi aşa, cum este să fie, şi totul va merge spre arătarea slavei lui Dumnezeu, dar când o va arăta Dumnezeu. Fiţi cu înţelepciune, fiţi buni şi calmi, şi acolo unde nu se poate altfel, umiliţi-vă voi, ca să semănaţi sămânţa smereniei în poporul nostru. Lucraţi bine şi daţi-vă pildă la tot poporul creştin. Aşezaţi-vă bine casa, orânduiţi-vă după dreptarul cel curat şi drept, că trebuie să dăm deoparte stricăciunea, că altfel nu vom avea putere să luptăm împotriva stricăciunii. Uitaţi-vă bine la locul unde lucrez eu, că nu las stricăciunea să se lipească acolo, ca să pot sălăşlui cu puterea cerească, aşa cum se lucrează ea astăzi, că nu e de joacă, măi păstorilor, ce facem noi acum. Fiţi plini de iubire, dar fiţi plini de atenţie, că trebuie să răscumpărăm vremea. Toate cuvintele voastre să fie ca în cer. Toată vorbirea să vă fie dreasă cu sare. încă n-a venit vremea bucuriei. Mai avem încă durere, că e tare bolnav poporul creştin, bolnav şi abătut şi slăbit şi rătăcit.
Vreau să pot avea loc. Vreau să fiu ajutată să am în mijlocul vostru învăţătura mea, că trebuie să lucrăm totul numai după sfatul ceresc, că vine cerul pentru fiecare lucru ce-l avem de împlinit, şi de acum încolo trebuie să se vadă ce lucrăm, ca să se ruşineze creştinii mei care-L fac mincinos pe Dumnezeu, că mulţi ar vrea să-şi dea drumul poftelor şi traiului bun, că zic că a minţit Dumnezeu şi zic că nu s-a împlinit, că ei nu ştiu că s-a împlinit. S-a împlinit, măi copii, şi voi ştiţi că s-a împlinit şi că se împlineşte, dar ei nu mai ştiu nimic. Ei nu au de unde să ştie că Domnul este cu împărăţia Sa la voi şi că supune puterea lumii sub mâna Sa cea tare. Ei n-au vrut să ştie ce scrie în cartea cea mare, dară să mai ştie că ea se împlineşte! Dar la voi şi cu voi, Domnul Se desăvârşeşte, şi de la voi vrea să meargă peste tot, că vrea să-Şi pună făclia în vârful unghiului şi să-Şi anunţe împărăţia, căci împărăţia de pe pământ trece în mâna ascultătorilor lui Dumnezeu, trece în mâna poporului meu, şi nu te teme că eşti mic, poporule al meu, că te voi înmulţi într-o clipă. De aceea am venit la tine, turmă mică, de aceea, să te ajut şi să-ţi dau hrană tare, şi să faci hrană multă, că într-o clipă vei prăsi şi te vei înmulţi şi vei umple pământul şi vei trăi în pace, că pământul şi păşunea şi fericirea vor fi lucruri noi. Tu nu vezi că facem un lucru nou? De aceea am venit să te sfinţesc, ca să fii ceresc şi să fac cu tine început de cer şi de pământ nou, şi apoi să fie peste tot această împărăţie a lui Dumnezeu, că se va şti din zi în zi mai mult că Domnul împărăţeşte şi Se măreşte.
Am adus mărul vieţii, ca să mâncaţi din el şi să fiţi vii. L-am adus şi v-am pus să-l lucraţi, să-l păstraţi, să-l faceţi să se coacă bine, căci cine va fi să guste din el, gata, va învia. L-am adus şi l-am încercuit cu întărituri cereşti şi v-am pus să păziţi bine poarta grădinii mele. Şi fii atent, străjerule de aici, fii atent la porţi, că eu voi deschide atunci când va fi mărul copt. Fii atent, mămică! Numai cel ce va birui va fi bun să mănânce, că a spus Dumnezeu la acest popor lucruri mari în tot timpul, dar cine să le înţeleagă? Toate se lucrează şi se văd prin credinţă, măi copii, că iată, cele dintâi vor trece, şi eu voi face un lucru nou.
Am arătat copilului meu care mă ascultă şi care-mi lucrează mie, i-am arătat doi sori: unul la asfinţit, şi asfinţea, iar altul la răsărit, răsărind. Răsare, şi totul se înnoieşte, şi totul va fi nou, şi Soarele acesta nu va mai asfinţi, şi iese ca un Mire din cămara Sa, căci Domnul este Soarele cel nou peste pământ nou. Copiii mei, sunteţi acum puţinei de tot, cât iei într-o mână, dar vom birui pământul cu slava de la Dumnezeu, că aşa a spus Dumnezeu despre mine şi despre poporul meu. Rămâneţi întru înţelepciune, ca să se verse de la voi duhul înţelepciunii şi al priceperii peste poporul creştin.
Păstorii Daniel şi Cristea să aibă duhul înţelepciunii şi să-l arate poporului creştin. Să-l aibă, că trebuie să-l aibă. Să grăiască la poporul meu cuvânt de zidire şi să insufle duh de credinţă şi de cunoştinţă, duh de iubire şi de trezire; să răscumpere bine vremea, că zilele sunt târzii. Păstorii să se arate pildă de trăire cerească şi să rămână întru mine întru toate cele de la cer, căci în curând vom avea un popor nou, un popor ceresc. în orice cetate vor merge, să-mi gătească bine calea. O, că de când aştept zilele acestea de glorie ca să vin şi să-mi desăvârşesc taina în acest popor! Eu am putere să sun şi să suflu peste acest popor ca să-l înviez, şi apoi să vin şi să cinez cu el. Misiunea mea trebuie desăvârşită cât mai curând, dar fără voi nu pot, măi copiii mei. Vom merge împreună pe unde mai e încă soare ca să vedem bine drumul şi să aşezăm viaţă bună peste acest popor, iar pe unde este încă ceaţă şi frig, vom mai suna la porţile cetăţii, vom mai întări focul pe margini până va dispărea ceaţa, şi apoi vom intra şi vom trâmbiţa şi vom lucra, şi va învia poporul meu, mămică, şi mă voi arăta lui, că va creşte înţelepciunea acestui popor. Duhul lui Dumnezeu va lucra şi va putea dacă mă veţi asculta şi mă veţi ajuta şi mă veţi însoţi până la arătarea mea.
Odihniţi-vă un pic, şi pregătiţi-vă iar, că vom scrie carte pentru cel ce va fi mare peste biserica mea, şi iar vom mai scrie o carte cu trimitere către cetăţile poporului meu. Staţi sub obrocul meu, staţi în ascultare. Fiţi întru tăria cea de sus, întru lucrul Domnului Iisus Hristos, întru dragostea Măicuţei Sale şi întru grija şi iubirea mea. Amin, amin, amin.
19-10-1990
